dragostea mea iubirea mea tarzie

Azi dimineata,cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca imi vei spune "buna dimineata",dar n-ai facuto. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai obsevat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa,grabita. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am murmurat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
Mai tarziu,te-am privit mergand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am speriat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas de tunet,doar,doar Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"cu siguranta Ma va vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea miilor de stele stralucitoare,nadajduind ca Ma vei vedea si iti vei intoarce preivirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de data aceasta.
In sfarsit,noaptea la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta,totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vei observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea.Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el si el cu Mine."
Al tau prieten
care te iubeste,
IISUS HRISTOS
PS:Odata am fost intrebat:"Cat de mult ma iubesti?".Am raspuns:"Atat de mult!" si mi-am intins bratele si am murit pentru tine.

Carti, carti, carti...am invatat sa iau din fiecare ce e mai bun, mai frumos, mai cald, mai aproape de inima mea, mai de folos pentru viata...apoi muzica. Daca e clasica e bine, daca e Clayderman iar e bine, daca e Sonata Lunii...ma relaxez plangand (asa patesc de cate ori ascult Sonata Lunii)...Imi place muzica romaneasca mai veche, Stela Enache, Angela Similea, Compact...Poesis, Nicu Alifantis cu ale sale nostalgii de toamna, Stefan Hrusca...Si un alt mod de a ma relaxa si de a-mi trai viata e natura...acolo simt ca traiesc, primesc puteri noi...respir...redevin eu...la umbra unui copac, pe malul unei ape curgatoare...Acum, ca e toamna, imi place sa ma bucur de fiecare raza de soare, ma bucur de orice frunza, de orice culoare...iubesc natura...

"Fratilor, va rog frumos, vorbesc serios, nu fac misto, sunt plecat de multi ani din Romania. Aproape ca am uitat de ea.
Cine imi poate explica si mie...ce sunt alea..."manele" fratilor?"
Manelele sunt o amestecatura ordinara de muzica lautareasca cu muzica orientala si indiana (uneori).
In general sunt copii fidele ale unor melodii arabesti dar carora le sunt "aplicate" o serie de versuri idioate si nu rareori agramate.
Ca sa intelegi mai bine citeste:
"Esti iubirea mea, esti dragostea mea,
Mor si fara tine, nu te pot uita"
Am incercat si sper ca am reusit sa te fac sa intelegi cam ce sunt manelele.:))))

M-ai enervat acum si la fel atatia de la cefenea,mai ales LMC.
Stii ce fac acum ? Imi pun culorile de razboi pe chip,asa ca nu mai e rost de cuvinte de dragoste si iubire.Pt. CINE?As zice ca ar fi 2-3 persoane in cafenea care real sunt cu picioarele pe pamant???

Hey-a-heya -hey-a heya-hey-hey -haya hey.Habar nu aveti cate pene am in par.Si am sa lupt pana la moarte pt. pamantul stramosilor mei,unde ati pus picioarele voastre murdare de ura si minciuna impotriva noastra,ne-ati furat pamantul,ati omorat bunica noastra natura,cu egoismul vostru de a distruge tot ce va sta in cale,veti pieri curand si atunci am sa ridic sulita mea la cerul rosu plin de sangele vostru murdar de ura si voi canta cantecul de razboi
si voi urla la Wakan Tanka sa-mi dea putere sa va termin pe toti,religiosi habotnici si bigoti ce ati distrus cu egoismul vostru "religios" lumi intregi .Habar NU aveti de Dumnezeu si cum sa credeti in el!Va ascundeti in spatele cuvintelor dar cand e vorba sa faceti ceva pt. semenul vostru va eschivati,aveti subit...alte lucruri de facut...Mincinosi si farisei si ipocriti.

Iar tu Mr.Sixpack cine te crezi?Esti in ...America?Critici pe alti romani care-s in Europa?Am ceva de spus tie:America NU e a ta si NU VA FI NICIODATA,SI la fel NICI a oricarui presedinte de azi sau de viitor!!!!
America apartine FRATILOR SI SURORILOR MELE,si NU sunt deloc roman,sunt indian si stiu asta mai bine decat iti cunosti tu viata ta!

Nu cred ca ai plans niciodata pt. acesti oameni sinceri si superbi,pt. ca NU ai NIMIC in comun cu ei!!!Sa NU-MI vorbesti despre America niciodata,ar trebui sa TACI ,NU ai NIMIC de SPUS si La FEL NIMENI din cafenea care HABAR NU ARE cine sunt realii proprietari ai acestei tari.Veniti aici si vi se pare ca totul vi se cuvine...!Cum ar fi daca eu as veni in casa ta Sixpack ori tu LMC si altii ca voi,si as incepe sa adun ce vreau de peste tot?Un scaun,o masa,ceva arta,covoare etc...NU cred ca v-ar place deloc!!!!
Asta ati facut in trecut,ne-ati luat pamantul tot,voi sa fiti fericiti,noi...suntem salbatici,sa fim dusi la margine de camp undeva unde nimic nu creste sa putem trai cu copii nostri,sa le dam frunze sa manance si sa-i vedem cum mor in bratele noastre...

Credeti ca sunt roman? Nu am fost niciodata!Pamantul unde candva am trait liber m-a adus inapoi la el.

Voi NU aveti habar ce spun aici.Nici macar o miime de cuvant nu puteti intelege.Poate in alte vieti viitoare,caci ne vom revedea,numai ca voi nu va


veti aduce aminte ,insa eu voi sti...si pare ciudat? Nu cred.
Oamenii real inteligenti din cercul nostru(cafenea)stiu deja de acum ce vorbesc aici!!!

Ceea ce NU imi 0place e MINCIUNA si multi din voi traiti zilnic din ea,fara sa stiti.Sixpack...crezi ca e chiar asa de importanta religia???Ori poate esti chiar orb incat NU vezi ca exista o relatie intre Ceausescu si Bush?Am venit aici sa scap de un cretin analfabet si dobitoc si azi am dat peste o copie fidela...oare cati ani va va trebui voua cacati de republicani cu cas la gura(ciocu mic!)
sa va dati seama ca administratia asta de criminali si mincinosi va duc de nas cu voia voastra.Mai ales cand va si dati MARI BORN AGAIN cretini sa va stea crucea in gat sa va sufocati cu ea!!!
Pt. ca sunteti cu totii niste ipocriti si pierduti in spatiu!
Traiti mereu in minciuna si iluzia zilei,comfortul de cacat ce mirositi si credeti ca e nectarul zeilor,va disparea totul curand dragii mei,si veti veni tarindu-va la noi pt. ajutor,dar noi am invatat lectia!!!Sa va descurcati cum puteti....in cel mult 3 Zile dati ortul popii si asta cu siguranta,pt. ca habar nu aveti sa traiti din natura,v-ati obisnuit sa aveti totul de-a gata,la cutie si impachetat
frumos,taiat,pe,bucati si pe ales....sa va vad cand va trebui sa vanati cu arcul si sageata...ori veti manca doar iarba...?

Vor fi aceste vremi curand!!!!Noi le stim!!!Tara asta va fi din nou a noastra!
Iar voi albituri veti pleca de aici,aia care vor mai ramane in viata...fffputini!!!!
Tu Sixpack NU ai DREPTUL de a lua partea unei tari in care ar trebui sa fii fericit ca esti acceptat ca oaspete!!!America NU E A TA si NU va fi NICIODATA,asta e cert!!!Sa Nu-mi vorbesti de un presedinte iliterat si cretin si imbecil notoriu si sa mai adaugi si relige de cacat in care crezi cu mintea dar nu cu sufletul.
TU faci parte din acea prostime!Oare crezi ca istoria nu se repeta? mai ales cand e vorba de dictatori de genul Bush?Sa va luati toti de mana cu el si sa faceti o hora mare la Capitoliu iar apoi JesusBush va va baga cu capul in lacul ala din fata domului si9 va va face born again pt. ca asta vreti.Sa fiti fara minte si creieri,niste zombies,astia sunteti cu totii.

De acum incolo mi-am pus culorile de razboi cu voi,si tare mult as dori sa iau cateva scalpuri la unii din voi!De la nas spre par sunt pictat cu alb,de la nas spre gat cu negru.Imaginati-va cand va prind si ranjesc la voi cand va iau scalpul de vii!!!Pt. ca unii din voi meritati din plin!!!

Nu multi dar cativa as scalpa f. usor,as fi nu f. dur totusi.
Hey,sunt un salbatic,.nu?Voi toti sunteti mari boieri si mari inteligenti,cititi,raspopiti(saracu Toma Caragiu,l-am cunoscut,un om fantastic!!!),mari credinciosi de va bateti cu pumnii in piept care e ala sau aia mai aproape de Dumnezeu si culmea e ca Dumnezeu nici macar o basina nu trage pt. voi.HA!HA!HA!

habar NU aveti cine e Dumnezeu dar dati din gura si gaoaza(gura voastra)mereu si va considerati asa de ...credinciosi,hey,stiti ceva cacatii dracului?Pt. ca tot credeti in iad,apoi va asteapta cu portile deschise,si voi veti fi PRIMII acolo sa va f...in cur Osama ben laden si Saddam si Lenin,Stalin,Hitler nu scapa nici o gaura.HA!Aveti grija mari prozeliti si super credinciosi si born again cacati cu mot!
Si pt. ca tot credeti cu dinadinsul in Satan,apoi veti avea un mare bairam cu el,asta f...pe oricine mincinos si born again care se crede centrul universului.
LMC,si sixpack,nu stiu uinde sa va ascundeti acum.HA!

Bush? e deja pierdut.I'm sorry for his dirty asshole!HA!
Dar apoi imediat apar oameni ca voi care sa-i lingeti curul murdar de minciuna,pt. ca,cacat mereu vomita pe gura!

In final sa inchei pt. ca m-a apucat dimineata,e deja 6:30AM si am tot lucrat de la 10 seara pana la 4 AM=600$.Cati bani faci tu Sixpack in 6 ore/Dar tu Miss LMC?
Eu fac 10,000$pe luna si nu lucrez decat cel mult 60 ore pe luna,alteori chiar 40 ore pe luna.In rest stau cu burta la soarte si ma uit la p....si o bronzez.
Stiti ce fac cu banii? multi ii dau la fratii si surorile mele indieni si copii lor ce nu au haine si mancare buna.la fel dau bani pt. a sprijini poporul tibetan in diaspora,la fel dau bani pt. fratii mei si surorile mele african americans,la fel zeci si zeci org. de conservarea mediului,pt. animale,pt. a inceta torturile la care sunt supuse animalele in tara MEA,NU a voastra!va doare in CUR si nici acolo de astea,ce vreti voi e lacomie,bani multi,sa calcati unul pe altul sa ajungeti undeva....sus la cea mai mare minciuna si iluzie posibila!
Abia astept sa va vad cum alergati ca descreieratii ,debusolati ca ,ati pierdut cacatul vostru de money market,si orice posesiuni.Ha!Veti plange dupa o sticluta cu apa.Va va fi frica de oricine,veti sta inrtr-un colt de intuneric(nu va mai fi electricitate),si va veti ruga ca niste tembeli,dar nimeni nu va va auzi ruga,Dumnezeu va avea altele de facut,si NU pt. voi!!

Intre timp ciuperca va apare si veti pleca de aici,pamantul asta NU e al vostru!!!
Vor ramane in viata putini dintre voi,pastarnacilor,doar cei alesi de soarta,cei ce trebuie sa fie,din pacate NU va fi sixpack si nici LMC pt. ca-s suflete ascunse si patate de egoism.
Prea putini albi vor exista in lumea toata!!!!
Dar cei putini vor fi primiti cu bratele deschise de stapanii acestei tari.Vor primi o pana in par in semn de respect fiind sinceri!

O vom duce f. bine fara voi si fara internet si vom trai ca acum 1000 ani,o reala fericire.
Nu avem nevoie de voi.NU va dorim aici in tara noastra!!!Duceti-va inapoi de inde ati venit,asta NU e si NU va FI NICIODATA tara voastra!!!!Sa tineti minte!!!

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Ghaule Shice)

Am hotarat cu 1 luna in urma sa nu mai scriu la cafenea,sa ma rezum doar a citi din cand in cand ce mai scrieti ,ce subiecte noi ar mai fi etc.
Unii din voi m-ati invitat in emailuri particulare ori in forum sa revin si nu aveam de gand,dar un personaj nou (care dupa mine e plecat cu sorcova)ce se numeste Angel,m-a fortat sa revin,cel putin pt. o mica vreme,deoarece il consider o prezenta nefasta si nu-i suport atacurile fara sens la adresa nu numai a mea dar si a unora dintre voi.

Eu cred ca pe undeva,a citit destule la cafenea si mai ales unele lucruri ce eu am scris in trecutul meu ce-l stiti deja si vad ca incearca sa ma copieze ,adica a luat doar lucrurile urate de la mine.Nu-i asa Mr. Angel?????Si sa te copiez si eu acum,Shhhhhhhh.......nu?
Dar azi sunt mai intelept si nu gasesc deloc nevoia de a ma cobori la nivelul tau si sa te atac prin vorbe urite si dizertatii iesite dintr-o minte bolnava ca a ta.

Totusi am sa-ti traduc niste vorbe de intelepciune spuse demult de un mare indian-american Chief si poate vei intelege ceva din ele:

"Prietenii mei,cu cata desperare dorim sa iubim si sa fim iubiti.Cand Christ a
spus ca omul nu traieste doar cu paine,a vorbit de fapt despre foamea dinauntrul fiintei noastre,nu despre foamea trupului.Aceasta foame este dorinta de iubire si dragoste intre noi toti.
Iubirea este ceva ce trebuie sa avem in noi,pt. ca spiritul nostru se hraneste
din ea.Trebuie sa o avem pt. ca fara de ea,devenim slabi si neajutorati,ne pierdem increderea in noi,fara dragoste si iubire,suntem lipsiti de curaj si nu ne mai putem uita la lume cu confidenta.
Ne inchidem in noi insine si incepem sa ne hranim cu personalitatile noastre
si incet incet ne autodistrugem.
Prin dragoste si iubire suntem creativi,mergem pina la capatul lumii fara sa obosim macar.
Cu iubirea si prin ea doar,suntem capabili de a ne sacrifica vietile pt. altii."

Chief Luther Standing Bear(Oglala-Lakota-Sioux/1868-1939)

LOVE&PEACE,
Ozzy

Pentru a fi profesor trebuie sa ai state vechi asa ca nu dau sfaturi si nu invat pe nimeni ci exprim o parere personala asupra acestor nelamuriri care bantuie mintile de cand lumea si pamantul. Si daca pana acum nu au fost gasite raspunsurile corecte asta nu inseamna ca nu exista (raspunsuri).
Dupa parerea mea trebuie facuta o distinctie clara intre suflet si spirit. Caci la fel de bine vorbim de IQ si EQ (coeficient de inteligenta si coeficient emotional) care reprezinta manifestarea fiecaruia dintre ei. Dar atata timp cat nu exista o scara, un etalon si unitati de masura clare este greu de calibrat instrumentul care sa poata masura aceste valori. Intr-o idee mai veche de-a mea, plecand de la teoria relativitatii generalizate si trecand prin teoria campurilor unificate (cinci tipuri energetice daca imi mai aduc bine aminte) m-am oprit la o forma de manifestare a informatiei (spiritul ?) pe care o numeam in joaca informateria (sau materia informationala) care are legile si modalitatile ei specifice de manifestare. Daca pentru informatie exista tot instrumentarul de cercetare de ce nu ar fi similar si pentru domeniul emotional. Caci daca nu vedem, gustam, auzim, mirosim sau pipaim asta nu inseamna ca nu exista. Kirlian si sotia lui au demonstrat existenta campurilor energetice ale oricarei fiinte sau plante. Tot in urma acestor experimente s-a observat ca frunza pastreaza conturul energetic chiar daca a fost taiata si s-a indepartat o parte din ea.
In continuare ce oare putem intelege prin muritor sau nemuritor? O lege valabila inca ne spune ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma ». Stim si avem instrumente cu care putem determina presiunea si temperatura necesare transformarii (lemn, carbune, grafit diamant) dar nu stim nimic despre elementele necesare transformari unui elev normal intr-un geniu (Einstein, Eminescu, Eliade). Mai mult ca sigur ca energiile informationala si emotionala ale fiecaruia marcheaza timpul si spatiul lasand o « amprenta » de nesters. Daca electronii sunt priviti ca parte individuala dar facand parte dintr-un nor ce orbiteaza in jurul nucleului de ce nu am vedea si aceste amprente orbitand si impregnand timpul si spatiul ?
In alta ordine de idei ce poate fi : deochiul, farmecele si tot ce tine de magie decat incarcatura emotionala transmisa ?
De ce toata lumea recunoaste ca dragostea poate deschide si cea mai ferecata « usa » ? Dragostea este emotie, este energie pura care radiaza, penetreaza orice obstacol si schimba = preface ceea ce nici un chimist sau alchimist nu a reusit si nu va reusi niciodata. Dragostea poate escalada sau darama muntii, poate traversa sau umple abisurile, poate strabate miile de kilometri, mai repede decat lumina « era pe cand nu o vedeam, azi o vedem dar nu e ». De ce oare Isus, indeamna la dragoste, la iubire, la iertare ? Caci El nu recunoaste decat doua legi : prima spune « Sa IUBESTI pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua spune « sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Deci Isus spune sa iubesti, caci in iubire se regaseste tot evantaiul trairilor. De asemenea Isus spune sa iubesti cu toata inima (fiinta), cu tot sufletul si cu tot cugetul (spiritul), deci se face distinctia intre suflet si spirit sau cuget. Concluzia este ca Dragostea poate fi cea mai teribila arma dar care nu trebuie lasata la indemana oamenilor. M.L.King ofera dragostea sa si a milioanelor de negri cand spune « I have a dream », Gandhi ofera dragostea milioanelor de indieni englezilor si castiga independenta unei natii. Revolutia garoafelor rosii schimba soarta Portugaliei. La Cluj si Bucuresti se ofera piepturi dezgolite (partea romantica sau « revolutia romana » si nu schimbarea elitelor). Cand spui « mi-e dor » (de casa, de tara, de o persoana sau o fiinta) ce poate sa insemne decat faptul ca ai primit un mesaj emotional de o foarte mare incarcatura? daca vorbim de mesaje subliminale (un frame de milisecunde plasat intr-un film de 90 – 120 min) de ce nu recunoastem si celelalte mesaje dintre care telepatia este manifestarea transmiterii informatiei ?
In momentul mortii ( ??) trupul se transforma oferindu-se ofranda vietii. Dar ce se intampla cu sufletul sau cu spiritul (toata informatia si emotia filtrate de fiecare personalitate) stocate in campul energetic purtand un nume, un numar sau doar o simpla amprenta inca nu pot raspunde. Dar cu siguranta ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga….. » si daca nu se transforma in energie pura atunci cu siguranta ca …….
« Din codru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea ? » Soarele ca orice stea cumsecade “ arde “ si lumineaza fara sa-si puna intrebarea ce se intampla cu sufletul lui si unde va ajunge. Pentru el este sufient ca lumineaza, caci acesta-i rostul lui. Si nici nu-si face procese de constiinta ca pe unii ii parjoleste si pe altii ii lasa reci (de la Mercur la Pluton). Sa lasam deci ca sufletul si spiritul sa-si gaseasca fiecare calea spre implinire, fara a-i ingradii (ceea ce este dificil caci tocmai astfel de intrebari ca cele puse de tine dau nota de libertate a spiritului). Iar daca ii dai si sufletului putinta sa « iubeasca » fii sigur ca vei fi fericit si vei putea sa-i faci si pe altii fericiti. Despre Rai si Iad, data viitoare.

Pentru a fi profesor trebuie sa ai state vechi asa ca nu dau sfaturi si nu invat pe nimeni ci exprim o parere personala asupra acestor nelamuriri care bantuie mintile de cand lumea si pamantul. Si daca pana acum nu au fost gasite raspunsurile corecte asta nu inseamna ca nu exista (raspunsuri).
Dupa parerea mea trebuie facuta o distinctie clara intre suflet si spirit. Caci la fel de bine vorbim de IQ si EQ (coeficient de inteligenta si coeficient emotional) care reprezinta manifestarea fiecaruia dintre ei. Dar atata timp cat nu exista o scara, un etalon si unitati de masura clare este greu de calibrat instrumentul care sa poata masura aceste valori. Intr-o idee mai veche de-a mea, plecand de la teoria relativitatii generalizate si trecand prin teoria campurilor unificate (cinci tipuri energetice daca imi mai aduc bine aminte) m-am oprit la o forma de manifestare a informatiei (spiritul ?) pe care o numeam in joaca informateria (sau materia informationala) care are legile si modalitatile ei specifice de manifestare. Daca pentru informatie exista tot instrumentarul de cercetare de ce nu ar fi similar si pentru domeniul emotional. Caci daca nu vedem, gustam, auzim, mirosim sau pipaim asta nu inseamna ca nu exista. Kirlian si sotia lui au demonstrat existenta campurilor energetice ale oricarei fiinte sau plante. Tot in urma acestor experimente s-a observat ca frunza pastreaza conturul energetic chiar daca a fost taiata si s-a indepartat o parte din ea.
In continuare ce oare putem intelege prin muritor sau nemuritor? O lege valabila inca ne spune ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma ». Stim si avem instrumente cu care putem determina presiunea si temperatura necesare transformarii (lemn, carbune, grafit diamant) dar nu stim nimic despre elementele necesare transformari unui elev normal intr-un geniu (Einstein, Eminescu, Eliade). Mai mult ca sigur ca energiile informationala si emotionala ale fiecaruia marcheaza timpul si spatiul lasand o « amprenta » de nesters. Daca electronii sunt priviti ca parte individuala dar facand parte dintr-un nor ce orbiteaza in jurul nucleului de ce nu am vedea si aceste amprente orbitand si impregnand timpul si spatiul ?
In alta ordine de idei ce poate fi : deochiul, farmecele si tot ce tine de magie decat incarcatura emotionala transmisa ?
De ce toata lumea recunoaste ca dragostea poate deschide si cea mai ferecata « usa » ? Dragostea este emotie, este energie pura care radiaza, penetreaza orice obstacol si schimba = preface ceea ce nici un chimist sau alchimist nu a reusit si nu va reusi niciodata. Dragostea poate escalada sau darama muntii, poate traversa sau umple abisurile, poate strabate miile de kilometri, mai repede decat lumina « era pe cand nu o vedeam, azi o vedem dar nu e ». De ce oare Isus, indeamna la dragoste, la iubire, la iertare ? Caci El nu recunoaste decat doua legi : prima spune « Sa IUBESTI pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua spune « sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Deci Isus spune sa iubesti, caci in iubire se regaseste tot evantaiul trairilor. De asemenea Isus spune sa iubesti cu toata inima (fiinta), cu tot sufletul si cu tot cugetul (spiritul), deci se face distinctia intre suflet si spirit sau cuget. Concluzia este ca Dragostea poate fi cea mai teribila arma dar care nu trebuie lasata la indemana oamenilor. M.L.King ofera dragostea sa si a milioanelor de negri cand spune « I have a dream », Gandhi ofera dragostea milioanelor de indieni englezilor si castiga independenta unei natii. Revolutia garoafelor rosii schimba soarta Portugaliei. La Cluj si Bucuresti se ofera piepturi dezgolite (partea romantica sau « revolutia romana » si nu schimbarea elitelor). Cand spui « mi-e dor » (de casa, de tara, de o persoana sau o fiinta) ce poate sa insemne decat faptul ca ai primit un mesaj emotional de o foarte mare incarcatura? daca vorbim de mesaje subliminale (un frame de milisecunde plasat intr-un film de 90 – 120 min) de ce nu recunoastem si celelalte mesaje dintre care telepatia este manifestarea transmiterii informatiei ?
In momentul mortii ( ??) trupul se transforma oferindu-se ofranda vietii. Dar ce se intampla cu sufletul sau cu spiritul (toata informatia si emotia filtrate de fiecare personalitate) stocate in campul energetic purtand un nume, un numar sau doar o simpla amprenta inca nu pot raspunde. Dar cu siguranta ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga….. » si daca nu se transforma in energie pura atunci cu siguranta ca …….
« Din codru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea ? » Soarele ca orice stea cumsecade “ arde “ si lumineaza fara sa-si puna intrebarea ce se intampla cu sufletul lui si unde va ajunge. Pentru el este sufient ca lumineaza, caci acesta-i rostul lui. Si nici nu-si face procese de constiinta ca pe unii ii parjoleste si pe altii ii lasa reci (de la Mercur la Pluton). Sa lasam deci ca sufletul si spiritul sa-si gaseasca fiecare calea spre implinire, fara a-i ingradii (ceea ce este dificil caci tocmai astfel de intrebari ca cele puse de tine dau nota de libertate a spiritului). Iar daca ii dai si sufletului putinta sa « iubeasca » fii sigur ca vei fi fericit si vei putea sa-i faci si pe altii fericiti. Despre Rai si Iad, data viitoare.

Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

dragostea mea, asa sunt eu...
vin neanuntat mereu.
uite ca m-ai gasit,
de dorul tau, nici n-am dormit!
ai incredere in iubirea mea curata
si nu mai fi derutata.
sa nu mai iesi noaptea afara
c-ai sa racesti si o sa ma doara...
lasa-le incolo de frunze!
mai bine saruta-ma pe buze...
stii ca te iubesc intotdeauna
asa cum soarele iubeste luna!

si sa vezi cata pasiune oarba zace-n mine
am sa te chem la Mircea Radu in emisiune!

te pup cu respect,
Apassionatu'.

am inteles perfect ce ai scris dar mi-e ca nu m-am exprimat eu pe-nteles...de multe ori uit ca discutam virtual...
am vrut sa spun, ca mi se pare strigator la cer cateodata, sa pui o replica in romaneste la un film strain si acea replica in limba romana sa nu fie altceva decat o injuratura...cred ca este o perceptie gresita aceea de a asocia romanii cu injuraturile, tiganii si hotii...nu spune nimeni sa fie doar replici de genul...''mor pentru iubire''...''tu esti dragostea mea''...''ocrotiti padurile''...''nu omorati animalele''...dar nici dejectiile alea!
ma-ndoiesc si eu ca studiourile Walt Disney s-au pretat la asta...;)

acum m-am facut inteles?

Pentru tine dragostea mea

Am fost la târgul de păsări
Si am adus păsări
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târgul de flori
Si am adus flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târg la fierărie
Si am adus lanţuri
Lanţuri grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi am fost la târgul de sclave
Si te-am căutat
Dar nu te-am aflat
dragostea mea.
--------------

Copiii care se iubesc
Se-mbrăţişează în picioare
Lângă porţile nopţii
Stârnind mânia trecătorilor

Copiii care se iubesc
Se-mbrăţişează în picioare
Stârnind mânia trecâtorilor,
Mânia şi dispreţul lor
Şi râsetele şi invidia

Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni;
Ei sunt în altă parte-
Dincolo de noapte,
Mult mai presus de stele
În orbitoarea strălucire
A primei lor iubiri.
--------------------

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.
-------------

Dar e mai bine sa le citesti in franceza.

am si eu o intrebare. ai scris in titlu 'iubirea mea tarzie'. de ce... 'tarzie'?

P.S. - informativ numai - si sa nu crezi ca te batjocoresc in vreun fel - ai zis-o magistral aici :

'Adica ca sa o spun pe romaneste s-a curvit.'

chiar tre' sa facem stampile si insigne cu fraza asta!


________
keep it simple

Am in repertoriu mai multe template, adaptabile in functie de situatie:




- Tren express de noapte caut gara de provincie pentru schimbare de ulei si ciocanire de roti




- Ursuletz pofticios si îmbufnat caut scorbura calduroasa pentru hibernare.




- Ce amara este viata / Fara tine iubirea mea / Vino repede încoace / si nu vei regreta / Caci viata in doi e ca o floare / Asa cum infloreste un trandafir / Asa va fi si dragostea mea / Nu te uita in urma / Ci uitate la mine / care te va iubi / Sa fii a mea pe veci. Ginel din Craiova




- Mascul cu pedigree de rasa, caut maidaneza pentru monta




- Domn bine intentionat ofer spre ocupare urmatoarele locuri libere: suflet, pat, bucatarie, locul mortului, spalatorie. Ideal o singura persoana, dar nu obligatoriu



- Speolog experimentat, iubitor de pesteri neumblate si lacuri subterane fac excursii organizate de grup in Pestera Muierii (partea ne-turistica)





_________________________________________

Iubesc tradarea, dar îi urasc pe tradatori !

si eu am parte de acelasi gen de dragoste si cateodata mi se pare un chin.acum sunt fericita si mi se pare ca sunt cea mai norocoasa din lume ca l-am intalnit si mai tarziu ma aduce la disperare cum se comporta cu mine,ma face sa imi para rau ca l-am cunoscut.cu toate astea,nu as putea sa il las vreodata pt ca il iubesc enorm.si ce sa fac?il iubesc asa cum e,sufar si plang cand el e nepasator,ma doare sufletul ca e asa,insa nu il pot lasa...poate asa e dragostea...sau poate nu...poate ca asa e dragostea mea...

Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.



Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?


Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.


Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.

Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.

Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.

Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...

Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...

Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler