comentarii

doua minuni de fata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
si si mai tarziu... - de latu la: 01/07/2006 10:25:26
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
"A pierdut Rapiduletu'"... isi zise el, deziluzionat de jocuri, de viata, de soarele balacindu-si ultimele raze in mare...
"Ei si? La ce folosesc toate astea?" gandi mai departe, cu o profunzime filozofica care-l bantuia nestavilita si-l facea sa nu-si poata rupe privirile absente, de la doza de bere goala... Ultima doza... O strivi cu inversunare de fruntea-i ingandurata.
In astfel de momente regreta si mai sincer plecarea din caminul linistit, unde dragostea, camasile curate, berea nu se terminau niciodata, unde manelele isi aveau locul lor in viata-i regulata fara suisuri, fara coborasuri, ca o plutire nesfarsita pe perinutze de nori, dar si in viata vecinilor de bloc, de strada, de palier...

Facuse o greseala...
Neglijase importanta prezentzei din viata lui. Neglijase acele mici detalli din care este alcatuita armonia unui camin si care pulseaza nestiute si vitale in culisele casniciei, acele fleacuri la care nu se gandeste nimeni, dar a caror valoare nu stii s-o pretuiesti decat pe urma, atunci cand le-ai pierdut...
Va trebui acum sa traiasca cu aceasta greseala. Toata viata lui sau cel putin pana va intalni o a doua minune...
"Doamne, doamne..." ii trecu prin minte. Un zambet amar ii incolti pe chipul intunecat... "O a doua minune? Pah!"
Nu credea in minuni, nu crezuse nici prima oara, si de aceea nu-si daduse seama de ea...
De greseala...

Incepu sa se imbrace... Alene, a lehamite, gasind cu miscari rutinate ciorapii sub perna couch-ului, pantalonii necalcati dar intre timp uscati de caldura emanata de monitorul mergand, camasa sifonata desi folosise un umeras...

Exista regrete care ne urmaresc toata viata...
Exista greseli care nu se pot repara niciodata.
Exista libertate, dar pretul...
Pretul...

__________________
Things to do today:
1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#130973 (raspuns la: #130697) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latule - de vania la: 21/08/2006 01:36:13
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
cred ca glumesti. eu ma vad in pericol de dubla coliziune intre doua minuni ale lumii si tie iti arde de ghilimele. ce solidaritate masculina e asta?
#140548 (raspuns la: #140547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 06/07/2007 13:06:46 Modificat la: 06/07/2007 13:13:55
(la: Cum te vindeci de inima albastra?)
Prima dată dă-te cu capu' de pereţi ad libidum. Apoi, cu ajutorul unui baros, reintrodu cucuiele realizate prin prima măsură, înapoi în interiorul scăfârliei care a putut să genereze atâta iresponsabilitate faţă de propria-ţi persoană.
În al treilea şi nu cel de pe urmă rând, înveleşte şi fereşte cele două minuni de copchii! Tu oricum nu mai contezi! Nu mai contezi.
andante - de picky la: 10/07/2007 09:41:03
(la: Femei si pisici)
Femeia-i o minune. Barbatul asijderi. Dar doua minuni pe acelasi firmament e prea mult.
#214124 (raspuns la: #214122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adelutzo, de ce taci? - de freeman la: 28/07/2007 11:24:03
(la: Dumnezeu, Biserica, credinta - ceva desuet sau prea actual ?)
Impartaseste-ne si noua vreo doua minuni din viata, aia cu turturele-i altceva. Puteai sa-i zici minune daca ar fi ramas suspendat, in aer, deasupra capului, asteptand, politicos, sa treci, apoi sa cada. Baga, s-auzim!
picky...maan... - de Lady Allia la: 06/05/2008 11:09:53
(la: taclale)
pup obrajii si tac!
ma bucur sa va revad.
las...poate sa sara de gatul maternitatii :))). eu deschid bratele ca doar e o minune de femeie :) cu doua minuni de fetite!
Pui ' sa-ti lingi degetele' sau ce n-a mancat Parisul - de Yuki la: 31/01/2010 13:46:54
(la: Retete (iar)....)
Ingredinete:
1 pui
cate o lingura din urmatoarele: piper, sare grunjoasa, patrunjel uscat
3 catei de usturoi
bete( din gard sau de frigarui)
punga de hartie sau hartie de copt

ingredientul estential: 5 linguri grasime de porc( pentru nasurile fine se poate inlocui cu unt sau ulei, dar n-o sa fie la fel)

Pofta si inspiratia pentru reteta asta vin din 2 surse:
prima, o seara de iarna, in care ningea ca in poveste, noi( eu si sor-mea) eram mici, mici, de incapeam amandoua pe o sanie trasa de tata, cand mama a bagat 2 pui in pungi de hartie la cuptor dupa ce i-a uns bine bine cu ulei si apoi am iesit toti patru afara in minunea alba; cand am intrat in casa, hamestiti si cu nasurile rosii puii erau gata de cadea carnea de pe ei.
a doua: minunata carte a lui Radu Anton Roman, "Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti" din care am aflat ierburile magice cu care se freaca puiul si miracolele din cuptor pe care le face grasimea de porc.

Preparare:
incingem cuptorul
se spala si se curata puiul, apoi se sterge bine de tot.
*se amesteca 3 linguri jumate de grasime cu sarea, piperul si patrunjelul uscat.
se unge tava pe toti peretii si pe fund cu o lingura de grasime si se aseaza ramurelele/ betele de frigarui ca un grilaj( eu initial iesiem afara sa defrisez gradina blocului cand mi-am amintat ca am bete intr-un sertar :P) , pe care sa stea puiul.
ungem puiul peste tot cu grasimea aromata, cateii de usturoi ii zdrobim cu lama cutitului si-i varam in pui.
punem puiul in punga/ sau il impachetam in hartie de copt, si dam pe deasupra cu grasimea ramasa.
turnam o cana de apa in tava.
dam la cuptor dupa urmatorul tipic: primele 15 minute la foc iute, apoi la foc mediu spre mic. lasam aproximativ 1 ora si 45 de min ( in functie de cat e de mare animalul) fara sa umblam la el; dupa ce trece timpul il scoatem din cuptor, ii dam punga/ hartia de copt jos, avand grija ca toata grasimea din ea sa curga pe pui ( in acest moment puiul e gata, si carnea ar trebui sa inceapa sa se desprina de pe oase. mai lasam puiul 1 minut in cuptor la foc iute si inca 2 in cuptorul stins, ca sa prinda culoare.

se manaca cu degetele, cu mujdei de usturoi si gogonici murate. Io n-am mai apucat sa fac si cartofi.

Enjoy, o sa va doriti sa aveti mai multe degete :D

poze:




anadaria - de nyx la: 03/05/2011 17:49:51
(la: adevaruri si legende despre NLP)
genul asta de interactiune poate avea loc in schimburile palide si irelevante dintre doua fiinte.
ce ma fac daca imi se vorbeste despre adevarul absolut?
tin o prelegere despre minciuna universala?
bag sama ca aici ma aduce exemplul tau.
moment in care nu am dialog ci doua minunate monologuri.
#611455 (raspuns la: #611450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Mina A Doua - de LMC la: 07/09/2004 23:01:41
(la: Ce credeti ca am Gasit!?!?!?!)
De ani de zile am o placere deosebita sa merg pe la magazinele cu lucruri de mina a doua. Daca ma credeti sau nu, va spun ca mi-am gasit o multime de obiecte care oricine le-a vazut la mine sau minunat cit de frumoase sint. Ce-a mai recenta achizitie a fost o poseta de Louis Vuitton, fetele cred ca stiu despre ce vorbesc. Am dat $1.99 pe ea, dar valoarea ei este la sute de dolari. Nu mi-a venit sa cred ca cineva a putut sa doneze asa ceva (magazinul era o caritate) iar altii sa nu-i descopere valoarea. Oricum eu cum am vazut-o am si luat-o si nici din greseala nu am mai pus-o jos pentru ca am observat o femeie care imi tot dadea tircoale din momentul in care am descoperit poseta intr-un colt mai ascuns. Tot atunci am dat peste niste pantofi noi nouti, care nu au fost nici macar odata pusi in picioare, pantofi de Salvatore Ferragamo, fetele din nou cred ca stiu marca. Eu nu-mi cupar niciodata pantofi sau haine de la mina a doua, sint foarte paranoica la chestiile astea, dar mi-am dat seama ca nu au fost nici macar incercati pentru ca erau absolut intacti nici o zgirietura pe talpa de culoarea crem si lucioasa. Pantofi de marca asta nu-i gasesti decit numai la magazine super luxoase si binenteles te costa de la $250 (la reducere) in sus. Pe mine m-au costat $9. Va dati seama ca nu i-as fi luat daca nu-mi erau buni; i-am incercat pe loc si parca erau turnati, pe de-asupra si de o comoditate fenomenala.

Astea sint doar doua exemple mai recente dar daca ar trebui sa va spun despre fiecare obiect in parte care l-am descoperit nu as mai termina de scris.
astazi...Casablanca+ doua pri - de coffeeaddict la: 04/11/2004 23:15:01
(la: Ce v-a inseninat ziua de azi?)
astazi...Casablanca+ doua prietne minunate+ sticla de vin+ cantitate 'nepermisa' de gaufre cu nutella

Un comentariu minunat. Cu sig - de sattwa la: 17/01/2006 10:23:49
(la: asteptandu-L pe Hristos)
Un comentariu minunat. Cu siguranta am sa-l recitesc, Imi pare rau ca nu am timp acum sa comentez cateva lucruri.
(am si idei contra si idei pro insa per total mi-a placut f mult)
E o viziune plina de sensibilitae, o cautare autentica facuta din inima...
Daca ai timp,te rog scrie-mi pe contul de yahoo doua vorbe.
sattwa_2000@yahoo.com
acum pe loc imi vin doua film - de zaraza la: 19/02/2006 20:57:45
(la: Cele mai bune filme)
acum pe loc imi vin doua filme in minte:

1. "in the mood for love" care mi s-a parut minunat prima oara cand l-am vazut si din ce in ce mai minunat datile urmatoare;
2. the ladykillers, vazut deunazi si care mi s-a parut genial. mai ales ca m-a enervat la inceput, dupa care am inceput sa am asa, o iluminare :)

ca veni vorba de filme, a vazut cineva "syriana"? e foarte nou si foarte actual, mai ales acum, de cand cu caricaturile. cum vi s-a parut? mie mai degraba prost, dar nu exclud posibilitatea ca nu l-am inteles.

zaraza
M-am minunat, dar de remarcile tale - de djibril la: 03/08/2006 20:58:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am citit de vreo doua ori articolul si tot nu mi-am dat seama de ce ar trebui sa ma minunez sau de ce un roman obisnuit este dobitoc daca isi cumpara un aparat de fotografiat. Eu cred ca ar fi trebuit sa mai scrii cate ceva. Cel putin ca sa ne explici cam cum sta treaba cu "dobitocii" astia, pe care banuiesc ca ii desconsideri pentru ca nu au talentul sau sculele tale.
Iata cam cu vad eu lucrurile: X pleaca in vacanta cu toata familia si se hotaraste sa renunte la aparatul cu film si sa isi cumpere unul digital. De ce? Explicatiile pot fi nenumarate. De exemplu: ii place sa aiba niste amintiri din timpul petrecut in concediu sau ii place sa aiba fotografii cu plodul care are abia 2 ani, sau poate pur si simplu ii place sa faca fotografii in timpul liber pe care il are la dispozitie. La fel de bine se poate sa fi ajuns la concluzia ca digitalele sunt mai economice decat cele pe film. Din afirmatiile dumitale noi ar trebui sa tragem concluzia ca X este un dobitoc. Pai, cel putin mie, ar trebui sa imi explici de ce crezi dumneata acest lucru.
X este dobitoc pentru ca vrea sa faca poze in vacanta? X este dobitoc pentru ca isi cumpara digital? X este dobitoc pentru vrea un aparat de fotografiat care sa aiba si functie video? X este dobitoc pentru ca vrea ca aparatul lui sa aiba o rezolutie mai mare?
In concluzie eu nu m-am minunat deloc ca au crescut vanzarile la aparatele de fotografiat si nici de faptul ca oamenii vor lucruri performante si de calitate. Digitalele au devenit tot mai accesibile romanului de rand, iar ca X sunt multi. Faptul ca isi cumpara aparate foto, calculatoare, masini de spalat sau mai stiu eu ce nu prea cred ca ii face dobitoci si nici nu cred ca ar trebui incriminat. Aceasta este economia de consum, iar daca nu te simti bine aici ar trebui sa emigrezi in Coreea de Nord. Sunt sigur ca acolo nu exista prea multe aparate de fotografiat digitale.
#137260 (raspuns la: #137237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine nu crede in minuni, nu e - de Sancho Panza la: 19/11/2006 10:33:32
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
Cine nu crede in minuni, nu e realist.

In timpul vietii Ramón a fost asaltat permanent de o multime de “binevoitori” care convinsi de faptul ca Ramón suferea de o puternica depresie, incercau din rasputeri sa-l convinga ca viata merita traita ORICUM.

Am accentuat cele doua cuvinte, caci mie mi se pare ca exista o contradictie intre ele si acel "ORICUM" care ii urmeaza.Da, viata merita traita...atat vreme cat verbul "a trai" nu devine sinonim cu " a fi in viata".
Eu sunt pro-euthanasie.Pentru ca nu vad rostul unui chin nesfarsit doar de dragul unor precepte - de fapt si de drept - interpretabile.Si cand voi ajunge in incapacitatea de a-mi purta de grija, atunci cand singura mea ratiune de a fi va consta in doza de drog care sa-mi aline, pret de 2-3 ore, durerile...nu voi ezita.
Cineva spunea ca nu poate fi vorba de o hotarare luata sub imperiul luciditatii.Eu vorbesc de decizia acelor oameni care au avut destula vreme sa se impace cu ei insisi, cu gandul mortii...de cei care vor sa treaca pragul in urma unor analize facute inainte ca suferinta sa le intunece mintile si in deplina cunostinta de cauza.Stiind, deci,ca remediul nu va veni de nicaieri.
Indurerarea celor dragi? Oare cei dragi nu sunt mult mai indurerati de degradarea lui?
Dumnezeu ne-a creat cu un rost, spunea cineva...Ma indoiesc ca rostul acela ar fi transformarea omului in leguma.
Cele doua picaturi de ulei - de Tot Areal la: 01/09/2009 14:56:24
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Îmi amintesc cum, în 1982, şedeam acolo cu soţia mea, Christina, privind întâia dată la un continent, Africa, de peste o întindere îngustă de apă. La acea vreme nici nu visam că momentul tihnit de după-amiază va inspira o scenă din cea mai cunoscută carte a mea: „Alchimistul“. Aşa cum nici istorioara de mai jos, auzită în maşină, va servi drept un excelent exemplu pentru toţi aceia dintre noi care caută echilibrul între pedeapsă şi compasiune.
Un negustor şi-a trimis fiul să înveţe Secretul Fericirii de la cel mai înţelept om de pe lume. După ce a rătăcit patruzeci de zile prin deşert, tânărul a ajuns la un castel falnic, înălţat pe vârful unui munte. Acolo trăia înţeleptul în căutarea căruia pornise tânărul. Dar, în loc să-l întâlnească pe omul cel sfânt, eroul nostru a nimerit într-o încăpere ce forfotea de lume; negustori care veneau şi plecau, lume adunată pe la colţuri, muzică plăcută urechilor şi o masă întinsă, încărcată cu cele mai alese feluri din partea aceea a lumii.
Înţeleptul vorbea cu fiecare dintre cei prezenţi, aşa că tânărul a aşteptat două ceasuri până să-i vină şi lui rândul la audienţă. Înţeleptul a ascultat atent şi cu multă răbdare motivul pentru care se afla tânărul acolo, dar i-a răspuns că, pentru moment, nu are timp să-i explice Secretul Fericirii. I-a sugerat în schimb să se plimbe prin castel şi să se întoarcă după două ceasuri.
„Înainte însă, vreau să-ţi cer o favoare“, a adăugat el, înmânându-i tânărului o linguriţă în care a turnat două picături de ulei. „Plimbă-te fără să verşi uleiul din linguriţa asta“.
Tânărul a început să urce şi să coboare scările castelului, având tot timpul ochii aţintiţi la linguriţă. La capătul celor două ore, s-a înfăţişat din nou înţeleptului.
„Ei bine“, a întrebat acesta, „ai văzut tapiseriile persane atârnate pe pereţii sufrageriei mele? Ai admirat grădina ce i-a luat zece ani mai-marelui grădinarilor s-o creeze? Ai observat frumuseţea pergamentelor din biblioteca mea?“.
Încurcat, tânărul a mărturisit că nu a văzut nimic, singura lui grijă fiind să nu verse picăturile de ulei încredinţate de înţelept. „Atunci, mergi înapoi şi uită-te la minunile din lumea mea“, i-a spus acesta. „Nu te poţi încrede într-un om, dacă nu-i cunoşti şi casa“.
Ceva mai liniştit, tânărul a luat linguriţa şi a plecat să se plimbe din nou prin castel. De data aceasta, a fost atent la toate operele de artă ce împânzeau încăperile din tavan în podea. A văzut şi grădina, şi munţii din jurul palatului, a admirat delicateţea florilor şi rafinamentul cu care fiecare operă de artă era plasată pe locul ei. Reîntors la înţelept, i-a povestit în detaliu tot ce văzuse. „Dar unde sunt cele două picături de ulei pe care ţi le-am încredinţat?“ a întrebat bătrânul.
Uitându-se în linguriţă, tânărul şi-a dat seama că vărsase uleiul. „Ei bine, acesta e singurul sfat pe care ţi-l dau“, i-a spus înţeleptul înţelepţilor. „Secretul Fericirii constă în puterea de a observa toate minunile lumii fără a uita vreodată de cele două picături de ulei din linguriţă“.

Paulo COELHO
#477205 (raspuns la: #476649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
partea a doua de la textul de mai sus - de beatlemaniacul la: 21/07/2010 23:42:50 Modificat la: 21/07/2010 23:43:46
(la: First `love´)
Acum dude, zi-mi, ce s-a întâmplat?

Futai ca ăsta eu n-am mai pomenit. Cu muşcături de mâini, cu muşcături de cearceaf, de propriu tricou, cu schelelăieli, cu tendinţe spre plâns, cu tremur ieşit de sub control. Cu isterie, da. Futai isteric. Nu ţin neapărat să intru în detalii, de aceea am început cu ele. Unele futaiuri sunt prea de tot. Ca şi cum inadmisibile. Inadmisibil de conceput. Până când ţi se înâmplă cu adevărat, şi rămâi mască. Fuţi acolo, şi dai înainte cu disperare şi te uiţi holbat la tipă, şi nu-ţi vine să crezi. Adică văzusei şi tu în filmele porno, da’ nu-ţi imaginai că poate fi chiar aşa. Cu isterie, cu muşcături, şi tremurături necontrolate. Ca şi cum ar fi sfârşitul lumii, şi n-ar mai conta dracul nimic. Decât futaiul ăla, care pare esenţial.
- Să mă opresc?
- Nu, nu, continuă.
- Eşti bine?
- Fă-mi ce vrei, fă-mi ce vrei!
Iar tu când auzi asta, o iei razna, şi-ncepi să dai ca nebunul. Mai devreme o lăsasei mai moale, că nu ştiai ce se întâmplă, tipa schelelăia, şi tu credeai că-i faci rău. Iar acum ţi-arată verde, şi pur şi uşor îţi ieşi din minţi. Ca şi cum ai fi stat la semafor o oră, şi-ai acumulat nervi, şi porneşti apoi în demarare. Şi dă-i şi dă-i în disperare, ca şi cum ar fi sfârşitul lumii, iar tipa devine de-a dreptul isterică, o ţii în braţe, are convulsii, te sperii, te uiţi la ea fascinat, şi o fuţi. O fuţi cum ţi se pare că n-ai mai futut în viaţa ta, şi începi să ai şi tu impresia că sfârşitul lumii este aproape, chiar la uşi. Care momentan, după ritmul în care dai la rame, ai impresia că tre’ să iasă din ţâţâni. Tipa aia se zvârcoleşte, chiuie, stai şi te gândeşti dacă e pentru prima oară futută, pentru că dacă i-o bagi şi pe a doua jumătate, se încolăceşte, se dă înapoi, grohăie, ajunge chiar să te sperie. Însă după un timp, începi să dai tare, cu toată fiinţa ta, iar ea poate duce, şi tu continui foarte repede, tipa ai impresia că tre’ să păţească ceva dacă o tot ţii, dai acolo în continuu, şi în acelaşi timp analizezi curios, ce dracul o să se întâmple cu tipa, pâna unde o poate duce, ce urmează să mai facă. Îşi vâră degetul în gură, şi-l muşcă, prinde cearceaful în dinţi, tu în timpul ăla prinzi curaj, şi îi dai şi mai tare şi mai repede, şi ai relaxarea aia în care poţi să dai fără să-ti dai drumul, ştii că este departe, dar în acelaşi timp te simţi aproape, şi simţi că eşti stăpân, controlul e maxim, şi pur şi frumos jocul e minunat. Dai, tipa se zvârcoleşte, îşi dă ochii peste cap, îţi suge degetele, zbiară, se aude, îşi pune repede mâna la gură, că se gândeşte la sora ta din cealaltă cameră, şi-apoi tu ticălos dai şi mai tare, dai şi mai repede, şi ea schelălăie, şi totul devine fascinant. Dai înainte, dai înainte, ca şi cum n-ar fi cale de întoarcere, şi tu n-ai facut toată viaţa, decât asta. Restul este trecut, viitor este doar înăuntrul ei, şi-i dai şi-i dai, până când ţi se pare ideal să te opreşti, îi priveşti chipul, părul răvăşit, privirea căutătoare, absentă, pierdută, şi-apoi vrei s-o salvezi. Îi dai ca şi cum totul ar depinde de asta, şi a deconecta-o ar fi ca şi cum ai pierde-o. Şi ca un bun salvator, tu îi dai înainte. Îi dai până schelălăie, şi grohăie, şi totul pare anormal, şi mai rău ca-n filmele porno. Iar apoi o scoţi, o laşi o leacă, o plimbi puţin pe afară, şi începi totul iar, ca şi cum niciodată nu s-ar fi întâmplat, şi ca şi cum după, nu ar mai exista nimic.

Dude, ai luat-o razna. Aşa se vorbeşte, tinere vorbeşti ca şi cum, ca şi cum, nu ştiu tinere exact, însă mă scoate din sărite cum vorbeşti. Eu am vrut să povestesti decent, până când am avut încredere în tine, şi am crezut c-o să îmbogăţeşti toate acestea, şi tu ai venit şi spus toate acelea, acelea de nici nu le pot numi pe cuvinte. E ca şi cum, e ca şi cum e prea de tot.
#559998 (raspuns la: #559997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adrian Copilu Minune - de Puiu Constantin la: 24/08/2003 08:25:51
(la: Adrian Copilu Minune)
Subiectul propus imi aduce in atentie doua probleme spinoase:
1- problema prostului gust incurajat public de media comerciala si acceptat tacit de catre carmuitorii natiei prin neimplicarea invatamantului in formarea bunului gust.Pentru ca proverbul "Nu-i frumos ce-i frumos,e frumos ce-mi place mie"a fost cu siguranta lansat de un arogant cu educatia subtire.Violenta acestei ziceri imi aduce in fata o persoana cu mainile infipte in buzunare si cu un ranjet sardonic pe figura,coborand eventual dintr-un jeep si obraznicia lui manifestata direct si arogant ma determina sa-i raspund cu o zicere similara care ar suna cam asa:
"Nu te poti caca in gustul omului.Dar te poti caca in gura lui ca sa-i schimbi gustul."

2 - problema invaziei tiganesti.Fara a fi rasist,nu ma pot abtine sa nu remarc insistenta cu care etnia roma se afiseaza pe sticla tot mai frecvent,moderati de figuri celebre ale televiziunii (vezi Florin Calinescu).Si daca la inceput tiganii apareau in media cu problemele vechi ale saraciei,lipsei de educatie si infractionalitatii generate implacabil de aceste premise,astazi tiganii ne agreseaza cu imaginea unor bulibasi manelisti,aurari,mafioti si politicieni,cu masini de lux si vile cu turnulete,explicandu-ne in versuri sclintite ca "Au plecat in alta tara/Stresati de partea financiara".Problema tiganeasca in Romania incepe sa semene ingrijorator de mult cu problema evreiasca din perioada interbelica si daca vom lasa acest fenomen sa se dezvolte in continuare,vom fi pusi intr-un viitor nu prea indepartat ori sa reinfiintam o legiune ori sa imbracam camasi colorate si sa cantam ragusit manele.Imi pun retoric o intrebare, gandindu-ma la tiganii care au stiut atat de bine sa cante muzica lautareasca si populara romaneasca autentica:"Unde sunt tiganii de altadata?"
doua feluri de credinta - de Daniel Racovitan la: 09/10/2003 11:43:14
(la: Sensul vietii pe Terra)
Nicolae Steinhardt spunea ca exista doua feluri de credinta: una din frica, frica de pedeapsa divina, si alta din rusine, rusinea de a fi muscat mana Celui care te tine in viata, rusinea de a fi facut pe Altcineva sa sufere nemeritat in locul tau.
#965 (raspuns la: #962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si cu slana ardeleneasca, ce facem? - de sanjuro la: 23/10/2003 06:07:49
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
JCC, am urmarit cu interes materialele prezentate de tine, cel cu 120 de ani de viata, si acum cu grasimile...Ce sa-ti spun?
Am stat in SUA o luna de zile, la un training, si am avut ocazia sa mananc atat la ei acasa, cat si prin restaurante. Portiile sunt uriase, (n-am reusit niciodata sa mananc tot din farfurie), carnea fada, sosuri grele, tot felul de dressinguri, salate foarte condimentate, maioneze, apa cu gheatza, Jack Daniels, bere slab alcolizata. Stil american. Multi barbati sunt puhavi, iar femeile matahaloase.

Apoi am fost in Olanda in vacanta, timp de cateva saptamani. Peste, scoici, legume proaspete, (cam fara gust si ele, ce-i drept), branzeturi de tot felul, bere exceptionala, de la fara alcool pana la bere Trapist de 17grade!. Si un Genever, (gin olandez) deosebit de bun. Stil olandez. Barbatii inalti si svelti, femeile cam voinice.

Revenim in Romania: sarmale, carnati, slana, branza de oaie, saramura de peste, tochitura, fasole cu costita afumata, ciorba de burta, si cate si mai cate. Rosiile au gust, vinetele asisderea, vinul este bun, iar tuica o incantare. Facem excese de sarbatori, iar in rest mancam ce apucam, din ceea ce ne permitem sa cumparam. Asta-i stilul nostru de viata: dezordonat.

Nu vreau sa apuc 120 de ani, pentru ca deja de la 60...65 de ani te simti obosit, uzat. Vreau doar sa mai apuc inca vreo 10...15 ani dupa pensionare, ca sa pescuiesc cat vreau si sa altoiesc trandafiri. Si n-as vrea sa traiesc in senectute inca 50 de ani dupa aceea!

Care este meniul meu obisnuit?
Dimineata la ora 6.30: un pahar de iaurt sau sana, si un colt de paine, plus o ceasca de cafea fara cofeina, (Douwe Egberts sau Lavazza)
La ora 11 un sandwich compus din doua felii subtiri de paine, si o bucatica de cascaval sau salam uscat + o rosie mica si un mar
La ora 18.30 cinez: un paharel de tuica de pruna, sau votca cu lamaie, o farfurie de supa sau ciorba, (fara paine) + ceva mai consistent, (o portie mica de friptura cu garnitura, peste la cuptor, etc) + un pahar-doua de vin bun. Desert: o inghetata sau struguri.
La ora 21-22 un mar.
In weekend imi permit sa gatesc lucruri mai deosebite: Pui manastiresc, Musaca, Medalion vanatoresc, Ficaciori pe canapele, si alte minunatii culinare...
Mananc mult peste, (in special macrou si cand imi permit, somon, pentru ca enzima sau acidul Q15 iti protejeaza inima), petrec cat mai mult timp in aer liber, nu fac gimnastica de forta, decat exercitii de respiratie si miscari de incalzire Aikido.
La petreceri mananc cate putin si mai tot timpul, si beau moderat.
Cand pescuiesc la copca imi iau la mine sunca si ceapa, plus vin rosu, din care mananc si beau zdravan, ca sa mentin caloriile necesare in lupta cu frigul.
N-am mai pus o tigara in gura de 10 ani, si nici nu simt nevoia...
Nu mananc margarina, nici unt, si in nici un caz nu voi bea ulei de masline!

Si cu toate acestea numarul kilogramelor mele este egal cu inaltimea in centimetri pe care o am, scazand 100. Curios, nu?

Cred ca sunt 3 factori care concura la o forma fizica si psihica excelente:
- zestrea genetica;
- stilul de viata;
- starea materiala.
In rest doar un dram de noroc de la Dumnezeu, si totul e OK.


sanjuro



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...