comentarii

doua expresi de la cuvantul inima


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
o carte - de Guinevere la: 26/04/2006 20:43:00
(la: Cofesiunile unei mame (1))
Daca cu gandurile astea traiesti, e bine ca le aduci la suprafata.

Ce pot sa-ti spun e ca exista o autoare italianca numita Susanna Tamaro, care a scris cartea asta, Mergi unde te poarta inima, pe care presupun ca nu ai citit-o dar suna foarte asemanator cu jurnalul tau. Chiar si stilul mi-a reamintit-o oarecum, pe ici-colo. Sunt convinsa ca nu o cunosti, intentia mea e sa ti-o recomand de fapt. Am mers sa o scot din raft ca sa iti scriu fragmentul de pe coperta din spate, care m-a determinat sa o cumpar acum aproape sapte ani (e in colectia Romanul Secolului XX si a aparut in 1994):

"Cartea mea spune povestea unor femei: pentru ca nefericirea coboara, de obicei, pe linie feminina, ca o anomalie genetica, ea se transmite de la mama la fiica si devine mai intensa".

Si uite cum incepe, ca sa te tentez:

"Esti plecata de doua luni si de doua luni, in afara unei ilustrate prin care ma anuntai ca esti inca in viata, nu mai am vesti despre tine. In aceasta dimineata, in gradina, m-am oprit indelung in fata trandafirului tau... ".
si partea a doua dar nu cea din urma... - de zaraza sc la: 27/04/2006 16:04:28
(la: FEMEIA intre cariera si cratita; BARBATUL...unde mai are loc...)
Mi-a cazut netul si am pastrat textul principal, dar comentariile pe marginea a ceea ce ati scris voi au ramas uitate, dar nu de tot. Iata-le...

albviolet-nici bine nu a aparut regula academiei cu nicio in loc de nici o ca am gasit la tine scris nici-o...probabil nu ai aflat de regula academiei...nu e nicio paguba...dar parca vad ca de acuma o sa se scrie nici-o ca si cum am impaca si capra si varza :( Sper sa nu te superi ca ma leg de asa ceva, dar e preventiv...)

intruder-m-as duce in piata/ sa iau verdeata...

Si legat de ce spunea cineva...sa aiba barbatii doua femei...oare as fi cu ceva cistigata daca as avea doi barbati? Cred ca da...as alege unul serios, tacut...si unul vesel, glumet...ar fi mai bine pentru mine...

cere si ti se va da
#119136 (raspuns la: #43719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Guine - de Andre29 la: 27/04/2006 16:35:54
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Guine draga nu fi trista fiindca e pacat

Hai sa-ti cant acum din suflet ce in imeil am aflat :)

Esti frumoasa ca o stele,

Tu mi-ai rupt inima-n doi,

Toate sufletele mele,

Bate pentru tu si noi!...


La asa dor si jale ce le simt la tine acum

Numai gandul cu maneaua sper sa te fi intors din drum.

Mai vino seara pe la noi lelita Gunevere

Ti-as mai zice doua vorbe dar imi iau la revedere,

Pe seara voi reveni si cu tine voi ciocni

Un pahar de voie buna, o aluna si o gluma :)

____________
te astept Moco
#119186 (raspuns la: #119122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu-i banc... - de ayoka parol la: 28/04/2006 19:43:26
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Pisica si ariciul


FABULAtie in proza (fara morala)

Un arici si o pisica se-ntalnesc pe un drum ingust. Pisica da sa se alinte, dar scoate un miorlait sinistru, pentru ca tepii ariciului si-au implinit menirea. Pisica se uita intepata la arici, ariciul rade satisfacut si deodata acestuia ii vine o idee:
- Asculta, Pisica draga (accentueaza el ultimul cuvant, cu sarcasm), eu zic c-ar fi interesant sa-mi fii cobai (pisica se zbarleste)…hi-hi! fara nici o tenta ironica…si felinele pot indeplini acest rol magnific in progresul oamenilor…stii, momaile alea care ne dau de mancare vrabii si mere…Asaaa…eu, in schimb, o sa-ti fiu spectator. Un spectator lacom…
Pisica se gandeste de doua ori si, cu toate ca oferta ariceasca ii face cu ochiul, ceva nu-i suna bine. Sinceritatea nu-i o caracteristica a ariciului…decat atunci cand il iei pe nepregatite si uita sa-si inmoaie tepii…(sa zicem)
- Spectator al conditiei mele de cobai? intreba Matza, rotind din nas.
- Spectator la manifestarile tale in general, raspunse ariciul, privind-o aproape bland.
- Pai, atunci tu esti de doua ori castigat. Cu cat fac mai mult show, cu atat iei mai multe notite si le bagi la dosar.
- Am inteles ca trebuie sa te antrenezi pentru campionatul de ascutit gherutze in spatarul fotoliului si ros franjurii la fatza de masa. Un spectator oarecare nu ti-ar fi de folos. Pe mine insa nu ma poti tromboni. Si-apoi…cine-ti mai intelege ca mine miorlaiturile?!…Iti voi da si replica, pe deasupra…asa ca si tu esti de doua ori castigata (cel putin!), spuse ariciul, ca ultim argument, luand pisica de dupa mijloc si purtand-o catre scena (respectiv masa de ,,disectie”).


ayoka parol seshun pafan
#119201 (raspuns la: #117955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A risca inseamna a avea incre - de Daniela Nita la: 30/04/2006 11:08:55
(la: In ce avem incredere?)
A risca inseamna a avea incredere minus linistea sufleteasca data de aceasta din urma. Ideea de risc este fundamentata si alimentata in totalitate si in permanenta de ratiune...riscul este rezultatul unei alegeri constient asumate si bine cantarite. Increderea, pe de alta parte, aduce acel plus de speranta si calm, pe care numai spiritul (emotiile, sentimentele, trairile intense etc.) le poate genera.
Cand te lasi pe mana chirurgului in sala de operatie, iti asumi intr-adevar un risc - e perfect logic ca dintre varianta mortii sigure si cea a posibilitatii reabilitarii sa o alegi pe cea de-a doua. Cand insa, spre exemplu, ajungi sa i te dezvalui persoanei iubite, din dorinta de a fructifica acel sentiment de apropiere imbibat de speranta care va leaga, atunci se cheama ca i-ai acordat incredere.

Cineva imi spunea nu demult ca oamenii sunt suma alegerilor pe care le fac. Sunt de acord! Dar trebuie adaugat ca alegerile sunt de naturi diferite...unele pornesc din minte si se repercuteaza in exerior, la nivelul observabilului, pentru ca mai apoi sa se reflecte in simtiri, iar altele pornesc din inima, se izbesc de inima si se consuma in inima! In final nu ramane decat sentimnetul satisfactiei sau al insatisfactiei, al implinirii sau al desartaciunii.

Ca o paranteza, nu exista om eminamente rational. Legatura dintre ratiune si simtire este la fel de permeabila (si totusi gresit inteleasa) ca si cea dintre stiinta si credinta.
Poate - de Maria Ionescu la: 30/04/2006 14:23:41
(la: Are ortodoxia nevoie de o reforma???)
mi_cardio
Ce sa zic? O reforma in cadrul institutiilor teologice ar fi bine venita..dar in ceea ce priveste putinatatea numarului credinciosilor, si mai ales a credintei, ei..aici, cred ca, daca e rost de a cauta posibile cauze, atunci acestea ar trebui, -parerea mea- sa le cautam in constiinta noastra. Hai sa incepem cu noi, cu fiecare in parte.Uite un cuvant care l-a zis cineva, nu mai stiu cine, dar il pretuiesc: "sa fii in pace in inima ta, si toata lumea va fi in pace cu tine". De la noi porneste totul.
pisici :) - de Cri Cri la: 30/04/2006 19:12:10
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Am de comentat la treaba cu "ruptul pisicii in doua" si renuntarea la una dintre relatii, ori "punerea cartilor pe masa", care e cam acelasi lucru (fiindca, ori cel caruia "i le-ai etalat" renunta la tine, ori nu va mai fi cum era, asa cum au observat si alti "comentatori" de-aici)...
In teorie, merge la fix. Dar in practica (eu am practicat :))) e si dureroasa, e si tampita. N-o fi corect, n-o fi moral sa ai mai multe relatii (sa zicem doua, ca sa nu ne ridicam chiar pe toti moralistii in cap), dar nu putem fi toti dupa acelasi calapod...
In plus, desi cred in "iubire vesnica" si "perfect match" (probabil doar asa, din disperare:)))), eu nu le-am gasit! Dar adesea am gasit absolut tot ce vroiam la un moment dat... insa in doua persoane diferite.
Si, ca o fetita cuminte, am cantarit "ofertele" cu atentie si am rupt, etic, pisica. Si am ramas la urma fara nimic, asa sa stiti!
Si tot timpul m-am intrebat ce-ar fi fost daca ramaneam cu celalalt, de exemplu!? Si tot timpul m-am intrebat ce-ar fi fost daca ramaneam cu amandoi de exemplu!?
Iar o teorie buna (am citit pe undeva): "Ca sa nu ai regrete, fii intotdeauna convins ca ai facut cea mai buna alegere si nu privi in urma!"... mda, cum ziceam, tot teorie... :)
Stiu ca nimeni nu garanteaza vreo alegere, vreun viitor. Dar e cea mai nashpa chestie sa faci ceva impotriva inimii; ti-ai taiat dreptul la fericire, chiar daca n-ar fi durat.
Cri/ irisz - de Guinevere la: 01/05/2006 20:34:25
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Irisz

De acord cu tine, daca ai considerat si situatia sotului. Caci perspectiva se voia a lui, nu a mea, apropos de egoism. Departe de mine morala, in fond va zic si eu ce mi-a spus si mie Bright la un moment dat: fiecare e suma alegerilor pe care le face. :o)
As zice numai ca sotului/ sotiei i se datoreaza mai mult decat generoasa ascundere a adevarului.
S-a pus cineva si in pielea lui? Macar de curiozitate.

Cri

In legatura cu atitudinea tampita de a rupe pisica in doua, tot din experienta stiu ca a nu o face e calea cea mai sigura de a provoca suferinta tuturor personajelor, mai devreme sau mai tarziu. Mai ales cand astepti cum vrea Michigan, pana i se va strange funia in jurul gatului.
Despre iubire - iarasi! - cred ca daca nu impaca deopotriva ambele aspecte despre care zicea Irisz, inseamna ca e o mare neregula acolo si a te complace intr-o situatie calduta e un mod de viata pe care eu nu l-as alege. Dar aici ii dau dreptate lui Irisz, e optiunea mea si-atat.
A citit cineva Padurile din Madison County?
Nu cred ca e o carte tampita (iarasi, cuvantul chiar ma zgarie). Desi eu poate as fi ales diferit - sa raman cu Kincaid - e o poveste curata si curajoasa si ma scuzati ca nu va pot face o alta recomandare de viata. Supele tulburi de dragul de a trai firimituri mie nu-mi plac si gata. Dar voua va doresc succes, si nu cititi ironie, chiar va doresc!
#119826 (raspuns la: #119701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DA, cu siguranta! - de carapiscum la: 02/05/2006 10:42:42
(la: Are ortodoxia nevoie de o reforma???)
Ortodoxia are nevoie de o Reforma...Agrara!!! o reforma prin care sa se desteleneasca pamantul neroditor al sufletelor noastre; o reforma care sa ne miste inimile spre izvoarele sacre si inca nesecularizate, pastrate de doua milenii in acceasi biserica acum devenita demodata; o reforma care sa ne inunde sufletele uscate de arbitrariul zicalei "traieste-ti clipa"; o reforma a improprietaririi fiecaruia cu o bucatica de pamant furat din Locurile Sfinte, bucatica pe care cazand samanta cea buna sa dea rod insutit si inmiit. asta ne trebuie noua. ca daca vom cauta sa schimbam altceva, asa cum au facut-o la Marea Reforma Martin Luther, Jean Calvin, Zvingli si toti ceilalti de dupa ei, atunci ceea ce vom schimba este fondul si pana la urma practica in general. asa s-a ajuns in zilele noastre sa traim pe viu alaturi de monstrii nascuti la Reforma, in numar de aproximativ 5 (cinci) mii pe toata planeta- cam atatea denominatiuni religioase gasim la ora actuala pe fata pamantului. nu va obositi sa aruncati cu piatra pentru ca i-am facut monstri, ei insisi recunosc ca sunt niste specimene ciudate si cauta amarata de Ortodoxie sa le fie nasa de botez. ei inca isi cauta izvoarele, noi am ajuns la stadiul acela in care, cunoscandu-ne izvoarele, privim cu incredere in viitor, spre o lume in care nu ne vom disipa sau ne vom transforma (cum spun unii) ci vom recapata ceea ce s-a pierdut prin caderea Adamica: putinta de a fi partasi si prieteni ai lui Dumnezeu.

de aceea spun ca ar trebui cu precadere sa privim in noi insine si sa ne intrebam sincer ce anume dorim sa se schimbe: sa devina Ortodoxia un surogat penibil care sa dea indulgente pentru pacatele savarsite de noi? ori sa ne reamintim ca din cele sapte zile ale saptamanii nu mai oferim nimic lui Dumnezeu, totul decurgand in directia implinirii poftelor si dorintelor personale?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
val Cred că aveam vreo ş - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val

Cred că aveam vreo şase - şapte ani cînd, într-o vară, a venit circul la Comăneşti, judeţul Bacău, România. De fapt, era un cort cu patru pereţi de pînză albă, fără acoperiş, montat pe cîmpul viran din centru, între alimentara lui Zavadovscki şi Farmacia nr.1 . Un panou de carton era prins de cei doi pari care marcau intrarea. Pe el erau pictate grosolan, în culori violente, două fiinţe uluitoare: Omul cu Faţă de Bou şi Fata Fără Mîini. Îi aşteptam, ştiam că fuseseră cu o săptămînă înainte la Moineşti. Trepidam de emoţie, mai ales că Omul cu Faţă de Bou, înfăşurat într-o mantie de mătase neagră, umbla prin băcăniile din tîrg ca să-şi cumpere de mîncare. De la spate arăta ca un uriaş, cu umerii largi şi pălăria cu boruri mari de ţigan ardelean. Avea jumătatea dreaptă a feţei acoperită cu o eşarfă roşie. Ochiul care se vedea era de un verde strălucitor. N-o fi fost şi ăla de sticlă? Da’ cum vedea cu el? La cîrciuma lui Paisa ceruse o tescovină. Băieţii îl văzuseră cum îşi dezgolise pentru o secundă faţa ca să dea ţoiul de duşcă, cu buzele groase şi pline de bale. Se şoptea ba că arătarea se născuse în urma unui incest, ba că maică-sa se culcase cu un bou adevărat, ba că, de fapt fusese om normal, pînă pe la douăzeci de ani, cînd se îndrăgostise nebuneşte de o îngeroaică măritată cu un vrăjitor. Unii jurau că-i văzuseră copitele şi coada. Sigur era că era blestemat.
Pe la ora cinci a intrat în cort şi noi ne-am înghesuit în faţa intrării, fiecare cu un leu de hîrtie în mînă. Cu un leu cumpărai atunci o îngheţată Doina pe băţ.
În sfîrşit, iată-ne în cort, pe băncuţele soioase de lemn. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, pentru prima oară în oraşul dumneavoastră, minunile secolului : Omul cu Faţă de Bou şi Frumoasa Fără mîini! Cei bolnavi de inimă sunt rugaţi să părăsească sala. Banii se restituie la ieşire. Lume, lume ! Pentru prima şi ultima oară în oraşul dumneavoastră, circul nostru prezintă două fiinţe unice pe pămînt. Încarnarea blestemului ! Lume, lume, vino să vezi minunea!
Chiar dacă aş fi fost bolnav de inimă, n-aş fi stat acasă.
Un cerşaf jegos s-a ridicat şi un răpăit de tobă ne-a tăiat respiraţia. Încet, cu o mişcare studiată, Omul cu Faţă de Bou şi-a dat deoparte năframa roşie. Pe obrazul lui drept creştea păr galben, ţepos, iar ochiul imens emitea o lumină roşie. Din tîmplă îi ieşea un cucui absurd, ascuţit ca un corn. În locul unde ar fi trebuit să fie bărbia şi gîtul supura o plagă roşie–vineţie. Brusc se făcuse frig. Ceafa era umflată ca o băşică de porc. Priveam hidoşenia numai o fracţiune de secundă şi îl ascultam uitîndu-mă la vîrful tenişilor mei de cauciuc. Dacă am murit vreodată de scîrbă, atunci am murit. Făptura se fălea cu copita braţului drept de pe care, cu aceeaşi încetineală, scosese mănuşa din piele neagră. Era maiestuos şi în acelaşi timp, ridicol. Inima mi se urcase în gît şi îmi venea să rîd şi să plîng. Vocea lui gravă, insidioasă, ne suspenda între realitate şi poveste. Spunea că se simte om, că nimic nu-i mai grozav pe lumea asta decît dragostea şi că durerea lui e că l-au respins la recrutare. Apoi, a scos dintr-o valiză jerpelită o trompetă de aur cu care a început să cînte Silence. Înmărmuriţi, nu ne-am dat seama cînd s-a terminat cîntecul şi s-a dat deoparte altă cortină. Nimeni nu s-a gîndit să bată din palme. O prinţesă adevărată, cu pietre preţioase în coroniţă, se uita la noi de pe scena de scîndură. Ochi negri imenşi, părul solar şi trup de silfidă într-o rochie de mireasă care nu avea mîneci.
Fata Fără Mîini, bătea ritmul Ursului de la Asău într-o tobiţă de pionier cu beţele ţinute nefiresc între degetele de la picioare. Avea pielea albă şi, prin transparenţa ei, puteai să-i vezi sîngele curgînd. Îşi punea picioarele pe după gît, îşi scotea coroniţa şi se pieptăna. Putea să coase şi chiar împletea un fular din lînă galbenă. Ne holbam la pulpele ei rotunde şi la chiloţii albi care se vedeau de sub rochie. Degetele cu unghii de sidef se mişcau cu precizie şi agilitate. Ducea mîncarea la gură fără nici un efort, contorsionîndu-şi imposibil coapsele lungi de divă .
Vocea baritonală a monstrului pe jumătate om explica savant gesturile fetei. Era născută aşa, fără mîini. Blestem de neam. Dar prelungirile delicate ale tălpiţelor ei roz puteau face mai mult decît puteam noi să facem cu mîinile. La sfîrşit, ne-a dat autografe.
O chema Elena şi , după cum scria, cred că nu ştia să citească.
Totul era al naibii de adevărat şi, în acelaşi timp, nefiresc.
A doua zi, parcă nimic n-ar fi fost. Dimineaţa la şapte, cînd m-am dus să iau pîine de la Zavadovscki, cortul dispăruse.

De ani de zile, acelaşi sentiment de increat, de suspensie între neant şi viaţă, mă paralizează ca atunci cînd eram mic şi neputincios. Mi-e scîrbă că nu pot face mai mult ca respingătorul circ politic din ţara mea să ia sfîrşit. Şi mi-e milă de noi, copiii, că plătim atît de scump intrarea, doar ca să fim prezenţi la acest spectacol jalnic.

Cassandra - de Homo Stultus la: 03/05/2006 01:00:17
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Legea reprezinta o colectie de norme a caror respectare te face un "om drept". Aceasta Lege vizeaza doar iesirea "in act" a persoanei. Sa nu ucizi, sa nu furi etc etc. Problema care se pune: Prin lege se atinge si transformarea launtrica a omului? Devine omul prin lege "asemanator lui Dumnezeu?" Raspunsul este> nu neaparat. Pot respecta Legea de teama. Pot sa am o implinire formala a Legii. Pot respecta Legea din interes (sa fiu bine privit). Pot respecta Legea pentru ca o simt ca si Cuvant al lui Dumnezeu. Aceste motivatii sunt foarte diferite. Din perspectiva Legalista insa in toate as fi un om drept pentru ca respect legea. Hristos a mutat centrul in persoana launtrica. Trebuie sa fie o corespondenta intre starea launtrica si iesirea in act (predica de pe Munte este cel mai bun exemplu). (Citare aproximativa) "Ati auzit ca s-a spus celor de demult: Sa nu savarsesti adulter. Eu insa va spun voua ca oricine se uita la femeia aproapelui poftind-o a si savarsit adulter in inima sa..." Cu alte cuvinte implinirea formala a Legii fara o corespondenta afectiva este tot esec existential. Se poate spune intr-adevar ca Sfarsitul Legii este Hristos. Adica in Hristos se arata adevarata implinire a Legii. Sfarsit cu sens de implinire. Pentru ca dupa virgula vine "spre dreptate tot celui ce crede". Hristos spune "Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea... nu am venit sa stric ci sa implinesc" si iarasi "De nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si fariseilor (tipologii formaliste) nu veti intra in Imparatia Cerurilor". Nu am considerat necesara o explicatie pentru ca mi se parea clar sensul. Iubirea copleseste orice Lege. Pentru ca normele sunt doar jaloane de atins pentru dobandirea starii. Gradul de respectare a poruncilor iti poate da o viziune de cat de departe sau de aproape esti fata de Dumnezeu. Dar IUBIREA copleseste Legea. Nu inseamna ca prin aceasta Legea dispare dar ea nu mai este perceputa ca un "contract" cu Dumnezeu ci ca o stare fireasca pusa in slujba comuniunii. Avand o astfel de perceptie Sfantul Pavel poater afirma ca "Sfarsitul Legii este Hristos". Tot el face acea apologie a iubirii "Daca dragoste nu am nimic nu sunt..." In dese randuri se afirma "credinta fara fapte (ale Legii) este moarta". Atat timp cat "starea", "iubirea" exista, exista si legea, nu separat de iubire ci insumata in aceasta. Asa vad eu lucrurile.
#120036 (raspuns la: #120024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Casnicie reusita ? - de Maximilian la: 05/05/2006 19:44:02
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Cand si cum stiti daca o casnicie a fost sau este reusita ?
Au fost cazuri cand dupa 25 de ani de casnicie aparent fericita a urmat un divort cu reprosuri urate de tipul
Ce am indurat eu langa el(ea) toti anii astia !
Sau divorturi dupa un an de casnicie, dar cei doi se intalnesc si acuma cu placere, discuta, chiar mai au alte preocupari comune.

Care din cele doua cazuri este = casnicie reusita ?

Faptul ca exista oameni care pentru o anumita imagine sociala si dintr-o anumita morala prost inteleasa nu divorteaza asta = casnicie reusita ?
Sau numai moartea poate defini expresia sau poate si ea ascunde multe rufe murdare ?

Deci pentru a descoperii secretele trebuie sa stim exact ce cautam
Multi din cei care aici si acum spun ca au o casnicie reusita , peste cativa ani este posibil sa afirme altceva

Personal am trecut prin doua casnicii ( sunt la a treia ) In fiecare dintre ele in primi 6-7 ani asi fi afirmat ca este o casnicie reusita. Dar la 10 ani ambele casnicii erau " gata "

Stiu un singur lucru (si am sa il scriu si la tematica privind divortul)
- Cea mai imorala situatie este aceea in care incerci sa traiesti cu un om cu care nu mai ai nimic in comun
Din aceasta cauza dupa parerea mea divortul este o chirurgie morala








Tot ceea ce este omenesc ma preocupa
mjn
cuvant-cheie - de vania la: 06/05/2006 07:54:19
(la: sa fiu fluture)
cuvantul cheie e "voi cauta"...bravo, cactus-fluture!
expozitii - de Dinu Lazar la: 06/05/2006 03:59:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am fost si eu vineri la galeria Anaind Art; la domnul Lumpan nu am mai ajuns pentru ca
s-a stricat memoria unui amic care a uitat acasa gipiesu` si nu am mai
gasit strada pe care am cautat-o in grup mai multi, de ne-au iesit spume;
poate un cafegiu care a fost sa ne spuna si noua ce si cum fu.

Altfel la galeria Anaind Art am avut o extraordinar de placuta surpriza; un loc
retras, linistit, placut, lume multa si grozava, vernisaj deschis de domnul
Oroveanu cu un discurs neortodox de surprinzatoare buna factura, ca de obicei;
expozitia socanta, fotografii impecabil marite, aflate in mare parte in
gama unei cotituri in modalitatea de expresie a grupului, de la o trecuta
reflectare mai obiectiva la o prezenta redare a parerii despre atmosfera
interioara, cu multe neclaritati si stari noroase excelent redate.
Fara indoiala grupul 7 zile se arata a fi o surprinzatoare intimplare si
un demers mereu neasteptat, care nu conteneste sa surprinda prin originalitatea
curentului sau stilistic, ce va rascoli si chiar scandaliza
nu putini fotografi mai obisnuiti cu imaginea de factura foarte clasica;
poate la o alta scara, expozitia e la fel ca cea de acum o suta si ceva de ani
in care niste neica lucratori cu penelu` au pus niste mizgaleli pe pereti
si un critic i-a denumit intr-o cronica impresionisti... asa de mare pare
cotitura.

Dar la etaj la Anaind Art - inca o data, un loc superb -
am avut surpriza sa vvedem si o alta expozitie de fotografie, de care habar nu am avut,
a unui domn care a fotografiat o serie de borcane cu tot felul de vieti, amintiri,
stari si culori; extrem de interesant demers artistic.
Mergeti, oameni buni, ca merita.
Doua expozitii care va vor pune pe ginduri.
#120662 (raspuns la: #120661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri Cri - de latu la: 07/05/2006 14:57:30
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Multumesc pentru primirea calduroasa...:-)))
Ai avut dreptate, nu citisem destul de departe in urma ca sa dau de "pisici"...:-))
Dupa ce m-am informat cum s-ar fi cuvenit de la inceput, m-am oprit la doua remarci, chiar daca nici celelalte nu sunt puerile, copilaroase sau altcumva...

...desi cred in "iubire vesnica" si "perfect match" (probabil doar asa, din disperare:)))), eu nu le-am gasit!
Iar acum ai intrat in panica fiindca "nu devenim mai tineri", "ce zice lumea" sau alte asemenea? Nu, nu cred.
Cred mai degraba ca te-ai inscris pe o orbita de cautare fara a include in calcul un factor de corectura al traiectoriei. Riscul este, ca dai de la un anumit moment dat incolo, doar de un anumit tip de parteneri, care cu unele mai mici sau mai mari variatii seamana in mare unul cu altul (nu ca fizic sau culoare a parului...:-)))...)

Si, ca o fetita cuminte, am cantarit "ofertele" cu atentie si am rupt, etic, pisica. Si am ramas la urma fara nimic, asa sa stiti!
Iar acum nu mai esti dispusa sa faci aceeasi greseala inca odata, motiv pentru care - teoretic desigur - ti-ai putea imgina sa intretii relatii asemanatoare cu amandoi? Unde mai pui, ca in varianta asta nici intrebari ca "Nu era mai bine sa-l aleg pe celalalt" nu mai joaca nici un rol...

Exista relatii in trei.
Sigur ca biserica nu jubileaza la auzul unor asemenea erezii, dar tot asa de sigur exista oameni care sustin ca "o viata are omu'...".
Cred insa, ca o asemenea relatie are numai atunci sanse de reusita, daca toti cei trei in cauza sunt fara rezerve de acord cu modalitatea asta de a trai. Si mai cred ca un asemenea triumvirat n-ar atrage prea multe prietenii, (desi mai stii?...:-))...)

Pentru cazul in care ideea in sine a relatiei de acest gen iti repugna, va trebui insa sa iei mai devreme sau mai tarziu o decizie.
Iar decizia va fi oricum o invarti, in proportie de 50% impotriva inimii.
Numai ca in asta nu vad ca "ti-ai taiat dreptul la fericire", cu atat mai mult cu cat, tot tu zici: "chiar daca n-ar fi durat", ceea ce e foarte probabil atata vreme cat celelalte 50% genereaza intrebarile ("Nu era mai bine cu celalalt...").

Sigur ca ar mai exista si solutia a treia, aceea de a nu intra in panica, de a crede in portia de noroc necesara pentru gasirea a ceea ce tu ai numit "iubire vesnica" si "perfect match" .
Iar pentru aceasta ultima solutie am si un argument!
Cautand, nu poti gasi mai mult decat asteptand, ci dimpotriva s-ar putea sa devii mai maleabila cand e vorba de compromisuri.
Iar daca exista vreun loc unde compromisurile sunt riscante, atunci la alegerea partenerului corespunzator propriului ideal.

P.S. Nimeni n-a zis ca nu-i "nashpa". Dar nici ca e imposibil n-a zis nimeni...:-)


#120905 (raspuns la: #119701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de Cri Cri la: 07/05/2006 19:07:59
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Merci beaucoup pentru rabdare.
Acum, ca si clarificare... asta se intampla cand aveam vreo 19 ani si nu prea multa experientza cu iubirea, ce si cum. Unul dintre cei doi era mai mare cu un an decat mine, al doilea, mai mic cu un an. Evident ca nu i-am chestionat cu privire la "antecedentele" erotice... n-am idee cu cat ma surclasau pe mine la experiente ori dimpotriva. Fapt este ca mi se taia respiratia in preajma lor. Nu stiu daca ti se poate taia respiratia "mai mult" pentru cineva si "mai putin" pentru altcineva... cred ca se taie pur si simplu. Si ma simteam "in nori" cu fiecare...
N-am facut comparatii si nici n-am avut impresia ca vreunul ofera mai putin decat celalalt sau... ca ar fi altceva. Faptul ca intr-un fel se completau l-am observat abia dupa ce am renuntat la unul din ei.. Adica nu stiu exact daca se completau.. mie parca imi lipsea ceva. Cu adevarat, ii iubeam pe amandoi. Si nu ca acela cu care am ramas nu-mi oferea tot ce-mi doream eu de la un barbat, dar in inima mea era o rana, o durere pe care nu mi-o puteam inabusi suficient cat sa fiu deplin fericita... Cam asa s-a intamplat.
Am zis eu ca n-as mai face la fel... dar o intrebare exista (si persista): "Ce sanse ar mai fi sa se intample acelasi lucru?".. Am mai "crescut" (doar o impresie; nu cred ca in iubire experientza ajuta) si poate am acum criterii, asteptari.. cine stie?
Sincer, nici n-as vrea sa se intample, si nu din cauza eticii. E... sfasietor.. Da, acesta e cuvantul.
Cine stie.. poate ambii erau "perfect match" pentru mine... doar ca, din pacate, s-au nimerit in acelasi timp. Mda... hai ca incep sa plang.. si sa bat campii :)

Cautand, nu poti gasi mai mult decat asteptand

Sa stii ca n-am "iesit la va'natoare", sunt de acord ca iubirea n-o gasesti atunci cand sapi cu tot dinadinsul dupa ea. "Caut", daca am scris pe undeva astfel, se referea la a nu astepta incuiata in casa. E o asteptare activa, daca pot spune asa. Si nu e tocmai panica, ra'deam acolo... e doar constiintza faptului ca timpul trece... ca eu astept.. ca timpul trece...:) Asa ceva.

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#120944 (raspuns la: #120905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de cand tot citesc conferinta - de Yuki la: 07/05/2006 21:25:41
(la: Sa nu pui nimic la suflet)
de cand tot citesc conferinta asta intrebarea ta racule incepe sa-mi sune ironic, cum naiba sa nu pui la suflet, nici nu are sens sa intrebia asa ceva. Si nush cine se intreba ce-i sufletul asta si pe unde se afla. Habar nu am. stiu doar ca doare rau acolo, undeva in mine, si se rupe in doua, si raman urme ce nu se trec, si apoi iar creste si prinde aripi. Si oricat am vrea sa-mi amputez sau sa-mi dresez aceasta componenta a mea, nu pot. Nu, nu cred ca pun prea mult la suflet, si daca nu pun acolo, pun la inima, pun la creier, si tot eu sunt. Cred ca altii nu pun deloc, sau cum am mai zis, pun prea putin.
Cri Cri - de latu la: 08/05/2006 01:05:44
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Neah... din cauza ca nu gandesc de doua ori.
A gandi de doua ori, poate insemna a bate apa in piua...
A gandi odata, poate fi prea o data prea mult
A nu gandi poate fi singura poteca spre iubire.
(Am scris de fiecare data "poate").

Asta pentru ca de gandit se gandeste cu creierul, de simtit se simte cu inima, iubirea vine pe usa pe care scrie "Instinct" iar instinctul nu-i un gand ci mai degraba un simtamant...
Tot ce tre' sa facem noi, e sa nu stam cu spatele la usa, chiar daca nimeni nu ne poate spune daca se va deschide vreodata....

#121046 (raspuns la: #121039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotocarte - de Dinu Lazar la: 08/05/2006 09:44:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am mai spus pe aici despre fotocarte.ro ; o firma la care mergi cu fotografiile personale,
si care face albume tiparite - vorbim de tipar clasic, nu de printuri vinetzii sau
poze digitale roz.

Am facut citeva albume acolo si rezultatele sunt cam peste asteptari; ma rog, cei ce le vazura
au fost mai atinsi, eu ce pot sa spun ca ce am vazut pe ecran aia a iesit si ca este o optiune
grozava pentru cine are de aratat ceva imagini si vrea sa o faca la un standard care merge de la
mult peste medie la exceptional.

Se descarca programul de editare de pe situl respectiv, si trebuie cam o saptamina sau doua facuta
scoala cu el, si facute albume de proba; este intuitiv dar nu e foarte simplu, si e bine asa,
pentru ca daca ar fi simplu nu ar avea atitea posibilitati de editare si de punere in pagina.
Separat se descarca tot de acolo niste fundaluri de pagina, care imbunatatesc simtitor posibilitatile
creative ale fotografului devenit detepist; cine nu o are cu asta poate merge cu pozele si fac cei
de acolo designul albumului.

Albumul de imagine tiparit e ceva special; imaginile sunt tiparite, si anume tiparite
excelent, dar nu trebuie comparate cu niste printuri facute cu o imprimanta evoluata
cu jet de cerneala sau cu sublimare de culoare; de 600 de ani tiparul e altceva decit
o pictura, o gravura sau o imagine originala; si un album e un mijloc de expresie aparte.

Copertile sunt grozave, biguirea si cusatura si lipirea foilor, fara cusur; hirtia e
semilucioasa si groasa cam de 140 g/m2 cred si materialitatea lucrarii e grozava, adica
senzatia de chestie bine facuta.

Imaginile se dau programului sub forma de jpg si rbg; apoi softul face tot si randarea
la tipar se face pentru cele 7-8 culori de baza cu care se face tiparul ( deci nu e un cmyk
simplu)

Am senzatia ca dupa moda blogurilor va apare moda albumelor, ceea ce ar fi grozav,
pentru ca si chiar in unicate, sau de serie mica, altfel se vede lucrarea fotografului.

Ecranul e ecran si adevarata cotitura vine la imaginea tinuta in mina; un album cu
imagini bine facute e altceva, alta clasa, devine o unealta importanta pentru marketing si promovare,
sau macar pentru amorul propriu.

Daca si termenele de realizare se vor putea scurta ( acum sunt pe la una, doua saptamini minim) atunci
fotocartea ar fi si mai interesanta pentru clientii mereu grabiti.

Oricum, cine sta si bibileste cu programul si face un layout bun si are si poze grozave, va ramine
surprins de buna calitate rezultata.

Sigur, tiparul e tipar, nu face din rahat bici, imaginile trebuie sa fie bine facute tehnic,
fara pete albe sau negre unde cerneala de tipar nu are ce reda, dar cine are ceva de aratat, cred
ca nu va ramine dezamagit.

Si inca ceva: negrul tiparit e profund si absolut, o piatra de incercare care spune multe.
#121078 (raspuns la: #121062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tre' sa fie frumos la tine in ganduri! - de sarsilovici la: 08/05/2006 17:19:10
(la: .)
poate nu-i suparare prea mare da la fel ca ratusca cea urata incerc sa ma pripasesc si eu pe la cate cineva prin textele lui. Am zis ca numai scriu si nu-mi mai dau cu parerea da sunt zile si zile, porniri si porniri.da bine ca sunt doar unu daca ar fi mai multi, lumea asta chiar ar fi in pericol.Da uite ca iar am gresit si am omis ca ratusca plangea cand se uita in apa si vedea cat este de urata.. Privesc in oglinda si culmea asta e singura de nu minte niciodata. Nu-i de aia din povesti si ea spune tot. Dee multe ori m-am uitat in oglinda si vad cum incet incet incepe si la mine varsta sa mai puna cate ceva.Nu-i giuvaer da e ceva care evoca trecerea timpului.Parca m-am mai inflacarat odata si m-am pus in poienita.teoretic tot pe acolo sunt si e cert ca ma scandalizez cateodata si as vrea si eu la ingerasi.Poate am facut lucruri foarte urate mai demult si pentru asta mi se refuza contacte de astea si nici macar vise mai acatari. Visele pentru mine sunt astea din timpulzilei pe care mi le pot controla ca noaptea zburd aiurea si numai prin urat si hidos si cu spaime si ..... da totusi nu e momentul... ce sa zic si eu? Da nu stiu daca sunt in stare sa fac vreo apreciere frumusica despre textul tau care de altfel are ceva ingeresc in el.. da totusi daca am inceput sa si termin ca sa nu fiu injurat cumva..Totusi sunt asa de urat ca azi nici liftu n-a vrut sa mai functioneze cu mine.M-a inchis in el da nu m-a suportat prea mult numa vreo 1/2 de ora.Nu e secret ca numai cu mine a avut ce a avut ca doar nu mai eram cu nimeni.Si intarziam si la serviciu. da trec si peste acest mic eveniment nefericit..

da uite ca-s treaz si pot sa ma parchez si eu cu gandul acolo unde vreau.Adica printre prieteni si ingeri si... da totusi sa nu uit si de realitate..asa ca renunt la prieteni si raman doar cu ingerii si cu primavara..

da ei nu mint si nu-s profitori, iar primavara e cea mai frumoasa si pe ea o iubesc, ca vine dupa zapada dupa frig dupa cam tot ce nu vrem sa fie intre noi oamenii.. vreau in mijlocul naturii sa fie debut de primavara si sa vad cum ies ghiocei si cum mijesc firele de iarba si cum soarele imi incalzeste fata..El are timp si pentru mine si nu-i meschin..oricat de rau as fi tot ma incalzeste.. si pasarile canta si nu se opresc pentru ca as fi eu in preajma si vietatile ies din barloguri si se intind dupa somnul lung al iernii..ferice de cele care hiberneaza macar nu simt frigul si foamea constienta si zapada mare si nu se plictisesc de alb, alb-murdar, cenusiu, trosnete de crengi plesuve...Da ferice de ele..Uite ca eu nu pot sa stau in barlog si sa astept primavara..Mi-o doresc enorm da vine si ea la timpul ei..da dintre toate poate as alege doar primavara ..Da cand toate incep sa se miste si seninul cerului si rumoarea bucuroasa incepe si totul e frumos si nu pot sa scriu ce vad eu ..da nu ma uit in apa si nici in oglinda..Ea natura parca nu ma vede cu uratenia mea, poate asta e doar vizibila oamenilor..poate nu au fost ei rai, poate doar eu sau poate pe din doua..Da nu mai conteaza ca eu in visul meu cu ochii deschisi sunt parcat acolo unde vreau mereu si acolo unde mi-am dorit sa fiu dupa fiecare esec sau in fiecare zi in care mi-a mers prost..In primavara, ca odata cu ea incep toate..oare primavara o avea amintiri? da ea e doar un anotimp a stare conturata de n conditii...Om avea si noi oamenii primaverile noastre, intervale de timp in care ne scuturam de toate si reluam constructia vietii noastre? Nu constructie presupune si amintiri si ceva la baza care nu se poate ridica cu fiecare primavara...Si ingerii? Sunt frumosi si poate s-ar juca cu mine ca si cum as fii omul preistoric..poate nu le pasa ca eu m-am deprins cu viclenia vietii, nu le pasa ca-s rau si ca am adus pricina..Se joaca cu mine si eu cu ei ..Da nu le stiu dansul asa ca tre sa ma opresc si sa ma uit la ei si sa invat..M-am saturat sa invat....M-am saturat sa fiu invatat pentru ca de multe ori am gresit tocmai dupa ce mi s-a zis ca-s bun ca am promovat examinarea..da oricum textul tau e frumos si luat cuvant cu cuvant are de toate da ce pot eu sa spun e doar de primavara..Doar ea ma place si vine si pentru mine din cand in cand...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...