comentarii

dragostea ca o minune


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cri-Cri - de Sancho Panza la: 01/12/2006 20:23:48
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
"Cine nu crede in minuni, nu e realist."

stiam de cand am postat, insa a fost un gest disperat la momentul lui.
cred ca inteleg...
de fapt,am inteles.:)

Tot cu un zambet inchei, deloc colturos. Pana la urma, a fost frumos fiindca am simtit.
Ei,acum intelegi si tu, la randul tau, de ce-ti spuneam de "musafirul" acela...? si-l vedeam facand nota discordanta cu decoratiunile tale interioare?:)Fiindca tu rasfrangi lumina.
Tu crezi in dragoste.
Eu - in minuni.Numai ca minunile mele n-au un nume propriu - inca...(Sau nu-l mai au,acum? In fine...)
Asa sa-ti ramana zambetul! :)
#160842 (raspuns la: #160839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frumosilor - de adina.petre la: 24/12/2009 18:48:07
(la: sarbatori fericite!)
Sa aveti un Craciun Fericit, plin de dragoste si lucruri minunate!
Dragostea e un lucru minunat! - de endorfina la: 28/06/2006 20:26:40
(la: Cand 'punem frana'...?!!)
Dragostea e un lucru minunat! Merita sa-l pastrezi cat mai mult. Chiar daca poate parea frustrant la un moment dat ca nu poti sa-ti duci fanteziile pana la capat, faptul ca ti-e sufletul plin si ca simti din nou ca traiesti compenseaza din plin. De ce sa-ti pui frana? Sentimentul cuibarit in suflet nu face rau nimanui atata timp cat nu te incapatanezi cu orice pret sa construiesti o realitate egoista si sa dai o finalitate.
As fi vrut ca si cel de care sunt indragostita sa fi uitat sa puna frana, sa se fi indragostit pur si simplu fara sa-i pese de urmari...
Poezie...de dragoste - de Madalina la: 17/11/2003 10:08:59
(la: Poezii !!)
"Eu las adevarul acesta sa steie,
Esti cea mai fierbinte si dulce femeie,
La noapte, plingand linga tot ce ma doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Da marea afara din casa si vino,
Nestinso, neblindo si iar nestraino,
Pereche de umbra noptateca pune
In contul durerii ca esti slabiciune...

Dar tu dintre toate mai noua, mai vechea,
Imi esti dulcea urnbra, impasul, perechea,
Tu, drama cu mii de solutii gresite,
Te pling pana ochii imi ies din orbite.

Fii azi rizatoare, fii azi optimista,
Solutia buna e-n noi si exista
Si daca, iubito, femeie visata,
Ar fi sa ne stingem curind, nu odata,

Din dragostea noastra nebuna si buna,
Cu marea in casa, si-n pat arsi de luna,
Eu stiu ca s-or naste sub cinice astre
Alti doi sa repete-ntrebarile noastre.

Iubito de neguri, inbito de luna,
Iubito de taina si jale-mpreuna,
Iubito de carne, iubito de soapte,
Suav miazazi si brutal miazanoapte..."

A.Paunescu (sper sa nu va fie cu suparare, da' eu il gasesc ca poet minunat! Ca politician...nu comentez, cel putin nu in blog-ul asta)

Si inca ceva...Cu riscul de a ma repeta, dar poate vor veni si ceva raspunsuri:
Ce poeti va plac si pe care i-ati mai citit in ultimul timp?


de dragoste - de bluey2564 la: 05/03/2004 04:08:16
(la: Dragoste)
Dragoste inseamna mai mult decat ceea ce simtim fata de partenerul de cuplu, fata de copii, de parinti, de apropiati.
Nu degeaba, in limba romana, e un substantiv de genul feminin... Ea imbraca atat de multe vestminte, se manifesta in atat de multe moduri, trebuie doar sa stii sa o recunosti...
Dragoste este si ceea ce simtim atunci cand, prima oara intr-un an, observam ca a inflorit zarzarul din coltul strazii... Dragoste e si cand, in lumina aurie a dupa-amiezei, intelegem ca miroase a toamna...
Tot ceea ce ne bucura si ne mangaie sufletul, oricum ar veni si de oriunde, e un mesaj de dragoste... O sa intind mai tare coarda si o sa spun ca si frenezia suporterilor ce urmaresc o competitie sportiva e tot o manifestare de dragoste...
Iubim tot timpul si iubim atat de multe lucruri in atat de multe moduri.. Inainte de a analiza cat sunt de bune sau de rele toate cate le iubim fiecare dintre noi, n-ati vrea sa ne oprim o clipa si sa ne minunam de cat suntem de capabili sa iubim?
Mesaj pentru Ema, cu dragoste in stil valurit! - de Ovidiu Bufnila la: 23/03/2004 02:11:49
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Ema, iti scriu cu dragoste! Bate-ma! Omora-ma! dar Incearca sa Intelegi Altfel Istoriile! Ema, nu vom zvacni inainte daca nu ne vom elibera de desuetudine! Sa incercam sa citim Istoria Tragica pentru a construi Istorie Mare! Nu sunt exaltat. Nu sunt pateticul de serviciu. Nu sunt tampitul de garda. Nu sunt patimasul national. Iata ca-ti scriu cam asa:

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Scrii un lucru imposibil:
"Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci."

Pai, draga Ema, eu, Ovidiu Bufnila, unul dintre cei mai mari scriitori optzecisti SF & postmodernist & experimentalist & suprarealist ma impusc daca asta ar fi Adevarul Istoric despre optzecisti! Nu e asta! Nu TEXTUL si TEXTUALITATEA! Actiunea, asta a contat! Febrilitatea navigarii de colo, colo, complexitatea unei intretesut imagistic UNIC in lume. Hei, ce e cu DEFEKTUL ACESTA DE PERCEPTIE? Noi nu am vrut sa nu mai fim A.R.L.U.S ca sa fim POSTMODERNISTI! Am mai intalnit PROSTIA ASTA! Pai n-ai inteles nimic despre CULTURA ROMANA in totalitatea ei tragica! CULTURA ROMANA este, pe fond, o TOTALITATE care aspira si se valureste continuu si discontinuu catre UNIVERSALITATE! Iaru, Cartarascu, Nedelciu si multi altii, sefistii Mihail Gramescu, Merisca, Ceausu, Alex. Ungureanu si mai nou Damian, Gheroghiu, Pricajan si multi altii si diasporele si Tutea si Patapievici si Liiceanu si Liviu Radu cu Constanta 1919 sunt cu toptii instructiunile acestei neostoite valuriri! Doamna, de ce in mod eronat interpretezi o Istyorie care ASPIRA sa devina UNIVERSALA cu Bart, cu Cioran, cu Bogdan Suceava, cu Adrian Serban cu Dan Culcer si cu toate mamicile burticoase de pe intreg mapamondul, mamici care vor naste fiecare cate un copil care va ganguri romaneste? Hei, nu sunt patetic! Doamna draga, pai n-ai inteles nimic din Monica Lovinescu! L-ai citit pe Andrei Plesu degeaba! Vai, credeam ca esti o luptatoare! Dar ce crezi, draga doamna ca_caile CULTURII ROMANE sunt doar trei? Adica Mama Rusia, Unchiul Sam sau Ultra-Nationalismul? Vai, ce eroare! Esti victima profesorilor tai si a imaginii tale deformate despre cultura romana. Optzecistii sunt extraordinari nu prin textualitate, nu prin cenaclu! Cenaclul a fost ratacire! Insula de evazionism! Optzecistii sunt Mari, cu adevarat MARI pentru ca au valurit Imaginarul dincolo de kakaturile socialist-comuniste. Nu cu Ceausescu inspre dauna lui sau a cantaretilor de la curte s-au luptat optzecistii! Oamenii acestia minunati au construit in TRAGICUL ROMANESC. Nu ca sa se pupe cu postmodernismul si sa intoarca spatele mamei Rusia! Nu asta au facut acesti oameni minunati! Au cultivat tragicul romanesc, l-au pus in valoare, l-au disecat pentru ca sa putem sa zvacnim inainte! Cum sa facem istorie Mare daca nu ne asumam tragicul? Pai nu-l intelegeti pe Florin Iaru! Cred ca nu intelegeti ce va spune Andre Morariu. Si cred ca nu veti intelege ce va spune Bufnila despre timpul valurit, despre tragic si despre felul nostru imposibil de a folosi INCADRARI GRESITE! Optzecistii si-au asumat TRAGICUL EXISTENTEI pregatind SALTUL. Ca va fi facut sau nu, vom vedea. Marele MERIT al GENERATIEI OPTZECI este nu de a fi luptat iluzoriu cu Ceausescu ci pentru ca a luptat, PE FATA, cu ceva mult mai periculos decat Ceausescu sau comunismul importat! OPTZECISTII au luptat cu MEDIOCRITATEA atasata fiecarei fiinte nationale de-a lungul istoriei sale. Nu este Epopee, nu Este Sinucidere ci ACTIUNE! Asta au facut acesti oameni minunati. MEDIOCRITATEA atasata ca instructiune de fund a unei NATIUNI este ADEVARATA FIARA! Cu asta trebuie sa dea piept orice scriitor daca vrea sa fie consemnat cumva intr-o Istorie Mare. Asta inseamna misionarism, sabie si nebunie. Vom cununa in cele din urma Literatura cu Industria si Comertul dar, viguros, inteligent si cu insurgenta va trebui sa facem si Istorie Mare. Sa fiu eu ratacitul daca lucrurile nu stau asa. Lecturati OMUL RECENT pentru ca Patapievici a ascuns akolo un adevar cutremurator. Lecturati Cartarascu pentru ca si el ascunde un adevar cutremurator. Aceste adevaruri cutremuratoare nu sunt detectabile cu uneletele criticului literar sau cu aparatul Merituos pus la indemana lectorilor de un sistem de educatie axat pe miticul desuet. Istoria nu se lectureaza, Istoria e ACTIUNEA: acesta este mesajul optzecistilor. CENACLUL a fost de fapt Injghebarea impotriva careia intr-un fel sau altul au luptat optzecistii. Cenaclul este lipsire de actiune. OPTZECISTII AU AFIRMAT IDENTITATEA Si INDIVIDUALITATEA subminand prostia cenacliera. Au mostenit tampenia asta si au crerscut-o eliberand forta lor! Nu e un Eroic ci un gest tragic si asumat.





Ema Word scrie:
Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent.
Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor.
Cu stima,
Ema word
#12619 (raspuns la: #12385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De Dragoste - de (anonim) la: 20/07/2004 01:41:10
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Poate ar fi trebuit sa numesc comentariul "Din Dragoste".Atatea nebunii,atatea ganduri,atatea lacrimi si atatea zambete si mai ales atatea amintiri iar astazi imi dau seama ca nu am uitat nimic...Atatea regrete,si atata durere ascunse cand din intamplare il intalneam si cu atat mai mult acum cand numai o minune ar permite sa-l faca sa ma recunoasca intre aceste randuri...Au trecut atatia ani,alte iubiri am trait,si eu si el ,si cand ma privesc in oglinda vad un chip familiar,marcat de-amaraciune,este chipul meu?Unde sant eu,cea de alta data?Cine sant?Iubita cuiva si poate a altcuiva,o mama,o fiica si o sora.Atatea sentimente...
Corola de minuni - de (anonim) la: 10/11/2004 14:56:28
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dragă Ilona!
Tu zici:
“ Eu as vrea doar atat sa-ti spun, aproape cu lacrimi in ochi..."sa nu strivesti corola de minuni a lumii".....”
Bănuiam eu, că cineva ar putea începe să plângă. Fii serioasă, doar eşti om matur! Trebuie să fii curajoasă ca să trăieşti. Din ce ai spus, trebuie să înşeleg, că preferi cu disperare, ca ceea ce ţi se pare o minune, minune trebuie să rămână, adică să nu i se caute explicaţie. Dar nu trăim în paradis! În viaţa reală te poţi poticni rău exact de lucrurile care au rămas neexplicate. Şi parcă un lucru minunat devine mai puţin minunat, după ce ni-l explicăm? Pentru mine – nu. Să nu ne comportăm ca un copil, care-şi doreşte cu ardoare o jucărie, dar pierde interesul faţă de ea, de îndată ce devine a lui, sau ca un Don Juan, care, după ce cucereşte femeia mult jinduită, dragostea i se evaporă pe loc. Să preţuim la justa valoare şi ceea ce am cucerit, am atins, este al nostru. Iar la corola lumii se vor adăoga alte minuni, pe care acum încă nu le vedem. Cu cât mai departe împingem orizontul lumii cunoscute, cu atât mai minunat este … mirajul, care ne deschide, vaporos şi aluziv, ceea ce se află dincolo de orişont. Corola de minuni a lumii devine mai bogată în culori şi nuanţe. Teoriile ştiintifice, care şi se par sarbede şi plictisitoare, în realitate îţi pot alimenta gândirea romantică cu mai multâ substanţă, decât nişte povestioare simple, la înţelegerea copiilor. Există mai multe “niveluri” de înţelegere. Spre exemplu, să luăm una din teoriile fizicii moderne “The Big Explosion”. Uite o poezie:

Marea Explozie
Materia toată,
Într-un pumn uriaş concentrată,
În convulsii istovitoare,
Dospeşte, ca o pâine în covată…
Spaţiul în juru-i s-a închis,
Dar tensiunile cresc nebuneşte
Şi membrana, în fine, plesneşte.
Marea Explozie s-a produs!
Stelele – aşchii incandescente
Din plasma clocotitoare,
Îşi iau zborul cu uşurare,
Ca albinele din stup,
Într-o zi cu soare.
Marea Explozie …
Cine a fost s-o vadă,
Să-mi strige cu indignare:
- Minţi, obraznică Doamnă,
Nu e nici o asemănare!
-Ba da, a fost ca o toamnă,
Plină de vrajă şi culoare…
Nu ţi se pare romantic acest subiect? Îţi poţi imagina Marea Explozie? Nu-ţi pare o minune, acest tablou terifiant, dar extraordinar de colorat şi frumos?
Cele bune, Adela
P.S. Dacâ nu crezi într-un ateu convins, vino la Chisinau, şi-ţi voi permite să mă atingi. :-)
Apropo, ce zici de oiţele, care au crescut în eprubete? Cele clonate, din Anglia… Unii susţin, că şi animalele au suflet, ba chiar că este nemuritor.
#28253 (raspuns la: #28091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Minuni nu există - de Anca Tudor la: 17/01/2005 16:22:37
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
În prietenie, nu există minuni. Există încercări succesive de a face cum e bine, există greşeli, există egoisme şi orgolii. Important este să existe sentiment (de dragoste, dacă e o relaţie de iubire, de respect şi tandreţe, în orice fel de relaţie) şi acesta să fie reciproc. Dacă tu, Daciana, nu eşti sigură că el are sentimente pentru tine şi nici el nu-ţi poate demonstra acest lucru, asta nu e prietenie, ci doar un exerciţiu de sprijin, în care tu îl sprijini pe el. O prietenie nu înseamnă neapărat să te ajuţi reciproc, dar înseamnă în mod absolut necesar să-l asculţi pe celălalt. Dacă nu oricând are nevoie, măcar câteodată. Eu am un principiu: dacă un prieten m-a dezamăgit atât de grav încât să nu încapă iertare, renunţ la el. Astfel, devin disponibilă sufleteşte pentru o posibilă nouă prietenie. Dacă dezamăgirea a fost mai mică, iert, apoi îi acord încredere, treptat. Există însă şi lucruri pe care le putem ierta, dar nu le uităm. De obicei, atunci când avem nevoie de cineva şi nu e acolo pentru noi, durerea resimţită în acel moment e greu de uitat.
#33615 (raspuns la: #33519) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea asta... - de mymy la: 02/11/2005 14:10:52
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
Oare e dragoste???
Il intalnesti intr-un grup de prieteni comuni... schimbi nr de telefoane, te cauta a doua zi si abia asteptai sa te sune... raspunzi zambind si plina de speranta si/ti cere sa va intalniti. Fugi acasa, faci un dus, si arunci totul din dulap disperata ca nu gasesti nimic care sa se potriveasca ocaziei... de a fi cu el ... intr/un final alegi blugii pt ca sunt cei mai uzuali si pt ca nu vrei totusi sa iesi din context (cine stie cum e el imbracat? si parea genul de tip care poarta mai mult sport sau, ma rog, haine comode iar tu nu poti aparea asa ca o mimoza... impopotonata pana in gat cu zorzoane si haine de disco pe tine- adica vrei sa faci impresie, sa stea numai cu ochii pe tine, sa conversati toata noaptea si asa mai departe... sa va cunoasteti intr-un cuvant dar nu vrei sa fi cea care starneste susoteli cand intrii in local nici sa stea toti cu ochii pe tine sa te simti stanjenita pt ca fizicul iti da posibilitatea sa starnesti aceste mici susoteli si barfe insa ei nu stiu ce ascunde intelectul... asta e alta poveste... in fine) Te suna sa cobori... de emotii scapi telefonul din mana si te uiti in oglinda mustrandu/te „fata proasta esti... termina si revino/ti e doar un barbat ce dracu?!” offfffff si roseata din obraji nu vrea sa dispara iar tu trebuia sa fi de cateva minute bune jos pt ca te astepta insa e bine si asa... ca sa nu creada el ca dai buzna la intalnire ca erai nerabdatoare...
Cobori afisand cel mai frumos zambet de care esti in stare (de ce zic asta? pt ca durerea pe care o simteai in partea dorsala stanga iti facea ochii sa lacrimeze iar mana stanga pulsa si se umfla din ce in ce mai tare. „offfff scarile astea prea multe si prea dese iar tocurile nu sunt chiar specialitatea mea... incaltamintea comoda e atuul meu dar uite ca tocmai acum m/am gandit eu sa fac impresie si ce impresie... parul ravasit de la cadere, mana pulsand de durere, ochii inlacrimati, partea dorsala vatamata serios si grimasa asta de pe fata ce nu o pot ascunde”) Ajungi intr/un final in fata masinii zambind... si gemand infundat... nu a observat ufffff ce bine :) am scapat... asezarea pe scaun e o mica problema dar trecem peste asta...
Te priveste... iti zici „oare a observat ceva?”
Spune zambind... „unde mergem iubita?”
„ce bineeee deci nu a simtit nimic bun... sa vedem”
Alegeti un loc unde va place amandurora ... seara e minunata cu exceptia aparitiei prietenilor comuni de care vb mai devreme dar nu mai conteaza esti cu el :)
Offffffff barbatul asta ... il privesti insistent te simte si zambeste iti pare irezistibil si e mai mult de atat... ceva in privirea lui te atrage simti ca orice ar zice orice ti/ar cere nu ai putea spune „nu” e ca un magnet ceva de nedescris ceva ce te incita si vrei sa cunosti mai mult ce ascunde omul asta... se poate spune ca e „magie” sau „vraja privirii” sau cum s/o mai zice dar... ceilalti incep sa simta tensiunea din privirile ce se cauta, ce iscodesc, cauta dincolo de ceea ce vor sa ascunda ochii aia frumosi ai lui si zambetul strengaresc ce se iveste in coltul gurii minunate pe care abia astepti sa o saruti...
Momentul sarutului? DIVIN ca in filme, ca in carti... ti se inmoaie picioarele, ramai fara rasuflare, simti ca plutesti, nu auzi nimic in jurul tau simti rasuflarea lui calda pe obraz si toata fiinta ta se concentreaza la buzele ce dezmiarda buzele tale si nimic nu mai conteaza... concluzie finala? - asteptarea a meritat :)
Nu stii cum nici in ce moment s/a intamplat dar erai la el in pat si mainile lui erau parca peste tot si senzatia de vis ... erai cea mai fericita il simteai al tau si asta iti dadea incredere in tine si te facea sa te simti cea mai minunata femeie cea mai iubita cea mai dorita cea mai cea...
In fiecare seara de atunci astepti cu nerabdare telefonul lui si nici el nu se lasa asteptat prea mult :) de fiecare data aceleasi emotii insa ai scapat de cazaturile pe scari si de vanatai... totul dureaza de o luna si ceva si e la fel ca la inceput...
Intreb si eu acum... e dragoste sau poate o foarte mare dorinta de a/l simtii al meu de a face dragoste cu el? Sau doar imi place cum ma face sa ma simt si nu numai in pat?
Atatea intrebari la care nu gasesc raspuns de mai bine de o luna... imi place insa asa cum e acum si nu incerc sa schimb nimic desi ar cam fi ceva de schimbat pe ici pe colo dar sunt genul de persoana care merge inainte fie ce/o fi ... si daca e sa sufar mai tarziu asta este... dar daca totul va fi asa cum mi/am dorit din totdeauna? si daca el e barbatul pe care il cautam/asteptam?
#83864 (raspuns la: #83775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragostea nu moare si M - de Malika la: 23/11/2005 21:08:16
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)



Dragostea nu moare si Maytrey sunt doua carti pe care le-as reciti oricand. O alta carte de suflet: Mataniile de Florence Barclay, doar cine a citit-o poate sa inteleaga intensitatea ei.Printesa captiva de Malika Outkfir e o carte captivanta, bazata pe fapte reale.Minunata.









"Searching for answeres to questions nobody asked " !

cred in dragoste, dar nu in repetarea greselilor - de rebela la: 09/12/2005 10:37:49
(la: Intr-o relatie se merita sa incerci pana cand va merge?)
cred mai mult decat in orice , cred in dragoste. Si in dragostea aceea minunata dintre un barbat si o femeie care nu se fac sa sufere, iar daca isi produc suferinte (minime) regreta din adancul sufletului si incearca cu orice chip sa isi repare greselile.
Tu vorbesti despre o relatie dintre doua persoane, cred eu, destul de diferite ca personalitati , aproape pana la incompatibilitate. Ai cateva solutii: fie iti calci pe inima si lasi de la tine numai ca sa fii cu aceasta persoana , si crede-ma ca permanent vei resimti frustrare si neimplinire, si chiar tristete; fie o lasi balta si nu mi incerci si a treia oara pt ca probabil cineva tot greseste si nu poti ierta la nesfarsit si nici nu poti suferi la nesfarsit... /trebuie sa mergi mai departe sa gasesti o persoana care sa te iubeasca si sa te pretuiasca astfel incat sa nu te mai faca sa suferi atat...Eu personal cred in acordarea celei de-a doua sanse , chiar si in dragoste, cu toate ca asta ar insemna sa imi calc mult pe inima si chiar pe mandrie, insa cred ca a face a treia oara acelasi pas care in strafundul sufletului STII ca iti va produce din nou suferinta si te va lasa cu sechele, mi se pare ca persisti in greseala si viata e prea scurta pentru a nu te bucura de ea!

carpe diem
Marea dragoste... - de Bittersweet la: 23/01/2006 11:02:17
(la: Prietenie sau dragoste?)
Ne izbim zilnic de formulari de genul asta!Ce este de fapt sau mai bine zis cine este de fapt marea dragoste?Este probabil persoana dupa care suspinam cel mai mult,pe care o veneram sau pur si simplu ne atrage...
Nu cred ca exista "marea dragoste"...sau daca exista aceasta nu intruchipeaza o singura persoana...Este minunat sa simti ca esti iubit si sa iubesti la randul tau...dar daca nu este asa?Eu cred ca "marea dragoste" este o persoana impusa de noi...M-am trezit si eu spunand ca am intalnit "marea dragoste"...mi-am umplut sufletul de vise si iluzii,de sperante si asteptari si astazi aflu ca nici macar nu am constientizat pe cine numeam "marea dragoste"...de aceea,cand ne referim la dragoste,trebuie sa pastram un oarecare egoism,sa nu oferim totul,sa nu ne aruncam intr-un pacat...doar de dragul iubirii...Un om capabil sa iubeasca este un om implinit...dar nu se poate vorbi de "marea iubire"...Iubirea...Cine poate crede in iubire?Cum te poti convinge ca iubesti?Sunt intrebari ce-mi circula in minte...si nu le gasesc raspuns...
nu toti cred in dragoste - de clod la: 29/09/2006 09:18:45
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
Poate e adevarat, ca de o vreme incoace nu se prea crede in nimic. Nu credem in noi, nu credem in Dumnezeu, nu credem ca exista frumosul in viata, nu credem in prieteni... si tot asa, pana ajungem sa nu credem in dragoste. Dar ea exista, independent de vointa noastra, vine si ne intoarce pe dos, ne face din om "neom" si ne ofera cea mai minunata si stranie experienta. E alegerea noastra daca o primim si o imbogatim, imbogatindu-ne si noi. Nefericiti cei care nu au trait marea dragoste. In adolescenta ma rugam "Da-mi Doamne Dragostea,/ inainte de a ma preface in iarba stelara". Acum o traiesc si chiar daca e imposibila, simt ca as fi trait degeaba daca nu o primeam. Simti ca esti inger si diavol, fiecare parte a ta traieste si simte prin celalalt, ii percepi gandurile, inima bate in ritmul inimii celuilalt, cand nu e langa tine, o suferinta cumplita ii ia locul, iar cand apare - rasare soarele si de emotie nici nu mai poti gandi. I-ai oferi totul si ai face orice. Sacrificiu? Nu! E daruire, e bucuria de a da din preaplinul inimii tale care altfel s-ar sparge, e zborul acela visat de fiecare. A crescut din inima mea un copac fermecat, udat cu lacrimi si hranit cu vorbele de dragoste pe care i le spun zilnic, ca pe o rugaciune continua. As putea vorbi despre Dragoste tot restul vietii, as putea trai asa o eternitate, dar fara dragoste, m-as usca, as deveni o fantoma draguta dar fara substanta.
#148556 (raspuns la: #148517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intai dragostea......... - de Motzoc la: 19/10/2006 19:39:56
(la: cele patru legaminte)
Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeieşti. Sărman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă tuturor îngenuncherilor. Omule bun, pune în cugetul şi fapta ta întâi dragostea!

Întâi dragostea. Nu dragostea nesăţioasă, dragostea de bogăţie, de femei, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumuseţe, de lumină, de adevăr, dragostea-mângâiere, îndemn şi creaţie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrăneşte pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial.

Dragostea este cheia clipei şi a veşniciei. Dragostea împrăştie urâtul - urâtul singurătăţii, topeşte răul- răul întunericului, alungă tiparele şi hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni fiinţă nouă şi nerobitoare. Dragostea naşte şi pârguieşte rodul, transfigurează şi înalţă sufletul; prin ea, dumnezeiasca faţă joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre.

Acolo unde nu e dragoste stăpânesc întunericul şi urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea şi toate chipurile prostiei omeneşti. Omul care nu iubeşte nu înţelege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse. Graiul minunilor îi este cu desăvârşire închis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici conştiinţă adâncă.

Este în firea omului să învingă prin dragoste. Dumnezeul întrupat ne-a dezvăluit lumea nouă, adevărul, viaţa şi puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Să iubeşti un copac, o floare, un copil, o femeie, să iubeşti pământul aspru şi cerul boltit albastru, să iubeşti totul, chipuri şi sensuri, totul: joc, cântec, lumină, jocul şi armonia cosmică; să iubeşti îndeosebi omul, fratele tău, bun sau ticălos, tare sau slab, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu puterile tale însutite peste fiinţa legată de păcat. Cine nu iubeşte nu are simţuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipeşte în liniştea depărtărilor i se închid. Grăuntele de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastă îl dezvăluie şi-l creşte dragostea.

Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa.

Aşa vine pacea, pacea adevărată, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca zborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu. Când ai pornit să fii om, să ştii că dragostea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste şi mâna ta bâjbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine!

Minunea Naşterii Domnului - de Areal la: 16/07/2008 10:33:34
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
În seara de Crăciun, un tânăr 1-a întrebat pe tatăl său:
- Tală, nu înţeleg cum de L-a născut Maica Domnului pe Mântuitor fără stricăciune, fără durere? Duminică, la predică, părintele a spus că trupul Maicii Domnului â rămas neatins de păcat, în mod miraculos, atât înainte de Naştere, cât şi în timpul Naşterii şi după aceea.
- Băiete - i-a răspuns tatăl - pentru Dumnezeu totul este cu putinţă. Naşterea Mântuitorului este ceva miraculos, o minune unică. Mintea omului nu poate cuprinde totul, dar ceea ce spui nu-i greu de crezut Uită-te la lumina soarelui, care ajunge la noi prin fereastra închisă. Lumina trece prin geam, dar strică ea geamul cu ceva? Tot aşa, Domnul Iisus, Lumina Vieţii, S-a întrupat pentru noi, trecând prin trupul sfânt al Născătoarei de Dumnezeu, fără stricăciune. Iar noi, la rândul nostru, îl putem primi pe Iisus, în sufletele noastre. Chiar dacă puterile trupului omenesc nu sunt prea mari, chiar dacă ascuţimea minţii noastre nu este nici ea infinită, în schimb dragostea din sufletele noastre poate cuprinde totul. Poate, chiar, schimba totul.

"Maica Domnului nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă."
(părintele Kailistos Ware)
"Regionalizam" dragostea? Un - de sanjuro la: 14/10/2003 02:45:00
(la: Dragoste)
"Regionalizam" dragostea? Un barbat din Romania iubeste altfel decat unul din SUA sau Somalia?
Situatia materiala, diferenta de varsta, de pozitie sociala, de statut, si multe altele sunt constrangeri pentru o dragoste implinita, care presupune sa traiesti alaturi de cel pe care-l iubesti. Nu conditionari. Poti sa iubesti o femeie si fara sa o inviti la o cafea, (prilejul de ai da de inteles sau ai marturisi dragostea ), si chiar fara sa-i vorbesti vreodata! Te consumi, te topesti pe picioare, dar pastrezi totul in tine, fara sa exteriorizezi.
Situatia materiala buna, sau macar acceptabila, dar stabila, este o conditie esentiala pentru a forma un cuplu unit, si apoi pentru o "marire" de familie. Sau daca nu-ti doresti acest lucru, pentru o viata cat mai placuta, in doi.
Cu bani poti cumpara sex, nu dragoste. Poti cumpara forme de manifestare simulate, dar nu sentimentul in esenta lui.
E ca si cand facand dragoste cu o femeie, ea simuleaza orgasmul, iar tu stii acest lucru. Si stiind si ea ca tu stii, totul devine frustrant, neimplinit, trist.
Cand spun "dragoste" ma gandesc la un sentiment profund uman, nu la formele ei de manifestare.

sanjuro
#1225 (raspuns la: #1177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre dragoste - de (anonim) la: 14/10/2003 18:56:18
(la: Dragoste)
Ai perfecta dreptate, si chiar in tarile dezvoltate cum ar fi America se revine la gandirea animalica, de genul cel mai puternic supravietuieste, concurenta si stresul sunt imense, dar gresesti cu un singur lucru. Nu sunt mai rai ca in Romania. Exista macar niste reguli. In Romania nu exista nici reguli. Dar dragostea trebuie sa prevaleze. Si supraavietuiesc cu adevarat cei care il au pe Dumnezeu cu ei.

Sorin - Dallas
Dragoste - pentru Imm - de anonim la: 16/10/2003 00:48:17
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Textul tau atinge doua subiecte, la fel de importante pe plan personal si nu numai: dragostea de oameni in general (am evitat sa spun dragostea de tara, pentru a nu suna fals pentru unii) si dragostea pentru o persoana anume.
Sentimentul complex care este dragostea este, probabil, imposibil de analizat total.
Pentru 'dragoste', grecii antici aveau patru termeni diferiti.
Altfel se spunea iubirii sexuale, spirituale, familiale, prieteniei.
Dovada a rafinamentului spiritual al civilizatiei lor.
Vorbesc de dragoste in general! - de ofemeie la: 27/10/2003 07:30:46
(la: Continuand o dragoste)
De ce ar trebui sa fie numai dragoste intre un barbat si o femeie?vorbesc de dragoste pt cel de alaturi.Alexandra
#2248 (raspuns la: #2189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...