comentarii

drag de zile


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cosmacpan-ule - de anisia la: 21/08/2005 23:07:14
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
da cu banul poate-ti spune
cum se-ntampla de anume
la conacul parasit trandaveala e in toi.
nu ca nu ar fi de noi...
dar de-atata leneveala
uitam draga socoteala
zilelor s-o tinem... cand si cand;
aha, uite acum te-aud zicand:
fuse vineri cand pleca
domnisoara ce uita
sa-mi raspunda la catren?

eu? suita fui in tren
intr-o graba nestiuta!
si d-aceia fusei muta..
(versului ce mi l-ai scris
nu i-am acordat nici vis
nici uitare, nici gandire
nici macar o...amagire)

:))


#66929 (raspuns la: #66384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am avut un vis in noaptea de - de Gala la: 15/01/2006 18:17:24
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am avut un vis in noaptea de Craciun...
Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,
Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:Una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri
Reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma
Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,
Nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele...
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
Corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:
Zile de neliniste si de rea-vointa,
Zile de egoism sau de proasta dispozitie,
Zile de incercari si de indoiala,
Zile de nesuportat,
Zile in care eu fusesem de nesuportat...
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:
"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,
In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?.."
Iar Domnul mi-a raspuns:
"Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
Decat o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat pe brate..."
Parabola - de Motzoc la: 19/10/2006 19:39:56
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Am avut un vis in noaptea de...
Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine,
Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla:
Una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri
Reprezentau o zi din viata mea...
M-am oprit ca sa privesc in urma
Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme,
Nu mai era decat una singura...
Am revazut filmul vietii mele...
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele:
Zile de neliniste si de rea-vointa,
Zile de egoism sau de proasta dispozitie,
Zile de incercari si de indoiala,
Zile de nesuportat,
Zile in care eu fusesem de nesuportat...
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez:
"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele!
De ce nu ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata,
In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..."
Iar Domnul mi-a raspuns:
"Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
Decat o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate..."

Ademar Barros (poet brazilian)


#152184 (raspuns la: #152181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Visul......... - de impreuna2006 la: 08/08/2008 12:04:51
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Am avut un vis în care, mergeam pe o plajă, iar Domnul păşea alături de mine. Paşii se imprimau pe nisip, lăsând o urmă dublă: una a mea, cealaltă a Lui.

Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din paşii noştri reprezintă o zi din viaţa mea. M-am oprit ca să privesc în urmă şi am văzut toţi paşii care se pierdeau în depărtare, dar am observat că în anumite locuri, în loc de două urme, nu mai era decât una singură. Ce surpriză!

Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă, corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale vieţii mele: zile de nelinişte şi de greutăţi, zile de egoism sau proastă dispoziţie, zile de încercări şi de îndoială, zile de nesuportat... zile în care şi eu fusesem de nesuportat. Şi atunci întorcându-mă spre Domnul, am îndrăznit să-i reprosez:

"Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele! De ce nu ţi-ai ţinut promisiunea? De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viaţă, în zilele când aveam cea mai mare nevoie de Tine?"

Iar Domnul mi-a răspuns:

"Dragul meu, zilele în care n-ai văzut decât o singura urmă de paşi pe nisip sunt zilele în care te-am purtat pe braţe..."

de Ademar Barros (poet brazilian)
Draga Marius, - de Daniel Racovitan la: 27/02/2004 07:08:09
(la: Un salariu decent in Romania)
Draga Marius,

Greselile tale sunt prea frecvente ca sa fie rodul unei pure intamplari sau apasari gresite pe o tasta.

Despre gratuitatea invatamantului: nu natia mi-a finantat scoala. Studiile mi-au fost platite din impozitele pe care le-au platit ambii mei parinti. Cat despre ce scoala mi s-a servit, sa fim seriosi: daca tatal meu nu s-ar fi spetit in fiecare zi, timp de ani de zile, cate doua ore dupa serviciu, plus weekendurile, pentru a ma invata matematica si fizica, cu invatamantul ala romanesc "mondialmente faimos" ramaneam de carutza. Asa ca ma spal pe cap cu el. Point-barre.

Cat despre conducerea pe care au votat-o parintii mei, iti reamintesc ca este vorba despre un vot dat cu pusca la ceafa, ceea ce nu mai este un vot valabil, liber consimtit. Deci nu e cazul sa ii acuzi pe parintii mei.

Din fericire pentru mine si familia mea, am parasit meleagurile mioritice, si, spre bucuria ta, nici nu am de gand sa ma intorc. Mai bine haide sa ne ignoram reciproc si amandoi vom fi fericiti. Tu in raiul romanesc, eu in putredul iad occidental; ce zici, facem intelegerea?

..................................................................................
"-- Nene, nene! Da-te jos din corcodush!"
#10766 (raspuns la: #10764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
7 Zile’ – Expoziţia cu care pleci acasă - de Dinu Lazar la: 21/04/2004 09:33:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
7 Zile’ – Expoziţia cu care pleci acasă

Tabăra anuală de fotografie a grupului ‘7 Zile’ a ajuns la ediţia a 5-a. Între 22 şi 29 aprilie în comuna Poienile Izei din judeţul Maramureş vor fotografia cu foc următorii 10: Cosmin Bumbuţ, Voicu Bojan, Petruţ Călinescu, Bogdan Croitoru (new entry), Vasile Dorolţi, Silviu Gheţie, Alexandru Paul, Gicu Şerban, Oleg Tishkovets şi Rene Triebl.

Acest eveniment se va finaliza, conform tradiţiei, cu o expoziţie care va avea loc în data de 29 aprilie la Căminul Cultural din Poienile Izei la ora 20. Vor fi invitaţi la dezbateri despre estetica fotografiei, voie bună, muzică populară şi pălincă toţi sătenii, iar expoziţia cu dar, care va conţine imagini din viaţa comunităţii va dura doar o seară pentru că cei ce se regăsesc în acestea sunt invitaţi să ia cu ei toate fotografiile la plecare. Ca de obicei, vă aşteptăm cu drag pe toţi. (www.7zile.ro)

Cosmin Bumbut
www.bumbutz.com
www.7zile.ro
#14241 (raspuns la: #14188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Ema Word, Nevrand a ri - de Ovidiu Bufnila la: 17/05/2004 04:32:52
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Draga Ema Word,
Nevrand a risca o ipostaza delicata si nici de a ma arata aparator al poetului Florin Iaru si nici judecator al dumneavoastra zic urmatoarele intr-un total respect:
- oare declaratia lui Florin Iaru trebuie demolata si negata cu atata insurgenta? Poate ca nu declaratia lui Florin ci starea de lucruri. dar putem demola starea de lucruri? Nu e oare ratacire? Poate ca ar trebui sa impamantenim o conduita. Putem oare? Eu cred ca putem dar numai printr-o abordare curajoasa din partea femeilor! Atentie, calea feminismului e tocmai calea vulnerabila! Eu cred ca femeile trebuie sa puna sub semnul intrebarii domenii mari in care barbatii pretind ca au suprematia! Daca asta nu e o utopie si o ratacitre bufniliana atunci chiar dumneavoastra puteti porni lupta. E lupta cu simpozion. Cenaclitatea sau cenaclizarea a produs la noi efecte stranii, conduite fara substanta. Nu vreau sa va conving. Vreau sa spun ca va consider o luptatoare asa cum si Florin e, sub ochiul bufnilian, nevinovat si neimportant, un luptator.

Cu deplina consideratie si admiratie,
Ovidiu Bufnila

Cind nu ati mintit Florin Iaru: atunci sau acum ?
#12783, de ema word la Thu, 25/03/2004 - 09:53


Stimate Domnule Florin Iaru,


Constat cu regret ca nu jucati fair/play in razboiul declaratiilor. Dar iata fragmentele la care ma refeream(atunci cind v/am acuzat de misoginism literar) din declaratia facuta de Domnia Voastra Doamnei Iolanda Malamen in interviul pe care i l/ati acordat si care a fost publicat de suplimentul Ziua Literara din 2 februarie 2004:

- Iolanda Malamen : Ai prejudecati vizavi de literatura scrisa de femei ?
- Florin Iaru: Da. Si nu te minia. E vina intrebarii. Pina mai eri, imi era indiferent daca o carte era scrisa de o femeie sau un barbat. Buna sa fie! Ce conteaza sexul autorului ? Crezi ca un barbat imbecil e mai bun numai pentru ca e barbat? Sigur, au fost intotdeauna mai multi barbati autori decit femei autorese. A fost si vina civilizatiei moderne(modernismul asta are vreo trei mii de ani).Stiu ca nu m/a interesat, nu am valorizat in functie de apartenenta la un sex. Dar, cum nici o epoca nu scapa nebuniei de a fi om in piele straina, imi pare ca acum, la sfirsitul unei lungi perioade de pace mondiala, cind lumea s/a plictisit de moarte, numarul aberatiilor cromozomiale literare este in crestere. Au aparut o literatura feminista, o literatura gay, o literatura angajata si multe alte forme de impunere a mediocritatii prin discriminare pozitiva. Explicatia este aceasta foame mondiala: "Glorie, glorie!" "Bani, bani!". Oltul repeteaza. Este o ofensiva a mediocritatii in blana de oaie. Sa/ti dau citeva exemple:(si urmeaza parerile personale ale Domnului Florin Iaru despre cartile "Igiena asasinului" de Amelie Nothomb si "Schimbarea la trup" a Mariei Darrieussecq...n.a.) O neglijanta aroganta si dispretuitoare care iti lasa un gust amar. Gustul lucrului prost facut. Alta glorie europeana pompata pe piata. Nici nu stiu, asta e literatura feminina sau feminista?

- Iolanda Malamen: deci ai prejudecati, ocolind cu dibacie exemplele care nu te/ar umple de minie?
- Florin Iaru : De asta am prejudecati. Economia de piata a literaturii ma scoate din sarite. Nu sint un prost , pe gitlejul caruia sa poti indesa orice. Dar nu astfel stau lucrurile la categoria baieti:
-Iolanda Malamen: Sa te intreb timid de Coelho?
- Florin Iaru : Coelho e un exemplu stralucit de impostura cu o farima de talent de baza. Asa ca pot spune: DA, AM PREJUDECATI FATA DE LITERATURA FEMININA. NU RECUNOSC ACEST GEN.


Domnule Florin Iaru,
Dumneavoastra ati afirmat aceste lucruri, ele au fost publicate. Orice copil de liceu pricepe ca nu recunoasteti nici literatura feminista, dupa cum ziceti, si nici literatura feminina, dupa cum incheiati abrupt. Interviul acesta va reveleaza si ca o persoana ce face cu nonsalanta afirmatii ce se cam bat cap in cap. Si mai sinteti si extrem de partinitor atunci cind comparati stralucita mediocritate cu talent de baza a unui scriitor barbat cu mediocritatea ofensivei literare in blana de oaie a unor scriitoare femei. Dar sa nu fie precis si sa nu fie obiectiv i se poate intimpla oricui, iar numai cine nu a
fost in situatia de a da un interviu, nu intelege ca exista unele imprecizii instantanene in exprimare care "se duc" inainte, se tiparesc, devenind marca publica a gindirii emitentului.

Nu poarta nimeni, insa, vina, ca ati transmis textual opiniei publice, prin declaratiile Domniei Voastre , convingerea ca nu recunoasteti genul literar feminin.

Am poposit cu intirziere de citeva zile pe aceasta lista de discutii. Nu stiusem ieri de replicile Domniei Voastre si de replicile distinsei sotii a Domniei Voastre. Pot observa ca v/ati grabit a ma acuza de o ideologie literara care este departe de natura mea, si ca oarecum, m/ati acuzat in lipsa. Adevarata chestiune in discutie , insa, cea iscata de mine odata cu enuntarea acestei teme de discutie, ramine declaratia Domniei Voastre facute presei. Si pe care am publicat/o mai sus. Cu toate ca astazi va straduiti sa ma acuzati pe mine de denaturare a adevarului, de scoatere din context. Am pierdut 30 de minute copiind, ca sa va aduc contextul in fata, iar colegilor din Cafenea temeiul disputei.


Cordial,

Ema Word
#15492 (raspuns la: #12783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu ce ma fac, dragii mei? E cineva care ma poate sfatui? - de (anonim) la: 07/10/2004 00:24:50
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Vai de capul meu! Inseamna ca eu sunt pierduta!!!

M-am nascut intr-o familie in care se aprindea candela, se spuneau rugaciunile de seara, nu se lucra duminica si in sarbatorile importante (ha, ce bine, imi spuneam, unde nu-i sarbatoare in fiecare zi?). Am invatat si eu vreo cateva rugaciuni, pe una o spuneam masinaliceste (Tatal nostru), era pentru mine o corvoada - ca spalatul pe dinti, dar mama ne obliga pe toti s-o spunem inainte de culcare. Mai tarziu, cand am mai crescut, am inceput sa-i tin lectii lui mama, sa-i dau citate din diversi "savanti" ai vremii, cum ca nu pacat ar fi acela de lucrezi intr-o sfanta sarbatoare, din moment ce nu omori, nu injuri (dar o mai faceam), nu minti (dar si asta imi era la indemana uneori) etc.

Acum, sunt si eu departe de tara, de mama si de povetele ei, casatorita cu cineva care e mult mai ateu decat mine. Biserica e la doua ore distanta de casa si uneori se oficiaza slujba, alteori ba. In jur meu, duminica dimineata, vecinii muncesc de rup. Ii mai spun sotului: hai sa mergem azi in ...undeva. Vai, dar am asa de multe de facut, imi raspunde. Si eu zic: da, dar e duminica! Vine iremediabil raspunsul, foarte mirat si contrariat: ei, si?!

Mai nou, sora mea care a fost in vizita aici, anul asta (WA), mi-a adus o rugaciune. E o rugaciune simpla, de implinire a unei dorinte, pe care trebuie s-o citesti (daca nu poti s-o inveti - si n-am putut, desi stiu pe de rost poezii de cate 30 de strofe de acum nu stiu cati ani in urma) de trei ori pe zi, timp de 25 de zile. Am inceput s-o spun, ma fortam sa fiu atenta la ce zic, ma rugam in sufletul meu sa simt ceva special, dar...nu! Ma trezeam ca o citeam si ma gandeam la ce mai am de facut. O luam de la capat si de multe ori cu acelasi rezultat.

Ziceti voi ca exista o astfel de terapie? Cum incepeti? Cu ce? Am stat mult timp in preajma persoanelor foarte credincioase, am discutat mult, am pus intrebari, am citit mult din invataturile Parintelui Cleopa (e un site in Formula AS), sperand ca intr-o zi se va face lumina si in sufletul meu. Nu s-a intamplat insa. Ma inchin si eu seara, mi-am imbogatit rugaciunile, ma rog disperata pentru copii si sot, pentru sanatate, dar...nu e fiorul acela care sa ma faca sa cred c-as fi macar pe aproape, cred ca ma rog...de frica.

Nu stiu daca poate cineva sa ma ajute (cred ca asta trebuie sa vina din noi), desi tare bine mi-ar prinde un sfat!

Cu drag

Elena
Buna dimineata dragele fefelineleeeee.. si neatza si lui horica - de Ivy la: 01/11/2004 20:04:42
(la: Trancaneala Aristocrata)
ce activitate, pe aici, ce nebunie..Eu una v-am dus dorul dragelor...da acasa nu am timp nici sa ma apropii de calculator...Nici macar nu am intrat in office zilele astea...o camera de care m-am ferit..:-)

Pai deci, eu am facut ciorba de burta (a la lemecica), apoi pentru petrecere am facut cele 2 retete de checuri, unul numic chec anisia si altul belle..:-)) Au fost asa de multi la party-ul ala ca au disparut dulciurile in 2 minutzeleee.
Ciorba de burta a iesit..grozavieeeeee!!!! Baietul meu ..cel mic, vazind ca e un pic orange (de la morcovii tocati) a intrebat daca e ciorba ce pumpkin..si atunci i-am explicat ca e ciorba de pumpkin cu.....japanese noodles..ca pe aia chinezesti ii stia...hehehe...so, ciorba mea de burta s-a transformat in cu totul altceva..dar anyway a mincat pina si copilul...

Uffff e luni, abia ora 10 dimineata...ce ma fac, pina trec toate orele astea...Nu-mi place lunea si gata!!!!!!!!! Mai fetelor, si plouuuaaaa, iar p emunte se vede ca a nins si inca ningeeee...vreme de stat in casa si de numarat...bomboanele copiilor...mai ce de bomboane au adus aseara, o multimeeee!!

Anisia si deci a facut mami ta ciorbita de peste..yammy yammmmm....

Belle ce ziceai ce cheese cake-ul ala??? Ca mor dupa asa ceva..

Ahhhh ma duc la munca dar promit sa revin in citeva minuteleee

o saptamina buna la toate...

Ivy
#27217 (raspuns la: #27212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru LMC si Monica Draga L - de (anonim) la: 09/11/2004 00:55:31
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Pentru LMC si Monica
Draga LMC!
Se pare, ca ai avut noroc sa intalneasti o exceptie. Norocul tau, draga! Viata ta de familie e o idila! Dar nu generaliza, caci tu, se pare, cunosti doar o mica parte din realitate - cea care ti-a revenit tie personal. Fericirea este egoista si incapabila sa inteleaga nefericirea. Crezi tu, ca din orice barbat poti face ceea ce ai facut tu din Fat Frumos al tau? Te inseli, draga mea. Tu doar l-ai ales de barbat, precum zici, datorita calitatilor lui, iar acum te lauzi, ca ai putea face din orice barbat acelasi lucru? Daca e totuna, puteai sa-ti iei altul, la intamplare. Dar n-ai facut-o. De ce oare? Orice barbat, draga mea este o personalitate formata, cu defectele si calitatile lui. Mare lucru nui se poate de schimbat, asta o afirma psihologii. Unicul lucru, pe care poti sa-l faci, este sa te adaptezi si sa-l determini si pe el sa se adapteze. Ai ales o tactica corecta, poate, dar sa stii ca nu se potriveste tuturor femeilor. Unele femei sunt mai sirete, altele nu sunt, unele - mai "papusele", altele - mai serioase. Si barbatii nu sunt la fel. De aia las-o mai moale. Fericirea nu se invata, din pacate. E nevoie si de un pic noroc, si de o "configuratie" anumita a celor doi si de multe altele.
Cele bune! Adela
P.S. Imi cer scuze, ca ii rasund si Monicai in acelasi mesaj, dar nu ii puteam gasi mesajul la care vreau sa-i raspund. Sper ca nu te superi

Dragă Monica! Sunt tot o moldoveancă, dar din cealaltă parte de Prut. Pe la noi ăn Basarabia mentalitatea bărbaţilor e cam tot aceeaşi, ca în zona Satu Mare, dar totuşi ceva mai “europeană” – asemenea scene, când toţi bărbaţii stau la masă, iar femeile îi servesc doar, nu cred să întâlneşti. Se mai aşează şi ele, din când în când. Dar mulţi bărbaţi, chiar dacă nu o spun, tot una consideră, că femeia nu-i om, ci muiere.
Tu eşti o femeie cu caracter puternic şi ai avut noroc să întâlneşti un bărbat cu un caracter un pic mai puţin “al dracului”, decât tine. Dar dacă era el puţin mai “al dracului”? Cine ar fi câştigat această luptă inegală? Şi cât ar fi durat? Cu ce se putea termina?
Vreau să te întreb: ai stat vreodată faţă în faţă cu un bărbat înfuriat, cu faţa crispată, cu ochii injectaţi de sânge, cu pumnii încleştaţi şi dinţii scrâşnind, urlând ca o fiară, fără să-i pese de copiii, vecini şi oricine altcineva? Şi aceasta doar pentru că n-ai dovedit să-i pregăteşti cina, sau nu i-a plăcut borşul, sau ai avut altă opinie într-o problemă. Nu te-ai gândit, că e în stare să te lovească, să te sugrume, să te ucidă? Nu crede, că exagerez. Nu pot să numesc nici măcar aproximativ procentul familiilor, în care au loc asemenea scene, dar ştiu că e suficient de mare, ca să ne îngrijoreze. În SUA şi alte ţări există statistici, care vorbesc despre gravitatea situaţiei, la noi nu s-au făcut încă asemenea cercetări.
Deoarece nu am statistici pentru Basarabia, voi aduci unele cifre despre Rusia, doar ceea ce ţin minte exact, fiindcă nu am materialul respectiv sub mână. În Rusia, în anul 2003 au murit, ucise de soţii lor, 14 mii de femei, tot atâtea, câţi soldaţi ruşi au fost ucişi în războiul din Afganistan pe parcursul a 3 ani de zile.
Acuma te rog să-mi spui, cum ar putea lupta acele femei, singure în faţa unei brute cu asemenea apucături, şi care e vina lor? Povestea asta cu “noi singure suntem vinovate” am mai auzit-o, dar nu toate femeile sunt la fel de curajoase, şi aproape toate sunt mai slabe şi mai mici decât soţii lor. Cred că toate femeile trebuie să lupte pentru schmbarea mentalităţii bărbaţilor, dar şi a mentalităţii femeilor, care s-au format sub influenţa tradiţiilor şi cutumelor patriarhale, dar trebuie să ne susţinem între noi şi să solicităm susţinerea legii şi a instituţiilor statului, care trebuie să vegheze la respectarea drepturilor omului în egală măsură pentru femei şi bărbaţi.
Sunt de acord, femeia dispune de multe resurse, pentru a se ajuta singură, dar nu întotdeauna ele sunt suficiente. Şi nu întotdeauna, într-o familie, şansele sunt egale, mai des ele sunt în favoarea bărbatului, pentru care forţa fizică, ca regulă, este cea mai sigură cale pentru a obţine ce doreşte şi argumentul forte în orice dispută.
Adevărat, există şi excepţii, poate chiar destul de multe, dar situaţia e destul de gravă.


Cu urări de bine, Adela
#28134 (raspuns la: #26559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mult prea draga noastra anib - de atharva la: 21/04/2005 18:44:34
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
uita cum sta treaba:
pentru nici o secunda nu am spus ca ar trebui cu toate sa mergem in dreapta si in stanga, eventual sa luam un tip de pe strada si sa ii oferim "o tura" daca tu asa ai inteles, este cu totul treaba ta...eu, si cred ca noi toti discutam de sexul oral in cadrul unei relatii cat de cat stabile...
si cred ca cel caruia i-am daruit totul, va fi langa mine si cand ma vor ninge anii, si ne vom aminti impreuna de deznodamintele fericite ale n optilor albe petrecute impreuna...tu de ce iti vei aminti? de misionarul la care trebuia sa se programeze cel drag cu cateva zile inainte???...
nu ataca!daca vrei sa fii puritana, e problema ta, dar nu eticheta aiurea, te rog mult!!!
P.S....imi place fiecare secunda petrecuta cu cel pe care il iubesc...asta e!!!
"Dance me to the wedding now, dance me on and on
Dance me very tenderly and dance me very long
We're both of us beneath our love, we're both of us above [...]
Dance me to the children who are asking to be born
Dance me through the curtains that our kisses have outworn"
#44823 (raspuns la: #44589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DRAGA SILVIU TE INTELEG SI SA - de MOGECRI la: 31/07/2005 09:32:44
(la: ajutor umanitar-Un suflet de copil necajit?)
DRAGA SILVIU TE INTELEG SI SANT APROAPE DE TINE. O SA VINA SI ZILE BUNE.
cara draga mea, de curand am - de cara la: 05/10/2005 19:28:45
(la: A FI SAU A NU FI)
cara
draga mea, de curand am pierdut un prieten cu care vorbisem cu o seara inainte. S-a stins, pur si simplu, in somn... Nu suferise de nimic. Nimic de care sa fi stiut cineva. Asa ca, vezi tu, viata e plina de surprize. Nu te mai chinui cu intrebari inutile. Traieste asa cum crezi ca ai vrea sa-ti traiesti ultima zi, pentru ca maine poate veni sfarsitul. O singura grija poti avea: aceea de a nu face rau celor din jurul tau. Dar nici sa faci etern bine, in detrimentul sufletului tau...
Daca esti nefericita, gandeste-te ca meriti si tu momentul tau de fericire. Oare sotul tau, in situatia in care s-ar indragosti, ar avea tot atata retinere in a-si consuma iubirea? Sa nu crezi ca omul pe care il iubesti acum te va iubi etern. O sa se sfarseasca intr-o zi. Dar macar o luna de fericire adevarata poti avea in noianul tau de zile monotone. Fii amanta lui, fara sa afle nimeni! Crezi ca se va scufunda pamantul ? Stiu ca nu suna prea "moral", dar viata noastra e departe de a fi morala. Oricum, e mai moral sa te dai celui pe care il iubesti, decat sa te lasi folosita de omul pe care nu-l iubesti. Chiar daca iti e sot....
Draga Crenguta... - de Lady Allia la: 14/11/2005 14:31:52
(la: Iubire interzisa?)
in primul dă-mi voie să încep prin a-ţi spune că nu am crezut nici o clipă că tu vorbeşti cu ură...dimpotrivă. Eu am spus doar că tu îi condamni pe acei oameni şi acest lucru nu ţine de noi de oamenii.Iar când am spus acei oameni nu m-am gândit la Flory. Să ştii că în aceste momente regret că există doar internet şi cuvinte pe hârtie care nu sunt înţelese aşa cum le este mesajul. Am chiar scris acolo să nu o iei ca şi un afront personal că nu este aşa ceva...te rog frumos să te mai uiţi o dată. Am vorbit ca şi tine...la general, doar că atunci când vorbeşti cu cineva şi i te adresezi...vorbeşti din politeţe la persoana a doua...adică te referi ei, dar îmi pare rău Crenguţa dacă te-am necăjit...crede-mă...că nu asta era intenţia.
Despre situaţia ta...îmi pare rău că ai trecut prin aşa ceva...şi sincer, să ştii că am bănuit că ai avut o problemă de acest gen, însă ... regret nespus că ai fost un copil care a trebuit să treacă prin aşa ceva.
Draga mea...pe acest subiect putem să vorbim tare mult, dar la cât este de frumos sufletul tău eu cred că ai fi avut grijă de tatăl tău oricum, oriunde ar fi fost şi cu oricine ar fi fost.
Eu am vorbit de asemenea dintr-un caz pe care îl cunosc, caz în care el a plecat de lângă familie, s-a recăsătorit cu cealaltă femeie, iar cu fosta lui soţie a rămas bun prieten. Au realizat amândoi că a fost un lucru bun pentru ei că s-u despărţit (deşi atunci a durut) pentru că ar fi ajuns să se urască şi să fie doi străini. Ea nu ar mai fi avut încredere în el niciodată, iar el nu o mai iubea...nu o mai iubea aşa şi atatâ cât trebuie să se iubească doi oameni ca să poată trece împreună prin viaţă.
Mă bucur însă că mama ta a avut acea putere şi dragoste ca să îi arate tatălui tău calea înapoi către inima sa, că a luptat pentru ea, pentru voi..., dar gândeşte-te că tatăl tău a avut ce să mai găsescă în sufletul ei...iubirea ei şi devotamentul dânsei!
Nu vreau să înţelegi draga mea că eu le aprob pe aceste femei, sau pe aceşti bărbaţi de moravuri uşoare...deloc..., dacă ar fi după mine...ooofff, dar asta este. Eu nu apreciez "iubirea de o oră" draga mea Crenguţa...eu o apreciez pe cea adevărată.
Şi să ştii că nici viaţa mea nu a fost frumoasă...nu am avut parte de căldură decât din partea bunicilor...am tânjit ani de zile după căldura părinţilor, după o vorbă dulce, după un "te iubesc draga mea"...iar D-zeu a fost cel care m-a ajutat mereu să ies din impasuri, EL mi-a dat mâna să ies din prăpăstii, EL îmi ştergea lacrimile cu câte un sărut părintesc în fiecare seară...mi-a fost tată şi mamă...mult timp să ştii. Am crescut la bunici, apoi am fost adusă acasă unde la 10 ani ai mei s-a născut primul meu frate, la 13 al doilea...ştii ce înseamnă să te trezeşti peste noapte "mămică" la anii ăia? E un şoc! Nici nu mi s-au uscat bine lacrimile că am fost smulsă de lângă bunici că m-am trezit schimbând scutece, făcând mâncare, mergând la şcoală, ducând copii la gradiniţă...făcând lecţii mai apoi cu ei, ... da..., dar nici eu nu regret pentru că sunt mândră de ei. Sunt politicoşi, nu sunt răi, nu sunt huligani, sunt mereu premianţi, unul din ei dă anul viitor la facultate şi mă iubesc pentru ceea ce sunt eu, iar eu îi ador.
Bunicii mi i-am pierdut amândoi ...erau centru universului meu...erau coloşii mei...erau Atlaşii care ţineau pe umeri sufleţelul meu...şi nu am putut face nimic, decât să fiu lângă ei în timp ce unul murea de cancer la ficat (deşi nu a băut, nu a fumat)...şi zicea.."puiul meu de om,...în viaţa asta vei trece prin multe, dar pe D-zeu să nu îl abandonezi niciodată...,iar dacă bine nu vei putea face, rău să nu faci draga bunicului"...şi nu am făcut nimănui pentru că îl am pe D-zeu lângă mine, iar EL ştie mai bine ca oricine ce culoare are sufletul meu şi din ce "aluat" este. Celălalt bunic mi-a murit în urma unor complicaţii...aprindere de plămâni netratată..., a ajuns că nu putea să mai bea apă decât cu linguriţa, iar într-o zi când îi citeam poveşti ţinându-i capul în poala mea...m-a rugat să îi dau măcar pentru ultima dată să bea apă din cană...şi i-am dat, dar s-a înnecat puţin şi a tuşit...şi acuma mă urmăreşte asta, deşi ştiu că a fost un gest frumos..., dar eu nu suportam ca bunicul meu să sufere nici atins de o "aripă de fluture". Am fost lângă amândoi...aşa a fost să fie..apoi mi-am ţinut bunica în braţe în timp ce a paralizat...mi-a dat D-zeu putere să ştiu ce să fac, dar bunica mea este aşa de 8 ani de zile...şi uneori când o văd slabă ca o nuia, bătrână şi obosită de viaţă şi durere, când ştiu că trebuie să merg să îi dau să mănânce şi să îi schimb pampersul ca unui copil mic, iar ea de jenă începe să plângă încetişor...crede-mă Crenguţa că îmi vine să iau până şi eu Cerul de guler să îl trântesc...ştii de ce???? Pentru că...iremediabil sunt...om!
Am limite, am trăiri, am bun şi rău, am mii de sentimente ca un amalgam, dar...de ură sau rău intenţionat nu am fost niciodată capabilă.
De aceea...îţi mai cer încă o dată scuze dacă ai considerat că te acuz, sau te condamn pentru ceva...nu...nici gând draga mea...doar că uneori în viaţă cuvintele scrise nu spun ceea ce trebuie să spună...
Cât despre faptul că scriu poetic...crede-mă că nu ştiu să scriu altfel..nu pot..am încercat...iar eu de obicei pun pe hârtie exact ceea ce simt, cum simt!


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
#87383 (raspuns la: #87314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga mosule iti cer sa-m - de Scarlet la: 17/12/2005 09:40:13
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
draga mosule
iti cer sa-mi deschizi bine ochii ca sa vad ce mult inseamna omul de linga mine care ma iubeste-cind sunt atatia care nu au un umar pe care sa plinga, caruia sa-i pese daca s-au lovit la degetzel
iti cer sa ma ajuti sa realizez ce mult inseamna banul aruncat pe o fusta la fel cu cea aflata deja in dulap-cind altu' asteapta o luna de zile sa-i vine aceiasi bani si se bucura cum nu se mai poate cind ii primeste
da , sunt egoista iti cer sa ne ajuti pe toti sa realizam ce daruri avem deja
iti cer sa ajuti sa ma accept asa cum sunt,ca nu voi fi pe nici o coperta-dar sunt altii care ar da orice sa poatea sa alerge ca mine, sau sa-si dea cu mana pe care n-o mai au prin par
Bzllz, draga, is cam ocupata; - de Calypso la: 14/03/2006 16:00:04
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
Bzllz, draga, is cam ocupata;

la lucru nu prea am inspiratie (si de asta depinde lucrul meu, zut!), cred ca e si din cauza vremii urate;
"tresor" creste si evoleaza ff repede si am impresia ca nu am profitat si nu profit suficient de el;
timpul e nashpa cat cuprinde, e superfrig (zilele trecute-3 dimineata in regiunea pariziana), ba ploua, ba mai ninge;
am pus pe mine 2kg iarna asta (dl Calypso e devina ca m-a pus sa mananc unt ca cica nu_mi mai e frig!) si tre' sa le dau jos;
voila les nouvelles..
et toi?
#111501 (raspuns la: #111495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya draga, excelent regimul t - de Calypso la: 01/07/2006 17:41:47
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
mya draga, excelent regimul tau!

500-550 calorii/jour e intr-adevar ff putin;
cam la cat timp faci o astfel de dieta?

in asa zisele "zile normale" (ma refer la mancare) cam cate calorii halesti?

eu, in medie, cam 800-850/zi ; sunt zile cu 450-500 si zice cam cu 1200;

spune-ne si ce inaltime si greutate ai (numai daca vrei, nu-i obligatoriu);
eu, is de 160cm si 48 kg; e destul de greu pt ca sunt "mica"; tocuri nu port decat la ocazii speciale, chiar f rar ca-s comoda din fire;

organismul unui adult nu prea are nevoie de multa mancare, mai ales de mancare "proasta" (grasimi animale, dulciuri etc);

principiulmeu e: mananc putin, dar bun (adica exact de ceea ce are organismul nevoie) si de caliate; si, mai ales, nu traiesc ca sa mananc ci invers ;)
#131043 (raspuns la: #130420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Invatatul de dragul invatatului ... - de Anima la: 13/07/2006 19:34:23
(la: Cine fura azi un BAC...)
Ma declar oarecum surprins de faptul ca, cei mai multi dinte cei care si-au exprimat opiniile in privinta chestiunii in discutie, par a judeca extrem de utilitatrist, de mercantil, de lucrativ, subiectul.

Spun “oarecum” surprins, pentru ca e poate firesc sa fie asa, in mod statistic n-are cum sa fie reflectat altceva intr-o astfel de dezbatere decat atitudinea generala, curentul general de opinie din cadrul societatii, din clipa de fata. Pe care eu cel putin, desi cred ca-l inteleg si ma stradui sa-l respect, nu-l voi putea accepta cu adevarat niciodata si ma va intrista mereu.

Recunosc ca am citit cam in graba anterioarele comentarii, si e posibil sa gresesc fata de unii, insa nu mi s-a parut sa fi intalnit vreo luare de pozitie care sa nu scoata in fata “utilitatea” acestui bacalaureat, si chiar mai mult, a cunostintelor a caror insusire de-alungul celor patru ani de studii ar trebui sa fie certificata prin acest examen. Mie mi se pare jalnic ca oameni cu siguranta onorabili din punct de vedere intelectual sa puna in nota bascalioasa problema utilitatii “Morometilor” in fata masinii de fabricat piese in serie.
Nu ma feresc sa recunosc ca mi-au trebuit si mie ani buni de zile sa pot realiza importanta, in plan personal, a unui minimum de cultura generala. La randul meu, atunci cand, cu vreo 20 de ani in urma, am sustinut acest examen, l-am tratat cu aceeasi lejeritate, am dat aceeasi “dijma” pentru “protocol”, nu am copiat dar cu siguranta as fi facut-o daca as fi avut posibilitatea, si faptul ca nici macar nu imi mai amintesc subiectele de examen, cred ca spune ceva! Singurul obiectiv atunci, de viata si de moarte insa, era admiterea la facultate. Bacalaureatul era ceva de bifat, pur si simplu! Si nu asta ar fi fost cel mai mare rau pe care cred eu ca mi l-am facut, mie insumi in acei ani, ci altul! Faptul ca, incartiruit unui sistem de interese specific momentului, m-am aliniat si eu docil si disciplinat, cârdului nesfarsit de naivi ce credeau ca se pregatesc pentru viata, pentru o profesie care ar fi trebuit automat, si prin ea insasi, sa imi aduca propria deplina realizare! Ma gandesc si-acum cu o anume fascinatie la ce cantitate uriasa de efort intelectual a trebuit sa depun timp de patru ani de zile, pentru a ma “antrena” in limitele a exclusiv doua materii de studiu, ca sa devin la un moment dat, un respectabil si implinit … inginer! Care nu mai sunt de vreo 15 ani, dar asta-i alta poveste!… Patru ani de zile in care am ignorat, intr-un mod cat se poate de firesc, orice alta materie de studiu din programa, in care la orele de istorie daca nu faceam matematica atunci chiuleam cu clasa, la orele de limba romana in care, daca nu faceam fizica atunci ne bateam in clasa cu caietele si trageam cu boabe de orez in profesoara, iar geografia si filozofia nici nu-mi amintesc prea bine in ce ani le-am facut! Am iesit insa, gratie straduintei unor exceptionali profesori de matematica si fizica, si gratie ingaduintei resemnate a celorlati profesori, dupa patru ani de “cantonament”, o clasa de performeri in fizica-matematica, care, cu doua exceptii ce au luat drumul stiintelor economice, am intrat in bloc in randurile studentimii tehnice! Dupa 16 ani de la absolvirea diverselor facultati politehnice, nu cred ca sunt mai mult de 5-6 dintre noi, care mai practica meseria pentru care s-au pregatit teoretic timp de 9 ani de zile …
Am crezut cu totii ca facem bine atunci, ne pregateam “viitorul”, asta ni se spunea din toate partile! Nu era timp pentru ca cineva sa-si puna problema ca poate cel putin unii dintre noi vom resimti la un moment dat, in viata, anumite carente in formarea noastra de “intelectuali tehnici”, carente carora le puneam atunci, temeinic, bazele! Ba gresesc, au fost nefericitii profesori de limba romana, de istorie sau de filozofie care au mai incercat, fireste lipsiti de sansa, sa ne pomeneasca despre acest lucru. Cine avea timp insa sa-i ia in serios?…
Resimt si astazi lipsuri mari, fundamentale, in cultura mea generala, goluri pe care din momentul in care am inceput sa le sesizez, am cautat, cu straduinta, sa le carpesc! A fi autodidact este, in opinia mea, o datorie pentru oricine are un minim respect pentru propria persoana, pentru propria devenire. Modul insa, in care in mod programatic si coerent ar trebui sa fie format ca cetatean minim culturalizat orice absolvent al sistemului gimnazial de invatamant, nu poate fi inlocuit de nici un efort ulterior de autoformare, oricat de asiduu! Chiar acest sistem de invatamant, atat de demn de a fi criticat in toate ale sale, o poate face! Nu este adevarat ca numai medicii trebuie sa-nvete toata viata, cum se mai spune, si nu este vorba de perfectionarea strict profesionala. Aceasta este obligatia pe care o avem fiecare fata de propriul statut social, care este, cred eu, doar una din fatetele propriei identitati, a fiecaruia. Mult mai importanta insa mi se pare datoria pe care fiecare ar trebui sa o resimtim fata de implinirea interioara, aceea fara aplicabilitate imediata, aceea care nu te ajuta neaparat sa mai urci o treapta pe scara sociala, sa avansezi in functie, sa accezi la un “job” mai banos. Acel fel de implinire interioara careia dezamagitor de multi nu-i simt lipsa, sau atunci cand afla intamplator despre ea, nu-i gasesc utilitatea. Acel fel de implinire care face diferenta intre persoanele distincte si persoanele cel mult eficiente, intre “aristocrati” si “profesionisti”!
Nu orice om resimte ca pe necesitati foamea de cultura, foamea de cunoastere, asta e cu siguranta un truism! Dar exista in fiecare generatie un numar de oameni astfel construiti. Eu cred in justetea evidentierii si incurajarii lor sub anumite forme, chiar si numai pentru ca reprezinta doar un procent oarecare din numarul total. Din randul lor apar, din cand in cand personalitatile care jaloneaza valoric societatea. Nu cu valori profesionale, ci cu valori specific, adanc umane!

Asta cred eu ca ar trebui sa fie semnificatia titlului de “Bacalaureat”. Titlu pe care nu cred ca ar trebui sa-l obtina mai mult de 20-25 de procente din totalul unei promotii de absolventi. Pe care nu ar trebui sa si-l doreasca mai multi! Dupa mine ar trebui facuta o distinctie clara si nediscriminatorie intre cei ce incheie cei patru ani de studii. Statutul de absolvent de liceu pur si simplu, sa dea oricui posibilitatea de a se pefectiona strict profesional mai departe, statutul de “Bacalaureat” sa confere celui care-l obtine un plus de distinctie, de care cei ce ce prin natura lor il cauta, sa poata beneficia. Habar n-am din punct de vedere tehnic cum s-ar putea face asta, nici nu-mi bat capul, sunt oameni care pricep mult mai bine mecanica sistemului de educatie, eu imi permit doar, ca mai tot romanul mediu, sa emit judecati cu pretentii morale!
Exista oameni care sunt in stare sa invete doar de dragul invataturii, si acestia ar trebui evidentiati intr-un fel de toti ceilalti. Mi-a atras atentia in aceasta discutie remarca unui vorbitor, ceva de genul “nu invatam de dragul invataturii”. Cei care in mod constitutiv au in propria natura nevoia de invatare, nevoia de cunoastere, invata exact de dragul invataturii! Si asta mi se pare una dintre cele mai specific umane nevoi! Ceilalti nu Invata, ci se pregatesc, se perfectioneaza, se profesionalizeaza, si efortul lor este demn de toata admiratia! Intre cele doua moduri de a relationa cu lumea cunoasterii este insa o diferenta, asa trebuie sa fie, si ar trebui mereu evidentiata!
Eu as pleda deci, desigur pur teoretic, si fara vreo pretentie de aplicabilitate, pentru valorizarea pur morala a unui astfel de examen, si pentru evidentierea in acest fel a acelor cativa, putini “naivi” care invata de dragul invataturii si cu drag de invatatura. Restul, inarmati cu diplome de absolventi, ar putea, cu entuziasmul specific varstei, sa atace la baioneta viitoarele spectaculoase cariere in diversele domenii ale economie de piata, si fara a avea neaparat titlul de Bacalaureat!

Cat despre aspectele morale ale “tanzactiei” cu subiecte, ele sunt atat de evidente pentru orice om cu un minim bun simt, incat orice discutie cred ca n-ar putea acoperi subiectul! Mai socante insa decat faptul in sine mi se par a fi reactiile de genul celor "postate" pe site-ul ziarului respectiv! Acestea de-abia, cred eu ca dau intreaga masura a confuziei morale in care isi fac debutul in viata multi dintre tinerii absolventi! A fura dar mai ales a clama dreptul la furt cu diverse argumente unul mai departe ca altul de orice minima rectitudine morala, asta este cu adevarat monstruos!
Ce relevanta morala ar putea avea pentru statutul unui astfel de tanar faptul ca, nu ma indoiesc, alturi de mii de alti colegi de generatie ce nu-i impartasesc opiniile, se va putea afisa cu aceeasi diploma de bacalaureat?!…
Dragă Jeniffer - de dan potwich la: 31/07/2006 09:02:36
(la: Stie cineva sa spuna "NU!" ?)
Cine a vorbit de revoluţie? Tu chiar nu citeşti subiectele, răspunzi aşa, din burtă!
Singura revoluţie necesară (şi cea despre care am vorbit) este cea din creierul românului. Chiar dacă am folosit termenul „sângele său”.
Un mic exemplu: pe traseul Timişoara - Drobeta Turnu Severin, din cauza ploilor, la Teregova (localitate, cam la 70 km de destinaţie) a căzut un deal. Toată lumea a fost dată jos din tren. Am întrebat şeful gării: „Şi acum ce facem?” El a răspuns, surprins de întrebarea mea pe care o găsea ofensatoare, cu un rânjet greţos pe faţă: „Luaţi ocazia…” Am scos Mersul Trenurilor şi am citit cu voce tare: „2. Tariful de transport se restituie integral, inclusiv tichetul de rezervare, în cazurile în care trenul pentru care s-a emis legitimaţia de călătorie nu mai circulă, sau în situaţii de forţă majoră.” Mai trebuie să precizez că au fost necesare certuri şi intervenţia unor posturi de radio la care s-a sunat pentru a ne restitui nu integral ci doar diferenţa de drum, care nu acoperea nici pe jumătate costul ocaziei? Sau e de la sine înţeles? Şi totul nu pentru bani, ci pentru principiu. Ni se tot spunea că nu este vina lui, că nu a ştiut că va pica dealul. Nimeni (eu şi 5 studenţi. Ceilalţi au plecat.) nu dădea vina pe el. Dar atunci de ce se tot scuza? Pentru că atâta cât am aşteptat (în ploaie) să ne recuperăm parţial dreptul a sosit o altă garnitură din Timişoara. Care plecase după prăbuşirea dealului! S-au coborât de acolo oameni trişti, obosiţi, munciţi… Cărora le-am spus să meargă la şeful gării să-şi recupereze parte din bani. Mă priveau speriaţi de ceea ce le spuneam, deşi le vorbeam calm şi zâmbitor. M-au ocolit ca pe un nebun. Despre asta vorbesc, dragă Jennifer!
Un prieten îmi spunea că în Franţa a întârziat trenul în care se afla 3 (TREI!) minute şi la sosire a primit de la şeful gării scuze şi 10 euro pentru neplăcerile întârzierii. (Nici nu băgase de seamă că întârziase.) . Iar acelora cărora pierduseră legătura şi se aflau în imposibilitatea de a ajunge la ora necesară unde trebuia cu serviciul feroviar (întâlniri de afaceri, şedinţe etc) li s-a plătit BILET DE AVION!

Cât despre irealismul meu , te mai întreb o dată: ce experienţă personală te-a făcut să tragi concluzia că timpul schimbă lucrurile şi nu omul în timp?
Şi dacă nu înţelegi societatea ca un cumul de indivizi, la care să te raportezi personal cu pretenţia de a-şi asuma fiecare în parte rolul său şi "NU"-ul necesar, ci ca un bloc de beton în care dai cu capul, atunci nu-i vina mea că priveşti ca ireale lucruri ce ar trebui să fie normale.
Nu am pretenţia şi nici nu mi-am propus să schimb societatea.

"a spune nu la ceea ce deranjeaza, nu este greu". Spune-le lor! Intre 1997-1998 au fost înregistrate asupra femeilor 88 de omoruri, 27 lovituri cauzatoare de moarte…
O femeie este omorâtă în bătaie o dată la 2 zile (Inspectoratului General al Poliţiei Bucureşti, 2003) (Violenta impotriva femeilor Versiunea HTML)


[4] Potrivit Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii – I.P.G. – dacă ne referim la minori – victime ale violenţei în familie, fenomenul se prezintă astfel: 1998 s-au înregistrat 1987 de cazuri, în 1999 s-au înregistrat 2131 de cazuri, iar în 2000 s-au înregistrat 2075 de cazuri.
Referitor la infracţiunile de natură sexuală cu victime minori, produse în familie, situaţia 1998-2000, potrivit aceluiaşi Institut, se prezintă astfel: în 1998 s-au înregistrat 378 infracţiuni; în 1999 s-au înregistrat 618 infracţiuni, iar în 2000 s-au înregistrat 582 de infracţiuni. (http://www.pna.ro/rum/doctrina/html/index_b2_2003_vd.htm)


Violenta domestica, tot mai prezenta in „familiile“ romanilor
George Constantinescu

doar 16% dintre femei au reclamat episodul de violenta domestica la politie si 15% au discutat cu un cadru medical. Numai 9% dintre femei au solicitat consultanta juridica pentru abuzul domestic suferit recent.

majoritatea faptelor comise intre membrii familiei le constituie cele de omor, lovituri cauzatoare de moarte (Cronica Romana - Cotidian National de Informatie si Atitudine ... )

• In 1998
13% dintre femeile victime ale violentei domestice au murit.
74% dintre femeile victime ale violentei domestice au fost agresate de catre soti
4% de catre concubini
7% de catre fostii soti
15% de catre alte rude
(Statistici furnizate de Centrul Pilot pentru Femeile Victime ale Violentei Domestice Bucuresti) (http://www.proiectns.org/archives/000050.html)


Organizatia Mondiala a Sanatatii a elaborat un raport mondial privind violenta domestica, care releva ca anual se inregistreaza sase milioane de decese ...
(Primaria Municipiului Timisoara :: Vizualizare subiect - CAMPANIE ... )

Îţi voi relata şi un episod din experienţa mea: Am locuit o vreme în Timişoara. Vecina de la parter (eu locuiam la etajul I) era des bătută de soţul ei, alcoolic de altfel. Într-o după-amiază nu am mai suportat să o aud plângând şi am sunat la Poliţie, apoi la un bun prieten care lucrează la unul dintre centrele de Protecţie (minori) pentru a avea siguranţa că intervenţia solicitată chiar a avut loc. Prietenul s-a interesat, apoi m-a sunat înapoi. Ştii ce mi-a zis? Da, Poliţia a venit. Însă la uşă a răspuns FIUL acestora (are peste 30 de ani, nu mai locuieşte cu părinţii) şi răspunsul lui a fost: „NU sunt acasă părinţii mei! NU ştiu nimic!”
Acesta să ştii că nu este un NU!. Acesta este un DA cât toate zilele violenţei!


„cel personal il invatam cind il cunoastem prin noi insani si nu avem teama sa-l utilizam, este libertatea, dar maniera conteaza, caci altfel devine enervare.” – manieră în a spune „STOP” sau „NU!” agresorului, oricare ar fii şi oricum s-ar manifesta acesta? Căci despre asta era vorba aici. Nu mă deranjează deloc să-l scot din pepeni, să-i scot peri albi. Mai exact, ca să înţelegi mai bine, am o plăcere teribilă de a agresa agresorul. Ţi se enervant „comportamentul oglindă” ?
Sau pusă şi altfel problema: manieră în a-mi cere dreptul, pentru ca nu cumva să-l jignesc pe cel ce mi-l refuză sau încalcă? Numeşte mai degrabă „diplomaţie”. Necesară pentru a nu rămâne cu buza umflată…

„acest nu colectiv” se formează din totalitatea „nu”-urilor mici şi individuale, nu neapărat toate odată, ci toate în acelaşi loc.

Şi rog ceva: numeşte lucrurile simple pe care le complic. Şi cum le complic. Sau ţi se pare complicată ASUMAREA?

„am inteles ca tu erai diferit” Poţi fii concretă, te rog?
#136735 (raspuns la: #126945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In zilele de azi, nu mai poti - de timyshor la: 15/11/2006 19:40:47
(la: In ce avem incredere?)
In zilele de azi, nu mai poti avea incredere in nimeni, nici macar in tine.Oamenii sunt rai, ei vor sa te vada cazand, numai de dragul de a te vedea suferind.Pentru aceasta vor incerca absolut tot, daca e cazul, pretind a-ti fi cei mai buni prieteni.Am patit-o, cine ma facut sa sufar, sa cad a fos o domnisoara pe care am considerat-o cea mai buna prietena.Dupa toate cate am patit, nu mai am puterea sa ma incred in oameni, si as fii chiar prostutza daca as face-o.Iar in ceea ce priveste increderea in tine insuti, este tot mai rar intalnita, mai nou nimeni nu are incredere in propriile puteri, deci in el insusi.Atata timp cat sunt bani pe lume mereu vor fii oameni pretinzand ca-ti sunt prieteni.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: