comentarii

dragostea mea iubiregameatarzie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cartile, dragostea mea... - de sierva la: 03/10/2005 23:28:40
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Carti, carti, carti...am invatat sa iau din fiecare ce e mai bun, mai frumos, mai cald, mai aproape de inima mea, mai de folos pentru viata...apoi muzica. Daca e clasica e bine, daca e Clayderman iar e bine, daca e Sonata Lunii...ma relaxez plangand (asa patesc de cate ori ascult Sonata Lunii)...Imi place muzica romaneasca mai veche, Stela Enache, Angela Similea, Compact...Poesis, Nicu Alifantis cu ale sale nostalgii de toamna, Stefan Hrusca...Si un alt mod de a ma relaxa si de a-mi trai viata e natura...acolo simt ca traiesc, primesc puteri noi...respir...redevin eu...la umbra unui copac, pe malul unei ape curgatoare...Acum, ca e toamna, imi place sa ma bucur de fiecare raza de soare, ma bucur de orice frunza, de orice culoare...iubesc natura...
Draga mea, - de Areal la: 18/07/2008 10:04:26
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Azi dimineata,cand te-ai trezit, eram langa patul tau in lumina minunatului Meu rasarit care a inundat odaia. Am sperat ca imi vei spune "buna dimineata",dar n-ai facuto. M-am gandit ca poate era prea devreme si de aceea nu M-ai obsevat. Am incercat sa-ti atrag atentia cand ai deschis usa,grabita. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii. Am revarsat asupra ta mireasma dulce si parfumata a florilor. Ti-am murmurat o melodie de dragoste prin ciripitul pasarilor. Ai trecut pe langa Mine grabind pasul.
Mai tarziu,te-am privit mergand si discutand aprins.Ah!Cat as fi dorit sa schimbi cateva cuvinte si cu Mine! M-am speriat si am sperat sa-mi vorbesti. Ai trecut pe langa Mine fara sa ma bagi in seama.
Dupa-amiaza ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit prin fiecare picatura.Am strigat din ceruri cu glas de tunet,doar,doar Ma vei auzi.Apoi ti-am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor Mei aurii.Mi-am zis:"cu siguranta Ma va vedea!",dar,ca un facut,nu M-ai vazut.
Seara,la sfarsitul zilei,ti-am trimis un apus minunat de soare.Apoi te-am cautat cu privirea miilor de stele stralucitoare,nadajduind ca Ma vei vedea si iti vei intoarce preivirea spre Mine.Dar am ramas intristat si de data aceasta.
In sfarsit,noaptea la culcare am revarsat lumina lunii pe fata ta,ca sa-ti amintesc ca nu te-am uitat.Am nadajduit ca,macar acum sa-mi vorbesti,inainte de culcare.Nu Mi-ai spus nici un cuvant.M-a durut mult lucrul acesta,totusi am continuat sa stau de veghe la capataiul tau,nadajduind ca,macar a doua zi dimineata,vei observa prezenta Mea.
Tot astfel,in fiecare zi am continuat sa Ma descopar prin tot felul de cai,sperand ca vei dori sa fiu Pastorul tau.Eu pot sa-ti port de grija ca nimeni altul.Eu sunt Pastorul cel Bun,care isi da viata pentru oile lui.Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug.Dragostea Mea pentru tine este mai adanca decat marea si mai inalta decat cerul.Te iubesc cu o iubire vesnica,de aceea iti pastrez bunatatea Mea.Vreau sa Mi te daruiesti si am atatea sa-ti impartasesc.Pentru binele tau,te rog sa-mi raspunzi.
"Iata,Eu stau la usa si bat.Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el,voi cina cu el si el cu Mine."
Al tau prieten
care te iubeste,
IISUS HRISTOS

PS:Odata am fost intrebat:"Cat de mult ma iubesti?".Am raspuns:"Atat de mult!" si mi-am intins bratele si am murit pentru tine.
dragostea e dragoste - de dideee la: 22/04/2010 14:55:25
(la: Dragoste prin Internet)
Da, exista si nu numai ca era pe internet era si la distanta de 2000 de km, era atit de reala cum nu mi-a fost o alta, atlta care-mi respira aproape de obraz. Exista si e puternica si te macina de dor. O intilnesti in sfirsit in realitate si ti-e atit de cunoscuta, multe au fost spuse si ras-spuse, ne-am tatonat sufletele, ne-am spus povestile, ne-am descris rudele, le-am vazut chiar si in poze. Asadar esti fata-n fata pentru prima data cu dragostea de pe internet, de care ti-a fost un dor nebun, o redescoperi si ramai cu ea (si cu dorul, chiar daca o imbratisezi, o iei de mina, ii atingi obrajii). Sunt fericita acum cu dragostea mea de pe internet!
#537322 (raspuns la: #37767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Again in sky - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:19:26
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Hai sa tragem un fum, mi-a zis Bobdylán. Are Buru ceva. Nu-l cunosteam atunci pe Buru. Il mai vazusem de cateva ori, dar abia daca schimbasem cateva cuvinte. Cand am aparut cu Bobdylán langa orarul studentilor straini din anul pregatitor: arabi, greci, albanezi si basarabeni, langa Buru era si Fane Babanu. Fumezi, m-a intrebat Buru. Da. Am mers dupa facultate, alaturi de foisorul din spate si am fumat doua tigari. Deja incepusem sa ne intelegem bine. Altfel ne-am fi gruzit, si ar fi iesit un rahat din toata treaba asta. Mergem la cursuri, Bobdyláne? Sigur, in Pub.

Pe drum discutam cu Buru despre palma imaginara ce urca pe ceafa, parca te mangaie, desi e rece. Cum culorile incep sa fie vii, cum o parte a creierului amorteste si alta prinde viata. Ti-a placut, m-a intrebat Buru, nu a fost asa de slaba? A fost misto, i-am raspuns. In Music Pub am comandat toti cola, doar Fane Babanu bere, parca, zicea ca nu da bani el pe tot felul de sucuri. Niste studenti obositi de scoala care au terminat orele. Asa trebuie sa fi aratat. Priveam fascinati pozele de pe zidurile pubului, desi le mai vazusem de atatea ori: jazzisti negri, tarani, case, castele, figuri ciudate. Incepusem sa descoperim in poze alte poze, fiecare cu versiunea sa, de ziceai ca acele poze e o imensa papusa ruseasca in care incap o gramada de papusi.

Fane Babanu era tacut, asculta muzica si privea peretii. Bobdylán zicea ca nu are nimic si incerca sa-l gruzeasca pe Fane. Lasa-ma in pace, ba, asa imi place mie cand fumez, nu am halucinatii, nu rad prea mult, dar mi-e bine, foarte bine, e un fel de moleseala foarte placuta, prind gustul starii. Am pus brusc mana pe piciorul lui Bobdylán si el a sarit ca ars, nu te-a luat? - de ce sari atunci? Toti radeam, chiar si Bobdylán, care continua sa se jure ca nu are nimic si sa priveasca banuitor la toti care treceau pe langa noi.

Buru isi puse casca si asculta o caseta de-a lui. Parea dus departe, fara nici o dorinta de intoarcere. Din cand in cand ridica capul si ne zambea. Il mai speriam din cand in cand pe Bobdylán spre hazul tuturor.

Eu ma gandeam la dragostea mea, la literatura, de fapt in capul meu atunci era literatura, la muzica foarte faina ce era in pub. Nu vroiam sa plec nicaieri, nu vroiam sa ma intorc nicaieri. Acelasi lucru probabil simteau si baietii, fiecare cufundat in linistea, visele lui. Simteam cum o rana mare incurabila s-a cicatrizat, a trecut, a amortit, dar mai simteam acum cicatricea si stiam ca nu poate dura mult, ca imediat pielea va plesni, va aparea iarasi sange, durere. Atat.

Eram fiecare in gaoacea lui. Un inceput. Mai tarziu aveam sa ne largim gaoacele, sa incapem toti, dar deocamdata asa a fost. Nu ne cunosteam suficient de bine pentru a lasa halucinatiile sa circule libere. Chelneritele treceau pe langa noi ca prin filmele lui Tarantino. Pletosi, concerte, fum de tigara fac din acest Pub, un refugiu ideal, un loc unde te doare in cot de toate si de toti, un paradis al ingerilor decazuti, ce tot spun? Un loc ideal pentru narcomani. Asta am vrut sa spun. Nu pot suporta alcoolicii, dar aici, desi sunt multi beti, e bine. Te simti ca acasa, drogat in ultimul hal, la televizor. Incepe Patru camere. Mai tragi un fum, te simti O.K., mori de ras, desi, sinceri sa fim, nu-ti vei aminti maine nimic, absolut nimic. Dar asa e mai bine . Il vei mai privi o data, apoi inca o data, inca… inca… inca… Memoria e un starv, o vaca nebuna in agonie ce te scutura, te loveste de pereti. Mori, vaca! Sa facem acelasi lucru de o mie, un miliard de ori, daca ne place. Mai trag un fum si o iau de la capat. Un tunel intunecos, eu cu masina circul prin el. Din tunel vad doar peretii luminati de aproape de farurile masinii mele. Viteza, bucurie, culoare. Ce-mi trebuie altceva? Doar masina sa nu se opreasca niciodata. Sa intru si sa intru in acest tunel intunecat al mintii mele cu masina si sa fac lumina. In a cata zi a fost lumina? Nu conteaza.

Bobdylán, Buru, Fane Babanu si eu la aceeasi masa. Se apropie Ted si ne intreaba: ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?


Crede si nu cerceta!...
nu e "cea mai" dar e frumoasa - de mapopescu la: 05/01/2004 17:12:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
O motocicleta parcata sub stele
Mircea Cartarescu

sint o motocicleta parcata sub stele, linga vitrina magazinului de reparat televizoare.
din gang vine curent. sint palida, slabita.
in magazin au lasat un bec aprins, asa ca vreo doua tuburi catodice
ghivece cu asparagus si cactusi, rafturi de cornier intesate de carcase de televizor, casete AGFA si cabluri
lucesc tulbure, imi populeaza singuratatea.
caci ma simt singura.
in oglinda mea retrovizoare roiesc galaxiile,
aburesc stelele in roiuri globulare, isi trimit gîfîitul radiosursele
toate indepartindu-se-n fuga, ca niste criminali de la locul faptei
lasind o dira de singe in urma.

ce liniste. citeodata ma-ntreb
ce-o insemna sa faci dragoste. caci ei vorbesc doar de asta. in fiecare simbata ei ma incaleca
si ma tirasc pe sosele. vad dealurile, norii, soarele
picaturile de ploaie, copacii incurcindu-se-n curcubeu ...
ah, cilindrii mei imi ticaie nebuneste. atunci chiar simt ca traiesc.
ei intra in motel si fac dragoste.
ei sint Stapinii si se simt liberi.
dar cum poate fi cineva liber cind e facut din celule?
... si inapoi in gang; linga vreo dacie prafuita.

mi-e sete de dragoste. daca as putea iubi macar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta.
mi-as luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea
si dac-as avea degete. dac-as putea sa traiesc
macar si in cimpul bioelectric al cactusului ...
curind, curind o sa mor, si n-am facut nimic in lumea asta, or sa ma arunce la fiare vechi
or sa imi crape farul si becul ars are sa-mi atirne de doua firisoare de lita.
toata viata i-am ajutat pe altii sa faca dragoste
iar eu o sa mor printre bobine, magneti si ciulini.

sint o motocicleta parcata sub stele.
dimineata or sa ma-ncalece iar, or sa-mi suceasca ghidonul, or sa ma ambreieze
si iar pe asfaltul multicolor, printre dealurile roscovane, printre muntii albastri
prin depresiunile strabatute de riuri
peste pasajele de cale ferata, prin orase de provincie cristaline
rulind impotriva vintului prin stropii de ploaie si gazul de esapament, mincind kilometrii.
asta o insemna sa faci dragoste?
oricum, asta e consolarea mea, e meseria mea, e dragostea mea.
pentru asta merita sa fii singur.
Pentru anonim - de Andrei B la: 07/04/2004 09:25:58
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
"Fratilor, va rog frumos, vorbesc serios, nu fac misto, sunt plecat de multi ani din Romania. Aproape ca am uitat de ea.
Cine imi poate explica si mie...ce sunt alea..."manele" fratilor?"
Manelele sunt o amestecatura ordinara de muzica lautareasca cu muzica orientala si indiana (uneori).
In general sunt copii fidele ale unor melodii arabesti dar carora le sunt "aplicate" o serie de versuri idioate si nu rareori agramate.
Ca sa intelegi mai bine citeste:
"Esti iubirea mea, esti dragostea mea,
Mor si fara tine, nu te pot uita"
Am incercat si sper ca am reusit sa te fac sa intelegi cam ce sunt manelele.:))))

#13432 (raspuns la: #13339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Birfa ? Nu. Atitudine civica? Da....:) - de Mary la: 28/06/2004 10:05:08
(la: Ozzy vs LMC)
Pentru Ozzy si toti .....,

´´There are no unlockable doors
There are no unwinable wars
There are no unrightable wrongs
Or unsignable songs

There are no unbeatable odds
There are no believable gods
There are no unnameable names
Shall I say it again, yeah

There are no impossible dreams
There are no invisible seams
Each night when the day is through
I don’t ask much

There are no uncriminal crimes
There are no unrhymable rhymes
There are no identical twins or
Forgivable sins

There are no incurable ills
There are no unkillable thrills
One thing and you know it’s true,
I don’t ask much

There are no unachievable goals
There are no unsaveable souls
No legitimate kings or queens, do
You know what I mean? yeah

There are no indisputable truths´´

Alice,cu toata dragostea mea pentru tine, trebuie sa te contrazic.
Ei nu ne sint numai vecini, ei fac parte din ´´familie´´, si de ar fi fost vecini, birfa ar fi fost numai daca aflind ce vorbesc intre ei PRIVAT ne-am fi amestecat....Dar din momentul in care cineva tipareste aici un mesaj, acesta devine un deschis subiect de discutie pentru toti, si cine are ceva de spus sa isi dea linistit cu parerea.
Ca nimic nu ar fi mai rau sa incepem sa ne ignoram unii pe altii..., nu?? Ca si asta dovedeste ca sintem intre ai nostri....Ignori pe cineva numai cind il desconsideri...
Cit despre limbaj, hai sa nu exageram, ..., ca daca sint anumite reguli de civilizatie, sa fie pentru toti aceleasi.El si-a cerut scuzele inmultit pentru cuvintele bombastice....si e bine asa....
cu un milion? - de Domino la: 13/07/2004 01:39:00
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
prin absurd l-as avea.....
in nici un caz Romania. nu ca nu mi-as dori, din contra "acolo este tara mea si neamul meu cel romanesc" dar furia mea este prea mare cand aud cam ce este pe acolo. sint de 13 ani plecata si nu a existat zi sa nu ma gandesc si sa sper ca mai exista in politicienii nostri patosul lui Mihai sau al lui Stefan,dar ... se pare ca sunt mai atragatoare conturile private din Elvetia.in fine, nu detailez, vreau sa spun ca poate cu milionul acela as plati un post de tv privat care sa-l intrebe pe ministrul petrolului ( sper ca asa isi spune imbecilul ) care isi permite sa dea afara de munca o femeie cu 25 de ani de vechime pe motiv ca nu are seralul si nu mai are picioare de fusta mini. si cu toata dragostea mea pentru tara asta minunata raman mai bine aici si port pantaloni sau ce-mi convine mie ,fara sa ma tem ca voi fi concediata.
poveste cu talc - de Belle la: 13/07/2004 14:45:28
(la: Pacatul)
*sursa necunoscuta*

Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.

Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele

Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.

Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.
"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", îsi sopteau uimiti oamenii.

Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta!Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine.
Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.
Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? - a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.

Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a
pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau
cam colturoase.

Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.

Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...

Inima ta cum este???????? o poti imparti cu altii???

~~~~

I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#17758 (raspuns la: #17754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Literatura sau Fictiunea: marea provocare in Era Complexitatii - de Ovidiu Bufnila la: 14/09/2004 08:48:49
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Literatura sau Fictiunea: marea provocare in Era Complexitatii
eseu de
Ovidiu Bufnila

Postmodernismul a murit. Moartea lui pune o intrebare: Literatura sau Fictiunea? O intrebare complicata. Sigur ca un text ne poate parea literar dar multe texte NU SUNT LITERARE. Realitatea asa cum incercam sa o intelegem este un TEXT. Una e Scriitorul de LITERATURA alta e Constructorul de FICTIUNI. Literatura este un biet artificiu pe cand Fictiunea este un proces, o profunzime. Ani de-a randul am incercat sa fac delimitarile si, de exemplu, atunci cand am scris despre alti scriitori, cand am dat note de zece in ateliere literare sau cenacluri sau cand am laudat in mesaje de email sau la telefon, sau cand am ascuns dragostea mea pentru scriitorii SF din Romania in conflicte bizare si imposibile CONSTRUITE pe riscul meu, am luat cu asalt FICTIUNEA. Avem nevoie de un nou CONCEPT SCIENCE FICTION. Cred ca sunteti teribil de talentati si de motivati si de pasionati ca sa descoperiti in felul fiecaruia, original si riscant, se intelege, drumul catre un nou concept SF. Sfaramarea liniaritatii, fie ea si LITERARA, e abia la inceput. In multe din TEXTELE construite de voi sunt dovezi clare de FICTIUNE. A fi Constructor de fictiuni inseamna a-ti asuma riscuri inimaginabile. Literatura e o croaziera nevinovata si un artificiu pe cand Constructia Fictiunii e insurgenta, e zbatere nebuna, sansa, haos si semantica perversa si nu numai atat...e viata.
Prabusirea Vechilor Canoane ii orbeste pe multi cu praful injghebarilor desuete care lasa lumina noilor adevaruri sa patrunda. Voi aveti tarnacopul si bagheta magica.
Vechile canoane ? Astazi vorbim despre o hyper-fiintare sau o hyper-functionare noi nestiind daca suntem fiinte sau suntem fiinte-in-functiune, pe potriva faptului ca viata ar fi fie autoorganizata fie un construct. Ne zbatem intre doua mari idei astfel. Dar hyper este un alt drum. De la hyper-textualitatea cautata a postmodernismului la descoperirea unei noi functionari/fiintari a unui black hole, totul anunta moartea liniaritatii, a Big Bangului! Daca dintr-un black hole putem totusi extrage o Informatie atunci poate ca acea categorie filosofica de NIMIC este de fapt un ptroducator de realitate. Din ce extragem realul? Din ce vin toata instructiunile de consistenta a Viului? Iar Viul este intr-adevar Viu sau este o Ipostaza Dinamica pe care, popular sau vulgar o numim o Aparenta?




PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La mine e asa: - de mya la: 05/02/2005 19:12:59
(la: De ce nu ne iubesc barbatii)
La mine e asa:

Nu ma intereseaza daca ma iubesc barbatii sau nu, important e ca ma iubeste barbatul (meu). El a ales bine si e foarte multumit cu marfa :)))

Eu nu vreau sa-i fac copii si nici sarmale sau tocana ca sa-i arat dragostea mea, ma crede pe cuvant, nu vrea dovezi de nici un fel.

Pesonal, nu ma excita mirosul de transpiratie...da' gusturile nu se discuta, absolut. Stiu...aia a fost o figura de stil ;).

Am masina de spalat, nu gatesc des si fac ordine rar fiindca la noi se pastreaza bine curatenia.

Sotul meu nu e nicicand mitocan (ca altfel nu ma maritam cu el) iar eu nu sunt nicicand isterica (ca altfel nu ma lua de nevasta). Tipul nu e nici teribilist, e om mare :)))

Fiindca ii pasa de mine mereu, se bucura sa fiu independenta. Da' nu tin sa fiu, imi place viata in doi. Cu cat ma destept mai mult cu atat e mai incantat. Daca s-ar oftica ca sunt desteapta ar insemna ca e tampit. Cine vrea o nevasta proasta e tampit, o merita!

Poate sa traiasca fara mine asa cum si eu pot sa traiesc fara el. Numa' fara apa, aer si mancare nu poti sa traiesti, altfel...nu ai probleme, asta e adevarul, nu moare nimeni.

Sper ca nu te-ai suparat da' am vrut sa scriu ca sa vezi ca mai exista si altfel de barbati pe lume. Independenta inseamna sa iubesti sincer, fara orgoliu si fara drame de televovele. Si de regula nu vezi defectele jumatatii tale ci doar calitatile. Altel...viata poate sa fie trista si gri.

2000 - de alex porc la: 14/04/2005 08:56:44
(la: NEA TRICHINELU’ DĂ ORTU’ POPII CA UN ORDINAR)
In 2000, cand am scris textul asta, stanculescu n-avea treaba la targoviste. :))
Si atunci "despre ce vorbim, dragostea mea"? - daca tot suntem la citate. Trebuie sa spun si eu cine a scris asta si unde? :)) Acum n-am chef. Poate altadata.
#43485 (raspuns la: #43362) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don - de gigi2005 la: 06/06/2005 13:21:40
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Ai trecut prin asta? Ai iubit in taina sub "masca" prieteniei? Cred ca in liceu, parca eram intr-a zecea, m-am indragostit in taina de un coleg cu care imparteam o tema. Aveam un prieten atunci pe care il iubeam, dar dragostea mea fata de colegul acela a venit asa, dintr-odata. Nu m-a tinut mult, dar tin minte pentru ca era o dragoste care ma durea, il visam noaptea si ma trezeam cu un nod in gat si inima batand cu putere... Sti ce a rupt vraja? Faptul ca el, dandu-si seama ca imi place de el, m-a invitat sa mergem impreuna la un chef. Si am zis nu! Si nici nu m-a mai interesat din acea zi.
#53421 (raspuns la: #53393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reply (glumesc cu tine...) - de Intruder la: 12/08/2005 14:02:02
(la: Ratacita in toamna ...)
dragostea mea, asa sunt eu...
vin neanuntat mereu.
uite ca m-ai gasit,
de dorul tau, nici n-am dormit!
ai incredere in iubirea mea curata
si nu mai fi derutata.
sa nu mai iesi noaptea afara
c-ai sa racesti si o sa ma doara...
lasa-le incolo de frunze!
mai bine saruta-ma pe buze...
stii ca te iubesc intotdeauna
asa cum soarele iubeste luna!

si sa vezi cata pasiune oarba zace-n mine
am sa te chem la Mircea Radu in emisiune!

te pup cu respect,
Apassionatu'.



cico (revin...) - de Intruder la: 16/08/2005 11:53:19
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
am inteles perfect ce ai scris dar mi-e ca nu m-am exprimat eu pe-nteles...de multe ori uit ca discutam virtual...
am vrut sa spun, ca mi se pare strigator la cer cateodata, sa pui o replica in romaneste la un film strain si acea replica in limba romana sa nu fie altceva decat o injuratura...cred ca este o perceptie gresita aceea de a asocia romanii cu injuraturile, tiganii si hotii...nu spune nimeni sa fie doar replici de genul...''mor pentru iubire''...''tu esti dragostea mea''...''ocrotiti padurile''...''nu omorati animalele''...dar nici dejectiile alea!
ma-ndoiesc si eu ca studiourile Walt Disney s-au pretat la asta...;)

acum m-am facut inteles?
#65513 (raspuns la: #65412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lascar - de Cassandra la: 08/10/2005 21:32:19
(la: Cum va place sa cititi)
Pentru tine dragostea mea

Am fost la târgul de păsări
Si am adus păsări
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târgul de flori
Si am adus flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la târg la fierărie
Si am adus lanţuri
Lanţuri grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi am fost la târgul de sclave
Si te-am căutat
Dar nu te-am aflat
dragostea mea.
--------------

Copiii care se iubesc
Se-mbrăţişează în picioare
Lângă porţile nopţii
Stârnind mânia trecătorilor

Copiii care se iubesc
Se-mbrăţişează în picioare
Stârnind mânia trecâtorilor,
Mânia şi dispreţul lor
Şi râsetele şi invidia

Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni;
Ei sunt în altă parte-
Dincolo de noapte,
Mult mai presus de stele
În orbitoarea strălucire
A primei lor iubiri.
--------------------

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac.
-------------

Dar e mai bine sa le citesti in franceza.



#77576 (raspuns la: #77485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daruri primite si daruri oferite.... - de celdesubdush la: 08/12/2005 00:58:23
(la: Ce doriti sa va aduca Mos Nicolae anula acesta?)
În ceea ce priveşte darurile primite consider că mereu "Moş Niculae" a fost generos cu mine pentru că îi am alături pe cei care reprezintă foarte mult pentru mine şi acesta este cel mai de preţ dar.
Cât despre darurile pe care le-am oferit în calitate de "Moş Niculae" constat, acum, după 1 an de zile, că am dăruit dragostea mea unei femei care nici măcar nu a ştiut să aprecieze...
Interesant este că tocmai conferinţa prezentă mi-a relevat acest adevăr...fapt pentru care includ timpul dăruit acelei femei în ciclul darurilor de "Mos Niculae" puse în ghetuţe de un "părinte" mult prea generos ca să lase o nuieluşă.
... - de dana_white_flag la: 21/12/2005 20:54:02
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
Mos Craciun ... fericeste-ma cu dreptul de a darui dragostea mea toata ... si amageste-ma cu bucuria de a primi tot atat ...


"There will be no white flag above my door" - dido
Sunt 10 ani de cand mi-am int - de azzuro la: 31/12/2005 11:37:12
(la: Despre prima dragoste)
Sunt 10 ani de cand mi-am intalnit prima dragoste, si inca o mai iubesc. Nu cred ca o voi uita vreodata, o caut in fiecare fata pe care o intalnesc. Daca stau mai bine sa ma gandesc, nici macar nu a meritat dragostea mea, caci era si este o fiinta foarte egoista. Momentan locuim impreuan (suntem doar colegi de apartament) si apropierea de ea, fara sa fiu de fapt cu ea imi provoaca o durere aproape fizica. Daca nu ma vindec acum, nu ma mai vindec niciodata.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...