comentarii

dovleacul si vita de vie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Cele zece porunci date de Dumenezeu lui Moise (nu lui Isus) - de Filip Antonio la: 28/02/2004 10:56:46
(la: Preoti homosexuali?)
1 Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.

2 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamint, sau in apele mai de jos decit pamintul. Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pina la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc, si Ma indur pina la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.

3 Sa nu iei in desert Numele Domnului Dumnezeului tau, caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui.

4 Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamintul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvintat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

5 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul.

6 Sa nu ucizi.

7 Sa nu preacurvesti.
8 Sa nu furi.

9 Sa nu marturisesti strimb impotriva aproapelui tau.

10 Sa nu poftesti casa aproapelui tau, sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau.
#10879 (raspuns la: #10871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu stiu de ce este considerat - de mapopescu la: 28/02/2004 19:03:09
(la: Un salariu decent in Romania)
nu stiu de ce este considerata asa de natural mincarea ca ieftina (destul de des) si de calitate (f des) in Romania !!!

in afara de unii (ca mine) care au/aveau rude la tara si posibilitatea sa manince lapte adevarat, carne si legume, consider ca lumea maninca foarte rau (piine, cartofi, pui si porc). in rezumat desigur. si ma refer la cazul romanului de conditie medie.

aud dindu-se ca exemplu pretul la carnea de porc (nu vreau sa intreb cit costa un filé de vita, cred ca depaseste pretul de la Paris) care nu exceleaza la capitolul sanatoasa. ati cautat vreodata suc natural PE BUNE in romania???? pe linga ca cele ce se apropie doar de natural sunt exorbitante, nu poti fi niciodata sigur de ce iei. imaginati-va ca aveti un copil alergic, astmatic etc.

nu totul e chestie de pret ( si nu ma refer aici la sistem, spagi etc). de exemplu nu se poate cumpara un aparat "uman" pentru copii cu probleme de astm decit cu bani multi si de o calitate indoielnica. pe cind in franta poti cumpara un aparat foarte eficient la 35€, rambursat aproape complet de Securitatea Sociala (platita din salar, ca in romania).

e un exemplu izolat, de acord. dar nu puteti sa imi spuneti ca cineva ce cistiga BINE in romania are 1000€ salar, cheltuieli de 500 (chirie/rate si mincare) si pune 500 deoparte si e belfer.

Mincarea proasta, benzina ieftina si proasta, sucurile si vinurile contrafacute in masa sau nerespectind eticheta in primul rind si igiena in al doilea, doar citeva exemple de costuri nesuportate de romani.

atunci te intrebi daca e mai bine sa ai bani deoparte pe la 50-60 de ani cind incepi sa faci turul spitalelor, sau sa o duci la limita in occident dar asigurind educatia si sanatatea membrilor familiei la un standard destul de inalt, inclusiv cu resurse modeste. nu trebuie exagerat desigur, cu 1000 € la Paris o familie da faliment clar.
Operatiunea "Peregrinii" - de anita47 la: 29/02/2004 04:39:17
(la: Refugiat politic: de ce si cum ai fugit din Romania?)
Operatiunea "Peregrinii" - redutabila sursa de imbogatire pentru agentii acoperiti
=====
Emil Berdeli
Dezbaterile pe marginea cazului Pacepa aduc in discutie, din nou, faptul ca fostul Serviciu de Informatii Externe a functionat inainte de 1989 ca un veritabil "sereleu" comunist. O intreprindere care a bagat bani grei atat in vistieria statului, cat si-n buzunarele propriilor ofiteri. In episoadele noastre anterioare privind serviciile secrete romanesti, am mai abordat acest subiect. Dupa cum scriam atunci, spionajul romanesc din perioada comunista se specializase nu atat pe strangerea de informatii, cat pe procurarea de aur, valuta forte sau alte valori. Nu doar ofiterilor conspirati peste granita din Directia de Informatii Externe (DIE) li se permitea sa faca afaceri, ci si celor din tara. Operatiunea "Peregrinii" este elocventa in acest sens. Din pacate, operatiunea "Peregrinii" a adus deservicii atat de mari Romaniei, incat si-n ziua de azi tragem ponoasele, mai ales ca o buna parte din victimele acestui rusinos episod, sau rudele lor, sunt in viata.

In vara anului 1970, cu aprobarea conducerii superioare a partidului comunist, Ion Stanescu, presedintele Consiliului Securitatii Statului, a ordonat declansarea operatiunii cu nume de cod "Peregrinii". Scopul acesteia: sa se obtina valuta forte si bunuri mobile, in primul rand de la rudele din strainatate ale romanilor care doreau sa paraseasca definitiv tara. Cu alte cuvinte, conducerea superioara de partid, in frunte cu Ceausescu, hotarase sa-si vanda pe bani grei concetatenii. Nu conta ca acestia erau romani, etnici germani sau evrei. Fiecare avea un pret. Actiunea in sine a fost coordonata de catre Directia de Informatii Externe, unitate de elita a Securitatii.

Prima etapa: depistarea potentialilor clienti
Pentru cei mai tineri dintre cititorii nostri, amintim ca pe vremea regimului comunist a dori sa pleci din Romania era practic un delict. Cei care-si manifestau aceasta intentie erau tratati ca niste tradatori. Asta pana ce comunistii au constatat ca emigrarea poate fi o afacere extrem de banoasa.

Prima faza a operatiunii "Peregrinii" a fost depistarea celor care voiau sa paraseasca Romania. Apoi, o armata de ofiteri de Securitate sub acoperire de functionari in administratia de stat sau avocati a intrat in legatura cu potentialii emigranti. Mecanismul era urmatorul: persoana care dorea sa emigreze stabilea impreuna cu agentul conspirat suma ce-ar urma sa fie donata statului de catre el sau rudele sale din strainatate, in cazul plecarii definitive din tara. Nu era vorba doar despre bani, ci si despre autoturisme sau imobile proprietate personala.

O mare enigma - sumele subtilizate
Cand treaba a fost pusa pe picioare, ofiterii din DIE au observat ca operatiunea "Peregrinii" le poate aduce si lor substantiale venituri. Asa ca s-au pus pe treaba, incepand sa doseasca in propriile buzunare o parte din sumele "donate" statului de catre emigranti.

Ancheta asupra acestei actiuni, facuta cu ocazia defectiunii generalului Ion Mihai Pacepa, in 1978, a scos la iveala faptul ca statul roman a castigat peste 6 milioane de dolari. Nu se cunosc insa, nici macar cu aproximatie, sumele deturnate de catre ofiterii de Securitate angajati in stoarcerea de fonduri de la cei care doreau sa paraseasca definitiv tara, cu toate ca se stia pana la cel mai inalt nivel al DIE faptul ca o mare parte din agenti subtilizasera sume importante de bani.

Darea in vileag s-a facut din SUA
Va dam doar un exemplu, extras din arhivele Securitatii. Numai la plecarea unui grup de patru persoane, doi medici si doi ingineri, colonelul Constantin Mazilu, acoperit cu functia de consilier la Presedintia Consiliului de Ministri (Guvernul de pe atunci), a dosit cel putin 2.000 de dolari si o considerabila suma in lei. Informatia n-a transpirat din Romania, ci tocmai din Statele Unite, unde se stabilise Gavrila Cacuci, unul dintre medici. Acesta i-a povestit unui agent acoperit al DIE - nume de cod "Sandulescu" -, ca i-a dat lui Mazilu suma de 9.000 de dolari drept "taxa de emigrare". La randul sau, "Sandulescu" a raportat informatia la Bucuresti, unde s-a constatat faptul ca ofiterul cu acoperire de consilier la Guvern nu depusese la casierie decat 7.000 din cei 9.000 de dolari primiti. Tot atunci s-a descoperit ca Mazilu isi "trasese" un mic comision de la cei doi ingineri si celalalt medic: nu mai putin de 35.000 de lei, ceea ce, la acea vreme, insemna mai mult decat jumatate din pretul unei Dacia 1300.

Cazuri precum cel de mai sus sunt nenumarate, iar coruptia se instalase la toate nivelurile ofiterilor angrenati in "Peregrinii". Acesta a fost si motivul pentru care s-au luat niste masuri drastice de urmarire a banilor si de conspirativitate, insa fara rezultate notabile, mai ales in ce priveste stoparea dosirii unor importante sume.

Conturi ratacite si musamalizari
Desi faptul era in flagranta contradictie cu legislatia de atunci, seful DIE, Nicolae Doicaru, a aprobat deschiderea, la Koln, a unui cont cu banii primiti de la cei care urmau sa plece din tara (peste10.000 de dolari). La acea vreme, generalul Pacepa a vrut sa transfere banii din acel cont in Elvetia, pentru finantarea operatiunii "Bujorul", dar n-a reusit. In prezent, nu exista date despre aceasta operatiune, dar nici nu se stie ce s-a facut cu banii din contul de la Koln. Conform documentelor Securitatii, acesta a fost gestionat "necorespunzator" de catre ofiterii DIE. Traducand din limbajul de lemn al epocii, "necorespunzator" insemna ca o buna parte din suma depusa la Koln a disparut fara urma. Intreaga afacere a fost musamalizata de catre Doicaru. Daca Ceausescu ar fi aflat ce sume vehicula DIE prin strainatate, ar fi cazut multe capete. Si asta pentru ca el dorea sa detina controlul asupra marilor afaceri, fie ele si de spionaj.

Casa conspirativa "Minerva"
Operatiunea "Peregrinii" a continuat, iar rapoartele intocmite la inceputul anului 1971 scoteau la iveala faptul ca totul mergea struna. Sute de oameni paraseau definitiv Romania, depunand in "fondul sinistratilor" sume care variau intre 5.000 si 10.000 de dolari.

In vara anului 1971, Nicolae Doicaru ii aproba generalului Eugen Luchian, unul dintre principalii responsabili ai operatiunii "Peregrinii", "infiintarea casei conspirative "Minerva"" in Soseaua Mihai Bravu nr. 53-55. De fapt, o garsoniera, unde s-au purtat discutiile intre ofiterii de Securitate sub acoperire de functionari publici si cei care doreau sa emigreze. De pe urma acestor intalniri conspirative au ramas doar niste chitante intr-un singur exemplar, pe numele a sute si sute de oameni. Si acestea dovedesc faptul ca sumele erau mai mult decat substantiale pentru acele vremuri, de obicei intre 5.000 si 10.000 de dolari.

Pana si puscariasii puteau pleca
N-a trecut mult timp si retelele infiltrate in strainatate pentru operatiunea "Peregrinii" au inceput si ele sa produca bani buni, storsi de la cei care aveau rude in Romania. Afacerea devenise deosebit de rentabila, insa mintile sprintene din Directia de Informatii Externe s-au gandit ca pot obtine si mai mult. Asa ca s-au cerut bani celor care voiau sa emigreze si pentru scolarizarea din Romania ori pentru diferite cursuri de perfectionare absolvite in tara. Coarda a fost intinsa la maximum. Au fost scoase la mezat si persoanele condamnate pentru diverse prejudicii aduse economiei nationale, ale caror zile de detentie urmau a fi achitate de catre rudele sau prietenii din strainatate. Masura nu numai ca era ilegala, chiar si pentru un regim comunist, dar intra in contradictie cu acordurile si conventiile la care Romania aderase. Setea de valuta era insa atat de mare, incat, bineinteles ca orice puscarias, nu doar cei care se faceau vinovati de infractiuni economice, ar fi fost liber, daca cineva din Occident platea pentru el.

O avere stransa in doar sase luni
La un moment dat, Ceausescu a dorit sa intre intr-o aparenta legalitate, incercand sa transforme in lege ordinele secrete si ilegale ce priveau vanzarea de oameni. A fost o miscare total gresita. Lumea civilizata, desi avea de multa vreme informatii neoficiale in privinta emigrarilor cu cantec din Romania, n-a acceptat asa ceva. Din acel motiv, in decembrie1973, Emil Bobu, pe atunci ministru de interne, a ordonat incheierea operatiunii "Peregrinii", ca urmare a unor "ecouri negative din presa internationala", dupa cum consemneaza documentele Securitatii. In realitate, era vorba despre presiunile pe care Occidentul le facea la adresa Romaniei si despre amenintarile cu sanctiuni economice drastice. Atunci, Ceausescu era inca pe val si nu-si putea permite o disputa pe aceasta tema. Oficial, operatiunea "Peregrinii" nu mai exista.

Ultimul raport al generalului Eugen Luchian, principal responsabil al operatiunii, mentiona ca doar in primele sase luni ale anului 1973 s-au strans de la cei care doreau sa emigreze, mai precis 237 de persoane, urmatoarele sume si valori: 555.499 de dolari SUA, 3.316.101 de marci vest-germane, 112.100 de franci francezi, 475 de coroane suedeze, 2.120 de lire sterline, 50.000 de silingi austrieci, 28.868 de franci elvetieni, 990.827 de lei, bijuterii din aur in greutate de 474,70 g, o garsoniera, alte bunuri in valoare de 1.740 de marci vest-germane.

O avere imensa, stransa in doar jumatate de an. Cat s-a strans in cei trei ani cat a decurs operatiunea "Peregrinii" nu se va sti niciodata cu exactitate. Cert e ca o mare parte din ofiterii care au participat la actiune au facut bani cu ghiotura. Iar buhul s-a dus asa de tare, incat si dupa ce s-a ordonat la cel mai inalt nivel suspendarea operatiunii, multe dintre cadrele DIE sau angajatii Comisiei guvernamentale de pasapoarte si vize au continuat sa perceapa in beneficiu propriu diverse taxe de la persoane care urmau sa plece definitiv din tara.

Generalul Luchian - tapul ispasitor
Spuneam la inceputul acestui material ca operatiunea "Peregrinii" a adus statului peste 6 milioane de dolari. Dar un simplu calcul ne arata ca in doar 6 luni s-au obtinut aproape trei milioane de dolari. E greu de apreciat intreaga suma si pentru faptul ca DIE a deschis o serie de conturi in strainatate cu acesti bani, care, dupa cum s-a vazut si in materialul nostru, s-au "evaporat" in diverse operatiuni.

Dupa defectarea generalului Pacepa, in vara anului 1978, ancheta Securitatii a scos la iveala faptul ca generalul Eugen Luchian detinea o avere considerabila, pe care n-o putea justifica. Din acest motiv a fost condamnat la 8 ani de inchisoare, punandu-i-se in sarcina diverse infractiuni. Banuim ca Luchian nu a avut parte de un proces corect, fiind de fapt tap ispasitor mai mult din cauza defectarii lui Pacepa decat din cauza faptului ca ar fi bagat mana in borcanul cu miere in timpul operatiunii "Peregrinii". Vinovatia lui Luchian era de fapt vinovatia unui regim politic ce initiase o mare ticalosie: vanzarea propriilor cetateni ca pe niste vite.

Si generalul Pacepa cunoaste multe despre operatiunea "Peregrinii". Avea o functie importanta in acea perioada - adjunct al sefului Directiei de Informatii Externe, ca sa nu mai vorbim despre cea politica, de secretar general al Ministerului de Interne -, iar numele sau apare in documentele legate de aceasta operatiune.

Despre acest subiect ar putea discuta Pacepa, daca doreste sa-si ajute tara, dupa cum declara recent. Nu injurandu-si la nesfarsit adversarii, fara a scoate o vorba despre marile operatiuni in care a fost implicat. El este unul dintre cei care ne pot spune si unde au ajuns o parte din banii storsi din aceasta afacere.

Numai clarificand din toate punctele de vedere asemenea actiuni si asumandu-ne un trecut care uneori nu ne onoreaza, putem sa ne plivim tara de "buruienile comunismului", ca sa-l citam tot pe generalul Ion Mihai Pacepa. Mai cu seama ca operatiunea "Peregrinii" a fost una dintre cele mai rusinoase initiative ale regimului comunist din Romania.

GARDIANUL

=====

SE AFLA PE "DRUM" UN MATERIAL IDENTIC CU ACESTA,POSTAT DE UN "ANONOM".
ANONIMUL SUNT TOT EU SI ROG CA MATERIALUL SA NU FIE LUAT INCA O DATA IN CONSIDERATIE!!!




Martisor - de SB_one la: 29/02/2004 13:10:20
(la: 1 Martie - despre Martisor)

În fiecare martie, natura îşi reia ciclul vital. Şi în noi înmugureşte iar, şi iar, speranţa. Nu întîmplător, în luna martie se celebrează „Ziua Femeii”. Femeia este aceea care păstrează viaţa şi o înnoieşte. Femeia este fiinţa prin care Dumnezeu şi-a luat un trup omenesc şi a venit printre noi să ne re-înveţe omenia, în esenţa ei: iertarea, răbdarea, dreapta judecată, toleranţa, mila, iubirea de semeni. Vrem să recunoaştem sau nu, tributari orgoliului nostru masculin, Femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, dă consistenţă, substanţă şi scop acţiunilor noastre.
Bolta catedralelor este susţinută de o cheie – cheia de boltă, secret cunoscut doar de constructorii iniţiaţi şi transmis exclusiv în mediul lor. Fără această cheie, bolţile catedralelor s-ar prăbuşi. Fără femeie -, cheia de boltă a lumii noastre, secretul rezistenţei, continuităţii şi măreţiei ei, viaţa ar înceta. Uităm adesea că suntem fiii unor mame. Uităm uneori că partenerele noastre care ne iubesc îşi zidesc vieţile în temelia vieţilor noastre. Luaţi de vîltoarea „războaielor” noastre, cel mai adesea inutile, uităm să preţuim şi să acordăm respect acestui nevăzut izvor de blîndeţe, duioşie şi înţelegere.
Poate că lumea bărbaţilor a obosit. Poate că vitalitatea lor s-a erodat, fiind mereu expuşi exigenţelor de tot felul, proprii sau impuse de regulile sociale. Poate că a venit vremea să acordăm şi femeilor dreptul de a decide, de a continua ceea ce noi am început. Pentru că au dovedit calităţi incontestabile de lider, de bun organizator şi o stăruinţă fără seamăn în a-şi atinge ţelurile. Pentru că au dovedit, într-o istorie multimilenară, mai multă toleranţă şi putere de a ierta, decît am putea noi dovedi. Poate a venit vremea să demontăm eterna sintagmă a misoginismului: „lumea noastră este şi trebuie să fie condusă de bărbaţi”. Uitînd că echilibrul aceste lumi l-a creat, pe nevăzute, tăcut, lumea femeilor.
Cel care nu respectă femeia nu respectă viaţa. Iar cine nesocoteşte viaţa, este pierdut. Doresc tutror femeilor să fie fericite. Doresc să le mulţumesc că există şi că au grijă de noi, de viaţă, de continuitate. Au în mine un mare admirator. Al puterii lor de care nu sunt niciodată conştiente.

semnat
NB



SB
................................................................
mici ca la buzau - de bluey2564 la: 04/03/2004 02:07:16
(la: Mici ca la Buzau)
...din cate stiam, in compozitia pentru mici se foloseste si carne de oaie;
probabil ca aceasta reteta "ca al buzau" e usor diferita de ceea ce stiam eu; dupa stiinta mea, carnea cea mai buna pentru mici o reprezinta ceafa (porc+vita+oaie)

Dar, una peste alta, ca la Buzau sau ca oriunde pe la noi, astept cu dor anotimpul unor gratare cu mici bine stropiti cu bere la adapostul umbrei generoase ale unei bolti de vita.....
Sclavagism luminat - de anonimul la: 06/03/2004 16:36:08
(la: Comunismul: o idee buna prost aplicata?)
RSI. Esti pe linga mine cel putin, si ai dat-o in bara de tot cu gindirea. Asa ca ma citez: Lipsa de cunostiinte reale in domeniu, tratarea superficiala a problematicii face ca unii sa poata sa exprime asemenea aberatii.

Eu sint de stinga si nu de dreapta. Dar asta nu inseamna ca nu iau ce este bun in viata si cu stinga si cu dreapta.

Asa ca singurul care foloseste metoda aburelii in mod vicios este RSI. Arunci in spatiu false certitudini si false judecati, pozind cu o falsa cunoastere. De fapt asta este abureala maxima, abureala adevarata, compacta, hotarita. Eu exprim idei, personale, nu judecati absolute, cimentate deja.

Democratie trebuie sa insemne libertatea individului in gindi si actiona. Nu anarhie, nu jaf la drumul mare, nu violenta, dar o libertate onesta si asumata, responsabila si mai ales, in relatie cu libertatea celorlalti: ce tie nu-ti place altuia nu face!
Democratie NU trebuie sa insemne profesionisti ai puterii (politicieni profesionisti), nu trebuie sa insemne controlul si manipularea statului asupra individului pina in cele mai intime optiuni ale sale.
Democratie trebuie sa insemne o scoala adevarata, care sa pregateasca indivizi apti intelectual si cultural, cu o baza solida de cunostiinte generale despre lume, care sa poata sa judece lumea in care traiesc sa nu ia totul de-a gata.
Democratie nu trebuie sa insemne spolierea societatii pentru bunastarea unui grup de politicieni si acolitii lor.
Democratie inseamna impunerea legii generale prin hotarirea unei majoritatii reale. Cazurile particulare se rezolva in instanta de judecata (nu neaparat tribunalul actual).
Democratie nu trebuie sa inseamne vot de lista, sau vot prin electori si democratia nu are nimic in comun cu frauda electorala din SUA 2000 cind a fost ales Bush, se stie cum. Era sa iasa la iveala manipularea democratiei si pina la urma grupurile au batut palma, s-au inteles la imparteala si totul a fost musamalizat. Si Bush a ajuns presedinte prin votul a mai putin de 50% dintre votanti si prin votul a mai putin de 25% dintre americanii cu drept de vot!

Iar mie mi se face GREATA de abureala cu democratia SUA, UE, etc. Daca vorbim de piine si circ, oferta lor “democratica” este valabila!!! Dar daca vrei sa fi mai mult decit o vita la jug care isi primeste tainul zilnic, trebuie sa faci un efort in judeca si actiona.
Eu nu vreau sa fiu o vita inhamata la jugul “democratiei de tain” pentru un burger, o bere si un TV! Nu vreau sa fiu un SCLAV LUMINAT!

Comunismul sau capitalismul fara o democratie reala nu inseamna decit dictatura unui grup de indivizi asupra societatii. Ca unii au metode mai bune sau si le adapteaza din mers, asta face doar diferenta la tratamentul aplicat vitei: daca s-a imbogatit suficient pe seama vitei, proprietarul incepe sa se gindeasca si la vita, sa ii mareasca tainul ca sa traga mai bine la jug. Daca nu sa rabde!

Cit timp au existat cele doua sisteme “politice”, doar aparent opuse, care insa isi ermetizau pietele una in dauna celeilalte (asta era una din problemele majore de conflict real), exista si nevoia de a poza in democratie. “Noi avem cel mai mare pitic mic”!!

Si am un exemplu: in anii 80 SUA aveau pentru Romania un contingent anual de maxim 6500 oameni aceptati la imigrare. Ceausescu nu lasa sa plece decit citeva sute. Daca ar fi fost o competitie reala intre sisteme, fie unul fie altul ar fi pus in practica “libera circulatie a individului”. Ce ar fi fost daca C. ar fi dat pasapoarte la 100-200.000 de romani sa plece in SUA si ar fi spus: “urmatorii primesc pasaport dupa ce pleaca primul grup integral!”? Sau cum ar fi fost ca SUA sa nu limiteze imigratia din Romania?

Din pacate totul era doar un joc pentru ochii lumii, individul de jos nu conta. Era doar o vita!

Cum se poate ca asasinarea unui presedinte sa devina un secret de stat atit de ascuns incit sa fie interzis accesul timp de 75 ani! Numai cine nu vrea sa vada, nu vede hidosenia unui asemenea enunt “democratic”! Crede cineva ca este protejata democratia sau ca un grup de indivizi aflati la virful puterii, criminali prin excelenta, isi acopera urmele.

Si cine a putut face asta, sa ascunda o crima, poate sa darime si 2 turnuri simbol, omorind oameni nevinovati doar pentru a-si extinde controlul si dominatia. Nu exista scrupule cind vorbim de profesionistii puterii. Doar pierderi colaterale!

Securitate, secret de stat, siguranta nationala, nu sint decit eufemisme ale profesionistilor puterii pentru a-si extinde puterea si a controla societatea.

Si mai este ceva foarte nou, o inventie extrem de noua, pe linga piine si circ: esaparea! Indivizii, unii din ei, care au alte pareri decit puterea si ar putea deveni periculosi daca ar actiona pot sa se esapeze. Daca indivizii aceia isi pot esapa ideile in public si asta ii face inactivi politic, atunci apare de exemplu Luneta, sau orice alt loc similar, la radio sau TV, de discutii, inutile. Lumea va merge inainte, neschimbata, dar unii discuta si bat apa in piua.

Cititor activ de SF, eu nu cred ca robotii vor putea conduce lumea chiar daca apare creierul pozitronic. Dar stiu cine si cum conduce lumea de azi si aproape sigur lumea de miine.

Sa nu uitam ca realizarea cea mai mare a diavolului a fost sa convinga lumea ca nu exista.

Mai vorbim…

Sclavagism luminat - de Filip Antonio la: 09/03/2004 03:23:52
(la: Comunismul: o idee buna prost aplicata?)
Daca sclavagism luminat inseamna dreptul de a nu fi deportat in vagoane de vite pentru etnia sau clasa sociala careia ii apartii, dreptul de a vota pe altcineva decat pe Stalin, Hitler sau Ceausescu, dreptul de a calatori liber, dreptul de a citi ce ziar doresti si a privi ce canal de televiziune doresti, dreptul de a iesi in strada si de a protesta si multe alte drepturi, atunci hai sa-ti fac pe plac si sa numesc democratia "sclavagism luminat".
#11672 (raspuns la: #11629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doar statul e de vina ? - de hgrancea la: 11/03/2004 00:40:25
(la: SCLAVAGISMUL LUMINAT - o realitate a democratiei politice de azi)
tare as fi curios sa aflu parerea ta ...
crezi ca pentru ipostaza de sclav de care vorbesti doar statul e de vina ?
individul care se complace in aceasta ipostaza nu ?
cum ar putea impiedica un stat mai mult sau mai putin democratic
pe indivizii dornici sa se implice pt a schimba cu ceva in bine lumea in care traiesc ... problema e alta .. astfel de oameni sint extrem de rari...
in timp ce majoritatea au o mentalitate de sclav ...
nu au initiativa, se comporta ca niste vite... ce au nevoie de stapin..
si atunci te intreb, cine e de vina ca sint tratati asa cum se comporta ?
numai statul ?
Despre scriitor: - de Ovidiu Bufnila la: 11/03/2004 05:57:38
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Eu sunt un scriitor liber. Sunt scriitor pentru ca asa am vrut, asa mi s-a intamplat, asa am fost construit, m-am impiedicat de-o piatra si am zarit destinul de scriitor ascuns sub un petec de iarba de pe Marte, iarba era vie, buna, Bufnila, mi-a zis iarba, ce faci iarba, i-am zis eu. Cam asa s-a intamplat. In Uniunea Scriitorilor din Romania si in Asociatia Scriitorilor Profesionisti sunt oameni de exceptie. A te inscrie e o kestiune de alegere. Am sprijinit din umbra infiintarea unei filiale US in tara, de exemplu. Dar atat. Eu nu sunt important, negasimndu-mi importanta in lansari de carte, in seminarii si altele. Mi-am facut praf recent doua carti digitale, le-am ras din oceanul digital si mi-ar place la nebunie sa scriu din nou JAZZONIA care a castigat premiul pentru cel mai bun roman SF romanesc al anului acum 11 ani. As vrea sa scriu JAZZONIA nu pentru ca as considera-o imperfecta ci pentru ca imi place la nebunie universul ei. Vreau sa spun prin aceasta ca NICIODATA nu am respectat regulile clasice ale SCRIITORULUI. Adica nu-mi pasa de canoanele scriitoricesti fie ele legate de stil, tematica, univers fictional sau vietuire scriitoriceasca_cu sindrofii literare, cu coterii literare, cu mariri literare vremelnice. Nu fac din asta o legenda si nici nu-mi arog vreun merit. Sunt SCRIITOR intr-un fel propriu. Cum sunt de altfel toti scriitorii de pe lumea asta. NICIODATA nu am scris articole despre alti scriitori in maniera desueta a povestirii-romanului-lui, de exemplu. Eu caut la scriitori profunzimile. Am o istorie personala fermecatoare si nebuna ca scriitor. Cred insa ca nu numai povestea e importanta. Scriitorii pot spune multe prostii si cred ca si eu am facut-o. E in firea lucrurilor. Scriitorul e un pungas, un mare pungas. Il putem huli, il putem ucide, il putem zeifica, il putem calca in picioare dar nu putem trai fara ESENTA lui. Din acest magic punct de vedere, suntem SCRIITORI. SCRIEM realul in timp ce-l traim. Cred ca suntem rigizi si ratacitori simpatici cand vorbim despre Scrisul Artistic! navigand nebuneste prin oceanul digital am intalnit scrieri si fictiuni fermecatoare. Le-au scris oameni care nici nu viseaza sa ajunga scriitori! dar le-au scris! Toate fictiunile astea fermecatoare plutesc prin oceanul digital ca niste arhipelaguri. Si aici la voi, la noi, sunt o multime de povesti frumoase. Eu le citesc cu placere. Uneori pleznesc de invidie. Te-am citit si pe tine Daniel. Imi place. Numai ca trebuie sa ne desprindem de desuetele idei despre Scriitor si Scriitura! Magia si Aventura Scrisului sunt deschise oricui. Sigur ca e o chestiune de revelatie. O poti avea, poti sa nu o ai. Dar trebuie sa cauti. Trebuie sa pornesti cautarea ei, a revelatiei, parsiva! Nu premiile, nu asociatiile de scriitori, nu lansarile de carte, nu maririle vremelnice, nu astea conteaza. Drumul catre Ultimul Sens este mult mai atragator. Pervers, atragator, periculos si aprozimativ iluzoriuuuuuuuuuuu.

Gata, ca incep sa ma prostesc.
#11787 (raspuns la: #11775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iko - de Alice la: 12/03/2004 04:52:28
(la: De ce muzica?)
eu cred ca te nasti poet si ca-i mai presus de tine ...
ramane de vazut daca ai 'tupeul' sa arati lumii nemarginirea si vocatia de martir sa suporti pietrele-n cap...dar cred ca asta doreai si tu sa spui...

mi-e dor de poezia vie, asa cum o scriau unii care deja nu mai sunt.
de poezia aia tajnind din vazduhuri in pana cuiva, care sa nu faca decat sa transcrie farama de dumnezeire care i s-a nazarit...
mi-e dor de magia cuvantului.
nu de scrisul de dragul scrisului, nu de penibilul scremut in rime, pus la rang de arta.
nu de cuvinte savante-nsiruite tamp, menite doar sa te duca in deruta!
as vrea s-ating un om viu, magicianul care poate s-aprinda scanteierea tainelor la mine in suflet, prin cuvant.
#11878 (raspuns la: #11861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MARLON - de Little Eagle la: 12/03/2004 12:16:27
(la: The Fugitive Kind -- cu Marlon Brando si Anna Magnana)
Vazut filmul de vreo 5-6 ori si mereu cind il vad parca e prima oara.Marlon,ca de obicei superb,dar si Anna Magnani colosala.Am vazut toate filmele lui Marlon fiind un mare fan al lui,la fel si sotia mea,chiar si cele considerate..flop!
As adauga citeva filme neaparat de vazut:"The Chase"cu Robert Redford ,Jane Fonda si E.G.Marshal,"Apalloosa"cu John Saxon,"Appocalypse now-redux" evident"Godfather",la filmari Al Pacino la un moment dat nu putea sa joace si intrebat de Coppola de ce are trac,a zis ca nu poate juca alaturi de Dumnezeu!Desigur"Don Juan de Marco"cu prietenul lui f. bun Johnny Depp,
si desigur "On the waterfront",pt. care a luat primul Oscar.
E stiut faptul ca Marlon mereu face glume in timpul filmarilor,Johnny Depp spunea ca nu se poate concentra cind joaca cu el pt. ca mereu il pufneste risul.In "Godfather " de ex.in scena de la spital cind Al Pacino vine sa-l scoata si il transporta pe hol cu patul,Marlon fara ca Al sa stie,a pus sub el sub saltea o gramada de caramizi de l-au luat naduselile pe Pacino!
Si in plus,Marlon e actorul improvizatiilor,schimba mereu textul lui pe moment,trebuie sa fii mare actor sa stii sa vii cu o replica imediata si la fix!
E o legenda vie si va ramine poate cel mai mare actor al lumii.Alt film bun este"The freshman" cu Mathew Broderick.

LOVE&PEACE,
Ozzy
Islamistii au ce si-au dorit - de Filip Antonio la: 14/03/2004 18:02:05
(la: Atentatul din Madrid)
O buna parte din spanioli au iesit la vot ca vitele si au votat in favoarea predarii fara lupta.
#12042 (raspuns la: #12029) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
Din tarile bogate sau mai put - de (anonim) la: 26/03/2004 07:02:09
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
Din tarile bogate sau mai putin, cred ca toti urmeaza tendinta de “modernizare” de mai sus. Sau vor s-o urmeze si o vor urma daca au ocazia.

In cuprinsul cartii se ajunge la descrierea ambelor tipuri umane: rodul civilizatiei occidentale, respectiv al comunismului, prea putin diferite si amandoua involuate din punct de vedere moral, cultural etc. Concluzia e ca germenul patogen, identificat cu disolutia morala e comun estului si vestului.

Noi, de exemplu, suntem un hibrid mai nereusit chiar decat vita hibrida ce vrea s-o smulga uniunea. Cu venituri jalnice, mostenire estica, ii imitam cu avant si elan pe occidentali. Le iubim produsele: tigari, detergenti, cola si chips-uri pentru marea masa, automobile, rolexuri si vacante in strainatate pentru ceilalti. Le vedem filmele, le copiem muzica si emisiunile TV. Le-am importat pana si sarbatorile, chestie tare stupida dupa parerea mea. Poate ca samponul va fiind mai bun decat ce putem produce noi, dar ce nevoie aveam de Valentine’s si de Halloween? In fine, tanjim cu toata fiinta noastra de consumatori la modernitatea occidentala si din pacate nu doar la produsele materiale.

Cred ca-i o diferenta uriasa intre generatii. E destul sa mergem cu saizeci-saptezeci de ani in urma sa gasim cea mai mare parte a populatiei in sate, cu morala si traditii rigide. Iar autoconsumul detinea o pondere covarsitoare. In intervalul mai sus mentionat a avut loc migratia spre oras, valorile rurale s-au pierdut, altele nu au fost adoptate, iar familia standard isi petrece duminica dimineata in supermarket.

Dependenti de confort? Pai cum ar fi daca s-ar intrerupe apa calda si curentul pentru cateva zile?

Dependenti de consum? Ni-i singura fericire accesibila.

Cei mai gregari si servili in raport cu statul? Asta vine din dependenta noastra de consum si confort. In timpul invaziilor barbare ai nostri se retrasesera bine-mersi in munti. Poporul de azi n-ar trece iarna fara importurile de combustibili din Rusia.
Filmele mele - de Little Eagle la: 05/04/2004 11:21:43
(la: Filmele mele)
E foarte dificil sa aleg pe cele mai bune, care mi-au placut ori inca imi plac...
am intocmit o lista de 30 filme doar:
1)Casablanca
2)The Godfather 1+2
3)Citizen Kane
4)Lawrence of Arabia
5)On the waterfront
6)2001-A space odyssey
7)High noon
8)One flew over the cuckoo's nest
9)Apocalypse now
10)Chinatown
11)Raging bull
12)Braveheart
13)Life is beautiful
14)Taxi driver
15)The French connection
16)Dances with wolves
17)12 Monkeys
18)Deer hunter
19)Fargo
20)Platoon
21)Goodfellas
22)Pulp fiction
23)Blow up
24)400 blows
25)The seven samurai
26)Au bout de soufle
27)Ed Wood
28)La dolce vita
29)The seven seal
30)Mighty Afrodite


LOVE&PEACE,
Ozzy
energie murdara - de desdemona la: 08/04/2004 04:15:54
(la: Energie curata)
Pe mine m-a distrat cel mai tare un articol aparut in Science et Vie anul trecut in care se descria posibilitatea de-a crea energie din gunoaie. Cu ajutorul unor bacterii care produc fermentatia eliberand gaze combustibile sau chiar bacterii care 'mananca' apa de canal si produc curent electric. Asta e o idee excelenta si tare mi-ar placea s-o vad pusa in practica. Ani de zile, cand ma trimitea mama cu gunoiul, visam ca intr-o zi sa fiu o persoana importanta. Si poate voi fi norocoasa, ca pe cand voi avea 70 de ani, sa merg (plina de importanta) cu gunoiul catre o centrala energetica, pazindu-l cu inversunare de oricine ar ravni la continutul galetii mele. Inchipuiti-va ce rasturnare de situatie ar fi pentru cei ce traiesc in mizerie ! Toate tarile unde gunoaiele zac in maldare ar deveni un fel de 'eldorado' energetic.

Sper sincer ca intr-o zi sa fim mandri de a produce o energie 'murdara' adica de fapt o energie curata obtinuta din 'murdarii'.

Ce vis pentru secolul 21 !
***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !
"Desteapta-te Romane" versu - de Ingrid la: 09/04/2004 00:39:19
(la: Imnul national)
"Desteapta-te Romane"
versurile lui Andrei Mureşanu (1816-1863) si muzica lui Anton Pann (1796-1854).

Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte
In care te-adancira barbarii de tirani
Acum ori nicioadata croieste-ti alta soarta
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.


Acum ori niciodata sa aratam in lume
Ca-n aste maini mai curge un sange de roman
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian.


Inalta-ti a ta frunte si cata-n jur de tine,
Cum stau ca brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupu-n stane,
Batrani, barbati, juni, tineri din munti si din campii !


Priviti, marete umbre : Mihai, Stefan, Corvine
Romana natiune, ai vostri stranepoti
Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,
Viata-n libertate, ori moarte striga toti.


Pe voi va nimicira a pizmei rautate,
Si oarba nemurire la Milcov si Carpati !
Dar noi patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana sa fim pururea frati !
O mama vaduvita, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi mana de-ajutor !
Si blastamata cu lacrimi in ochi pe orisicare
In astfel de pericol s-ar face vanzator.


De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama cu inima duioasa,
Va cere sa trecem prin sabie si foc !


N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ,
Acum se-ncearca cruzii in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam.


Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata,
Uniti-va in cuget, unitiva-n simtiri !
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri !


Preoti cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina
Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant;
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant.
Mesaj de Sfintele Paşti - de SB_one la: 10/04/2004 08:13:48
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Mesaj de Sfintele Paşti


Dragi creştini,




Întreaga creştinătate îşi primeneşte, în această săptămână, a Patimilor, trupul şi sufletul pentru a primi în curăţenie Învierea Domnului.
Chiar dacă lumea modernă pare mai puţin preocupată de dimensiunea spirituală a vieţii, realitatea este cu totul alta. Nici unui om nu îi este indiferentă starea şi evoluţia propriului suflet. Marile traume ale umanităţii nu au fost niciodată generate de crizele materiale ci de alienarea sufletului individual şi colectiv.
Nu sunt un credincios habotnic sau practicant fervent. Sunt un om care îşi pune mereu întrebări despre sine şi despre lume. Cred în Dumnezeu. Într-un Dumnezeu iubitor şi înţelept cu creaţia lui. Cred că fiecare om poate, prin faptele sale, prin grija de a nu răni, de a nu călca peste vieţile altora, prin vorbele sale să-şi încununeze propria viaţă. Dumnezeu şi-a iubit atât de mult creaţia încât ni l-a dat pe Fiul Său Preaiubit să-l sfâşiem pentru a putea descoperi veşnicia vieţii. Un mare gânditor spunea:”De două mii de ani ni se spune să ne iubim şi noi nu încetăm să ne sfâşiem”. Lecţia răstignirii Mântuitorului este o lecţie perpetuă, din care n-am învăţat să extragem esenţa. Este o lecţie despre nesocotinţa şi instabilitatea noastră, tentaţi de Rău care e mai lesne şi nu de Bine, care e anevoios. Dumnezeu ne-a dăruit un univers de ale cărui minunăţii să ne bucurăm deplin. Dumnezeu ne-a dat viaţă să trăim şi pentru alţii, Dumnezeu ne-a dat suflet şi conştiinţă pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a împărtăşi bucuria cu cei asemenea nouă, pentru a sluji luminii şi binelui. Şi nu pentru a spori răul şi suferinţa în noi şi în lume.
Vă doresc să vă regăsiţi sufletul dumnezeiesc, să găsiţi calea spre fericire şi să păşiţi în lumina Binelui.




E. BARBU


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#13663 (raspuns la: #13658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Sa completeze mesajul din Bi - de (anonim) la: 14/04/2004 12:16:13
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)

"Sa completeze mesajul din Biblie"?



Citeste te rog Apocalipsa 22 : 19:



Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta."



"...efect de "picamar" in inima celor impietriti" - si cei la care nu a avut efect "pikamaru'" asta ar trebui sa fie obligati sa vada un film in care 'isus'-ul regizorului respectiv sa fie taiat cu drujba, si sigur o sa iasa convertit de-acolo...
Eu nu am citit in Biblie ca Dumnezeu ar intra cu vreun "pikamar" in sufletele noastre. Dimpotriva, dupa cum vezi "da ploaie si peste cei buni, si peste cei rai", dupa cum spune Biblia. Dar asta nu cred ca va dura la infinit...



"Daca Romania este, inca, o tara 80% crestin ortodoxa..." - in astia 80% intra si cei care fac invieri rock pe malul marii, cei care "pozeza" electoral in crestini cu lumanari in mana la televizor , si cei care umplu barurile si discotecile dupa ce-au fost la biserica in noaptea de Inviere?

Ma-ntreb, doar...



#13830 (raspuns la: #13691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: