comentarii

dragoste suflet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Intai dragostea......... - de Motzoc la: 19/10/2006 19:39:56
(la: cele patru legaminte)
Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeieşti. Sărman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă tuturor îngenuncherilor. Omule bun, pune în cugetul şi fapta ta întâi dragostea!

Întâi dragostea. Nu dragostea nesăţioasă, dragostea de bogăţie, de femei, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumuseţe, de lumină, de adevăr, dragostea-mângâiere, îndemn şi creaţie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrăneşte pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial.

Dragostea este cheia clipei şi a veşniciei. Dragostea împrăştie urâtul - urâtul singurătăţii, topeşte răul- răul întunericului, alungă tiparele şi hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni fiinţă nouă şi nerobitoare. Dragostea naşte şi pârguieşte rodul, transfigurează şi înalţă sufletul; prin ea, dumnezeiasca faţă joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre.

Acolo unde nu e dragoste stăpânesc întunericul şi urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea şi toate chipurile prostiei omeneşti. Omul care nu iubeşte nu înţelege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse. Graiul minunilor îi este cu desăvârşire închis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici conştiinţă adâncă.

Este în firea omului să învingă prin dragoste. Dumnezeul întrupat ne-a dezvăluit lumea nouă, adevărul, viaţa şi puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Să iubeşti un copac, o floare, un copil, o femeie, să iubeşti pământul aspru şi cerul boltit albastru, să iubeşti totul, chipuri şi sensuri, totul: joc, cântec, lumină, jocul şi armonia cosmică; să iubeşti îndeosebi omul, fratele tău, bun sau ticălos, tare sau slab, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu puterile tale însutite peste fiinţa legată de păcat. Cine nu iubeşte nu are simţuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipeşte în liniştea depărtărilor i se închid. Grăuntele de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastă îl dezvăluie şi-l creşte dragostea.

Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa.

Aşa vine pacea, pacea adevărată, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca zborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu. Când ai pornit să fii om, să ştii că dragostea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste şi mâna ta bâjbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine!

Cristina - de CRISTINAMARESH la: 12/02/2006 20:50:35
(la: Cristina...)
Ai dreptate nu sunt fericita si nu voi fii niciodata fericita ,atata timp cat retraiesc clipele de dragoste din timpul liceului .
Vremuri apuse ,cu un parfum aparte la care tanjesc din ce in ce mai mult ; sa fie oare din cauza varstei ?
Fiind femeie matura,apropiindu-ma vertiginos spre 42 de primaveri,
consider ca atunci ,la despartirea de cea mai pura dragoste ,sufletul meu a suferit o profunda transformare .
In fiecare an, in luna iunie , de aniversarea SA ,ma intreb ce face EL ,cum mai arata ,are copii,este fericit cu adevarat?
Sunt intrebari care niciodata poate nu vor avea un raspuns si ma vor chinui toata viata si toata moartea !
Personal nu cred in sufletul - de Daniel Racovitan la: 05/11/2003 07:52:27
(la: suflet pereche)
Personal nu cred in sufletul pereche; cred ca este posibila o potrivire extraordinara a doi oameni, un lucru rar deatfel (ca de-aia-i extraordinar, hehe)...

Este cel mult un ideal, si ca toate idealurile, este de neatins.
Dragostea perfecta? -- numai Dumnezeu o poate oferi.
de dragoste - de bluey2564 la: 05/03/2004 04:08:16
(la: Dragoste)
Dragoste inseamna mai mult decat ceea ce simtim fata de partenerul de cuplu, fata de copii, de parinti, de apropiati.
Nu degeaba, in limba romana, e un substantiv de genul feminin... Ea imbraca atat de multe vestminte, se manifesta in atat de multe moduri, trebuie doar sa stii sa o recunosti...
Dragoste este si ceea ce simtim atunci cand, prima oara intr-un an, observam ca a inflorit zarzarul din coltul strazii... Dragoste e si cand, in lumina aurie a dupa-amiezei, intelegem ca miroase a toamna...
Tot ceea ce ne bucura si ne mangaie sufletul, oricum ar veni si de oriunde, e un mesaj de dragoste... O sa intind mai tare coarda si o sa spun ca si frenezia suporterilor ce urmaresc o competitie sportiva e tot o manifestare de dragoste...
Iubim tot timpul si iubim atat de multe lucruri in atat de multe moduri.. Inainte de a analiza cat sunt de bune sau de rele toate cate le iubim fiecare dintre noi, n-ati vrea sa ne oprim o clipa si sa ne minunam de cat suntem de capabili sa iubim?
de dragoste - de SIMONA MARIA la: 18/07/2004 19:43:21
(la: De Dragoste)
Intr-adevar ,in viata de zi cu zi noi vrem numai sa luam nu sa si dam ,iar dragostea este cel mai frumos lucru din viata unui om si unde dragoste nu e nimic nu e.Fiecare lucru pe care-l faci trebuie sa-l faci cu dragoste si cu atat mai mult dragostea fata de aproapele tau ,de a impartasi cu cei de langa tine acelasi lucru iti da un sentiment de satisfactie si de liniste nemaintilnita.In tot ceea ce faci trebuie sa pui suflet si dragoste si astfel privim viata cu mai mult curaj.Dragostea poate muta muntii din loc si ne da posibilitatea de a vorbi in aceiasi limba cu cei de langa noi.
Nu ne putem bate joc de un astfel de lucru sacru,unic in viata noastra,care este DRAGOSTEA
#18042 (raspuns la: #18010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea de om -Pt. desdemona - #21614, - de Muresh la: 11/09/2004 05:58:10
(la: Preoti homosexuali?)
Mentionez ca in majoritatea subiectelor suntem de acord .
Principial , desi s-ar putea ca omul se naste homosexual si , de aceea nu sta in puterea lui sa se schimbe , nu i-as recomanda sa imbrace sutana decat pt. a servi pe cei ca el , si nu altminteri .

Vorbeam de calitatile necesare pt. "a face" un preot bun . Incercasem sa clasific importanta spiritualitatii vs. experienta de viata .
De fapt cel mai important lucru este dragostea de om . Un preot cu dragoste de om poate gresi din lipsa de har sau din lipsa experientei de viata , dar il prefer unui suflet rece si instrainat care nu se iubeste nici macar pe el insusi .

Cugetari ...., nu controversa .
#21762 (raspuns la: #21614) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragostea si Biblia - de AlexM la: 26/09/2004 09:53:02
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Destin imi dadu cateva aspecte din Biblie care ar putea cu indulgenta sa arate cate ceva din trairile lui X si Y vis a vis de dragostea intre barbat si Femeie.
Cred ca intrebarea mea nu a fost perceputa cum trebuia, foarte probabil ca nu am formulat-o eu cum trebuie. Hai sa explic putin din ceea ce gandisem in prealabil cand am pus aceasta intrebare.
In Biblie e tot vorbeste cu predilectie de 2 feluri de iubire. Iubirea fata de Dumnezeu si Iubirea fata de aproapele tau. Prin iubirea de Dumnezeu se pare ca e clar ce se vrea. Iubesteti Zeul, iubeste (?) cel caruia te inchini.(Ca o paranteza: io am mari probleme cu asta pentru ca nu pot dezvolta sentimente de iubire decat vis a vis de persoane. Nu pot iubi ceva de care sincer, imi este frica, poa sa-mi spuna cine o vrea si ce o vrea. Cand mi-e frica, mi-e frica, acolo nu mai e loc de nici o iubire).
Iubesteti aproapele.. asta, sa nu bat campii prea tare o inteleg ca inemnul iubeste pe orice om.Cat de fiabil si aplicabil in practica este acest lucru, hai sa mai traim sanatosi. Intodeauna or sa fie diferente intre sentimentele nostre pentru oamenii care ne incojoara, pentru unii simtind mai mult, pentru altii mai putin. Este un deziderat acest indemn , un indemn, dar sansele de reushita -cinsit vorbind - sint extrem de reduse. A, da! Fii amabil, fii saritor, ajuta daca poti, nu te gandi sa ceri ceva la schimb pentru ceea ce faci, nu scoate ochii daca ai facut ceva pentru cineva, iarta daca poti!!! Dar asta nu este iubire ci este simplu un mod de a usura convietuirea in societate si este in acelasi timp un mod de usura interactiunea umana.
De ce spusei toata polologhia asta? Pentru ca aparent, cei care au scris textele biblice au fost capabili sa dea astfel de exemple de bunatate in relatiile interumane. Revenind la subiectul dragostea intre barbat si femeie, mie imi pare ca acolo in Biblie nu e asa ceva tocmai pentru ca nu a avut cine sa scrie asta. Cei care au scris textele biblice, ori nu au avut astfel de experiente personale, ori nu au vrut sa amestece experientele lor personale in textele la care scriau.
De ce ar fi important acest lucru? In opinia mea ar fi important pentru a vedea planurile comparative. Orice om este in stare sa analizeze nishte porunci cand astea se interesecteaza cu viata lui de zi cu zi. Scrie "nu fura", se uita cum apare asta in viata lui, e de acord si spune: nu e bine sa furi. Porunca buna, o bila alba pentru Biblie. Asta la aspectul practic. Cand e vorba de aspectul sufletesc, aici e marea buba. Pentru ca vorbind de iubire, omul o sa incerce ceea ce simte vis a vis de o fiinta umana sa o extrapoleze si la natura divina. Aici ma inteb daca nu cumva acest aspect este lasat voit la o parte. Asa o fi? Oamenii care sint sihashtri, care traiesc singuri, acesti oameni cu greutate pot dezvolta sentimente de iubire catre aproapele lor tocmai prin singuratatea in care traiesc. Iubirea e oricum greu de ascuns, ea putand fi confundata cu bunatatea deoarece este greu de facut deosebire intre actiunile care le facem din iubire pentru cineva si actiunile care le facem din simpla bunatate. Ca sa nu o mai lalaiesc mult, aparent cei care au scris textele nu au avut experiente personale de dragoste.Daca ele au existat in vietile lor, atunci aceste sentimente nu razbat din textele lor.
Desigur, iubirea fata sa zeul caruia i se inchinau este exprimata de foarte multe ori. Dar revin la ceea ce am spus la inceputul acestui text. Cand ti-e frica nu poti iubi (eu unul). Iubeau acesti oameni cu adevarat zeitatea care o adorau sau ei faceau un simplu turn off al sentimentelor si decretau frica ca iubire? Hmmm... dificil de spus. Poate este cineva printre noi care poate spune ca el iubeste pe Dumnezeu mai mult decat iubeste o fiinta umana si daca da, poate este in stare sa ne arate natura acestor sentimente. Eu unul am mari minusuri la acest capitol.

cu stima,

AlexM
#23412 (raspuns la: #23408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre suflet - de ueit la: 20/10/2004 12:31:02
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
DESTIN,

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Poti fi mai explicit ? Care sunt aceste doctrine ?

Din cate stiu eu stiintza lucreaza cu modele, ipoteze, teorii dar nu cu doctrine. Religia se foloseste de doctrine. Din pacate religia este confuza si in aceasta privintza. In Vechiul Testament ideea de suflet abia daca apare. Nu exista judecata de apoi, rai sau iad. De fapt, ideea unui suflet nemuritor pare a fi combatuta de Vechiul Testament:

Geneza 2:7

"Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu"

A se remarca faptul ca omul insusi este sufletul, nu o parte separata, un balast al sufletului.
Cuvantul ebraic tradus in romaneste ca suflet este " nephesh". Este folosit pentru oameni si animale si sensul sau este de creatura vie, care respira.

Ideea de suflet in sens modern a fost probabil preluata de crestinism din filozofia greaca. Nu vad de ce ideile unor oameni de acum 2-3000 de ani trebuie pretuite mai mult decat concluziile stiintzei moderne. Fara indoiala inteligenti, acei oameni erau lipsiti de cunostinte elementare in ceea ce priveste functionarea organismului uman. Creierul era considerat un organ de mica importanta. Nu este de mirare ca ei au putut emite ipoteze greshite.

"Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate."

Nimic mai adevarat. Nu numai ca doctrinele religioase nu au nici o legatura cu faptele, dar sunt contrazise de fapte.

"Putem afirma cu certitudine ca exista legaturi intre procesele mentale si cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura si modul de functionare al acestor conexiuni stim putin, sau chiar nimic."

Este adevarat ca modul in care este stocata memoria la nivel neuronal este inca un mister. Nimeni insa nu contesta ca ea este stocata in creier. Nu vad cum ignoranta unuia care nu stie cum este scrisa informatia pe un CD poate sa-i dea sperante ca dupa ce distruge CD-ul respectiv ea va continua sa persiste independent. In nici un caz ignoranta cu privire la un anumit subiect nu se poate constitui intr-un argument.

"Sa privim judecatile de valoare concrete si actiunile umane specifice,acestea nu se preteaza la a fi analizate dincolo de ele insele."

Cum ai ajuns la aceasta concluzie ? De vreme ce inca nu cunoastem in detaliu procesele la nivel neuronal nu ne putem, cred, pronunta in aceasta privinta.
Chiar daca ar fi asa, eu nu sustin ca universul este strict determinist si nici mecanica cuantica nu sustine asta. Nu vad insa cum un creier ce nu functioneaza pe baze deterministe ar implica un suflet nemuritor.

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

Poti sa detaliezi in ce consta "dualismul metodologic insurmontabil" ?

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului.""

Folosesti aici un argument circular. Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului pentru ca mai apoi sa arati necesitatea sufletului. Ce te face sa crezi ca un creier nu este capabil de generarea acestor sentimente? Si de ce crezi ca localizarea lor in creier le-ar diminua valoarea?

Observ si un alt tip de argument, de asemeni eronat, acela ca o ipoteza indezirabila trebuie sa fie falsa si una dezirabila adevarata. Este un argument des folosit de biserica pentru a-i atrage pe oameni. Eu cred ca este bine sa facem abstractzie de dorintzele noastre si sa privim cu curaj adevarul in fatza.

Daca prin spiritualitate te referi la religie sunt de acord cu tine. Inexistenta unui suflet nemuritor face religia inutila. Asta este. O teorie falsa ramane falsa oricati oameni ar dori contrariul. Sa nu pierdem timpul, cum am facut mii de ani, peticind-o sau ignorand faptele.

P.S.

Probabil analogia cu monitorul nu este intocmai corecta. Ce am vrut sa spun este ca sufletul este un proces, produsul activitatii unei entitati materiale (creierul) si nu o entitate de sine statatoare. Nu a fost in intentia mea sa sustin o analogie totala (gresita de altfel) intre modul de functionare al creierului si cel al calculatoarelor.

Astept raspunsul tau, poate si parerile altora. Pe curand.
#25662 (raspuns la: #25632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suflet nemuritor - de (anonim) la: 23/10/2004 19:39:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela Vasiloi. Va trimit acest pasaj, care serveste de prefata la o carte a mea de poezie. Prin aceasta se explica tonul cam prea sentimental, dar in el vei gasi niste raspunsuri la nedumeririle tale.

Teribilul dar al existenţei umane

Viaţa omului este aidoma unei lumânări arzânde - cât timp trupul ei e drept şi tare, neîncovoiat încă sub povara picăturilor fierbinţi de ceară, sufletul ei - flacăra - pâlpâie vesel şi curajos, alungând întuneri-cul din jur, fie şi numai la o distanţă de doi paşi. Dar când trupul ei schilodit se pleacă, mistuindu-se şi deformându-se, flacăra-i se micşorează şi se stinge treptat, nemaiputând lupta cu bezna nopţii. La fel şi sufletul omului - cât timp trupul e puternic şi în floare, el se străduieşte să lumineze cât mai departe, învingând cu uşurinţă mizeriile şi greutăţile existenţei cotidiene. Însă trupul lui pierzând vigoarea şi prospeţimea, deformându-se sub loviturile destinului său material, flacăra sufletului se stinge lent şi ireversibil, risipindu-şi harurile şi calităţile de altă dată.
Este o iluzie, că sufletul omului ar fi acelaşi din momentul naşterii până în clipa plecării sale în neant. Nu, el creşte şi se schimbă în cursul vieţii, flacăra lui prinzând putere şi atingându-şi apogeul în timpul maturităţii sale spirituale, ca mai apoi să scadă şi să se împuţineze, irosindu-şi energia vitală. Şi dacă cu moartea materială a trupului sufletul îşi găseşte alt locaş în nemărginirea Universului, atunci ce suflet pleacă în neant din trupul vlăguit, chinuit de boli al unui bătrân căzut în degradare mintală, pentru care lumea nu mai are nici contururi, nici culoare, nici arome?! Când trupul e plin de viaţă, flacăra sufletului, mândră şi nesupusă, se aprinde mai luminos sub vânturile vitrege ale sorţii, sfidând cu îndrăzneală stihia existenţei, pe când în pragul bătrâneţii o boare slabă o poate stinge lesne.
Deplâng această tragedie a vieţii şi morţii, a naşterii şi a dispariţiei fără speranţă de reîntoarcere, dar nu doresc să-mi înşel raţiunea cu iluzii deşarte. Fie că am apărut pe Pământ pentru o clipă efemeră, fie că voi dispare fără urmă, dizolvându-mă în materia mută a Universului - vreau să-mi trăiesc viaţa în deplina cunoştinţă a destinului omenesc.
O iluzie poate fi minunată, pentru că o croim după dorinţa şi bunul nostru plac, dar Adevărul este independent de voinţa noastră. Eu îl respect mai presus de toate. Realitatea poate fi influenţată şi manipulată doar prin muncă, nicidecum prin rugă şi dorinţă, oricât de fierbinţi, violente şi nemărginite. Adevărul este că noi singuri ne transformăm viaţa într-un iad, fiind egoişti, nesăţiosi, invidioşi, indiferenţi şi neîndurători unii cu alţii. Din păcate, aceste vicii omeneşti sunt provenite chiar din acele instincte naturale, care ne-au ajutat să evoluăm şi să supravieţuim ca specie. Oare nu este evident, că egoismul şi cruzimea omenească vin din instinctul animalic al fiarei, care ucide pentru a-şi potoli foamea sau a prolifera? Dar omul a urcat pe o treaptă superioară, transformându-şi cruzimea într-un instrument desăvârşit, devenind în stare să-şi ucidă aproapele pentru o sumedenie de alte motive. Dacă înţelegem acest lucru, putem încerca să luptăm cu natura noastră animalică, cu patimile trupului material. Pentru că omul în evoluţia sa a atins şi alte culmi - culmile spiritului şi raţiunii. Din fericire, acestea s-au dovedit şi ele utile pentru prosperarea speciei. Din fericire, sentimentele de compasiune, prietenie, dragoste, simţul dreptăţii au devenit temelia acelui principiu moral, care e în stare să ţină piept - cu succes variabil - tendinţelor distrugătoare ale patimilor omeneşti. Numai datorită acestui echilibru şubred am supravieţuit şi vom supravieţui, dacă vom reuşi să-l menţinem. Dar nu este oare evident, că şi aceste sentimente înălţătoare sunt înrudite cu vitejia şi spiritul de sacrificiu al animalului, care îşi apără puii şi soţul, cu dragostea maternă de care e capabil orice animal superior? Oare fidelitatea de o viaţă a unor păsări nu ne convinge, că ele sunt capabile de sentimente, pe care noi în orbirea şi fudulia noastră ne-am încăpăţînat să le considerăm pur omeneşti? Oare nu este evidentă înrudirea noastră cu lumea animală atât în plan psihologic, cât şi genetic, adică material? Nu-i clar că suntem plămădiţi din acelaşi aluat? Eu consider un act de înaltă trădare faptul, că refuzăm să recunoaştem apropierea şi înrudirea noastră cu fauna Terrei. Faptul, că am inventat pentru sine o provenienţă divină, miraculoasă şi spontană, evitând chinurile facerii, pe care le-a suportat Natura în modelarea şi definitivarea speciilor, izvorăşte din dispreţul nostru camuflat pentru Creaţia ei, din orgoliul nostru nesăbuit. Nu trebuie să avem iluzii în privinţa provenienţei noastre divine - e destul miracol în faptul, că am apărut în puterea legilor naturale, ca un rezultat firesc al dezvoltării materiei. Nu trebuie să uităm, că bunul şi răul din noi îşi trag rădăcinile din Pământ, din drama evoluţiei terestre.
Suntem minusculi prin fizicul, faptele, bucuriile şi nevoile noastre, mari suntem doar prin inima şi raţiunea noastră, prin capacitatea de a reflecta infinitul. Acestea sunt două lucruri care ne ridică de asupra existenţei noastre, unica speranţă care ne promite dăinuirea în timp şi spaţiu. Nu schimb acest Adevăr pe promisiuni mincinoase, pe iluzia unei veşnice existenţe într-un rai lipsit de vlagă şi conţinut. O fi minciuna dulce, eu prefer amarul Adevărului. Prefer să lupt pentru a schimba ceva spre bine aici, în unica noastră existenţă reală şi incontestabilă - în măsura modestelor mele posibilităţi.

Adela Vasiloi
#26049 (raspuns la: #25672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea nu ucide - de Boddhisattva la: 07/01/2005 12:10:10
(la: Dragostea Ucide)
Dragostea nu ucide,doar mutileaza sufletele slabe.Dragostea raneste iar ranile ei sunt cele mai dureroase si adanci.Dar nu te omoara ci te educa ,te intareste,te face mai puternic.
Poezia este frumoasa,un pic cam satanic limbajul totusi.
Sufletul este reflexia lui Du - de mya la: 18/01/2005 04:56:24
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sufletul este reflexia lui Dumnezeu in om (oameni).

Cine a spus aceasta?

In cartile despre vietile sfintilor se spun chestii de genul asta, sfintii le-au zis fiindca ei le-au trait.

Ca axioma, afirmatia nu rezista criticii - nu e nici pe departe evidenta, ba inca contine, implicit, afirmatii, care trebuiesc demonstrate ele-insele. Existenta lui Dumnezeu, de exemplu.
Dar si in cazul, ca o acceptam nedemonstrata, nu vad cum ar riesi din ea, ca
"D-aia e nemuritor, vesnic, in fericire deplina etc etc etc. "


Sfintii nu au simtit nevoia sa demonstreze ca la circ existenta lui Dumnezeu pentru masele de oameni. Cine vrea sa afle adevarul despre sensul vietii si al mortii il cauta singur si afla in cele din urma. Acum, sincer...daca ar veni unul iluminat si ar zice: "Ascultati mai oameni buni ce va zic: sufletul e precum Dumnezeu, sunteti toti ca Dumnezeu dar nu o stiti inca. Sunteti mai fericiti decat va imaginati da' nu stiti. Iesiti din "haina" ego-ului, a simturilor, a aparentelor si treziti-va la viata....etc, etc" zice lumea ca e cazut in cap. Cine-l crede pe cuvant? Vor toti dovezi. Si dupa ce-ar primi dovezile in cauza, tot nu l-ar crede, l-ar lua lumea de dement, bolnav psihic. D-aia se zice ca fiecare om trebuie sa-si gaseasca adevarul in el insusi, in sine...sa caute in el (prin introspectie) ceea ce-i lipseste si nu in afara, mediu si imprejurari, societate sau altii. Daca ar fi asa de usor, sa vina unul din afara (spiritual pe bune) si sa-ti explice ce sa faci, sa-ti faca demonstratii asa pe loc, la botul calului...nu s-ar mai chinui numeni sa ajunga la introspectie, adevar, sine, suflet, Dumnezeu, nu? Stiu ca toti vor "instant satisfaction" da' uite ca nu merge asa de usor, deh.

Apar si intrebari: care este diferenta dintre "nemuritor" si "vesnic"? "fericirea deplina", unde ai vazut-o?.

Nu e nici o diferenta intre nemuritor, vesnic si fericire deplina. Sunt insiruiri/caracteristici ale sufletului fiecarui om. Daca sufletul e precum Dumezeu in fiecare om, atunci e nemuritor (ca Dumnezeu), e vesnic (precum Dumnezeu) si e in fericire deplina (iar ca Dumnezeu). Nu are nevoie de "distractii" ca sa fie fericit, are tot ce-i trebuie :))

Sfintii sunt fericiti tot timpul si apoi mare parte dintre calugari si calugarite (dar nu tot timpul, se straduiesc intens insa ;-)). La ei am vazut-o.

Un om normal intotdeuana doreste mai mult decat are, tanjeste dupa ceva nu tocmai realizabil - dragoste nemarginita, frumusete absoluta, nemurire de asemenea...

De acord. Tanjeste mereu dupa ceva care sa-i dea fericire deplina, frumusete vesnica, viata fara de moarte...adica Dumnezeu ;-). Da' nu stie dupa ce tanjeste, cauta in afara si nu inauntru.

Exista o singura categorie de oameni pe deplin fericiti, dar nu sunt sanatosi psihic

E drept ca exista si bolnavi psihic care traiesc intr-un fel de stare de fericire. Am citit despre, am cunoscut. Sufletul lor e oarecum mai blocat la chestiile exterioare si mai "in tune" cu interiorul. D-aia uneori pot sa fie mai receptivi la chestii divine. Oricum, chestia e mai subtila, se intampla rar si depinde de boli. Am citit despre asta, tot in carti despre sfinti. Da' nu sunt singurii cu fericire absoluta, fara discutie ca nu.

"Simplu" este un cuvant, care inlocuieste, intr-o conversatie politicoasa, cuvantul "prost", pentru a nu ofensa bietii oameni neinstruiti, fara prea multa carte, fara idei etc.etc.etc
Salut!
.

Sigur, fiecare cu interpretarile lui. Eu cand am zis simplu m-am gandit la simplu ca in "pur/necomplicat/clar"...ceva de genul asta. Nu am vrut sa fac pe desteapta, nici vorba. Si pe urma partea cu "mai multa carte" nu e relevanta, exista sfinti analfabeti asa ca...e loc pentru toata lumea. Norocul nostru...al astora mai fara scoala ;-) (intru si eu aici, recunosc!).

#33651 (raspuns la: #33642) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oare a existat dragoste? - de copilul la: 18/01/2005 18:43:54
(la: Oare ce sa fac???)
Întrebarea, retorică este : Oare a existat dragoste în relaţie cu fosta prietenă? Oare s-a trezit cu adevărat la realitate? De ce s-a trezit aşa târziu la realitate? A fost necesar să apară în viaţa lui o altă persoană, pentru a-şi da seama de adevăratele sentimente, pe care le nutreşte faţă de fosta prietenă. Nu sunt rea şi nici în măsură să-i judec eu pe alţii, dar confruntându-mă cu aceeaşi situaţie, amintirile mă încarcă cu energie negativă. Îmi creează o stare de spirit cu mai puţin optimism şi suficient de mult pesimism şi acea stare de a critica. Părerea mea, dacă aş fi în situaţia persoanei în cauză, este:"deschide ochii sufletului şi apoi să începi cu ploaia de vorbe drăgătoase".
Dragostea platonica - de Honey in the Sunshine la: 25/05/2005 22:19:04
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Probabil a suferit modificari de-a lungul timpului dragostea asta a lui Platon..

Din cate stiu eu nenea P. definea dragostea suprema ca fiind dragostea pentru Dumnezeu si om in sine (deci pentru umanitate in general), iar cea la care se refera "iubirea platonica" e stadiul acela in care nu mai iubesti doar un corp, ci si un suflet, ideile si principiile lui, gandurile, tot ceea ce tine de interiorul corpului care ti-a atras interesul la inceput... Dar nu exclude iubirea "carnala".

In rest, sunt de acord cu tine.. Nu exista dragoste fara sex, sau cel putin nu e implinita.
Doar vorbim de un sentiment foarte complex care pentru a ajunge la intensitate maxima trebuie sa se manifeste pe toate planurile si sa impreuneze tot ceea ce inseamna o persoana, toate simturile lui.

Un barbat si o femeie, insa, pot fi simpli prieteni.Atunci cand ambii sunt indragostiti de altcineva sau cand deja relatia lor are prea mult trecut in spate ca sa reuseasca sa se vada in principal ca "mascul" si "femela" si nu ca doua persoane.
Atunci cand ma uit la un prieten vad omul, ceea ce inseamna el pentru mine, nu neaparat "un barbat".

Dragostea pe internet... Utopie cu siguranta nu e... s-a intamplat de prea multe ori. Dar cei care intra in capcana sunt ori tare naivi ori cu o nevoie atat de mare de dragoste incat o accepta de oriunde ar veni ea.


____________________________________
Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit
faci DRAGOSTE nu "nu-stiu-ce-fel-de-tip-de-sex" - de bpe330 la: 26/05/2005 01:21:25
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
power overwhelming
au gresit cei care au impartit sexul in sex-oral sex-normal, sex-clasic, etc.
de fapt totul este o proba a CUPLULUI:
>> un cuplu cu o legatura FOARTE BUNA nu va avea NICI O RETINERE
IN A FACE ORICE, cu oricare parte a corpului persoanei iubite (se intelege ca ambii sunt sanatosi fizico-psihic).Nu vad ce anume i-ar retine sa se bucure PLENAR unul de celalat...
>> cind TE BUCURI de partener(-a) nu este important ce faci, care parte a corpului in care parte intra, etc.Astea sunt DETALII neinteresante.Importanta este TRAIREA COMUNA de care putine CUPLURI au parte: DRAGOSTEA-TOTALA...
>> este vorba despre BUCURIA provocata de UNIREA-TOTALA si la nivel mental si fizic a celor doi, care, in cele mai fericite cazuri, se finalizeaza SIMULTAN, prin FOCURI-DE-ARTIFICII
>>va doresc sa avetzi parte de cit mai multe astfel de episoade, tot mai rare in zilele noastre.....Tot mai rare din cauza tot mai multor "oameni-fara-suflet", care urmaresc doar BANUL si care nu dau importanta SUFLETULUI si INIMII...Imaginati-va un om bogat si fara suflet cum face sex-oral cu o femeie: e ceva ce nu merita atentia nimanui, nici macar a femeii in cauza (ea macar are consolarea banului sustras de la omul-bogat).Probabil ca tipul de parteneri descris mai sus a ajuns un cliseu care acum influenteaza pe toti (cei slabi), care tind sa faca si ei ... sex-oral.Ceea ce nu e cazul UNUI CUPLU NORMAL, format din doi parteneri care tin la inimile si sufletele lor..
>> concluzie: cuplurile normale NU fac sex-oral(chiar cind unor rauvoitori l-i se opare ca fac)... pentru ca, atunci cind sunt in "69" ei nu se gindesc la nimic, ei TRAIESC CLIPE UNICE DE FERICIRE care nu se pot descrie in CUVINTE....
>> va doresc sa avetzi parte de cit mai multe astfel de CLIPE
>> sa fiti IUBITI !
#51307 (raspuns la: #51127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea "platonica"... - de A-girl la: 27/05/2005 22:26:50
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Da asa este, dragostea "platonica" e doar un mit. Nu se poate spune ca doi indragostiti, doi oameni care se iubesc, se iubesc doar "platonic", fara a interveni si dorinta carnala.. Adevarul este ca iubim cu sufletul, dar in acelasi timp iubim si cu trupul, cu alte cuvinte iubim cu trup si suflet, cu totul.
Marea va fi intodeauna in sufletul meu - de daniela_sorina_albeanu la: 27/10/2005 10:30:52
(la: Marea Neagra, amintiri)
Marea va reprezenta intodeauna un balsam pentru sufletul meu.Inca din copilarie bucuria vacantelor mele era sa merg la mare. Iubesc marea cu fiecare particica a sufletului meu! Am transmis aceasta dragoste si fetitei mele , pentru care nici o vacanta nu e mai minunata ca aceea petrecuta pe malul marii. Nimic nu este mai frumos ca sunetul marii, noaptea! Marea a fost si martora dragostei mele!Pe o faleza la mare, am dansat in aer liber cu sotul meu. La mare a fost fata mea la prima ei discoteca acum doi ani.
Imi doresc sa vizitez intr-o zi Balcicul! O vara fara mare, parca nu este vara.
Sufletul omului are si - de casyana la: 28/10/2005 18:27:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Sufletul omului are si el o lucrare asemănătoare cu cea a îngerilor. El are credinţa şi dragostea de Dumnezeu şi îl slujeste cu frică şi cutremur. Sufletul omului are şi el puterea de a sluji, de a ajuta pe fraţii săi, de a-i mîngîia în necazuri, de a-i îintări cuvîntul şi de a veni întotdeauna spre ajutorul lor.

Sufletul reprezintă într-un fel Crezul vieţii căci cu cît sufletul este mai luminat, cu cît purtăm mai mult dragostea de Dumnezeu, cu atît putem determina producerea de cît mai multe fapte bune, trăi mai bine şi mai împăcaţi, putem primi Mîntuirea.

Sufletul reprezintă dragoste, iubire, pace, un portativ de însuşiri care ne călăuzeşte pe anevoiosul drum în viaţă, Nu putem pleca pe drumul vieţii decît cu un suflet binecuvîntat de Dumnezeu, împăcat şi plin de lumină.

Omul, asemenea începătoriilor, stăpîneşte oraşe, ţări şi ţinuturi, dă legi şi conduce suflete după cum a zis Dumnezeu: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi"(Facerea 1, 28)

Sufletul omului curat şi luminat de puterea lui Dumnezeu stăpîneşte pe Ispititor, îl arde cu rugăciunea şi îl alungă cu credinţă. Sufletul nu vrea să facă voia lor şi, mai ales, nu se lasă biruit de patimile trupului şi ale sufletului căci Sfînta Treime este mereu apoape de noi, ba chiar şi ne ocroteste de cel viclean.

Sufletul, se poate spune că este un dar, căci acesta este un cadou de la Dumnezeu. Sufletul ne conduce în viaţă, ba chiar ne face să trăim, sufletul ne dă prosperitate, ne însemnează faţă de alţi oameni, sufletul ne educă, ne maturizează, ne arde, ne arată mînie, poate fura alte suflete, poate respinge, poate omori, sufletul poate fi un atu, o amintire, poate însemna speranţă, flacără, dorinţă, sufletul este lumina, sufletul este scînteia focului lui Dumnezeu care sălăşluieşte în noi.

În funcţie de viaţa noastră, de calea pe care o alegem, de influenţe şi de educaţie, sufletul are întotdeauna o parte bună în el, reprezentînd partea optimistă a lucrurilor.

Sufletul este nemuritor! Sufletul nu fură! Sufletul este doar locul unde se adună păcatele! Sufletul nu este ironic! Sufletul este un moştenitor! Sufletul poate lua decizii, iar aceste decizii pot fi influenţate sau nu.

----------------------------------------------------------------------
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"



Asculta-ti sufletul - de Lady Allia la: 09/11/2005 16:30:30
(la: Iubire interzisa?)
Draga Flory,
nu stiu daca eu sunt in masura sa iti spun ceea ce simt, sau daca este defapt cineva in masura sa-ti spuna, dar, pentru ca ai cerut niste opinii am sa incerc sa spun ce cred eu, defapt ce simt eu.
Am citit aici despre "cuget", despre "adulter", despre "legi ale Bisericii", iar eu din pacate am cu totul alte opinii. Sunt ortodoxa si chiar sunt credincioasa, dar credinta mea nu are nimic de-a face cu legile bisericesti. Eu cred ca adevarata credinta este in sufletul nostru, este cea care ne indruma sa facem un lucru bun, o fapta nobila, este cea care ne face sa ne impreunam mainile intr-o ruga si sa vorbim cu D-zeu pentru ca, chiar credem in EL, pentru ca STIM ca exista, iar asta pentru ca avem CREDINTA.
Singurele legi de care tin cont sunt cele 10 legi, cele 10 porunci. Restul legilor au fost date de oameni pentru oameni din puctul meu de vedere. Multe sunt legi absurde deoarece se spune despre D-zeu ca "EL este lumina si dragostea suprema"...atunci ma intreb eu "de ce sa fie D-zeu impotriva acestei iubiri?". Eu cred ca EL nu este impotriva acestei iubiri daca este cu adevarat iubire, eu cred ca pe EL nu il intereseaza cand doi oameni care se iubesc nespus, sincer si devotat, care pot deveni un exemplu pentru cei din jur si chiar pentru Biserica ajung sa isi imparta viata si sa fie alaturi. Eu cred ca D-zeu ii iubeste pe indragostiti, ii iubeste pe cei care stiu sa daruiasca din suflet, ii iubeste pe cei care se daruiesc cu suflet! Asta este parerea mea.
Dar, inainte de toate va trebui sa privesti cu adevarat in SUFLETUL tau sa vezi ce simti, sa realizezi ca este IUBIRE si nu doar un sentiment care poate fi trecator, iar daca realizezi ca "nu stii cum ai trait pana acuma fara iubirea lui"...atunci eu va doresc sa va iubiti mult caci inseamna ca vei STII sigur ce sa faci. Daca iti asculti sufletul nu poate fi rau...nu are cum. El este adevaratul nostru cuget, adevarata noastra valoare, el ne reprezinta prin tot ceea ce facem si tot ceea ce suntem, el ne face sa fim oameni buni.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
Dragostea asta... - de tara_oglinzilor la: 12/11/2005 21:10:00
(la: Dragostea asta...)
si daca dragoste nu e ,nimic nu e!traieste ,bucura-ti sufletul ,sufletul inima si cugetul!e fumos, e frumos mirobolant de frumos,tot ceea ce traiesti!simti cum iti tremura sufletul de fericire!traieste din plin fiece clipa,si sa dea DZEU sa redescoperi cu fiece clipa ca poti fii iubita, dorita,admirata tot mai mult.si sa mai dea DZEU sa dureze vesnic ,sa nu se termine niciodata!oricum odata cu trecerea timpului te vei regasi tot mai mult in dragostea lui si asta va fii un sprijin sufletesc deosebit ,pt.tine!
Dragostea nu moare si M - de Malika la: 23/11/2005 21:08:16
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)



Dragostea nu moare si Maytrey sunt doua carti pe care le-as reciti oricand. O alta carte de suflet: Mataniile de Florence Barclay, doar cine a citit-o poate sa inteleaga intensitatea ei.Printesa captiva de Malika Outkfir e o carte captivanta, bazata pe fapte reale.Minunata.









"Searching for answeres to questions nobody asked " !




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...