comentarii

dragoste versus prietenie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
In mod clar nu e dragoste... - de camyb1981 la: 01/03/2005 09:55:32
(la: Dragoste prin Internet)
Nu are cum sa fie dragoste, pe net toata lumea isi proiecteaza o imagine ideala, sau in orice caz mai putin cenzurata si aproape imposibil de verificat... De exemplu, pe mine m-a impresionat odata un tip (printre altele) recitandu-mi o poezie pe care o auzise la o lansare de carte...Ulterior am aflat ca ajunsese acolo din greseala si ca era singura poezie pe care o stia (partial) pe de rost, pentru ca murea de foame si era o poezie de-a lui Sorescu, ceva cu "varza cu carne":))) Misto, nu?

Mi-am facut si prieteni foarte buni pe net, dar niciunul dintre ei nu imi era cunoscut in momentul in care ne-am intilnit, chiar daca nu era un contrast izbitor, diferentele existau.

Daca ai o relatie obisnuita si apoi intervine distanta, internetul poate ajuta sa-ti mai treaca din dor, dar nici discutiile cu persoana iubita nu sint aceleasi ca atunci cind esti fata in fata si te tii de mina:)

In concluzie, dragoste, nu, prietenie se poate!


"Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire , si totusi te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea."
fara dragoste, familie, priet - de oanacarmen la: 09/07/2006 21:14:48
(la: Nu pot sa traiesc fara...)
fara dragoste, familie, prieteni, cafea, tigari, catelul meu.
in cele mai multe cazuri (sa - de (anonim) la: 30/10/2003 05:10:18
(la: Continuand o dragoste)
in cele mai multe cazuri (sa zicem intre 80-90%) love sucks;
dragoste ~ atractie -> prietenie -> monotonie ->sooner or later -> sucks

afirmatie intarita de statisticile cu privire la cuplurile care mai devreme sau mai tarziu calca stramb (din plictiseala, etc)

cine n-a fost inselat inca (sau n-a inselat) inseamna ca nu s-a dres definitiv de naivitate
Unul din cei patru (altul fii - de Ingrid la: 10/12/2003 14:27:34
(la: www.romanialibera.com=Stefan Niculescu-Maier)
Unul din cei patru (altul fiind ,cred Petre Mihai Bacanu, iar restul poate stie Radu mai bine....):
Invitatie

Stefan Niculescu-Maier

Intr-o tara indepartata, a fost odata ca niciodata un grup de patru barbati care au decis sa scoata un ziar clandestin continand articole impotriva dictatorului. Cei patru si alti cativa care li se alaturasera au fost insa denuntati politiei secrete, arestati, inchisi, torturati si, cu exceptia unuia dintre ei, eliberati cu conditia de a domicilia fortat in diferite orase. Apoi in indepartata tara s-a produs o schimbare violenta de regim, pe care unii au numit-o “revolutie”, altii au numit-o “lovitura de stat”. Dictatorul a fost impuscat dupa un simulacru de judecata iar in urma schimbarii cei patru s-au reintalnit si au pus bazele unui ziar independent care, credeau ei la vremea aceea, avea sa aduca mult bine tarii.

O vreme, ziarul a reprezentat un sprijin moral si un reper etic pentru milioane de oameni din tara respectiva. Anii au trecut. Astazi, ziarul nu mai este nici pe departe ceea ce a fost. Dintre cei patru unul a murit, unul s-a stabilit in Statele Unite, unul scoate un supliment al ziarului iar unul, cel care a condus in toti acesti ani ziarul, isi contempla - poate cu nerabdare, poate cu anxietate - anii viitori de pensie, controlul ziarului fiind preluat de buna vreme de o firma straina.

Adesea nu realizam ca materializarea viselor noastre nu se produce la capatul unui drum pe care-l construim in minte ci chiar in momentele in care ne luptam pentru un ideal. Ca si in dragoste sau prietenie, sentimentul ca faci un lucru bun si drept se alimenteaza din el insusi, nu din anticiparea rezultatelor actiunilor care decurg din el. De fapt, de cele mai multe ori acest rezultat este neasteptat, pentru ca suntem prea implicati in prezent ca sa avem timp sa ne mai si gandim despre ce va fi. Doar pentru observatorii exteriori soarta celor care au un crez poate fi uneori evidenta. Dragostea neimpartasita si falsa prietenie sunt bune exemple si la acest capitol – greu ne vine sa credem!

Ca si pentru autorul acestor randuri, pentru majoritatea dintre dumneavoastra, stabilirea permanenta in afara Romaniei a reprezentat o salvare. Nu ma refer aici la o salvare economica. Strict material vorbind, destui dintre cei pe care-i cunosc ar fi fost mai bogati daca ar fi ramas in tara. (Desi regula nu se aplica de exemplu profesorilor, oamenilor de stiinta sau inginerilor pe care-i stiu, altor profesionisti intelectuali, care n-ar fi avut sansa de a avea o viata decenta practicandu-si meseria in Romania). Ma refer totusi in primul rand la o salvare morala, la iesirea dintr-o societate in care nimic nu se poate realiza fara relatii, iar ca regula generala valoarea acestor relatii este direct proportionala cu gradul lor de imoralitate, indecenta sau neprincipialitate. In Romania anului 2003, “moartea caprei vecinului” (fenomen natural, aleator) a devenit “uciderea caprei vecinului” (pagubirea vecinului cu premeditare). Iar crima propriu-zisa si pregatirea acesteia a devenit mai mult decat un deziderat pasiv, este o psihoza colectiva.....


Continuarea articolului in arhiva site-ului www.romanialibera.com

#6393 (raspuns la: #6392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de acord cu Belle si Horia - de desdemona la: 19/10/2004 11:34:21
(la: dragostea la distanta este posibila?)
Dar mai adaug ca mai este un tip de dragoste (nu neaparat legata de atractia fizica) ce indura testul timpului si distantei. Dragostea pentru prieteni, pentru rude aflate in departare, pentru fosti colegi. De-obicei nu ne uitam la aceste lucruri, dar cate-odata ne devin evindente, cand, dupa ani, ne intalnim cu vechi prieteni la care tinem. Cred ca fara ei, viata noastra n-ar fi la fel de bogata.

Desdemonita
Pt. Maturi, Aspiratoare... - de irma la: 06/05/2005 13:38:34
(la: ...)
Ati fost nostimi, dar acum va povestesc eu ceva. Bineinteles, legat de subiect. Ca doar nu ma credeati in stare sa-mi abandonez "copilasul"!
Pe vremea cand eram o adolescenta rebela (clar imatura) am facut un lucru care mi-a "afectat" toata viata. Cu cat ma gandesc mai mult imi dau seama ca am luat atunci o decizie care mi-a schimbat radical cursul "copilariei". Si daca sunteti curiosi, va spun ca ma refer la ziua in care am decis sa fac dragoste cu prietenul meu.
Gata! E randul vostru sa comentati, sa intrebati etc.
irma...(retour) - de Intruder la: 07/05/2005 10:54:54
(la: ...)
citez...
"Pe vremea cand eram o adolescenta rebela (clar imatura) am facut un lucru care mi-a "afectat" toata viata. Cu cat ma gandesc mai mult imi dau seama ca am luat atunci o decizie care mi-a schimbat radical cursul "copilariei". Si daca sunteti curiosi, va spun ca ma refer la ziua in care am decis sa fac dragoste cu prietenul meu.
Gata! E randul vostru sa comentati, sa intrebati etc."

daca "decizia" respectiva ti-a "afectat" viata, probabil ca ori a fost o experienta neplacuta, ori ati facut sex neprotejat...acum, ce a fost facut, e bun facut!...cred ca la toti ni se schimba cursul "copilariei" dupa chestia asta...mai mult sau mai putin "radical".
...nu comentez si nu intreb nimic..."toate trec ca floarea spulberata".
cu bine
#47396 (raspuns la: #47279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'tzeles... - de giocondel la: 27/05/2005 01:36:33
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
sa inteleg ca vorbeati despre despartirile despartiri??adica de tot?si pentru totdeauna, in vecii vecilor..

in cazul acesta subscriu la ce ai spus tu , DOn:la ce bun? si pentru ce?cu ce folos?...numai ca nu toate capitolele raman incheiate..viata poate fi surprinzatoare, nici nu stii de unde iti sare in fata iubirea leoaica tanara...o veche dragoste, un prieten pe care il credeai pierdut etc etc.

in rest, regretul si privitul in trecut, ramane neproductiv.pacat ca noi oamenii traim mai mult in trecut(nostalgii, regrete, frustrari si dorinte neimplinite) sau viitor si ne concentram atat de putin pe eternul prezent.

punct si de la capat..asa e cu marile despartiri..e chiar interesant sa simti adrenalina noului inceput, presentimentul altor evenimente, total diferite, fara sa uiti bineinteles nimic din ceea ce ai avut sau ce ai invatat de la cel de care tocmai te-ai despartit.pentru ca orice om este un conglomerat de intamplari dar mai ales cu totii suntem imbogatiti de fiecare relatie pe care o avem in viata, intr-un fel sau altul, indiferent daca a fost una pozitiva sau negativa, cu sfarsit frumos sau urat...

adica nimic nu se sfarseste niciodata, doar se transforma si capata noi fetze

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

Moda pesimismului - de kedi la: 24/10/2005 20:19:24
(la: Sunteti optimisti sau pesimisti?)
Am observat o anumita moda a pesimismului, iti da asa un aer de intelectual, cu mare profunzime in gandire si simtire. Cred insa ca trebuie sa te cunosti bine, foarte bine, foarte foarte bine, ca sa-ti poti declara cu tarie apartenenta la una din cele doua atitudini.
In ce ma priveste, afinitatea pentru lecturi negativiste, filme fara 'happy end", muzici 'albastre', neincrederea de fiecare data in reusita, in dragoste sau prietenie absoluta, adevar, dreptate, refuzul de a accepta ca 900.000 pensie lei ii sunt suficienti unei batrane sa traiasca ... sunt doar cateva repere ale faptului ca e posibil sa fiu oarecum pesimista... uneori pesimista. Dar nu stiu!
Voi, cei care scrieti de obicei pe acest forum, omeni culti, cititi, cunscatori a multe, sunt sigura ca imi veti ameda propozitiile banale dar ca imi veti da voi raspunsul. Sunt la moda sau nu??
















to live is to die, to love is to lie
zaraza - de oanalaur la: 04/12/2005 19:38:45
(la: "cred prea mult in oameni")
sunt perfect de acord cu tine. si mie mi se pare ca traiesc intr-o lume de batuti de soarta. cred ca nimeni nu vrea sa-si asume responsabilitatea cand relatia esueaza. fie ea relatie de dragoste sau prietenie.
nici mie nu mi s-a intamplat sa fiu dezamagita de prieteni. iau problema prieteniei foarte in serios si triez cu mare atentie oamenii care sa-mi fie alaturi. si atunci sansele de a fi dezamagit sunt mult mai mici.
probabil ca oamenii sunt din ce in ce mai superficiali. tot aud ca prietenul trebuie sa te ajute la greu. daca asta e primul criteriu (si poate singurul) in alegerea unui prieten, atunci asteapta-te sa fii dezamagit.
om - de sierva la: 11/03/2006 12:21:53
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
Prietenie virtuala versus prietenie face-to-face?
Hm, interesant.
O prietenie, indiferent ca e cu cineva pe care il vezi toata ziua sau e una virtuala, rezista atata timp cat esti dispus sa investesti timp, rabdare, intelegere si un strop de interes pentru "celalalt". Indiferent ca vine din lumea reala sau cea virtuala, o vorba nepotrivita poate strica totul. Diferenta e ca in lumea reala sansele sa repari ceea ce ai stricat sunt mai mari deoarece la un moment dat tot ajungi fata in fata cu persoana si aveti o explicatie, pe cand in lumea virtuala o relatie o data stricata nu se mai poate repara daca celalalt se simte foarte ranit si refuza sa mai stea de vorba cu tine.
Ideea de baza este ca in ambele tipuri de prietenii trebuie sa fii open-mind, sa ai intelepciunea de a mai acorda o sansa chiar atunci cand ti se pare ca scopul celuilalt a fost sa te raneasca intentionat...
De asemenea, increderea tradata, fie ea pe plan virtual sau social, se recastiga foarte greu sau deloc.
De aceea eu cred ca e nevoie sa te gandesti bine inainte de a investi intr-o prietenie, fiindca: "o fapta rea se indreapta printr-o fapta buna, o vorba rea nu se indreapta prin nimic" - Ileana Vulpescu. Iar o prietenie pierduta doare in egala masura... nu pot spune ca plecarea unui om in care am investit bucati mari din personalitatea mea ma lasa rece numai fiindca omul acela nu mi-a strans niciodata mana. Daca i-am acordat o parte din personalitatea mea, inseamna ca a facut la fel, ca a meritat asta, iar plecarea sa doare. In masura in care suntem dispusi sa ne asumam riscul de a ramane, la un moment dat, cu o personalitate stirbita, putem investi in orice tip de prietenie.
* - de latu la: 02/07/2006 20:56:53
(la: Prieten sau... IUBIT?!)
Credeti in prietenia sincera dintr-un baiat si o fata?
Da. Ea exista atunci si atata timp cat fiecare dintre cei doi (re)cunosc granita dintre dragostea de prieten si dragostea de indragostit (termenul poate fi inlocuit, l-am folosit pentru a avea un parametru).
A doua se bazeaza pe prima intr-un intreg unde prima este componenta de baza.
A doua - cand e adevarata - nu poate exista fara prima, iar a prima - cand e adevarata - o exclude pe a doua.
Dragostea de prieten nu este o limitare, ci implinirea pe plan spiritual.
Dragostea de indragostit - cand e adevarata - o intregeste pe prima cu vapaia iubirii.

Nu stiu daca cineva e in stare sa le separe pe cele doua.
Personal am suferit de fiecare data o deziluzie. (Sursa deziluziei e irelevanta).

Drept pentru care, m-as declara fericit sa pot crede in "iubirea interzisa" asa ingusta si primitiva cum e ea inteleasa de cei care o cunosc, practica si accepta, fara a filozofa la nesfarsit despre capacitatea omului de a se orienta dupa granite, valori si grade de implinire. Asta merge foarte bine in teorie.
Numai ca practica e subiectiva, cu tot haosul pe care acest atribut il implica.
Iar inteligenta nu e o pavaza impotriva haosului: Uneori mi se pare ca dimpotriva.
__________________
Things to do today:
1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
*** - de Honey in the Sunshine la: 02/08/2007 00:12:59
(la: Harry Potter)
Ma bucur ca exista si altii carora le-au placut cartile, speram sa fie asa:)

Sunt de acord ca sunt niste povesti frumoase... Asa e, uneori ai nevoie si de povesti, nu doar de chestii serioase.

Au un mesaj, chiar daca unii vor spune ca dragostea si prietenia sunt subiecte rasuflate. Eu nu cred ca e asa.

Mi-am amintit un interviu cu J.K. Rowling pe care l-am vazut acum ceva vreme. Spunea ca cea mai importanta calitate pe care o au cartile e ca au trezit multor copii si adolescenti interesul pentru literatura. Si asta intr-o generatie in care cartile nu prea au loc de jocuri pentru calculator, iPod, filme, desene animate si etc.
Clerik - de andre_ la: 07/11/2007 11:10:53
(la: Colind hoinar - Cafeneua)
De cand ... cu multe multe cafele in urma, intre timp am plecat poate de la fumul de tigare sau de la galagie, acum nici nu mai conteaza de ce. Am revenit si inca imi caut locul la mese.
Cum a fost prima oara? Nici nu mai stiu, stiu insa de ce am venit - citisem textul lui Herjeu despre dragoste si prietenie, asta m-a adus aici.

Frumos brad, pot sa-i pun o steluta argintie?
partea a Xa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:25:19
(la: Leandru)
Ar fi vrut să zboare ca vântul dar ştia că nu se poate să apară în faţa Împăratului şi a întregii curţi călare pe calul de dar al prinţesei. Călare pe calul său, ajunse la curte chiar în ziua în care se pregătea nunta. Împăratul şi viitoarea Împărăteasă erau în sala tronului şi aşteptau să plece la biserică. Uşile se deschiseră şi apăru Leandru care îi pofti afară pentru a vedea mândreţea de cal ce va fi înhămat la caleaşca împărătească. Împăratului mai că îi veni rău când îl văzu pe flăcău viu şi nevătămat dar îşi muşcă limba şi răspunse cu un zâmbet plin de miere şi venin.
Ziurel de Ziuă, odată se însenină când îl văzu pe Leandru viu şi nevătămat şi dacă nu ar fi venit din vechime poate că atunci a fost spusă prima oara vorba ca: “aşa cum răspunde în apă faţa la faţa tot aşa răspunde inima omului inimii omului”. Împăratul băgă de seamă la cele priviri nevinovate dar inima lui se înverşuna şi mai tare. Ieşiră cu toţii în curte şi văzură mândreţea de cal ce era chiar aşa cum se povestise. Ziurel de Ziuă nu mai ştia ce să mai spună, iar Prier tatăl ei care fusese şi el chemat la nuntă, începu a povesti despre credincioşenia şi curăţenia lui Leandru şi vorbele acestuia pline de dragoste pentru prietenul şi stăpânul său Împăratul.
-Cum slugă netrebnică, eu sunt prietenul tău? Rosti Verde Împărat care se făcu la faţă precum îi era numele.
-Iertare Mărite stăpân. Au fost vorbe necugetate.
-Fiule, nu se poate să te mânii numai pentru atâta lucru chiar în ziua nunţii tale, rosti Prier care văzu acum adevărata faţă a Împăratului. Ar fi vrut, dar nu mai putea da înapoi, chiar dacă îi părea rău de alegerea făcută.
-Dacă acum îi trec cu vederea un lucru de nimic, mâine la ce mă pot aştepta? Poate că va dori chiar să-mi ia tronul? Ori poate soaţa?
-Mărite Împărate, chiar acum îmi voi lua ziua bună şi voi pleca spre casa şi împărăţia unchiului ce mă aşteaptă, şi nu-ţi voi mai necăji zilele. Şi apoi…..
-, acum vrei să pleci? Fără învoirea mea?
Nu-şi termină însă vorba Împăratul că odată scoase paloşul şi reteză capul voinicului nostru. Toată lumea rămase înmărmurită căci nimeni nu se aştepta la o asemenea răsplată pentru credincioşia şi supunerea voinicului. Ziurel de Ziuă nu putea crede că soţul său poate face omor chiar în ziua nunţii lor.
-O fiu nelegiuit. Aşa şti tu să răsplăteşti binele făcut? Aşa te porţi tu cu cel ce şi-a primejduit viaţa pentru tine şi care ţi-a peţit cea mai frumoasă şi mai mândră fată de pe tot cuprinsul lumi? Asta este răsplata ta pentru tot binele făcut? Dacă asta este purtarea ta, atunci şi sfârşitul tău să fie pe măsură şi de învăţătură, zise Întunecatul.
În aceiaşi clipită îl înşfăcă pe împărat şi pe sluga cea pizmaşă şi se înălţă cu ei până la calea stelelor după care le dădu drumul încât până jos, aceştia se făcură miş-fărâmiş că nici bucăţică nu mai rămase din ei. Apoi coborâ în curtea palatului şi îi spuse fetei ce trebuie să facă cu scânteia de foc viu şi cu cofiţa de apă vie. Ziurel de Ziuă se duse în fugă şi aduse cele cerute. Puse la loc capul flăcăului, turnă un stopuşor din focul viu în gura acestuia şi apoi o înghiţitură de apă vie, după care unse rana cu apă vie şi nu trecu mult şi Leandru se ridica viu şi nevatamat. Toată curtea, văzând minunile întâmplate într-un timp aşa de scurt căzu în genunchi rugându-l pe Leandru să le fie împărat şi stăpân, căci acum toţi ştiau cât de curat la cuget şi drept la judecată este. Leandru le spuse că nu poate face acest lucru căci unchiul său îl aşteaptă acasă. Atunci cel mai bătrân sfetnic ieşi în faţă şi zise:
-Nu te supăra pe noi Măria Ta, dar dacă ţii câtuşi de puţin la această împărăţie şi la toţi supuşii ei, nu ne părăsi, căci după cum bine şti, împăratul nu are nici un urmaş şi dacă rămâne fără stăpân turma se răzleţeşte sau o sfârteca lupii. Îndură-te de noi şi nu ne lăsa să ne trecem restul de viaţă în războaie şi lupte cumplite. Pentru că dacă nu ai fi fost drept în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu, nu ai fi izbândit asupra acestei ultime încercări: Moartea.
Lascar - de latu la: 13/05/2008 00:50:54 Modificat la: 13/05/2008 00:52:16
(la: Cand profesoara preda homosexualitatea drept o deviatie?)
ai putea exprima aceeasi idee fara sa folosesti termenul toleranta
Mai degraba cred, ca as incerca sa limpezesc faptul, ca prin toleranta nu inteleg "a tolera" in sensul de "a inghiti, desi...", ci inteleg "a accepta" in sensul in care accept faptul ca exista oameni mai inalti sau mai scunzi decat mine, oameni obezi sau sclemberi, oameni negri, galbeni, cu chelie sau fara, care stiu sa cante...
Nu vad - si nu interpretez - in homosexualitate bine sau rau, ci o deosebire care nu-l face pe respectivul mai rau sau mai bun decat sunt eu. (Nu din motivul homosexualitatii :-))

Prin urmare, as putea desigur renunta la termenul "toleranta". Si ca sa ma refer si la ceilalti doi termeni din fraza la care ai facut ochii mari - dragoste si prietenie - nu stiu daca m-as putea indragosti de un barbat, dar stiu ca sunt prieten cu un homosexual.
Cat priveste reciprocitatea e o conditie de baza, insa si aici as adauga, ca prin reciprocitate nu inteleg a tine evidente de genul "eu ti-am spus de shapte ori te iubesc, tu doar de shase ori". Formuland ca negatie, as fi putut scrie ceva de genul "Unilateral nu se poate".
#310211 (raspuns la: #310208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisia - de Roman Haduch la: 27/10/2008 15:59:15
(la: 5 mici secrete despre tine)
Hristhnos, m-a curatit de pacate prin sângele şi lacrimile Lui, mi-a dat un suspin, ca indrumare, şi un sens frumos, motivant , vieţii mele. Hristhos face toate lucrurile noi , ne-a dat o viaţă nouă, din belşug, pentru ca să fim deosebiţi şi să strălucim dragoste şi prietenie unii către alţii. Iisus Hristhos mă face să mă simt deosebit şi îi mulţumec frumos pentru aceasta.
Of Mary - de andre_ la: 28/06/2009 10:30:56 Modificat la: 28/06/2009 10:31:51
(la: Iubire sau prietenie?)
Povestea scrisa de tine este despre dragostea si prietenia netarmuita dintre cei doi 99% si doar in 1% pomenesti violul. Pentru cei care au comentat aia a atras semne de intrebare. Fata era minora, parintii sau cei de la scoala nu au observat nicio schimbare in comportamentul fetei, astfel de situatii nu trebuie permise. Dar nimic nu e 'condamnare'.

#456250 (raspuns la: #456243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de just.a.touch la: 21/07/2009 19:14:04
(la: Indiferenta)
"indiferenta ucide dragostea, indiferenta ucide pasiunea, indiferenta ucide prietenia. "
eu nu sunt de acord cu aceasta exprimare, mai bine zis cu verbul "ucide". Cred insa ca indiferenta este un factor important pt. care peste o dragoste, pasiune, prietenie se asterne alta. O iubire nu o pierzi atata timp cat tu esti ala de iubeste, poti sa nu mai primesti atentia si alte chestii de la cineva de iubesti, dar e impropiu sa zici ca ai pierdut asa ceva. Mai ales ca se transforma. Asteapta si o sa vezi ce frumos se asterne alta si devine suportabil. Bineinteles ca n-ai sa uitzi, dar o sa devina suportabil.
OK Baby, - de juli la: 26/07/2011 11:04:40
(la: Solutie tampon la sistem de inecuatii cu necunoscute)
in cazul asta puteai pune problema asa, sa intrebi punctual. La mine a ajuns cu totul altfel. Imi cer scuze, se pare ca n-am inteles io!

Cauzele pot fi multiple, de natura diferita. Se spune ca atunci cand te casatoresti este similar cu a juca la loto. Depinde de noroc.
Pentru a fi trainica, sanatoasa o casnicie depinde de o groaza de factori... depinde de varsta la care te casatoresti, de structura ta ca om, de diferentele de varsta, educatie, mediul din care provin doi. Si cel mai important desigur, motivul acelei casnicii. Pot fi si alegeri gresite. Depinde foarte tare de varsta la care te casatoresti.
Sa presupune ca toti ne casatorim din dragoste, nu se intampla mereu asa... si, chiar si atunci, dragostea trece si apar diferentele, disputele... alea, alea.
Nu cred in dragostea vesnica, cred in puterea de-a transforma dragostea in prietenie, in lupta celor doi de-a mentine acea casnicie vie. Din pacate nu se intampla mereu asa.

Ei bine, dragostea pentru copii nu poate fi comparata cu nimic altceva. Copilul il iubesti pur si simplu si daca esti responsabil il tii cat mai departe de problemele aparute in cuplu. Copiii nu fac, n-ar trebui sa fie subiect de disputa intre soti si nici motiv de santaj sentimental. Asa cum n-ar trebui sa fie o piedica pentru niciunul din parinti de a pune capat relatiei si a o lua de la capat intr-o alta relatie.
Desigur ca asa cum spusesem, fiecare stie cel mai bine pentru el, ce il determina sa ramana intr-o relatie "moarta" ori sa aleaga divortul.
#617854 (raspuns la: #617839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...