comentarii

draga bunici


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Draga Crenguta... - de Lady Allia la: 14/11/2005 14:31:52
(la: Iubire interzisa?)
in primul dă-mi voie să încep prin a-ţi spune că nu am crezut nici o clipă că tu vorbeşti cu ură...dimpotrivă. Eu am spus doar că tu îi condamni pe acei oameni şi acest lucru nu ţine de noi de oamenii.Iar când am spus acei oameni nu m-am gândit la Flory. Să ştii că în aceste momente regret că există doar internet şi cuvinte pe hârtie care nu sunt înţelese aşa cum le este mesajul. Am chiar scris acolo să nu o iei ca şi un afront personal că nu este aşa ceva...te rog frumos să te mai uiţi o dată. Am vorbit ca şi tine...la general, doar că atunci când vorbeşti cu cineva şi i te adresezi...vorbeşti din politeţe la persoana a doua...adică te referi ei, dar îmi pare rău Crenguţa dacă te-am necăjit...crede-mă...că nu asta era intenţia.
Despre situaţia ta...îmi pare rău că ai trecut prin aşa ceva...şi sincer, să ştii că am bănuit că ai avut o problemă de acest gen, însă ... regret nespus că ai fost un copil care a trebuit să treacă prin aşa ceva.
Draga mea...pe acest subiect putem să vorbim tare mult, dar la cât este de frumos sufletul tău eu cred că ai fi avut grijă de tatăl tău oricum, oriunde ar fi fost şi cu oricine ar fi fost.
Eu am vorbit de asemenea dintr-un caz pe care îl cunosc, caz în care el a plecat de lângă familie, s-a recăsătorit cu cealaltă femeie, iar cu fosta lui soţie a rămas bun prieten. Au realizat amândoi că a fost un lucru bun pentru ei că s-u despărţit (deşi atunci a durut) pentru că ar fi ajuns să se urască şi să fie doi străini. Ea nu ar mai fi avut încredere în el niciodată, iar el nu o mai iubea...nu o mai iubea aşa şi atatâ cât trebuie să se iubească doi oameni ca să poată trece împreună prin viaţă.
Mă bucur însă că mama ta a avut acea putere şi dragoste ca să îi arate tatălui tău calea înapoi către inima sa, că a luptat pentru ea, pentru voi..., dar gândeşte-te că tatăl tău a avut ce să mai găsescă în sufletul ei...iubirea ei şi devotamentul dânsei!
Nu vreau să înţelegi draga mea că eu le aprob pe aceste femei, sau pe aceşti bărbaţi de moravuri uşoare...deloc..., dacă ar fi după mine...ooofff, dar asta este. Eu nu apreciez "iubirea de o oră" draga mea Crenguţa...eu o apreciez pe cea adevărată.
Şi să ştii că nici viaţa mea nu a fost frumoasă...nu am avut parte de căldură decât din partea bunicilor...am tânjit ani de zile după căldura părinţilor, după o vorbă dulce, după un "te iubesc draga mea"...iar D-zeu a fost cel care m-a ajutat mereu să ies din impasuri, EL mi-a dat mâna să ies din prăpăstii, EL îmi ştergea lacrimile cu câte un sărut părintesc în fiecare seară...mi-a fost tată şi mamă...mult timp să ştii. Am crescut la bunici, apoi am fost adusă acasă unde la 10 ani ai mei s-a născut primul meu frate, la 13 al doilea...ştii ce înseamnă să te trezeşti peste noapte "mămică" la anii ăia? E un şoc! Nici nu mi s-au uscat bine lacrimile că am fost smulsă de lângă bunici că m-am trezit schimbând scutece, făcând mâncare, mergând la şcoală, ducând copii la gradiniţă...făcând lecţii mai apoi cu ei, ... da..., dar nici eu nu regret pentru că sunt mândră de ei. Sunt politicoşi, nu sunt răi, nu sunt huligani, sunt mereu premianţi, unul din ei dă anul viitor la facultate şi mă iubesc pentru ceea ce sunt eu, iar eu îi ador.
Bunicii mi i-am pierdut amândoi ...erau centru universului meu...erau coloşii mei...erau Atlaşii care ţineau pe umeri sufleţelul meu...şi nu am putut face nimic, decât să fiu lângă ei în timp ce unul murea de cancer la ficat (deşi nu a băut, nu a fumat)...şi zicea.."puiul meu de om,...în viaţa asta vei trece prin multe, dar pe D-zeu să nu îl abandonezi niciodată...,iar dacă bine nu vei putea face, rău să nu faci draga bunicului"...şi nu am făcut nimănui pentru că îl am pe D-zeu lângă mine, iar EL ştie mai bine ca oricine ce culoare are sufletul meu şi din ce "aluat" este. Celălalt bunic mi-a murit în urma unor complicaţii...aprindere de plămâni netratată..., a ajuns că nu putea să mai bea apă decât cu linguriţa, iar într-o zi când îi citeam poveşti ţinându-i capul în poala mea...m-a rugat să îi dau măcar pentru ultima dată să bea apă din cană...şi i-am dat, dar s-a înnecat puţin şi a tuşit...şi acuma mă urmăreşte asta, deşi ştiu că a fost un gest frumos..., dar eu nu suportam ca bunicul meu să sufere nici atins de o "aripă de fluture". Am fost lângă amândoi...aşa a fost să fie..apoi mi-am ţinut bunica în braţe în timp ce a paralizat...mi-a dat D-zeu putere să ştiu ce să fac, dar bunica mea este aşa de 8 ani de zile...şi uneori când o văd slabă ca o nuia, bătrână şi obosită de viaţă şi durere, când ştiu că trebuie să merg să îi dau să mănânce şi să îi schimb pampersul ca unui copil mic, iar ea de jenă începe să plângă încetişor...crede-mă Crenguţa că îmi vine să iau până şi eu Cerul de guler să îl trântesc...ştii de ce???? Pentru că...iremediabil sunt...om!
Am limite, am trăiri, am bun şi rău, am mii de sentimente ca un amalgam, dar...de ură sau rău intenţionat nu am fost niciodată capabilă.
De aceea...îţi mai cer încă o dată scuze dacă ai considerat că te acuz, sau te condamn pentru ceva...nu...nici gând draga mea...doar că uneori în viaţă cuvintele scrise nu spun ceea ce trebuie să spună...
Cât despre faptul că scriu poetic...crede-mă că nu ştiu să scriu altfel..nu pot..am încercat...iar eu de obicei pun pe hârtie exact ceea ce simt, cum simt!


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
#87383 (raspuns la: #87314) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Valentine's Day - de litzcan la: 21/03/2007 03:16:32
(la: Dragobete.Ziua indragostitilor romaneasca)
Romanul de la revolutie incoace n-a reusit' sa imprumute' decit jumatati de masura. Cum se sarbatoreste de fapt 'Valentine's Day' in Canada?
Tineri, copii,batrini, oameni in toata firea cumpara flori, bomboane, si mai ales felicitari pentru cei dragi. Bunica ii da nepoatei o felicitare, nepoata bunicii niste flori, copii fac schimb de cartonase colorate cu 'Be my Valentine' si acadele, tinerii cumpara ursuleti cu inimioare pentru iubita/iubitul lor, ies in oras, se organizeaza petreceri cu prilejul celei mai frumoase sarbatori a dragostei. Exista si aici o intreaga industrie pentru bomboanele in forma de inimioara si chilotei cu acelasi motiv. Conteaza ce alegi de fapt din tot ce se ofera, un simbol al dragostei e mereu binevenit.Ziua in sine nu face altceva decit sa ne aminteasca ca ne iubim (copiii, parintii,bunicii, sotul, sotia prietenii, etc) si avem ocazia sa o spunem. Daca vreti faceti o paralela intre 1 si 8 Martie romanesc si Valentine's Day, caci sunt foarte asemanatoare in traditii si sentimente.
Si ce veti face daca tineretul roman va dori sa sarbatoreasca dragoatea si pe 14 Februarie? Sau daca copiii vostri vor descoperii pe Internet sau in filme Hallowen-ul si cineva le va vinde costume de vampiri si zine?
V-o spun ca indiferent de natie, copii iubesc traditiile. Invatati-i ce-i dragobetele si-l vor sarbatori si pe el.
De vindut kitch-uri, cineva tot se va gasi sa le vinda. Educati-va copiii sa aleaga bunul gust si-o vor face, asa cum mereu vor stii cum sa va arate dragostea fie ea pe 14 februarie, dragobete 1 sau/ si 8 martie . Pina la urma gestul contaza.
diana... - de Lady Allia la: 10/06/2008 18:48:54
(la: Cum a murit Bunicu')
...iti multumesc ca intr-un fel sau altul l-ai adus din nou pe bunicul langa mine. si pe bunica.
mie mi-au murit amandoi si stii ce e crunt?
ca mi-as dori atat de mult sa vada cat de vrednica sunt.
le-am facut o stranepoata cu obrajori rosii si dulci - bunica ar fi pupat-o pana ce i-ar fi facut bubite :)) - de drag..., bunicul cred ca deja s-ar fi topit...,iar ei...mi s-au dus. mi s-au dus amandoi.
casa lor...vorba ta - e acolo de o vesnicie. sta tata cu mama acum acolo, dar...fara ei mie mi-e prea grea - parca as purta-o in suflet si in genunchi.

sa iti traiasca bunica si sa te vada asa cum iti doresti tu sa te vada fata draga.

multumesc Diana...multumesc!

*** - de maan la: 22/07/2009 11:20:51
(la: CASATORIA)
apai casatoria doar complica o situatie foarte simpla, cu hartogaraie cu valoare juridica si juraminte care adeseori vor fi incalcate - ceea ce e absolut uman si ok.

nu-mi pare deloc absolut uman si ok sa-ti incalci juramintele. care juraminte-s facute, adesea, inainte de-a ajunge la dumnezeu sau la lege.
sitatia simpla ar putea deveni foarte complicata in conditiile in care ai un copilas si zece ani de tras la aceeasi caruta si ramai subit vaduva, fara niciun fel de acte care sa ateste contributia la bunastarea familiei tale.


ce imi pare ipocrit si aiurea este sa juri in fata lui Dumnezeu ca vei fi alaturi de cutarescu la bine si la rau / pana la moarte bla bla, cand daca e sa stai sa te uiti la tine si sa te interpelezi sincer - bai, chiar poti sa faci asta?! - singurul raspuns onest poate fi: probabil ca da / asa intentionez sau nu stiu.

singurul juramant pe care l-am facut afost acela de-a nu-mi minti niciodata omu'.
pentru linistea lui, ca io oricum nu-s capabila s-ascund ce sunt.

si mai ipocrit e sa te duci totusi la biserica, de dragu' neamurilor si sa te prefaci ca agreezi circul ala caruia tu nu-i atribui nicio semnificatie.

m-am dus la biserica de dragul bunicilor carora le-am procurat una dintre cele mai mari bucurii din viata.
bucuria lor m-a-mplinit si-a dat sens slujbei de la biserica, pe care-am vazut ca pe o binecuvantare.
a bunilor mei, nu a lui dumnezeu.

asta despre biserica, cat despre hartogaraie. vine divortu' si incepe tigania si drumurile la tribunal, si copii tarati si ei dupa ai mari sa aleaga care e mai parinte dintre ai doi si rudele care depun marturie mincinoasa - ca sangele apa nu se face etc.

hm. poa sa vina moartea, asa cum am spus.
divortu e ca orice despartire...sa nu-mi spui ca daca nu esti cununat, despartirile aduc mai putin circ.

asa cum nu mi se pare anormal sa am un certificat de nastere, tot asa mi se pare normal sa am un certificat de casatorie.
e vorba doar de-o patalama care consfinteste legal drepturi pe care nu le-as avea altfel.
sa decid in probleme legale,in numele sotului meu, atunci cand el nu poate.
sa nu umblu cu specimen de semnatura ca sa obtin nuj ce hartie fiindca nu purtam acelasi nume.
cacarezele astea birocratice pot fi evitate cu o singura hartie.

apoi,in ce ma priveste, am spirit de casta.
simt nevoia sa port acelasi nume cu cel al copiilor mei.
iar asta nu-i da barbatului care mi i-a facut nicio obligatie-n plus.

in afara de asta, la cata ipocrizie exista-n lume, n-am niciun chef sa-i expun (din nuj ce ambitie inutila) pe plozii mei la intrebari copilaresti de genu 'mama ta de ce-i ionescu si tu esti popescu?' , 'tatal tau de ce nu se insoara cu mama ta?'
rahaturi care pentru mine inseamna fix zero, dar care pot destabiliza un copilas.
de ce sa risc, cand pot evita totu c-o banala semnatura?

#465806 (raspuns la: #465773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bunica mea are cancer, se par - de alexbrie la: 18/05/2004 06:01:43
(la: Despre viata si moarte)
Bunica mea are cancer, se pare; ea nu stie; ai mei nu i-au spus, sa nu ii amarasca putinele zile ramase; ma simt aiurea scriind lucrurile astea aici; am fost socat sa aflu ca peste cateva luni sunt sanse mari sa nu o mai gasesc. Incerc de atunci sa imi inchipui ce va fi dupa.
De cele mai multe ori cred ca "dupa" inseamna nimic; inseamna intuneric si liniste. Uneori cochetez cu ideea raiului traditional, cu pajisti de iarba verde, ciresi, copii jucausi si batrani sfatosi. Steinhardt scria ceva de genul "fiecare are, dupa moarte, parte de ceea ce crede".
M-ar ingrozi asa ceva, nu pentru mine, ci pentru cei dragi mie, care poate nu cred. M-ar ingrozi de asemenea gandul reincarnarii in lumea asta pornita spre autodistrugere.
Asa ca sper intr-un sfarsit linistit si frumos pentru toti; si sa ne vedem cu bine pe campiile inverzite.
LMC, bunica imi spunea.. - de Jimmy_Cecilia la: 23/07/2004 13:42:29
(la: Casuta postala a lui Jimmy-Cecilia)
Draga LMC, bunica mea spunea : "a fi shcolit (a avea scoala) nu înseamna obligatoriu a avea educatie si bun simt"

in viata de toate zilele, daca trebuie sa aleg, aleg persoanele cu bun simtz, nu cele cu diplome...
#18263 (raspuns la: #18192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga "a rose", sunt de acord - de Kharisma la: 07/07/2005 15:00:25
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Draga "a rose", sunt de acord ca aceasta carte "starneste setea de informatie religioasa" a fiecaruia.

Insa oare cate persoane care savureaza din plin un roman politist sunt pregatite pentru interpretari istorico-religioase???
Pentru ca din nefericire, religia nu mai este de mult pentru noi (si nu ma refer la romani, ci la crestini - in special la ortodocsi) un pilon al educatiei din familie. Din pacate peste tot copiii cresc cu cheia de gat, cu "Cartoon Network" sau "MTV", cu internet si telefoane mobile.
Putine sunt acele familii care mai merg duminica dimineata la biserica impreuna cu copii.
Daca suntem intrebati: "credeti in Dumnezeu?" raspundem: "Sigur, cum sa nu!" insa imediat dupa aceea se intampla sa actionam intr-un mod departe de "dumnezeire".
De ce? Pentru ca asa am fost botezati si asa am fost obisnuiti, sa credem in Dumnezeu. Sau macar asa sa spunem. Pentru ca putini dintre noi mai au intr-adevar constiinta sacra a lui Dumnezeu. Si din ce in ce mai putini au frica de Dumnezeu.

E o consecinta directa a evolutiei societatii in general. Oamenii au iesit din "matca" lor, satul, spre a intra in universul orasul, in universul anonimatului, unde ochiul critic al vecinului nu te mai priveste, nu pentru ca nu ai vecini, ci pentru ca lor nu le pasa de tine si nici tie de ei.
Ispitele te pandesc la tot pasul si esti liber sa actionez dupa propriul interes, indiferent care ar fi acela, pentru ca te afli sub protectia anonimatului. Cine te mai cunoaste la oras? Nimeni.

Mai crezi atunci in Dumnezeu? Bineinteles ! Biserici sunt peste tot, mergi la botezuri, nunti, inmormantari, te inchini la icoane. Insa cate din actiunile tale sunt in spirit cu religia? Cate nu lezeaza credinta in Dumnezeu? Putine. Spun asta si-mi asum riscul.

Nu spun ca ceea ce am descris mai sus s-a intamplat de curand. Este un proces in curs de desfasurare de vreo 100 de ani, mai pregnant in ultimii 50 de ani. Incetul cu incetul ne indepartam de la traditie, de la valorile care pentru bunicii nostri erau sacre. Descoperim alte idei, alte tendinte, alte preocupari, tinem pasul cu progresul tehnologic si chiar ne adaptam limbajul uzual la acest progres. Este firesc sa sa intample asa.
Asimilam aproape instantaneu informatiile pe care le primim si in multe cazuri nu le filtram, pentru ca nu mai e timp: alte informatii vin la rand. Un exemplu banal e moda, mai ales la femei. Cateodata moda e ridicola si catusi de putin feminina, insa femeile continua sa cumpere acea moda pentru ca E MODERNA.
Insa nimeni nu se gandeste ca "ideea de moda" este fabricata de cineva, vine din inspiratia cuiva. Cine hotaraste spre exemplu: anul acesta se poarta kaki? Majoritatea probabil vor raspunde: piata hotaraste. Nici nu se putea mai fals. Nu piata vine cu ideea, producatorii de haine, inspirati de vreun creator de moda, decid sa incerce anul acesta culoarea kaki.
Sau auzim pe la televizor: ""anul acesta se poarta kaki" si apoi ne repezim sa cumparam macar un tricou kaki, ca sa fim in pas cu moda.

Concluzia pentru ceea ce am scris mai sus este: noi nu selectam informatia care ne parvine; noi doar actionam conform ei. Moda e cel mai banal exemplu pe care pot sa-l dau, insa toata informatia care ne parvine in acest moment este pre-selectata de altcineva inaintea noastra. Si doar apoi difuzata noua.

Si ca sa ma intorc la "Da Vinci' Code" pot sa spun ca aceasta carte transmite o informatie. Periculoasa dupa parerea mea si prin asta nu ma refer la elogiul feminitatii, ci la aspectele legate de valori religioase.
Astept critici pe masura pentru punctul meu de vedere.

Ca o ilustrare absolut perfecta a teoriei "zvonerul si raspandacul" sau "cum sa inventezi un zvon (sau sa publici o carte) si sa vezi reactia oamenilor" recomand un film extraordinar, care vorbeste despre perceptia umana limitata la a prelua fara a (avea ocazia de a) verifica informatia.
"Wag the Dog" - un film cu Robert de Niro si Dustin Hoffman, comedie, drama, documentar, combinatie intre psihologic si ridicol - toate la un loc.
Iar dupa ce veti vedea acest film si va veti da seama cat de posibil este ca intreaga actiune a filmului sa fie reala si nu doar pe ecran, va garantez ca veti incerca din acel moment sa vedeti care este mesajul unui informatii sau al unei carti si ce efect poate avea el asupra unei natiuni.

Iar pentru cei care nu au ocazia sa vada acest film (sau nu-l gasesc), promit sa-l descriu in viitor.



#58459 (raspuns la: #49635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Cassandra - de Nanina la: 30/12/2005 15:43:51
(la: Minoritati)
ai pus un mare punct pe I....,,cand minoritatile nu vor sa se amestece cu majoritatea si tin la credinta lor de minoritate, atunci pot sa apara probleme.''
Eu provin din impreunarea a doua nationalitati. Mama, apartinea ,,majoritarilor''(romanca)iar tata, minoritarilor.
Bunica din partea tatalui, s-a recasatorit cu un roman pe cand tata avea doi ani.I-a interzis bunicii sa vorbeasca in lb. materna cu tata si cu copilul care a aparut in urma celei de a doua casatorii.
In familie s-a vorbit numai romaneste,s-au tinut toate sarbatorile crestin-ortodoxe fara sa primim de la minoritari decat cateva retete de mancare.Legatura cu rudele de peste granita s-a mentinut destul de greu intr-o anumita perioada;parintii si fratii bunicii au trecut prin clipe grele in lagarul de la Tg. Jiu pe la 1900 si un pic.
In concluzie cei care au pus piciorul pe pamantul romanesc au avut probleme datorita nationalitatii lor si a obiceiurilor care ieseau din tipar;tata care s-a nascut in Romania a fost sicanat.A trebuit sa renunte la cetatenia pe care o avea din nastere ca sa se poata casatorii cu mama, apoi a fost un om cu ,,probleme''datorita faptului ca era de alta ,,origine''.Eu nu am avut de suferit.Deja numele tatalui se schimbase la obtinerea cetateniei romane,obiceiurile le-am dobandit de la mama.Am iubit si iubesc tara in care m-am nascut si sunt indragostita- lulea de orasul de bastina-Bucurestiul.Tre'sa marturisesc cu mana pe inima, ca mi se urca sangele in teasta cand aud vorbindu-se despre cea de-a doua jumatate, 'a minoritara, in termeni peiorativi,de genul:broscari, macaronari, mafioti sau alte cuvinte de ,,duh''.
Ce am invatat din aceasta combinatie de nationalitati, este sa respect oamenii, indiferent de grupul din care fac parte.
Mai am un pic de lucrat la capitolul- minoritate sexuala.Nu pot sa fiu senina cand vad la tv.carnavalurile tematice si expunerile cam ,,brutale''.Imi spun mereu ca asta se intampla deoarece vor sa fie respectati si perceputi altfel de cum sunt acum.
M-am intrebat cum as fi reactionat daca unul din membrii familiei mele, sau unul dintre prieteni, ar fi avut o astfel de orientare sexuala si nu am putut sa raspund. Am folosit cuvantul-reactionat in sensul de gandit si nu de actionat. Nu pot sa dau un raspuns sincer la intrebarea pe care mi-am pus-o.Nu am o opinie formata si consider ca este bine pentru mine; mai am o sansa.
Draga mea,am si eu defectele mele. Nu toate mintile sunt ,,destupate''complet.
Am uitat sa mentionez ca cea mai mare confruntare dintre partea romana si partea italiana din mine, a avut loc, cand o echipa de fotbal romaneasca a jucat cu o echipa italieneasca. Sa vezi gazon porti si alte goluri in sufletul meu.Pana la urma greutatea mai mare a avut-o partea romana din mine.Sunt romanca!Paaaaaaaaaaaaa1






____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
#97716 (raspuns la: #97475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragilor...imi statea pe inima - de Jimmy_Cecilia la: 15/05/2007 22:26:54 Modificat la: 15/05/2007 22:38:02
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
mersi mult pt comentariile voastre..parca mi-au ridicat moralul un pic...
ce m-as fi dus si eu la intalnire..dar nu ma duc..ca mi-s prietena buna , il consider ca pe un frate si nu intzeleg motivul de gelozie si nici nu vreau sa creez discutzii
culmea ca pe alt fost colegtot ca fratzii, sotzia lui o ador si cred ca m-a luat pe bune asa cum sunt
si parole, n-am avut nici cuvant sau atitudine echivoca, n-am glumit niciodata cu morala, nici copila, nici tanara si niciodata
O alta colega din liceu, nu era in gasca noastra, acum am devenit foarte apropriata de ea si sotzul ei, cunoscut acum doi ani, a devenit si el foarte bun prieten
dintre fosti colegi de la gradinitza si elementara la Simeria, unde eram tot timpul, chiar studenta, la bunici, am 2 prieteni si 2 prietene, curios ca si cu sotzii si sotziile, nu ne cunosteam inainte, am devenit ca o familie, fara nici o ambiguitate

dar e greu, greu sa reinozi cu unii relatziile in acelas punct unde le-ai lasat
Cand m-am reintors prima data in RO, in 2005...a fost fantastic..pe unii colegi nu-i vazusem din 1959..euforia intalnirii..totul bine, totul frumos...

in al doilea an , in 2006 am decelat lucrurile..gelozia unora, anumite critici poate ca as purta prea multe bijuterii.. asta e adevarat..dar nu de pomana sunt o treime yemenita...:)
cred ca-s inimitabila si la putzine calitatzi , dar si la defecte...shochez fara sa vreau...si o personalitate cred care impune...
lupul alb sau matza rosie ...sare in ochi imediat, atrage atentzia...

La romani ..se vede ca nu-s romanca...
La francezi ..se vede ca nu-s franceza...la yemenitzi..se vede ca am ceva strain..ca nu-s get beget araba...
la italieni...acolo mi-s franceza...

Ceva cred ca nu e in regula cu mine...

Este, cred, si soarta noastra, a celor care am fost obligatzi si nevoitzi sa plecam din tzara, sa fim acasa altundeva decat in RO, sa incepem totul de la zero, sa luptam, sa razbatem, sa avem alte probleme si alte valori...

Ne-am afirmat, ne-am facut viatza, suntem la noi acasa, avem prieteni, vecini..suntem adoptatzi si adaptatzi...dar pe undeva, intr-un coltzisor al inimii..ne-a ramas ascuns o nostalgie, un regret, un dor..de cei pe care i-am lasat in urma, de cei de care am fost nevoitzi sa ne rupem...

am lasat prietenii...ne-am trezit dintr-o data, macar la inceput, strain printre straini...si a fost greu la inceput pana ne-am facut altzi prieteni...ca-i vroiam la fel si pe masura celor lasatzi in tzara....

cred ca pe undeva i-am idealizat..si acum ne asteptam sa-i gasim la fel...mai am avea pretentzia ca si sotzii sau sotziile lor sa ne devina prieteni...sa ne indrageasca...
Auzi numai ce pretentzie..da' ce ne credem? :))

Rodica draga, cred ca ai primit MP-urile mele..ar trebui sa-tzi trimit un e-mail..dar zilele astea nici sa respir n-am timp...

Don, sa dea Domnul sa continue tot asa...sa nu ai si tu surprize ca mine a doua oara...

Irma draga, imbraca-te fain si place sau nu place..invidia n-o potzi stapani...si cred ca fara sa vrem o starnim...asta, criticile in spate si rautatea cateodata

Trebuie sa ne facem ca nu vedem, ca nu pricepem, sa fim noi insine si..la naiba ce cred altzii...
sa luam lucrurile cum vin si oamenii cum sunt...sa nu mai punem nimic la inima...

Horica draga,
bine ca ai rezolvat problema cu casa si calutzii...dar daca o sa lucrezi in strainatatzuri la jumatate de timp (vorbesc despre Romania :)) , trebuie de gasit solutzie durabila...

Las' c-o sa ajung eu si pe la tine...de-o sa te rogi pe urma sa te scapi de belea...LOL
Batrani parintzii tai? Huh?
Mama mea, nascuta in 1924, deci 83 de ani, se duce la piscina, zilnic 3-4 km merge pe jos, face gimnastica..si daca-i zici ca-i batrana..iuhhh! ca risti sa-tzi dea una... :)
Ce bucurie pe ei sa va vada pe amandoi copiii...
Pacat ca nu vor sa vina la tine...ar vedea de calutzi cand ai veni tu la mine in Frantza...
Nu ma las...:) trebuie sa vii aici,sa stii ca daca-tzi lipseste...am si pe la mine iarba de taiat... :)

Eu am plecat din Ro in 1965 si dupa aceea unde naiba sa le scrii..ca riscau sa-i ia Securitatea la rost...
in corespondentza, am intrat acum catziva ani, dupa revolutzie...dar eu am pastrat statutul de refugiata politica pana la inceputul 2005, deci nu puteam merge in RO...
era o chestie de principii..Iliescu presedinte..eu l-am cunoscut in momente negre, studenta la Iasi si el secretar al Uniunii Tineretului Comunist la Iasi...
Daca asta vine din nou la putere...iarasi nu mai pun piciorul in RO...
#197631 (raspuns la: #197590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bunicii... - de Lady Allia la: 08/06/2007 16:04:35
(la: CONFERINTA - Sfaturi pentru tinerele mame!)

pot sa surad putin bunicului din tine?
sa il strang in brate si sa inchid un pic ochii din dor si drag de ai mei?
bunicii...nu i-am exclus niciodata discutiei! poate pentru ca i-am purtat mereu cu mine am uitat sa fac separatia: copii, parinti, bunici... ma iarta!
bunicii mei m-au invatat tot ce sunt eu astazi si le multumesc pentru ca mi-au lasat dreptul de a trai prin mine si prin viata mea!!!
#204241 (raspuns la: #204198) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexule drag... - de Lady Allia la: 01/12/2007 22:36:54
(la: Harnicia suficientei)
tin minte ca si cum ar fi azi...
intr-o zi, pice fiind eram tare necajita pe faptul ca eu incercam zilnic sa imi fac verisoara o persoana "mai buna" (batea toti copii, chinuia animalele, rupea florile, jucariile...etc :D) si vazand ca nu am nici o sansa sa o fac sa inteleaga...am inceput sa plang.
bunicul meu...care pentru mine a fost si va ramane mereu un exemplu de intelepciune si dragoste umana m-a sarutat pe frunte si luandu-ma de mana m-a dus pana in fundul gradinii langa vale si punandu-ma sa ma uit peste albia apei departe m-a intrebat simplu:

- spune-mi draga mea elfisoara...ce vezi?

i-am spus:

- un palc de maci rosii si albastrele!

iar el razand mi-a raspuns:

- asa este, dar pana sa ajungi la ele sa stii ca vei da si peste spini, neghina, scaieti..., dar sa nu uiti niciodata ca fiecare are un rol in natura, la fel ca si oamenii...cei rai scot din noi la suprafata ce e mai bun, pentru ca ne obliga oarecum sa vrem sa ii facem si pe ei mai buni si mai la urma reusim sa vedem ceea ce sufletul nostru isi doreste cel mai mult...palcul de maci si albastrele...

asa e si cu "balariile" acestea alexule draga... cu cat sunt mai multe, cu atat te fac sa vezi mai bine "macii si albastrelele" care chiar daca sunt mai rare...sunt... - asta oarecum le face mai valoroase.
mie cand mi-e lehamite sa tot vad balarii...rascolesc arhivele :) si gasesc lanuri intregi de adevarata frumusete... :) si ma rasfat :D.
draga rusu - de lafemme la: 24/06/2008 12:15:50
(la: LUPTA DINTRE BINE SI RAU!!)
promit ca o sa ma feresc cat pot de vrajitoare, de magii fie ele albe, negre sau tarcate! cand o sa fac cunostinta cu cineva o sa intreb clar si raspicat: Esti vrajitoare? daca zice ca da, eu o sa fug tipand cam asa: aaaaaaaaa!!! sa se auda pana in guatemala si-napoi!
problema mea este urmatoarea insa. daca energia malefica este invizibila? adica io n-o pot vedea... cum pot eu sa ma feresc? si daca e asa, si tu stii ca asa e!!! nu ar fi mai bine oare sa ne calauzesti, sa ne dai sfaturi reale cum si-n ce fel sa ne ferim de malefic? in plus, nu ar fi bine, ca stiu io ca exista, cu conspiratiile astea, un aparat, de poa' sa-l cumpere oricare la magazin, de la orice magazin! care sa bipaie sau sa se aprinda atunci cand apare maleficul in raza noastra de actiune?
sincer, tot ce stiu este ca daca vad o broasca cusuta cu ata rosie la gura, eu trebuie sa fac repede-repede pipi pe ea! asa a facut si mama si bunica, si s-au ferit de argint vin, ca ala umbla prin vene pana iti ajunge la cap si-ti innoada gandurile.
cam atat.
cu drag,
o fumeie
Pe măsură ce te citesc şi nu mă refer doar la această scriere ci în toate (chiar dacă tac sunt pe aici mereu), îmi dau seama că mi-ar fi făcut o deosebit de mare plăcere să te am aproape ca şi om, prieten :). Tare multe avem în comun sufletă! Îţi spun aşa, pentru că eşti toată numai suflet, zâmbet şi senin :).

Străbunica mea a fost din Rozavlea şi am neamuri acolo. Bunicul a fost din Asuajul de Sus :). Da..., bunicul a fost un om frumos ca nimeni altul! :)

Te îmbrăţişez cu mare drag şi bucurie!
de dragul tau, ilayna - de beatlemaniacul la: 07/12/2012 18:52:30
(la: Actualizarea sinelui)
De dragul scrisului, iti poruncesc sa faci ceva cu viata ta. Alege o pozitie comoda (de ex. a misonarului) cand te apuci de scris. Mototoleste "visurile" cu pasiune, indulceste cianura cu niste miere si mai ales roaga pe bunica sa exerseze bastonasele si carligutele. Cu un stilou, desigur!
Diana draga,Surprindera t - de (anonim) la: 21/08/2003 06:54:58
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Diana draga,

Surprindera ta e nejustificata, dai exemple de neologisme; e normal ca ele sa faca parte dintr-un fond lingvistic indo-european. Scuza-mi nedumerirea, dar consideri norvegiana o limba slava (sic!)???
A propos, termenii corecti sunt "slav(a)" si "latin(a)", in nici un caz "slavica" si "latinica"... Pentru o "pasionata de cuvinte" (cum te pre(z)/(t)inzi), sunt cam multe semne de intrebare la mijloc, nu crezi???
#26 (raspuns la: #22) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Retetele bunicii - de (anonim) la: 06/10/2003 12:07:12
(la: Retzetele bunicii.. Cuvant inainte.. :-)))
Cu afisarea pe forum a retetelor bunicii este la fel ca si cu "down-load-ul" muzicii pe gratis de catre unii de pe internet.
Cei care aveti mostenite retete bune nu le publicati fiindca unii "intreprinzatori" vi le vor copia si utiliza cu drept de autor in propriile lor carti de bucate sau restaurante...ca plagiatu-i la moda astazi.:):):):):)
Viata...moarte... - de sanjuro la: 08/10/2003 06:29:53
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
In Budo, codul samurailor, sta scris: "Viata sau moartea sunt la fel. Trebuie respect pentru amandoua". Poate asa a gandit si ciobanul moldovean pregatindu-se de "nunta". Si-a pregatit trecerea intr-o noua lume, sarbatorind evenimentul. Resemnat fiind, n-a facut nimic sa impiedice un lucru ce-l simtea sortit, si asta ma necajit pe mine.
Soarta nu poate fi schimbata in esenta, dar sunt lucruri care depind doar de noi sa le schimbam, si merita incercat oricat de firave se intrevad sansele.
Imi amintesc de un citat celebru al lui McMurphy, ("Zbor deasupra unui cuib de cuci" ) cand si-a insangerat mainile incercand sa ridice o greutate peste puterile lui: "- Dar macar am incercat!"

Ne mor mereu fiinte dragi, dar cat de pretioasa ne este amintirea lor. Sunt lucruri de care iti amintesti cu drag, si care-ti incalzesc inima in serile lungi de iarna: un bunic, un parinte, un caine, un copac...
La nivel "macro" nu inseamna nimic, dar luat la nivel de individ, fiecare isi traieste propria-i drama.


sanjuro
#903 (raspuns la: #897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bunicuta... - de Coralie la: 10/10/2003 08:12:20
(la: Salut, salut !)
cat de "bunicuta" esti??

a naibii pseudonimurile astea...:-))
#1021 (raspuns la: #937) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Alice, Multumesc totu - de dogmatic la: 20/10/2003 02:55:45
(la: Viata gay...romaneasca!)
Draga Alice,
Multumesc totusi pentru "Nivelul intelectual nu se "vede" ! Sa o iau strict personal?!:) Ei bine ma refeream la discutii purtate tete-a-tete... Neincrederea ta in oameni este evidenta. Eu nu sunt chiar atat de neincrezator poate si prin natura profesiei. Mesajul meu nu presupune abordari de psihologie colectiva care iau în considerare efectul de turma, ci constientizarea individuala. Pentru asta sunt instruiti politicienii! Toate cele spuse sunt comentarii personale, completate cu date din alte surse, care merita sa fie cunoscute, retinute si inregistrate in memoria fiecaruia sau de ce nu, colectiva a romanilor. Cauzele acestor violente de atitudine nu se afla în nu stiu ce homofobie atavica sau pe plan metafizic, nici în evolutia nenaturala sau naturala a comunitatilor ci în criza identitara a individului repercutata asupra intregii comunitati, în complementul acesteia. Mandria si solidaritatea comunitare pot atinge uneori forme paranoide. Iata si cazul unora dintre cei care si-au exprimat opiniile pe care, cu sinceritate, le respect. Uneori lipsit de instincte dar plin de obiceiuri inradacinate, omul(romanul), este mai ales, traditionalist. Evolutia societatii actuale indica aceasta trasatura de psihologie colectiva. Din pacate uneori exista o oscilatie evidenta intre constiinta colectiva si patologia sociala. Daca individul nu este motivat, atunci ce pretentii avem de la societate ca ansamblu!? Lipsit atat de mult de informatia necesara bunului mers al contiintei sale, individul incepe sa creeze monstri. NU doar unul am convins...ci cateva zeci! Mai caposi decat iti poti imagina ;)
#1689 (raspuns la: #1550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Daniel, tineretul roman - de (anonim) la: 21/10/2003 14:39:41
(la: Test de limba engleza.)
Draga Daniel, tineretul roman nu stie engleza. Nici swahili. Tu? Stii engleza?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...