download ileana vulpescu

E greu de spus... Asta pentru ca asteptarile mele au fost diferite. Si pentru ca pozitionarea mea fata de ei era diferita. de exemplu, Octavian Paler si Ileana Vulpescu au reprezentat scriitorii adolescentei mele. Imagineaza-ti bucuria sansei de a discuta cu ei. Cati oameni au sansa in viata de a se afla fata in fata cu oamenii mari pe care-i admira ? Si cati dintre acestia au posibilitatea si de a-i lua la intrebari? Si de a primi raspunsuri, doar pentru ei ! Altii aveau o anvergura culturala deosebita dar nu ma inspirau uman. Am descoperit insa ca Romania are niste oameni exceptionali. Pe care ar trebui sa-i "exploateze" din greu ! Si am mai descoperit ceva. Nici unul n-a reusit din intamplare sau din noroc.
Cat priveste cea mai proasta impresie... Unul dintre politicieni (ma rog, care se credea politician)...

Giovanni Papini - Un Om Sfarshit

Simona Popescu - Exuvii

Garcia Marquez - Despre ragoste shi altzi demoni, Un veac de singuratate, Dragoste in vremea holerei, Vivir Para Contarla

Ernesto Sabato - Tunelul

Cioran - Caiete, Pe culmile disperari, Amurgul Gandurilor, Demiurgul cel rau, Silogismele amaraciunii etc

Salvador Dali - Jurnalul unui geniu

JD Salinger - De veghe in lanul de secara (Catcher in the rye)

Ileana Vulpescu - Arta conversatziei

Paolo Choelo - Alchimistul, The Warrior of Light

Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

sunt multe carti care mi-au placut si pe care le recitesc cu placere si multe care m-au marcat. dar cel mai mult mi-a placut "arta conversatiei" de Ileana Vulpescu pe care o consider, chiar si dupa ce am citit o singura carte de-a ei, o mare scriitoare si o buna cunoscatoare a oamenilor. am citit si seria Harry Potter, pe care o recomand tuturor. mi-a amintit de copilarie intr-un fel pe care numai cartile lui Creanga m-au facut sa-l simt.

Pe la 12-13 am inceput seria Al. Dumas. Le-am citit pe toate. Si m-au marcat in mod deosebit. (ideea onoarei, a cuvantului dat si a respectului; erau ceva muschetarii aia... :)). Mi-au placut f. mult iarasi Dostoievski, H. James si "Arta conversatiei", de Ileana Vulpescu. Ah! Si "Ion", de Rebreanu. Si multe altele.
Never feel sorry for yourself!

...un zambet si un gand bun pentru toti cei din cafenea.

Mai intai ar trebui poate sa marturisesc faptul ca lecturile mele nu sunt nici pe departe atat de multe si de consistente pe cat ar trebui sa fie la varsta mea si pe cat mi-as dori...Totusi din randul cartilor care sunt dragi sufletului meu as aminti romanele scriitoarelor Ileana
Vulpescu(Arta conversatiei,Ramas bun casei parintesti,Saruta pamantul acesta...) si Rodica Braga(Maia,Singuratatea pamantului).
Un scriitor care mi-a marcat adolescenta a fost Maxim Gorki....
Mai tarziu m-a fascinat -si ma fascineaza inca -prin al sau stil incifrat si eliptic W.Faulkner...

Deja cateva titluri ce au fost amintite aici in cafenea le-am retinut ca recomandari implicite din partea unor cititori care mi se par avizati :))

Eşti exact pe sufletul meu, souris, şi pe mine m-au marcat titlurile enumerate de tine. Aş adăuga "La Medeleni" de Sadoveanu, pe care am citit-o în trei timpuri diferite (am varianta în trei volume, unul pentru copilărie, unul pentru adolescenţă, unul pentru 20 de ani) şi care mi-a lăsat o impresie profundă, profundă.

asta mi se pare mie esenta, optimismul.
daca este o bucata literara, mi se pare un pic prea accentuat patetismul reactiilor.
daca este o confesiune...tot e prea patetica.
mesajul in schimb e foarte "fain".
ei, da, sunt ardeleanca.
cauta "Candidati la fericire" de Ileana Vulpescu. are acolo niste nuvele superbe, care ma fac sa lacrimez cu personajele de cate ori le citesc...si le-am citit de foarte multe ori. dar are o asemenea decenta in exprimarea durerilor...incat nu poti face altceva decat sa-i fii alaturi.
am fost alaturi de tine buna parte din naratiune, dar de cateva ori am zimbit putin...nu chiar ironic, dar distant.
doinas

Peer Gynt - Ibsen
Noaptea de Sanziene - Eliade
LOTR- Tolkien

Acum citesc "Arta conversatiei" de Ileana Vulpescu si cu greu ma abtin sa nu o adaug. Cel putin deocamdata.

Orice absolvent de litere cu medii peste 7 este consternat de amploarea pe care o ia, la nivel national, fenomenul Coelho... Il putem asemana cu febra manelelor si a telenovelelor; Coelho este, in plan literar, ceea ce este telenovela pentru cinematografie: un gen de calitate mai mult decat indoielnica, o productie pentru mase, un produs al unei industrii care "marseaza" pe sentimente brute, nefinisate: dragoste oarba, ura, atractie sexuala, etc. In plan literar, Coelho poate fi asemanat cu Ileana Vulpescu si a ei faimoasa "Arta a conversatiei", un monument dedicat femeii ce se apropie de menopauza si continua sa stea langa un barbat pe care nu-l apreciaza, gandurile alunecandu-i catre foste relatii, niciuna pe deplin satisfacatoare. Ileana si Paulo epateaza; scriu pentru doamne cu uter congestiv, pentru femei carora daca le arati un deget fie au bufeuri, fie incep sa planga!

In consecinta (si nu este doar opinia mea!!!!) a spune ca Paulo Coelho
ti-a marcat, prin cartile sale, existenta, este o dovada de mediocritate culturala. Iar acest lucru nu deranjeaza pe nimeni, caci, intre noi fie vorba, "multi vad, putini cunosc, mare parte nu-si dau seama"... Problema devine intr-adevar grava atunci cand ii alaturi numele celor ale lui Eco, Marquez, Steinbeck (cu "e", nu cu "a"...), Preda. Oricum, daca pomenesti de ei inseamna ca macar le-ai lecturat cartile....

ca este Hoasca Batrana. No offence, habar n-am cati ani ai, dar am intalnit termenul intr-o carte de ileana vulpescu :)

da, e "Arta Conversatiei", de altfel singura care pe care am citit-o de ileana vulpescu. nici nu stiu daca a mai scris si altceva.

cat despre micile rautati, mie chiar imi plac, cateodata la duc lipsa.

zaraza

Ileana Vulpescu a mai scris: romanele Ramas Bun ('75), Saruta pamantul acesta (87), Candidatzi la fericire (83), Singuratatea unei femei (Arta conversatiei II), Carnetul din porthart (95).
Nu ca mi-a placut in mod exceptional, dar le am in biblioteca pentru ca ii place mamei mele.

1. Cel mai iubit dintre pamanteni - Marin Preda
2. Arta conversatiei - Ileana Vulpescu
3. Martin Eden - Jack London

Ideea ta cu ceea ce intelegem atunci cand recitim o carte care mi-a placut...imi place si sunt perfect de acord cu ea. Mi s-a intamplat sa recitesc ,,Arta conversatiei" acum vreo jumatate de an (prima data am citit-o cand eram la liceu) si recunosc, am inteles cu totul altfel unele lucruri. Intamplarea a facut ca numai la cateva zile dupa ce am terminat-o sa vad o emisiune cu Ileana Vulpescu, in care autoarea spunea ca de fapt asta era scopul, ca asa a fost scrisa cartea, ca de fapt pentru a intelege ceea ce a vrut sa transmita cu adevarat, aceasta carte trebuie citita macar de trei ori in cursul vietii, la varste diferite. Sunt curioasa ce o sa inteleg, cand voi reciti cartea din nou peste alti 15-20 de ani.
Cat la suta suntem noi si cat ceea ce citim - greu de spus.La fiecare poate fi un procent diferit, cred ca depinde de sensibilitatea fiecaruia si chiar de ceea ce citesti si mai ales cand citesti. De multe ori mi s-a intamplat sa fie 100% iar alteori poate un 10-20%. Poate am o imaginatie prea bogata, dar de fiecare data cand citesc ceva ce imi place, cand ma prinde o carte, ma simt de parca fac parte chiar eu din actiune.

Hop si eu. :)
Ileana Vulpescu spune ca fericirea e o stare exceptionala, complet diferita de orice altceva, de multumire spre exemplu. Poti fi in situatia de a avea un serviciu bun, un partener de viata de treaba, un copil, finante, sa fii multumit, si cu toate astea fericirea sa-ti fie straina. Sunt stari in care daca te intreaba cineva ce-ti lipseste ca sa fii fericit nu stii ce sa raspunzi, dar in suflet insatisfactia poate fi totala.

"Pe aripile vantului"- Margarett Mitchell; "La Medeleni", "Lorelei" - Ionel Teodoreanu; "Magicianul" - John Fowley; "Tristan sau reflectii despre iubire"- Jiri Marek; Umberto Eco - "Numele trandafirului"; "Oglinzi", "Somnul freziilor"-Elena Gronov Marinescu ; "Arta conversatiei", "Arta compromisului"- Ileana Vulpescu; "Forsyte Saga" - John Galsworthy"; "Romantica", "Ciresarii", - Constantin Chirita; "Enigma Otiliei"- George Calinescu- de ce nu?

Prietenie virtuala versus prietenie face-to-face?
Hm, interesant.
O prietenie, indiferent ca e cu cineva pe care il vezi toata ziua sau e una virtuala, rezista atata timp cat esti dispus sa investesti timp, rabdare, intelegere si un strop de interes pentru "celalalt". Indiferent ca vine din lumea reala sau cea virtuala, o vorba nepotrivita poate strica totul. Diferenta e ca in lumea reala sansele sa repari ceea ce ai stricat sunt mai mari deoarece la un moment dat tot ajungi fata in fata cu persoana si aveti o explicatie, pe cand in lumea virtuala o relatie o data stricata nu se mai poate repara daca celalalt se simte foarte ranit si refuza sa mai stea de vorba cu tine.
Ideea de baza este ca in ambele tipuri de prietenii trebuie sa fii open-mind, sa ai intelepciunea de a mai acorda o sansa chiar atunci cand ti se pare ca scopul celuilalt a fost sa te raneasca intentionat...
De asemenea, increderea tradata, fie ea pe plan virtual sau social, se recastiga foarte greu sau deloc.
De aceea eu cred ca e nevoie sa te gandesti bine inainte de a investi intr-o prietenie, fiindca: "o fapta rea se indreapta printr-o fapta buna, o vorba rea nu se indreapta prin nimic" - Ileana Vulpescu. Iar o prietenie pierduta doare in egala masura... nu pot spune ca plecarea unui om in care am investit bucati mari din personalitatea mea ma lasa rece numai fiindca omul acela nu mi-a strans niciodata mana. Daca i-am acordat o parte din personalitatea mea, inseamna ca a facut la fel, ca a meritat asta, iar plecarea sa doare. In masura in care suntem dispusi sa ne asumam riscul de a ramane, la un moment dat, cu o personalitate stirbita, putem investi in orice tip de prietenie.

Ileana Vulpescu spunea ca traim cu imaginatia cel putin cat traim in realitate... Daca mai demult imaginatia se reducea la vise cu ochii deschisi sau rebeliuni tacite impotriva ordinii sociale, acum avem Internetul la dispozitie: SUROGAT DE VISARE.
E adevarat ce spui... ma mai salveaza anticearcanul, mai un machiaj discret. Cu toate astea, nu refuz niciodata o iesire la iarba verde sau la teatru de dragul computerului.

A trăi înseamnă să te întâlneşti adeseori cu nereuşita.

Cu părere de rău ţin să recunosc că nu am citit "Arta conversatiei de Ileana Vulpescu"... Ştiu că sunt multe controverse legate de această carte, unora le place în mod deosebit, iar altora nu considerând-o o operă literară banală.
Indiferent de cum ar fi regret că nu am citit-o încă!

Eu aici mi-am exprimat nişte gânduri, amintiri, clipe trecute ale copilăriei şi cred că indiferent cine ar scrie aşa ceva sau indiferent de cum ar scrie...mereu ceva din acele fragmente ne vor duce cu gândul la...copilărie, iar Ileana Vulpescu asta a descris: copilăria şi copii.
Copilăriile aproape toate sunt la fel...noi suntem alţii!

Ileana Vulpescu nu copilaria o descrie - cel putin nu in Arta conversatiei ( fiind prima carte scrisa de ea care mi-a "picat in mana", a fost si ultima...) ci descrie femeia PERFECTA care a avut o mama PERFECTA si a dat nastere unor copii PERFECTI ( chiar daca tatal era departe de perfectiune); si EA, femeia perfecta, are PRINCIPII, VALORI...si mult nenoroc, evident...:)
Vrei sa mai dezvolt?

si, dupa umila mea parere de femeie imperfecta, nu-i nici o paguba ca n-ai citit-o.