comentarii

draga doamana invatatoare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ho ho ho.... - de Andre29 la: 23/12/2005 19:46:29
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Am venit sa va colind

Cu rimele dansand

Nu prea iese

Si nici tese

Dar ma stradui

Sa va spui

Ca ma bucur ca voi sunteti

Cafegii ce imi placeti

Si desi nu beau cafea

Mereu intru pe cafenea


Acum fara rime :) dar promit sa 'studiez intens' eventual cu anisia si laura la o bauta.... :) Am venit spre sfarsitul anului in cafenea insa va stiam de aproape un an... ce am gasit? ceva ce nici nu m-am asteptat: Oameni.

Pentru cei care vor pleca in vacanta ... le urez intoarcere grabnica dupa ce se vor fi odihnit, petrecut cu cei dragi si incarcat bateriile.

Pentru cei care raman... voi fi si eu pe aici si sper sa ciocnim la un moment dat un pahar de sampanie in cyber.


Pentru toti cu mic cu mare... sa nu uitam nicicand spiritul acestei sarbatori si ceea ce inseamna.. o sansa noua, o speranta de mai bine, sa fim alaturi de cei dragi. Sa invatam si reinvatam in anul ce vine lectia iubirii, a altruismului, a acceptarii celor de langa noi, a puterii de a merge mai departe .... La multi ani dragi cafegii!


______

"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
Mathusalem! - de Intruder la: 16/05/2007 00:34:33
(la: COLTUL MEU)
niciodata nu i-am inteles ce-i mana in lupta pe unii calugari sau laici (catolici sau nu, nu stiu sigur si nu ma intereseaza!) sa se autoflageleze pentru pacate reale sau inventate!
ok, sunt oameni care gusta sado-masochismul, probabil ca sunt dereglati undeva la cap, dar astia recurg la sport extrem din alte cauze!
ma ierti, dar am impresia ca iti place sa te autoflagelezi si sa fii flagelat virtual!
dar las-o dom'le, in papucii ei de treaba si relaxeaza-te, ca aici nu e teatrul Tandarica!

Sa ma faceti sa inteleg, in cuvinte simple( la nivelul intelectului meu), cum trebuie sa ma comport si cum sa postez,si sa nu mai umblati cu apropouri, sarade, ghicitori, aluzii,etc.

cu alte cuvinte "voi astia destepti, culti, telectuali...invatati-ma si binevoiti a va apleca asupra mea cu marea voastra intelepciune si spuneti-mi, ordonati-mi, calcati-ma in picioare- numai s-ajung si eu, umilul muritor, prapaditul-prapaditilor, ultimul mohican, sa pot atinge cu deshtele mele crapate de ocna varful augustelor voastre ghete, sa ma simt implinit, purificat, inaltat la cer! nu umblati cu apropouri, sarade, ghicitori, aluzii ca sunt zenzibil si am o inima mizericordioasa! fiti buni cu mine, cacu mireasa in noaptea nuntii!"

ok, a fost doar o figura de stil, dar asa dai impresia!
circuli pe forumuri ca tiganul cu cortul, de ce nu te asezi intr-un loc sa discutam ca oamenii!?
cum ti-a sugerat si RSI: nu ne putem schimba de dragul tau, invata sa parezi ironiile pe care tot tu le scurmi!
dom'le, cu comportamentul asta scoti tot ce avem mai rau in noi, pe bune!

in fine, cred ca am vorbit peretilor...:D

salutari si noapte buna,
intruder
#197654 (raspuns la: #197643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
frica de moarte - de alex andra la: 20/05/2007 06:24:08 Modificat la: 20/05/2007 06:24:24
(la: Va e frica de moarte?)
Nu cred ca frica de moarte trebuie neaparat legata de existenta sau inexistenta credintei. Inainte de a fi credinciosi sau atei suntem oameni. Si ala care spune ca nu are macar o strangere de inima cand se gansete la moarte minte. La moartea in sine, la clipa mortii, la "gestul" mortii.
Nu stiu daca mi-e frica, frica, sigur e o frica amanata, lasata pentru mai tarziu. Inca sunt nemuritoare:)))
Dincolo de gluma, de cand am mortii mei dragi, am invatat sa traiesc cu ideea de moarte, s-o accept. Dar frica exista.
#198788 (raspuns la: #198787) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Invatatul de dragul invatatului ... - de Anima la: 13/07/2006 19:34:23
(la: Cine fura azi un BAC...)
Ma declar oarecum surprins de faptul ca, cei mai multi dinte cei care si-au exprimat opiniile in privinta chestiunii in discutie, par a judeca extrem de utilitatrist, de mercantil, de lucrativ, subiectul.

Spun “oarecum” surprins, pentru ca e poate firesc sa fie asa, in mod statistic n-are cum sa fie reflectat altceva intr-o astfel de dezbatere decat atitudinea generala, curentul general de opinie din cadrul societatii, din clipa de fata. Pe care eu cel putin, desi cred ca-l inteleg si ma stradui sa-l respect, nu-l voi putea accepta cu adevarat niciodata si ma va intrista mereu.

Recunosc ca am citit cam in graba anterioarele comentarii, si e posibil sa gresesc fata de unii, insa nu mi s-a parut sa fi intalnit vreo luare de pozitie care sa nu scoata in fata “utilitatea” acestui bacalaureat, si chiar mai mult, a cunostintelor a caror insusire de-alungul celor patru ani de studii ar trebui sa fie certificata prin acest examen. Mie mi se pare jalnic ca oameni cu siguranta onorabili din punct de vedere intelectual sa puna in nota bascalioasa problema utilitatii “Morometilor” in fata masinii de fabricat piese in serie.
Nu ma feresc sa recunosc ca mi-au trebuit si mie ani buni de zile sa pot realiza importanta, in plan personal, a unui minimum de cultura generala. La randul meu, atunci cand, cu vreo 20 de ani in urma, am sustinut acest examen, l-am tratat cu aceeasi lejeritate, am dat aceeasi “dijma” pentru “protocol”, nu am copiat dar cu siguranta as fi facut-o daca as fi avut posibilitatea, si faptul ca nici macar nu imi mai amintesc subiectele de examen, cred ca spune ceva! Singurul obiectiv atunci, de viata si de moarte insa, era admiterea la facultate. Bacalaureatul era ceva de bifat, pur si simplu! Si nu asta ar fi fost cel mai mare rau pe care cred eu ca mi l-am facut, mie insumi in acei ani, ci altul! Faptul ca, incartiruit unui sistem de interese specific momentului, m-am aliniat si eu docil si disciplinat, cârdului nesfarsit de naivi ce credeau ca se pregatesc pentru viata, pentru o profesie care ar fi trebuit automat, si prin ea insasi, sa imi aduca propria deplina realizare! Ma gandesc si-acum cu o anume fascinatie la ce cantitate uriasa de efort intelectual a trebuit sa depun timp de patru ani de zile, pentru a ma “antrena” in limitele a exclusiv doua materii de studiu, ca sa devin la un moment dat, un respectabil si implinit … inginer! Care nu mai sunt de vreo 15 ani, dar asta-i alta poveste!… Patru ani de zile in care am ignorat, intr-un mod cat se poate de firesc, orice alta materie de studiu din programa, in care la orele de istorie daca nu faceam matematica atunci chiuleam cu clasa, la orele de limba romana in care, daca nu faceam fizica atunci ne bateam in clasa cu caietele si trageam cu boabe de orez in profesoara, iar geografia si filozofia nici nu-mi amintesc prea bine in ce ani le-am facut! Am iesit insa, gratie straduintei unor exceptionali profesori de matematica si fizica, si gratie ingaduintei resemnate a celorlati profesori, dupa patru ani de “cantonament”, o clasa de performeri in fizica-matematica, care, cu doua exceptii ce au luat drumul stiintelor economice, am intrat in bloc in randurile studentimii tehnice! Dupa 16 ani de la absolvirea diverselor facultati politehnice, nu cred ca sunt mai mult de 5-6 dintre noi, care mai practica meseria pentru care s-au pregatit teoretic timp de 9 ani de zile …
Am crezut cu totii ca facem bine atunci, ne pregateam “viitorul”, asta ni se spunea din toate partile! Nu era timp pentru ca cineva sa-si puna problema ca poate cel putin unii dintre noi vom resimti la un moment dat, in viata, anumite carente in formarea noastra de “intelectuali tehnici”, carente carora le puneam atunci, temeinic, bazele! Ba gresesc, au fost nefericitii profesori de limba romana, de istorie sau de filozofie care au mai incercat, fireste lipsiti de sansa, sa ne pomeneasca despre acest lucru. Cine avea timp insa sa-i ia in serios?…
Resimt si astazi lipsuri mari, fundamentale, in cultura mea generala, goluri pe care din momentul in care am inceput sa le sesizez, am cautat, cu straduinta, sa le carpesc! A fi autodidact este, in opinia mea, o datorie pentru oricine are un minim respect pentru propria persoana, pentru propria devenire. Modul insa, in care in mod programatic si coerent ar trebui sa fie format ca cetatean minim culturalizat orice absolvent al sistemului gimnazial de invatamant, nu poate fi inlocuit de nici un efort ulterior de autoformare, oricat de asiduu! Chiar acest sistem de invatamant, atat de demn de a fi criticat in toate ale sale, o poate face! Nu este adevarat ca numai medicii trebuie sa-nvete toata viata, cum se mai spune, si nu este vorba de perfectionarea strict profesionala. Aceasta este obligatia pe care o avem fiecare fata de propriul statut social, care este, cred eu, doar una din fatetele propriei identitati, a fiecaruia. Mult mai importanta insa mi se pare datoria pe care fiecare ar trebui sa o resimtim fata de implinirea interioara, aceea fara aplicabilitate imediata, aceea care nu te ajuta neaparat sa mai urci o treapta pe scara sociala, sa avansezi in functie, sa accezi la un “job” mai banos. Acel fel de implinire interioara careia dezamagitor de multi nu-i simt lipsa, sau atunci cand afla intamplator despre ea, nu-i gasesc utilitatea. Acel fel de implinire care face diferenta intre persoanele distincte si persoanele cel mult eficiente, intre “aristocrati” si “profesionisti”!
Nu orice om resimte ca pe necesitati foamea de cultura, foamea de cunoastere, asta e cu siguranta un truism! Dar exista in fiecare generatie un numar de oameni astfel construiti. Eu cred in justetea evidentierii si incurajarii lor sub anumite forme, chiar si numai pentru ca reprezinta doar un procent oarecare din numarul total. Din randul lor apar, din cand in cand personalitatile care jaloneaza valoric societatea. Nu cu valori profesionale, ci cu valori specific, adanc umane!

Asta cred eu ca ar trebui sa fie semnificatia titlului de “Bacalaureat”. Titlu pe care nu cred ca ar trebui sa-l obtina mai mult de 20-25 de procente din totalul unei promotii de absolventi. Pe care nu ar trebui sa si-l doreasca mai multi! Dupa mine ar trebui facuta o distinctie clara si nediscriminatorie intre cei ce incheie cei patru ani de studii. Statutul de absolvent de liceu pur si simplu, sa dea oricui posibilitatea de a se pefectiona strict profesional mai departe, statutul de “Bacalaureat” sa confere celui care-l obtine un plus de distinctie, de care cei ce ce prin natura lor il cauta, sa poata beneficia. Habar n-am din punct de vedere tehnic cum s-ar putea face asta, nici nu-mi bat capul, sunt oameni care pricep mult mai bine mecanica sistemului de educatie, eu imi permit doar, ca mai tot romanul mediu, sa emit judecati cu pretentii morale!
Exista oameni care sunt in stare sa invete doar de dragul invataturii, si acestia ar trebui evidentiati intr-un fel de toti ceilalti. Mi-a atras atentia in aceasta discutie remarca unui vorbitor, ceva de genul “nu invatam de dragul invataturii”. Cei care in mod constitutiv au in propria natura nevoia de invatare, nevoia de cunoastere, invata exact de dragul invataturii! Si asta mi se pare una dintre cele mai specific umane nevoi! Ceilalti nu Invata, ci se pregatesc, se perfectioneaza, se profesionalizeaza, si efortul lor este demn de toata admiratia! Intre cele doua moduri de a relationa cu lumea cunoasterii este insa o diferenta, asa trebuie sa fie, si ar trebui mereu evidentiata!
Eu as pleda deci, desigur pur teoretic, si fara vreo pretentie de aplicabilitate, pentru valorizarea pur morala a unui astfel de examen, si pentru evidentierea in acest fel a acelor cativa, putini “naivi” care invata de dragul invataturii si cu drag de invatatura. Restul, inarmati cu diplome de absolventi, ar putea, cu entuziasmul specific varstei, sa atace la baioneta viitoarele spectaculoase cariere in diversele domenii ale economie de piata, si fara a avea neaparat titlul de Bacalaureat!

Cat despre aspectele morale ale “tanzactiei” cu subiecte, ele sunt atat de evidente pentru orice om cu un minim bun simt, incat orice discutie cred ca n-ar putea acoperi subiectul! Mai socante insa decat faptul in sine mi se par a fi reactiile de genul celor "postate" pe site-ul ziarului respectiv! Acestea de-abia, cred eu ca dau intreaga masura a confuziei morale in care isi fac debutul in viata multi dintre tinerii absolventi! A fura dar mai ales a clama dreptul la furt cu diverse argumente unul mai departe ca altul de orice minima rectitudine morala, asta este cu adevarat monstruos!
Ce relevanta morala ar putea avea pentru statutul unui astfel de tanar faptul ca, nu ma indoiesc, alturi de mii de alti colegi de generatie ce nu-i impartasesc opiniile, se va putea afisa cu aceeasi diploma de bacalaureat?!…
Draga Marius, - de Daniel Racovitan la: 27/02/2004 07:08:09
(la: Un salariu decent in Romania)
Draga Marius,

Greselile tale sunt prea frecvente ca sa fie rodul unei pure intamplari sau apasari gresite pe o tasta.

Despre gratuitatea invatamantului: nu natia mi-a finantat scoala. Studiile mi-au fost platite din impozitele pe care le-au platit ambii mei parinti. Cat despre ce scoala mi s-a servit, sa fim seriosi: daca tatal meu nu s-ar fi spetit in fiecare zi, timp de ani de zile, cate doua ore dupa serviciu, plus weekendurile, pentru a ma invata matematica si fizica, cu invatamantul ala romanesc "mondialmente faimos" ramaneam de carutza. Asa ca ma spal pe cap cu el. Point-barre.

Cat despre conducerea pe care au votat-o parintii mei, iti reamintesc ca este vorba despre un vot dat cu pusca la ceafa, ceea ce nu mai este un vot valabil, liber consimtit. Deci nu e cazul sa ii acuzi pe parintii mei.

Din fericire pentru mine si familia mea, am parasit meleagurile mioritice, si, spre bucuria ta, nici nu am de gand sa ma intorc. Mai bine haide sa ne ignoram reciproc si amandoi vom fi fericiti. Tu in raiul romanesc, eu in putredul iad occidental; ce zici, facem intelegerea?

..................................................................................
"-- Nene, nene! Da-te jos din corcodush!"
#10766 (raspuns la: #10764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga spirit intelept, - de mya la: 03/08/2004 15:36:45
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga spirit intelept,

Ma misca in mod deosebit grija ta fata de cei care (nu din cauza lor) stiu asa de putin despre Yoga, in orice caz mult mai putin decit tine. Numele pe care ti l-ai ales si lungimea mesajelor tale imi dau mie - care in ochii tai blinzi si luminati sint o incepatoare in Yoga - impresia clara ca esti un om caruia ii place sa se auda vorbind/scriind si luminindu-i pe cei nestiutori, dar deschisi la minte. Probabil ca dupa inca vreo doua-trei tantrici scurte si penetrante in scopul inlaturarii ego-ului, ai rezolvat si ultima problema care te mai tine legat de lumea asta materiala. Felicitari ! Deh, noi cei trufasi mai avem de lucrat...

Dar sa trecem la subiectul pe care tu l-ai numerotat "1". Ma bucur ca ai observat citeva greseli in mesajul meu cu privire la Ramakrishna. Cu finete, le treci cu vederea si purcezi la explicare situatiei. Fara nici un fel de ironie spun ca ai dreptate in 99% din ceea ce scrii. Insa acel 1% pe care, cu toata umilinta, TU il gresesti este decisiv. Acum urmeaza surpriza ! TAM TAM TAM !!!

“Sri Ramakrishna set himself to the task of practicing the disciplines of Tantra; and at the bidding of the Divine Mother Herself he accepted the Brahmani as his guru. He performed profound and delicate ceremonies in the Panchavati and under the bel-tree at the northern extremity of the temple compound. He practiced all the disciplines of the sixty-four principal Tantra books, and it took him never more than three days to achieve the result promised in any one of them. After the observance of a few preliminary rites, he would be overwhelmed with a strange divine fervor and would go into samadhi, where his mind would dwell in exaltation. Evil ceased to exist for him. The word "carnal" lost its meaning. The whole world and everything in it appeared as the lila, the sport, of Siva and Sakti. He beheld everywhere manifest the power and beauty of the Mother; the whole world, animate and inanimate, appeared to him as pervaded with Chit, Consciousness, and with Ananda, Bliss”.

Citat din "Gospel of Ramkrishna"(una din versiuni, exista citeva).

Nu stiu cit de mult cunosti limba engleza, dar textul citat zice clar ca Ramakrishna a experimentat cu Tantra, iar placerile carnale si-au pierdut repede importanta pentru el. Asta se intimpla inainte de casatoria lui cu Sharada Devi. Nu stiu exact ce a experimentat El acolo, nimeni nu stie, dar mesajul e clar.


Bun, cu permisiunea ta mergem mai departe, la subiectul pe care tu l-ai numerotat "2". Te avertizez insa, prieteneste, ca urmarea nu e nici ea prea placuta pentru un EGO prea gingas. Ai iarasi drepatate: Paramahansa Yogananda si alti ADEVARATI maestrii spirituali nu au folosit sexualitatea in nici un fel. Corect pina aici. De-aici incolo insa, gresesti big times. In cartea "Mejda", scrisa de fratele lui Paramahansa Yogananda sint publicate raspunsurile pe care acesta le-a dat citorva intrebari despre Yoga si viata spirituala. Desi nu am cartea la indemina in momentul asta, raspunsurile le am in schimb perfect in memorie. Yogananda a afirmat ca Tantra este bineinteles o chestie buna, dar ca "anumite" tantrici (oops, care or fi ele!...) sint daunatoare progresului spiritual. Mai exact, cele sexuale. A mai afirmat ca Tantra(cea buna) trebuie practicate sub indrumarea unui maestru spiritual. (Lucru perfect logic de altfel, nici macar o masina nu se conduce inainte de a fi invatat de la un "maestru" instructor). In plus, lucru FOARTE important, in TOATE celelalte scrieri ale lui Yogananda, acesta a accentuat ideea ca pentru un Yogin SERIOS, depasirea placerilor lumesti (in timp) este vitala.

Iti dau un sfat necerut si probabil nedorit. Eu in locul tau pur si simplu m-as abtine de la a cita ADEVARATI maestrii spirituali, in incercarea de a legimitiza sexul bivolar. Fii barbat si recunoaste: "da, domne', mie-mi place treaba aia rusinoasa, si daca se mai impleteste si cu o chakra, doua, cu atit mai bine". Iti dau cuvintul meu ca nu as avea absolut nimic de comentat si nici de ironizat.


Ei, am ajuns la subiectul numarul "3".Tinind cont ca am auzit de nenumarate ori "tezele" bivolare de la o prietena, nu simt nevoia sa citesc mesajele tale. Nu pentru ca nu te respect, ci pur si simplu pentru ca stiu ce vrei sa spui. (Apropo, prietena mea era destul de "avansata" in 1990. Banuiesc ca intre timp s-a "inaltat" bine de tot. Nu stiu exact ce mai face(legatura s-a pierdut fara voia noastra).

Si uite asa am ajuns la sfirsit. Sint constienta ca mesajul asta o sa aibe asupra ta efectul unei picaturi de ploaie in Sahara. Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi. Nu am nici cea mai mica urma de indoiala, ca daca iti pui mintea o sa raspunzi cu un mesaj foarte cuprinzator, dar deloc convingator. Nici o problema, atita timp cit tu crezi ceea ce spui, totul e in regula.


P.S. In privinta "conspiratiilor" impotriva Misa si a "inaltatorului spiritual/ ridicatorului" Grig, iti marturisesc ca nu am habar despre ce vorbesti. Eu sint plecata din tara de mult timp, nu am si nici nu am avut nici o legatura cu MISA(in afara prietenei amintite). Habar nu am avut ca exista congrese, plenare, sedinte, consfatuiri etc. Nu m-a interesat niciodata si nici nu o sa ma intereseze vreodata. Tot timpul am fost insa de parere ca e loc pentru toti pe Pamint, asa ca la "mai mare" !

#18884 (raspuns la: #18806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu ce ma fac, dragii mei? E cineva care ma poate sfatui? - de (anonim) la: 07/10/2004 00:24:50
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Vai de capul meu! Inseamna ca eu sunt pierduta!!!

M-am nascut intr-o familie in care se aprindea candela, se spuneau rugaciunile de seara, nu se lucra duminica si in sarbatorile importante (ha, ce bine, imi spuneam, unde nu-i sarbatoare in fiecare zi?). Am invatat si eu vreo cateva rugaciuni, pe una o spuneam masinaliceste (Tatal nostru), era pentru mine o corvoada - ca spalatul pe dinti, dar mama ne obliga pe toti s-o spunem inainte de culcare. Mai tarziu, cand am mai crescut, am inceput sa-i tin lectii lui mama, sa-i dau citate din diversi "savanti" ai vremii, cum ca nu pacat ar fi acela de lucrezi intr-o sfanta sarbatoare, din moment ce nu omori, nu injuri (dar o mai faceam), nu minti (dar si asta imi era la indemana uneori) etc.

Acum, sunt si eu departe de tara, de mama si de povetele ei, casatorita cu cineva care e mult mai ateu decat mine. Biserica e la doua ore distanta de casa si uneori se oficiaza slujba, alteori ba. In jur meu, duminica dimineata, vecinii muncesc de rup. Ii mai spun sotului: hai sa mergem azi in ...undeva. Vai, dar am asa de multe de facut, imi raspunde. Si eu zic: da, dar e duminica! Vine iremediabil raspunsul, foarte mirat si contrariat: ei, si?!

Mai nou, sora mea care a fost in vizita aici, anul asta (WA), mi-a adus o rugaciune. E o rugaciune simpla, de implinire a unei dorinte, pe care trebuie s-o citesti (daca nu poti s-o inveti - si n-am putut, desi stiu pe de rost poezii de cate 30 de strofe de acum nu stiu cati ani in urma) de trei ori pe zi, timp de 25 de zile. Am inceput s-o spun, ma fortam sa fiu atenta la ce zic, ma rugam in sufletul meu sa simt ceva special, dar...nu! Ma trezeam ca o citeam si ma gandeam la ce mai am de facut. O luam de la capat si de multe ori cu acelasi rezultat.

Ziceti voi ca exista o astfel de terapie? Cum incepeti? Cu ce? Am stat mult timp in preajma persoanelor foarte credincioase, am discutat mult, am pus intrebari, am citit mult din invataturile Parintelui Cleopa (e un site in Formula AS), sperand ca intr-o zi se va face lumina si in sufletul meu. Nu s-a intamplat insa. Ma inchin si eu seara, mi-am imbogatit rugaciunile, ma rog disperata pentru copii si sot, pentru sanatate, dar...nu e fiorul acela care sa ma faca sa cred c-as fi macar pe aproape, cred ca ma rog...de frica.

Nu stiu daca poate cineva sa ma ajute (cred ca asta trebuie sa vina din noi), desi tare bine mi-ar prinde un sfat!

Cu drag

Elena
Pentru LMC si Monica Draga L - de (anonim) la: 09/11/2004 00:55:31
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Pentru LMC si Monica
Draga LMC!
Se pare, ca ai avut noroc sa intalneasti o exceptie. Norocul tau, draga! Viata ta de familie e o idila! Dar nu generaliza, caci tu, se pare, cunosti doar o mica parte din realitate - cea care ti-a revenit tie personal. Fericirea este egoista si incapabila sa inteleaga nefericirea. Crezi tu, ca din orice barbat poti face ceea ce ai facut tu din Fat Frumos al tau? Te inseli, draga mea. Tu doar l-ai ales de barbat, precum zici, datorita calitatilor lui, iar acum te lauzi, ca ai putea face din orice barbat acelasi lucru? Daca e totuna, puteai sa-ti iei altul, la intamplare. Dar n-ai facut-o. De ce oare? Orice barbat, draga mea este o personalitate formata, cu defectele si calitatile lui. Mare lucru nui se poate de schimbat, asta o afirma psihologii. Unicul lucru, pe care poti sa-l faci, este sa te adaptezi si sa-l determini si pe el sa se adapteze. Ai ales o tactica corecta, poate, dar sa stii ca nu se potriveste tuturor femeilor. Unele femei sunt mai sirete, altele nu sunt, unele - mai "papusele", altele - mai serioase. Si barbatii nu sunt la fel. De aia las-o mai moale. Fericirea nu se invata, din pacate. E nevoie si de un pic noroc, si de o "configuratie" anumita a celor doi si de multe altele.
Cele bune! Adela
P.S. Imi cer scuze, ca ii rasund si Monicai in acelasi mesaj, dar nu ii puteam gasi mesajul la care vreau sa-i raspund. Sper ca nu te superi

Dragă Monica! Sunt tot o moldoveancă, dar din cealaltă parte de Prut. Pe la noi ăn Basarabia mentalitatea bărbaţilor e cam tot aceeaşi, ca în zona Satu Mare, dar totuşi ceva mai “europeană” – asemenea scene, când toţi bărbaţii stau la masă, iar femeile îi servesc doar, nu cred să întâlneşti. Se mai aşează şi ele, din când în când. Dar mulţi bărbaţi, chiar dacă nu o spun, tot una consideră, că femeia nu-i om, ci muiere.
Tu eşti o femeie cu caracter puternic şi ai avut noroc să întâlneşti un bărbat cu un caracter un pic mai puţin “al dracului”, decât tine. Dar dacă era el puţin mai “al dracului”? Cine ar fi câştigat această luptă inegală? Şi cât ar fi durat? Cu ce se putea termina?
Vreau să te întreb: ai stat vreodată faţă în faţă cu un bărbat înfuriat, cu faţa crispată, cu ochii injectaţi de sânge, cu pumnii încleştaţi şi dinţii scrâşnind, urlând ca o fiară, fără să-i pese de copiii, vecini şi oricine altcineva? Şi aceasta doar pentru că n-ai dovedit să-i pregăteşti cina, sau nu i-a plăcut borşul, sau ai avut altă opinie într-o problemă. Nu te-ai gândit, că e în stare să te lovească, să te sugrume, să te ucidă? Nu crede, că exagerez. Nu pot să numesc nici măcar aproximativ procentul familiilor, în care au loc asemenea scene, dar ştiu că e suficient de mare, ca să ne îngrijoreze. În SUA şi alte ţări există statistici, care vorbesc despre gravitatea situaţiei, la noi nu s-au făcut încă asemenea cercetări.
Deoarece nu am statistici pentru Basarabia, voi aduci unele cifre despre Rusia, doar ceea ce ţin minte exact, fiindcă nu am materialul respectiv sub mână. În Rusia, în anul 2003 au murit, ucise de soţii lor, 14 mii de femei, tot atâtea, câţi soldaţi ruşi au fost ucişi în războiul din Afganistan pe parcursul a 3 ani de zile.
Acuma te rog să-mi spui, cum ar putea lupta acele femei, singure în faţa unei brute cu asemenea apucături, şi care e vina lor? Povestea asta cu “noi singure suntem vinovate” am mai auzit-o, dar nu toate femeile sunt la fel de curajoase, şi aproape toate sunt mai slabe şi mai mici decât soţii lor. Cred că toate femeile trebuie să lupte pentru schmbarea mentalităţii bărbaţilor, dar şi a mentalităţii femeilor, care s-au format sub influenţa tradiţiilor şi cutumelor patriarhale, dar trebuie să ne susţinem între noi şi să solicităm susţinerea legii şi a instituţiilor statului, care trebuie să vegheze la respectarea drepturilor omului în egală măsură pentru femei şi bărbaţi.
Sunt de acord, femeia dispune de multe resurse, pentru a se ajuta singură, dar nu întotdeauna ele sunt suficiente. Şi nu întotdeauna, într-o familie, şansele sunt egale, mai des ele sunt în favoarea bărbatului, pentru care forţa fizică, ca regulă, este cea mai sigură cale pentru a obţine ce doreşte şi argumentul forte în orice dispută.
Adevărat, există şi excepţii, poate chiar destul de multe, dar situaţia e destul de gravă.


Cu urări de bine, Adela
#28134 (raspuns la: #26559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga mysterious girl, Ca - de mya la: 25/01/2005 19:44:56
(la: caut un sponsor)
Draga mysterious girl,

Ca sa aplici la universitati din USA, ca undergraduate, nu trebuie decat sa completezi o alicatie electronica a facultatii in cauza (undergraduate application). Fiecare universitate din USA, are pe site-ul respectiv date despre chestia asta. Acolo o sa gasesti informatii si despre ce acte ai nevoie pentru aplicatie (foaia matricola, teste, recomandari etc.). Fiecare facultate are alte cerinte, fiecare cere altceva.

Inutil sa-ti spun ca fiecare aplicatie electronica (format stas, tu doar competezi pe el) pe care o trimiti trebuie sa fie insotita de actele necesare (trimise prin posta separat, direct la secretariatul facultatii, adresa o gasesti la ei pe site). Alicatia ta ajunge acolo tot la secretariatul facultatii si e luata in considerare NUMAI daca e insotita si de actele cerute. Altfel e aruncata la cos dupa un timp si pa si pusi.

Fiecarei facultati la care aplici, trebuie sa-i trimiti si rezultatele tale la testul TOEFL (TOEFL le trimite rezultatele direct, tu nu ai treaba, tu doar platesti pentru asta). Nu stiu daca ai dat deja sau nu destul TOEFL , nu am idee. Daca nu, pune-te zdravan pe invatat ca e momentul. Date si carti (teste si simulari) gasesti tot pe Internet. De regula facultatile tari cer un puctaj mai mare la TOEFL, cred ca 240 (testul pe computer) e in regula (asta e punctajul minim in mod normal pentru doctoranzi...la facultatile normale, fara renume). Altfel la o facultate medie ca undergraduate iti ajung vreo 213 puncte la TOEFL, cam asta e minimum.

Acuma...pentru partea de sponsorizare. E din ce in ce mai greu pentru un undergraduate sa primeasca bursa in USA. Sunt cateva exceptii insa: daca esti olimpic, sau daca esti FOARTE bun la o materie (chiar sport, sah etc....mate in cazul tau). Altfel nu se arunca nimeni sa-ti dea bursa, ii au ei pe ai lor americani. Competitia e destul de mare. Pentru doctorat, e mai usor fiindca viitorul doctorand este sustinut de un profesor american (basca ca munceste in timpul studiului de rupe!!!) insa pentru un incepator (undergraduate) e greu. Nu-l sustine nimeni, se duce acolo fara spate. Nu se arunca nimeni sa-ti dea bani doar ca ai ochi frumosi, intelegi?! Partea cu banii e mai nasoala. Acuma...eu nu stiu ce potential ai tu, poate esti foarte buna, poate ai si ceva bani, nu am idee.

Atentie: pentru toate actele, copiile si recomandarile pe care le trimiti la facultatile americane tu platesti taxele de timbre (normal). Costa si astea. Cu cat aplici la mai multe scoli, cu atat iti cresc sansele sa te accepte cineva.

Multa bafta si perseverenta!!!
draga wild wind ( monica?) - de Adela Adriana Moscu la: 21/02/2005 19:21:44
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)

Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de beuf, sarmale, taitei de varza, chifetlute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietne, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. toi au fost incintati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la shopping mall si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si birfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cerul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa impruute o ceapa, un ou, zahar sau si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta ( “meshugana”)cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil ( hutzpa ). A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA
Draga mea romanca, sunt mandra de tine... - de Adela Adriana Moscu la: 21/02/2005 19:43:48
(la: Romanii vazuti de romani)
Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de boeuf, sarmale, taitei de varza, chiftelute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietene, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. Tori au fost incantati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la "shopping mall" si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si barfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai, sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam lumii ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cercul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa imprumute o ceapa, un ou, zahar si chiar si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta (“meshugana”) cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil (hutzpa). Sfat? >A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA
Draga vim... - de hgrancea la: 25/03/2005 11:49:02
(la: Ca moderni, cat mai putem crede?)
..mi se pare deosebit ceea ce spui aici si am sa o iau pe rind
adaugind comentariile mele printre textul tau


Suntem cu totii "copii veacului" nostru si materialismul ni s-a inoculat de mici.
Nu are legatura neaparata cu comunismul; de altfel, aparent paradoxal, e mai multa credinta in tarile post-comuniste decat in Vest; dar asta e alta discutie.

-eu cred ca in tarile foste comuniste religia era apreciata asa... ca tot ce e oprit.. interzis ... si tare ma tem ca odata cu generatia asta care acum are un avint in credinta care a fost interzisa si acum e libera ... generatiile viitoare traind intr-o lume libera se vor indeparta de religie ca si cei din vest ... si la asta cred ca un mare aport il are si presa care intoxica lumea cu datini si sarbatori de abia astepti sa treaca si sa scapi
ca sa nu mai zic de infiltrarea intereselor comerciale in religie care murdaresc tot...
-ar mai fi de vorbit aici de contribtia scolii ... dar asta e chiar alt subiect

Eu CRED in D-zeu si STIU ca exista (pana si punerea problemei dovedeste schimbarea accentului ontologic in modernitate: creatura a ajuns sa stabileasca existenta Creatorului!). Inima si mintea imi spun acelasi lucru. Dar ... vad cu amar ce loc ocupa in ele lumea cazuta in care traiesc.

-draga vim gindeste-te asa ... daca dumnezeu dorea ca lumea sa fie altfel... o facea altfel... ideea e ca intii sa incerci sa intelegi si apoi sa faci aprecieri ... chiar si cu durere in suflet...
lumea e asa cum este pentru ca doar traind in acest scenariu sufletele oamenilor se pot dezvolta ...pot invata din greseli...
nu crezi ?

Ma rog sa mi se dea mai multa credinta, pentru ca alta cale nu e, si stiu ca, daca ma smeresc cu adevarat, voi primi. Dar nu pot sa nu constat cat de diform e sufletul meu, cat de deformat sunt de "mediul inconjurator", de care sunt legat de atatea sentimente contradictorii.
Dintre acestea, teama e cel mai rau; frica de realitate este de multe ori mai mare decat frica de judecata si de iad, Doamne iarta-ma!

- e bine ca te smeresti si te rogi pentru credinta e o cale buna
- e bine si ca iti vezi defectele ... doar asa le poti indrepta... dar ... hai sa iti spin un secret pe care putini il cunosc ... sufletul nimanui nu e diform sau murdar ... nu ... sufletul nu poarta nicio vina... el nu poate fi stricat de influente din jur ... in schimb mintea ...doar mintea e vinovata... stricata de ginduri rele...diforrma ...
da..e bine sa stii ca sufletul ...esenta a ceea ce sintem poate trece curat prin viata...
- cu teama ta de realitate nu sint deacord... de ce sa te temi cita vreme crezi in puterea divina ? ia gindeste-te...

As vrea sa stiu cum simtiti si credeti dvs. Intampinati aceleasi greutati? Ati trecut deja prin ele? Sau ati rezolvat problema simplu, prin ... necredinta?
- necredinta nu poate rezolva nimic ... celor necredinciosi viata le pune mereu in cale incercari din ce in ce mai grele ... pina incep sa se trezeasca... chiar daca asta dureaza o viata ...
- da am simtit si eu exact ca tine ... si asta m-a facut sa caut sa raspunsuri .. sa citesc ce au scris cei care au trecut prin experiente similare ... si am gasit o gramada de carti ... si m-am mai dezmeticit ...
-uite eu astept clipa cind stiinta actuala ... dar si religiile actuale isi vor recunoaste propriile limite
si atunci vor vedea ca nimic nu le desparte ci dimpotriva ...
dar asta va fi doar dupa ce se va descoprii ca materia e mult mai complexa decit se stie acum si ca in afara materiei comune cu o suta si ceva elemente mai sint si alte clase de materie aflate pe trepte mai inalte de energie si acestei materii ii sint specifice manifestarile vietii si ratiunii ...
in final o precizare ... omul trebiue sa invete sa isi asculte inima ... si daca ceva din ce spune fie stiinta fie religia... simte ca nu i se potriveste sa nu ia nimc de bun ... sa caute ... sa verifice ...
credinta adevarata trebuie sa fie vie ... nu dogma intepenita
ce parere ai de toate astea ?
--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
draga Teompa si Zaraza!!! - de Dr Evil la: 01/04/2005 21:55:05
(la: SCRISOARE DESCHISA MAI PUTIN CATRE PRESEDINTELE BASESCU)
Draga Ioan - Daniel Teompa,

Zaraza are dreptate. Am comentat si la prima ta scrisoare deschisa catre Basescu. (Vorba este ca mai bine o lasai inchisa!)
Nu stiu daca comentariile noastre te ajuta sa intelegi ceva. Tu esti total confuz despre situatia vestului si a motivului pentru care cei mai multi au emigrat. Crede-ma ca daca eu as fi fost indrumatorul tau la lucrarea de diploma, cu asemenea idei, nu fi trecut clasa.

Spui ca un jurnalist in Romania nu-si poate asigura existenta si nu-si poate permite sa poarte "adidas original"... In vest nu toti jurnalistii ajung la CNN sau la BBC. Nu toti ajung sa scrie la New York Times sau la Le Figaro. Sint milioane care nu ajung sa scrie nici macar la un ziar de cartier si atunci trebuie sa se apuce de altceva.
Soarta Romaniei este in mina voastra! Pina ce fiecare individ nu devine stapin pe situatia si soarta lui, pina ce nu invatati sa va descurcati singuri, nu sa asteptati totul de la guvern, nu se va schimba nimic in tara.
Guvernul nu are puterea sa creeze o "clasa de mijloc". Clasa de mijloc se creeaza singura din oamenii capabili. Unde sint oamenii capabili? Chiar daca sint nu fac nimic. Se scalda in mocirla si se vaicaresc.
Citi au devenit intreprinzatori?
Vrei ca guvernul sa dea legi in care sa spuna: "Domnule Tritza Fanitza sau Domnule Irinel Columbeabu, nu-ti mai cheltui profiturile pe masini scumpe, femei ieftine, case mari de prost gust si excursii in strainate. Reinvestiti profitul si creati mai multe locuri de munca! Daca creste puterea economica a tarii si a populatie si afacerile voastre vor fi mai profitabile!"
Da, s-ar putea legifera ca un anumit procent din profit sa fie folosit pentru reinvestitie...dar daca s-ar da asa o lege, ei tot nu ar respecta-o.
Pina cind cei care s-au imbogatit (fie si din furat) nu vor invata legile economice si principiile de afaceri tara nu poate progresa.

In ce fel sa ne alaturam voua? Ce putem face? Eu am familie in Romania si de cite ori le trimit bani ii folosesc sa-si cumpere haine scumpe. Nici unul din rudele sau prietenii apropiati nu au venit cu o propunere de afacere. Toti intreaba numai de celulare Nokia si Motorola, ultimele modele de care eu nici nu am auzit... aparate fotografice digitale, adidas, nike... etc.
Ideea pe care o aud de la toti este:" Ehe, daca as avea 100 000 de Euro/Dollari?!..."
Si daca ii intreb: "OK, ce -ai face cu ei?" Nimeni nu-mi poate da un raspuns...

Daca actualii politicieni s-ar retrage de la putere? Cine ar fi capabil sa le ia locul? Ai o alternativa? In ultimii 15 ani s-au perindat pe la putere citeva partide. Care a fost mai bun? Ai simtit vreo diferenta? Sau poate crezi ca se poate importa un guvern din afara?

Mai gindeste-te!

Pina atunci mult noroc,

Dr Evil
#41621 (raspuns la: #40989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga maan - de mosu dochia la: 20/06/2005 01:11:03
(la: azi, acum 9 ani)
am vrut initial sa scriu ca-ti multumesc pentru vorbele bune si pentru intelegere. dar m-as si te-as insela daca m-as opri doar la o multumire. fiindca, la fel ca si sora mea, m-ai ajutat sa vad totul cu alti ochi si pentru asta simt ca n-am simple cuvinte sa-mi exprim recunostinta. sufletul meu iti spune insa 'multumesc'.
m-ai intrebat de tati. mi-e inca greu sa vorbesc despre el, desi au trecut 9 ani. am pus mai jos raspunsul surorii mele atunci cand i-am trimis ce-am scris. ea e 'habotnica' familiei si in ea mi-e sprijinul de cand tata nu mai e.
sa ma ierati cei pentru care durerea mea reprezinta poate un moment de intristare. mi-e dor de tata insa si nu stiu cum sa o spun. si simt ca vorbind cu altii despre el il aduc mai aproape. si-o fac public, pentru ca omul care a fost tatal meu merita sa traiasca, chiar si numai pentru o fractiune de secunda, si in memoria altora.

sorella:
"(...) Tati cu siguranta nu te blameaza pentru asta. Cred ca daca ar putea sa-ti vorbeasca, ti-ar spune cat de mult sufera din cauza supararii tale. Il doare durerea ta si ar vrea sa ti-o aline. Te-ar face cu siguranta sa razi, si ar rade cu tine, doar ca sa te scoata din asta. Cum radea el, asa, din toata inima, cu ochii. Si ar cauta sa-ti toarne prin privire direct in suflet, veselia lui.

Ma intreb, cum poti, din tot ce a fost tati, sa ramai cu durere si suferinta cand te gandesti la el. Cum poti sa mai ai resentimente, fie si vis-à-vis de niste preoti pentru care durerea oamenilor a devenit moneda de schimb, cand tati, de-ar fi fost, n-ar fi cheltuit pe ei, poate, nici o emotie. Cand ar fi inteles, si ti-ar fi explicat, pe intelesul tau, ca singurul mijloc de trai este pentru preoti taxa pe care o percep de la enoriasi. Ca Patriarhia le da un salariu mizer si ca ei se bucura, in definitiv, de fiecare eveniment din acesta din care mai pot primi ceva.

Ca ei, ca si toti oamenii, sunt buni si rai. Uita-te la tine in SOS (organizatie umanitara in care am lucrat 7 ani in romania). Oameni care lucreaza cu oameni, mai rau, cu copii, cu situatii dramatice la tot pasul. Spune-mi, in timp, cati oameni sensibili ai gasit? Ai mai gasit macar unul? Vei fi tentata sa spui ca da, dar, daca te vei gandi mai mult, vei realiza ca aveau parti sensibile, dar nu intregi. Nu aveau capacitatea ta de daruire totala. Pentru multi, limitele proprii de generozitate erau bine stabilite. In rest, rutina. In rest, probleme personale peste care vin altii sa se vaite. Cati au capacitatea de a darui? Putini.

Si intri in tagma preotilor. Altii care ar trebui sa fie cu daruire. Si cu har. Cati gasesti? Cam cati sunt si la SOS. Pentru ceilalti, rutina, serviciu pentru care se trezesc dimineata si se imbraca, slujesc, mai o inmormantare, mai o nunta, mai un botez… O slujba de seara, daca au ghinionul sa aiba enoriasi, si cam atat. Iar preotul nostru... tu te poticnesti intr-un om ale carui vise au fost de mult ruinate si pentru care singura ratiune de a fi, poate, sa ma ierte Dumnezeu, a ramas banul. OK, e preot. OK, ar trebui sa fie omul lui Dumnezeu pe Pamant. Cu atat mai dificil pentru el. Responsabilitatea ce apasa pe umerii lor e cu atat mai mare. Pentru ca noi incercam sa-l gasim pe Dumnezeu - unii reusim, altii nu, fara sa stim ca e tot timpul cu noi. Pe cand ei se joaca teribil cu focul. Pentru insensibilitatea lor, pentru transformarea ritualului in sursa financiara si atat, le va fi mult mai greu. N-ai vrea sa fii in locul lor.

Iar tati, dincolo de toate astea ramane omul cel mai minunat pe care l-am intalnit. Si care ne-a daruit din el tot ce a putut. Ne-a invatat sa avem mintea si inima deschisa, sa daruim cu drag, sa nu ne opreasca nimic. O fire vesela, optimista, plina de viata. Bland, bun si intelept. Cati oameni, din cati ai cunoscut, au avut sansa unor parinti ca ai nostri? Cati au fost binecuvantati, cum am fost noi doua, cu o atmosfera de familie linistita si armonioasa? Cand vei reusi sa intelegi si sa ierti? Nu poti ierta ca nu ti-a dat totul? Ti-a dat tot cat i-a stat in limite. Ti-a dat cat a putut el. Nu a vrut sa pici de sus, nu a vrut ca gustul dezamagirii sa-ti inunde sufletul. Il acuzi ca ti-a taiat aripile, ca nu a crezut suficient in tine. I-a fost teama de esec, si a vrut sa iti atenueze caderea. Dar altfel, ti-a dat materialul genetic si educatia necesara sa te uiti intotdeauna in sus, spre mai departe, sa nu fii niciodata multumita si plafonata. Sa-ti doresti sa explorezi mai mult, mereu.

(...) Eu cred ca tu ai ajuns si ai depasit conditia pe care ti-o doreai si pentru care ai fi avut nevoie de sprijinul lui tati. Tati ti-a dat exact ceea ce ai avut nevoie si culmea, exact asta iti lipseste. Increderea in tine la pachet cu precautia de a nu zbura cu aripi de ceara. Iar aripile pe care le ai tu acum nu sunt de ceara.

Mi-esti draga. Si, dincolo de experientele tale nefericite cu biserica, ar trebui sa intelegi ca Dumnezeu are mai putin de-a face cu biserica decat crezi. Biserica este o institutie pe care au facut-o oamenii, initial din credinta, pentru a-L proslavi pe Dumnezeu. Ulterior, s-a rutinat. Dar tu poti avea acces la Dumnezeu, direct, pe scurtatura, fara biserica. Adevarat, asa cum a zis tata, Biblia se poate constitui intr-un manual scris pentru cei mai simpli, iar biserica o poti privi ca scoala. Dar pentru oameni ca tine, ar trebui sa fie evident ca El iti este aproape. In tot ce-ti daruieste. Simt ca nu pot aborda acest subiect cu tine atata timp cat esti inca pornita. Atata timp cat ai in tine stranse multe dureri, pentru care, mai mult ca sigur, Il consideri vinovat, nu pot sa-ti deschid sufletul.

(...mi s-a spus ca pe mine oamenii) si poate Dumnezeu, ma percep ca pe un om bland, bun, generos. Si in clipa respectiva, desi poate parea absurd, am fost recunoscatoare. Pentru ca imi place sa fiu un om bun si generos. Pentru ca imi place sa dau o mana de ajutor, sa pot ghici ce-i trebuie celui de langa mine si sa-l surprind daruindui-i, sa ma hranesc din fericirea si bucuria pe care acesta o simte."

luciana
#55594 (raspuns la: #54921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragele mele potentiale parti - de om la: 03/10/2005 19:39:44
(la: Dezgolirea femeii)
dragele mele potentiale participante...v-am admirat pozele si comentariile!!! Pline de spirit, dar acestea au cam inhibat pe baieti care vor sa va faca fata si in consecinta o tot...lungesc cu aprobari si alte cele. O sa ajungem ca in "zicala": decat mult si fara rost mai bine putin si prost :)
Eu as deschide rapid o conferinta (daca ma invata cineva cum sa fac) cu titlul miss cafenea in care as pune regulile necriticate si propunerile venite...dar tre' sa-l asteptam pe prietenul RAC care vrea sa contacteze puterile de "sus". So RAC spune-mi cat mai repede si hai sa batem fierul cat este ... cald!
Cyber pupici fetelor si strangeri de mana (nu la usa :) baietilor !
#76497 (raspuns la: #76384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DRAGA intruder Io-ti prop - de maan la: 23/11/2005 19:55:35
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
DRAGA intruder

Io-ti propun mai mult: o croaziera-_cinci_stele in jurul lumii cu iahtul meu cu tractiune integrala.
Gagici la discretie, dimpreuna cu beutura favorita si popasuri or’unde-ti arde tie inimioara.
Potz’ s-aduci rolele, ca ne dam cu ele pe punte … am angajat niste agarici sa stearga-n urma noastra.
Am un bucatar disponibil 24 cu 24 si medic personal in caz de boleshnitze tropicale.

Daca mai ai sugestii, vino repede cu ele.
Am castigat deja 2 milioane de coco la loteria vizelor, sunt pe cale sa mai castig doua si de luna viitoare hemigrez in State.

Vai, draga, sa vezice loock benga mi-am tras.
Pusei lantile de full kontakt in ochi (beige vinetziu) si mi-am facut si un tatuaj nu spui unde (pe umaru stang) … un “I”, draga, de la Intr…de la “INTENS”.
Asa cum voi trai io de-acuma.

da-i incolo pa milogii aia cu greva lor!
Vii, DRAGA???
(fâl,fâl,fâl din plioape)

ah, sa nu uit!
ziceai:
pe conferinta cu complexe ma ''invatai'' sa fac pipi intr-o sticla de coca-cola
pai ce-ai fi vrut, draga, sa ma-nvetze pe mine?
#90020 (raspuns la: #89809) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga domnule rac - de anisia la: 23/11/2005 23:10:03
(la: Discret, discretie, discreditat)
trebuie sa-ti recunosc ca nu incetezi sa ma uimesti! stiam ca numai cameleonii au mai multe fete, dar uite...ca anisia cat traieste invata: si racii au mai multe fete. si chiar foarte ciudat colorate!
Limbajul dumitale din ultimul mesaj, imi lasa foarte lejer de inteles cat de implicat esti in viata virtuala, cat de tare te afecteaza. Da-mi voie, draga domnule, sa-ti reamintesc ca ne aflam pe un forum de discutii, si nu intr-un loc unde se studiaza oamenii cu de-amanuntul, intrand cu bocancii in viata lor privata, pana la exasperare.
trebuie, totodata, sa te dezamagesc profund, anuntzandu-te ca distanta dintre mine si dumneata este imposibil de parcurs. fapt ce va duce inerent la absenta mea de la evenimentul pe care cu atata frenezie incerci sa il organizezi. si te rog sa pastrezi, cu discretie aceasta informatie.
ah, cat pe ce sa uit: intruder stie ca "l-ai iubit"? ori a fost doar un sentiment discret si trecator?

imi pare foarte rau ca te-ai enervat. este o stare a sufletului care oboseste firile plapande. iti recomand o plimbare in aer liber, o carte buna de citit sau un pahar cu lapte cald. si cand ai sa te linistesti putin, poate ai sa vii sa ne spui si noua daca esti un om discret...


___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#90165 (raspuns la: #90146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragilor, Sunt de-a dreptu - de yogi bear la: 09/12/2005 10:37:49
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Dragilor,

Sunt de-a dreptul disperat. Atatea argumente solide, atatea dovezi…
M-ati convins.

Initial vroiam sa mai zic ceva de legea discriminarii, dar imi e teama ca iar intra cineva in panica si cere inchiderea thread-ului (sa nu faca infarct saracu’), ori sa raspund despre posibilitatea de vizualizare a aurelor la distanta prin intermediul pozelor facute cu film (nu si cele digitale), dar oricum unii n-ar crede pentru ca nu pot verifica personal, fie sa amintesc ce a zis preotul crestin suedez Karl Erik Nylund despre motivatia pentru care biserica ortodoxa comdamna MISA ("Yoga, care este la origine indiană, este privită ca străină şi periculoasă în multe ţări creştine, mai ales în ţări puternic ortodoxe, cum este România de exemplu. Yoga este privită ca un pericol pentru procesul de recrutare de enoriaşi pe care îl desfăşoară permanent Biserica, ca şi pentru faptul că enoriaşii pot fi atraşi de această "religie" străină, aşa cum e considerată Yoga de biserică. De aceea se simt obligaţi să lupte împotriva Yoga şi adeseori chiar să o demonizeze"), dar sunt convins ca fanaticii nu vor invata nimic din aceasta subliniere.

Depun armele. Asa ca mai bine il las pe Horica sa spuna ce are de spus in locul meu:

Religie si politica (H.-R. PATAPIEVICI)

Saptamana luminata reprezinta triumful vietii asupra mortii si al dreptatii asupra violentei. Din acest motiv, in breviarul meu de prezenta din saptamana luminata va propun un exemplu de cum nu trebuie facut si altul de cum trebuie facut. Primul exemplu se refera la violenta si la brutalitate. Nu am cuvinte indeajuns de strigatoare la cer pentru a spune cat de inadmisibil mi se pare modul in care autoritatile i-au tratat pe Gregorian Bivolaru si pe adeptii Miscarii pentru Integrarea in Absolut, MISA. Indiferent ce am crede despre ideile profesate de acest guru ori privitor la practicile acestui grup (iar eu cred ca sunt dubioase), intr-un stat bazat pe legi si care se pretinde guvernat de ideea respectului fata de persoana umana, nici un om, nici un grup organizat nu ar trebui sa fie tratat asa cum au fost tratati acesti oameni. Brutalitate, arbitrar, instigare, manipulare prin presa - toate viciile brutalitatii si ale nedreptatii au fost intrunite in ampla actiune orchestrata de fortele noastre de ordine (care, datorita agresivitatii cu care au actionat, s-au comportat ca niste forte de dezordine).

Comunicatele politiei referitoare la rezultatele descinderilor pareau copiate dupa comunicatele-demascare ale politiei din timpul mineriadelor, emanand un oribil iz de 14-15 iunie 1990. Instigarea la linsaj public plutea in aer. In plus, alinierea servila a mijloacelor de informare in masa la punctul de vedere al autoritatilor a construit un caz tipic de persecutie oficiala - realizata fizic cu ajutorul bocancilor, iar simbolic cu ajutorul linsajului de imagine. Pe scurt, chiar inainte de Pasti am avut un exemplu nefericit de triumf al brutalitatii, servit societatii pe tava de acele forte ale statului nostru care ar fi trebuit sa asigure ordinea si pacea sociala.

Inca o data: aici nu este in chestiune daca suntem sau nu de acord cu practicile private ale grupului de oameni care il considera pe Gregorian Bivolaru un guru. Aici este in chestiune administrarea arbitrara a fortei de catre autoritatile statului, brutalitatea excesiva a fortelor de ordine si vasta operatiune de manipulare prin presa la care s-au dedat institutiile implicate in orchestrarea actiunii impotriva lui Gregorian Bivolaru (si a grupului sau de adepti). Eu pot sa dezaprob vehement ideile vecinului meu: nu am deloc dreptul sa instig lumea impotriva lui sau sa il brutalizez in numele acestui dezacord. Acestui respingator abuz de brutalitate trebuie sa ii contrapunem frumosul mesaj de Pasti pe care Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, IPS Bartolomeu, l-a transmis martea trecuta tuturor credinciosilor ortodocsi. Este un mesaj neobisnuit prin franchete, precizie si originalitate. In pastorala sa, IPS Bartolomeu ne atrage atentia ca, din perspectiva calitatii noastre de cetateni, bucuria pascala din acest an sta nu numai sub semnul biruitor al integrarii in NATO, ci si sub semnul ingrijorarii fata de riscul ratarii integrarii europene, ca urmare a flagelului coruptiei, de care nu mai reusim sa scapam. Potrivit ierarhului ortodox, invierea Domnului reprezinta biruinta lui Dumnezeu asupra coruptibilitatii.

Or, coruptia este viciul omului care isi degradeaza spiritul prin incalcarea conduitei sociale. "Se spune ca la noi coruptia este generalizata, chiar institutionalizata, ceea ce e foarte grav. Inainte de a fi un viciu, coruptia este o mentalitate. Nu putem visa la integrare europeana fara a purcede la propria noastra insanatosire morala (...). Invitarea noastra de a intra in structurile europene se refera si la aceasta conduita morala (…). Din aceasta cauza, riscam sa fim primiti precum un corp strain sau ca o ruda saraca ori ca un ins usor handicapat". In fond, IPS Bartolomeu ne reaminteste faptul elementar, dar in mod convenabil expediat de noi toti pe sub masa, ca vinovati de pacatul coruptiei nu sunt numai cei care primesc mita, ci si aceia care o dau. Si ca - mare, mica - coruptia pe care o practica coruptii face parte din coruptia mai generala pe care o face, impotriva vietilor noastre, moartea. Aici imi pare a sta indrazneata originalitate a pastoralei sale - ca atunci cand corupem sau ne lasam corupti, prin fapta noastra, in fond, cea care triumfa in lume este chiar moartea. Daca vrem sa sarbatorim invierea Domnului, sa o facem constienti ca, prin inviere, a fost si este permanent infranta forma cea mai radicala si intensa de coruptie, care este moartea. Si ca e complet ilogic sa incurajam coruptia prin care, smechereste, ne aranjam ploile si, in acelasi timp, sa speram ca cealalta coruptie, a mortii, ne va ocoli. Caci omul e corupt atat de raul din el, cat si de moartea care il roade. Iar aceste doua forme de coruptie, desi diferite in intensitate, sunt identice in fond.

Mie, unuia, aceste cuvinte si contextul lor - de mesaj de Pasti transmis de un inalt ierarh ortodox tuturor credinciosilor - mi-au mers drept la inima. Mi-am zis, citindu-le, ca asa trebuie sa faca politica o biserica - nu luptand pentru putere proprie sau sprijinind lupta pentru putere a politicienilor, ci angajandu-se in lupta pentru reforma morala si spirituala a credinciosilor. Caci, sa nu uitam, credinciosii nu fac parte numai din trupul bisericii: ei formeaza si corpul politic, iar un om moral are toate sansele sa voteze mai bine decat unul corupt.

http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=2004-04-26&art=863

Vezi si :
http://www.cafeneaua.com/comment/reply/1307/92417
http://www.cafeneaua.com/comment/reply/1307/92620
#93944 (raspuns la: #93639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Shtevia - de Lady Allia la: 10/12/2005 10:40:12
(la: Un inger si un elf...)
...pierduta intre pete de culoare, intre alb-negru, intre melodii fara ritm si tablouri fara esente...ca si cand viata ar fi facut o gluma cantand pentru un om care nu aude si pictand pentru un om care nu vede......am invatat ca...imi place sa visez mereu...pierd clipe intregi cu ochii larg deschisi...si ma bucur ca stiu ca atunci cand inchid pleoapele pastrez inca visarea intr-o lacrima pe coltul sufletului...ma bucur ca mai stiu visa si mai cred in vise.
...imi plac oamenii...imi place sa cred ca nu exista rautate...imi place sa fac ingerasi in zapada si ma bucur ca un copil cand simt primii fulgi atingandu-mi obrazul...
...ador Craciunul...luminitele care palpaie jucaus pe bradulet, globurile in care imi place sa imi scald ochii, colinzile, focul care palpaie si daca as putea nu as lasa atmosfera de caldura, de liniste si iubire magica din serile de Craciun sa plece niciodata...le-as pastra mereu...
...imi place sa rad...imi place sa glumesc mult...imi place sa vad oameni fericiti...sa vad indragostiti pe banca sarutandu-se...imi place sa vad batranei plimbandu-se de mana si privindu-se inca gales...imi place sa zambesc oamenilor...imi place sa ma agat de zambetul lor...imi place sa ma joc cu copii si sa ma murdaresc pana in varful urechilor daca asta ii incanta...si...inainte de toate imi place sa stiu ca sunt fiica elfilor din Padurea Soulmyrth si numele meu este Luthien Galathil...
...iar tu draga mea sa ramai mereu Elful Frunzelor de Verde...din Padurea Ochilor Aurii...si sa traiesti tinand intre pleoape...clipele fericirii si iubirea...iar sufletul sa ti se scalde mereu in bucuria iubirii care nu stie sa ceara...ci doar sa ofere...
...toti vrem sa fim iubiti si toti vrem sa iubim...asta ne implineste...sa daruim un zambet si sa primim altul in schimb, sa strangem o mana si sa ne recompenseze printr-un fior, sa sarutam si sa fim sarutati, sa ne daruim si sa ni se daruiasca, sa simtim ca il respiram pe cel(cea) de langa noi si suntem inspirati de catre el(ea), sa simtim ca pasim cu el(ea) in suflet si suntem purtati de catre el(ea) in suflet...sa simtim ca traim doi in acelasi vis si suflet...asta ne dorim.

Nae saian luume', saesa omentien llea'maelamin...! - A trecut mult timp, ma bucur sa te cunosc draga mea !

................................................................................................

"Înainte de a mă naşte D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine în suflet, m-a scăldat într-o lacrimă şi m-a trimis în lume unde am fost pierdută şi regăsită, iar sufletele noastre s-au atins şi noi am simţit că suntem două suflete pereche!"
#94173 (raspuns la: #93374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Cassandra - de Nanina la: 30/12/2005 15:43:51
(la: Minoritati)
ai pus un mare punct pe I....,,cand minoritatile nu vor sa se amestece cu majoritatea si tin la credinta lor de minoritate, atunci pot sa apara probleme.''
Eu provin din impreunarea a doua nationalitati. Mama, apartinea ,,majoritarilor''(romanca)iar tata, minoritarilor.
Bunica din partea tatalui, s-a recasatorit cu un roman pe cand tata avea doi ani.I-a interzis bunicii sa vorbeasca in lb. materna cu tata si cu copilul care a aparut in urma celei de a doua casatorii.
In familie s-a vorbit numai romaneste,s-au tinut toate sarbatorile crestin-ortodoxe fara sa primim de la minoritari decat cateva retete de mancare.Legatura cu rudele de peste granita s-a mentinut destul de greu intr-o anumita perioada;parintii si fratii bunicii au trecut prin clipe grele in lagarul de la Tg. Jiu pe la 1900 si un pic.
In concluzie cei care au pus piciorul pe pamantul romanesc au avut probleme datorita nationalitatii lor si a obiceiurilor care ieseau din tipar;tata care s-a nascut in Romania a fost sicanat.A trebuit sa renunte la cetatenia pe care o avea din nastere ca sa se poata casatorii cu mama, apoi a fost un om cu ,,probleme''datorita faptului ca era de alta ,,origine''.Eu nu am avut de suferit.Deja numele tatalui se schimbase la obtinerea cetateniei romane,obiceiurile le-am dobandit de la mama.Am iubit si iubesc tara in care m-am nascut si sunt indragostita- lulea de orasul de bastina-Bucurestiul.Tre'sa marturisesc cu mana pe inima, ca mi se urca sangele in teasta cand aud vorbindu-se despre cea de-a doua jumatate, 'a minoritara, in termeni peiorativi,de genul:broscari, macaronari, mafioti sau alte cuvinte de ,,duh''.
Ce am invatat din aceasta combinatie de nationalitati, este sa respect oamenii, indiferent de grupul din care fac parte.
Mai am un pic de lucrat la capitolul- minoritate sexuala.Nu pot sa fiu senina cand vad la tv.carnavalurile tematice si expunerile cam ,,brutale''.Imi spun mereu ca asta se intampla deoarece vor sa fie respectati si perceputi altfel de cum sunt acum.
M-am intrebat cum as fi reactionat daca unul din membrii familiei mele, sau unul dintre prieteni, ar fi avut o astfel de orientare sexuala si nu am putut sa raspund. Am folosit cuvantul-reactionat in sensul de gandit si nu de actionat. Nu pot sa dau un raspuns sincer la intrebarea pe care mi-am pus-o.Nu am o opinie formata si consider ca este bine pentru mine; mai am o sansa.
Draga mea,am si eu defectele mele. Nu toate mintile sunt ,,destupate''complet.
Am uitat sa mentionez ca cea mai mare confruntare dintre partea romana si partea italiana din mine, a avut loc, cand o echipa de fotbal romaneasca a jucat cu o echipa italieneasca. Sa vezi gazon porti si alte goluri in sufletul meu.Pana la urma greutatea mai mare a avut-o partea romana din mine.Sunt romanca!Paaaaaaaaaaaaa1






____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
#97716 (raspuns la: #97475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...