comentarii

dragostea mea iubiregameatarzie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dreptate ai! Parerea mea este - de cezarok1 la: 02/12/2005 18:52:55
(la: A uita ca ai fost copil)
Dreptate ai! Parerea mea este ca societatea a ajuns aici din lipsa de educatie asociata cu nebunia traiului zilnic pentru supravietuire.Stresul ne omoara pe toti.
Gandeste-te: dupa perioada "Ceausista"-o insula sau un loc izolat,o mana de locuitori,hrana putina,hotie,mizerie.Un timp rezisti(moralitatea,decenta,dragostea de aproape isi mai pastreaza consistenta,iti pastrezi valorile),dar apoi traiul greu te salbaticeste.Uiti ca celui de langa tine ii trebuie si afectiune,pentru ca te gandesti si lupti prea mult sa-l hranesti."Sa fie multumit ca am reusit sa-i dau mancare si imbracaminte si sa ma lase cu mofturile.Eu nu fac mofturi."Oare?El nu fumeaza,nu bea?Astea nu sunt mofturi?(ca sa nu spun altfel)
Oamenii nu mai au timp sa-si asculte sufletul (doar daca este instinctul animal la mijloc).Si cum dau de un nou "obstacol" (un copil care cere o prajitura unui parinte care pana la salariu mai are 2 saptamani si doar 2 milioane lei in buzunar pt. mancare si intretinere),explodeaza.Nervii lor intinsi la maximum nu mai constientizeaza nivelul problemei si-i da valori catostrofice.
În dragoste nu e bine să ac - de rac la: 03/12/2005 12:13:37
(la: A doua sansa)
În dragoste nu e bine să acorzi o a doua şansă; chiar dacă o acorzi, va ieşi la fel de rău ca la început, ori chiar mai rău. Nu e bună "ciorba reîncălzită".

Însă în viaţa de zi cu zi, o a doua şană e de dorit să se ofere. Eu o ofer. Dacă cineva, într-o împrejurare a făcut o greşeală, nu pun punct, ofer încă o şansă pentru a vedea dacă lucrurile se schimbă. Poate că greşeala de prima dată nu reflectă caracterul acelei persoane, poate a fost din cauza grabei, poate persoana respectivă este altfel decât ni se pare la un moment dat. Oricine are voie să greşească o dată, după părerea mea. Abia când se repetă greşeala se schimbă lucrurile. "Odată nu se pune", e o vorbă.
Şi mie mi s-a acordat o a doua şansă câteodată. De cele mai multe ori am fructificat-o.

De ce văd altfel lucrurile în dragoste? Nu ştiu...



Am fost la întâlnirea cafegiilor!
prima dragoste.... - de otilia_4 la: 03/01/2006 11:51:14
(la: Despre prima dragoste)
Aveam 12 ani...si el 13... a fost atat de inocenta, naiva si pura acea dragoste... adurat 2 ani si apoi Ea, cea mai buna prietena a mea a considerat ca nu il merit...si l-a meritat ea... Au trecut anii peste mine...peste relatiile mele, dar nu m-a mai interesat sa iubesc. Pentru ca eu il iubeam numai pe el. Imi tresarea imina cand il vedeam si chiar numai cand ii zaream din departare geamurile apartamentului in care locuia...nu eram in stare sa il privesc in ochi pentru ca simteam ca imi iese inima din piept..atat de tare batea.....Dupa 13 ani ma anunta ca vrea sa se insoare si cauta nasi..si ma intreaba : " nu vrei sa ma cununi?" Am spus raspicat "NU".
Au mai trecut inca 5 ani de atunci ...iar eu stiu ca are familia lui si sper sa fie fericit....cred ca asta imi doresc cel mai mult....
Am cautat in toti ceva din el, dar nu am gasit....si nu cred ca voi mai gasi vreo data....
Prima dragoste - prima obsesie?! - de thebrightside la: 03/01/2006 12:42:26
(la: Despre prima dragoste)
Toate femeile pe care le cunosc si-au dorit sa revina la prima dragoste. Inclusiv eu. Dar eu m-am chinuit atat de mult sa-mi scot din minte idealul de a fi cu el, incat finalmente am reusit.

L-am cunoscut intr-un club de biliard. Eu eram cu o prietena, el cu un prieten. Era mult prea 'bine' pentru ca eu sa-mi permit sa flirtez cu el, am gandit cand l-am vazut prima oara. Am continuat totusi sa trag cu ochiul pe sub sapca. La un moment dat s-a intreptat spre masa noastra. Am intepenit. Nu putea veni la altcineva decat la noi, nu mai era nimeni altcineva in preajma. Ne-a intrebat daca nu vrem sa jucam cu ei: Eu "Da!", prietena mea "Nu", eu privind-o taios "Da". Toata seara am fost in transa. De ce vorbea cu mine? De ce imi acorda atata atentie? El era desprins de pe paginile unei reviste pentru femei frustrate (in sensul bun, nu era un macho, insa avea acel ceva irezistibil), eu adolescenta rebela, cu sapca neagra trasa pe ochi si bundita de blana a mamei peste puloverul de lana. Ce putea sa vada la mine?! ( "Nonconformismul" - mi-a spus mai tarziu).
Cand am plecat din club, am dat peste doi betivi care intentionau sa-si sparga capetele reciproc. I-a despartit si i-a trimis la casele lor. M-a condus acasa (obiceiul asta se pierduse demult in negura timpului...!). Abia imi controlam mainile sa nu se incolaceasca de gatul lui si tanjeam sa ma sarute. Mi-a urat noapte buna si a plecat.

Nu era din oras. Facea doar un schimb de experienta, ceva de genul asta. Saptamana petrecuta cu el a fost ca rupta dintr-un love story fabulos. In fiecare seara ma intrebam de unde a venit. Caci de pe Terra, n-avea cum sa fie. Cand a plecat, mi-a spus ca nu-mi promite nimic. Sa lasam lucrurile sa evolueze singure... Bang! Putea la fel de bine sa ma impuste, era la fel. Mai tarziu am inteles ca cuvintele lui insemnau 'nu vreau sa te dezamagesc' si ca era la fel de speriat ca si mine de ceea ce ni se intamplase.. Si lucrurile au evoluat 'singure'. Cateva luni.
Pana intr-o zi in care eu am facut 'un act iresponsabil', asa mi-a spus.

Peste ani prietenii lui mi-au zis ca n-a fost vina mea. A lui. Cauta femeia perfecta. Si pana in DDay, a crezut ca eu sunt aceea. Tot atunci mi-au spus ca nu m-a uitat niciodata. Ba mai mult de atat. Dar cui mai folosea?
Cand l-am intrebat daca ma mai iubeste mi-a raspuns "Nu stiu?"

Intr-o zi l-am revazut la o cafea. Mi-a parut ca nu mai e el. M-am intrebat atunci daca ceea ce credeam ca este el fusese de fapt o fabricatie a unei romantice incurabile... Si mi-am raspuns: Da.
Si nu l-am mai iubit.


Totusi, mi-e dor de el...



Zambeste, promit ca n'o sa te doara
Parerea mea - Horia - de Guinevere la: 13/02/2006 20:35:01
(la: Granitele sexului normal.)
Parerea mea e ca tu ai definit dragostea "cu strambaturi", cum ziceam. :o)
#105630 (raspuns la: #105625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parerea mea e ca acei oamnei - de octavia la: 03/03/2006 00:32:49
(la: Cele o mie de fete ale nebuniei)
Parerea mea e ca acei oamnei care au ajuns in ospicii nu sunt nebuni...e un nume incorect pentru acei care au suferit...sunt pur si simplu bolnavi...cat depre adevarata nebunie,exista in fiecare din noi si asa cum spunea cineva, orice geniu are doza lui de nebunie.Einstein era autist, eminescu a murit de sifilis si totusi au lasat in urma ceva mai mult decat cuvinte aruncate zarii.poti fi nebun din dragoste sau din ura.Nebuni sunt si cei visatori pentru ca au curajul sa spere intr-o lume prea anosta si care a uitat cum e sa te poti plimab pe nori sau sa ajungi la stele.numim nebun tot ce nu e ca noi si asta nu e bine si, adeseori numim nebun ceea ce nu intelegem.daca nu sunteti de acod,imi pare rau ca v-am rapit timpul,sincer.am 15 ani si asta e viziunea mea asupra acestui subiect si e foarte posibil ca peste cativa ani sa-mi schimb parerea,asa ca nu ma certati :)
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
Ce ma face fericita? Dragoste - de Danniana la: 07/07/2006 14:49:41
(la: Imi sacrific dragostea...)
Ce ma face fericita? Dragostea impartasita .
Nu sunt fericita deloc,as putea fi dar eu am ales asa .Sunt fericita cand sunt cu cel iubit ,dar cum ai spus tu e greu sa cobori standardul.
Cateodata nu ma inteleg nici pe mine.Sunt sigura de ceea ce simt ,dar ma intreb dc draq nu stau cu el dca il iubesc, de ce stau cu tampitu asta care nu are nici o bucatica din sufletul meu.Are bani ....clar ! Am si eu de pe el,si incerc sa-i economisesc ,macar sa ma aleg cu ceva.
Imi vine sa fug la el ,il sun zilnic ,dar nu ma pot intalni cu el .Nu pot sa fiu cu amandoi.Ma voi simti mai "carpa" decat ma simt! Nu pot fugi nici dupa 2 iepuri ptr ca la un moment dat chiar si el se va satura .Asa il las sa-si vada de viata lui ,normal incerc sa-l fac sa nu ma uite ,iar dca pe viitor cand voi avea stabilitatea si independenta materiala pe care o astept si cu siguranta va fi realizabila ,il voi alege pe el si vom lua totul de la 0 . Am lasat locul care trebuia lasat la el ,deci dca nu se va ambitiona sa ma uite totul va fi bine.
In prezent sunt trista ,plang uneori dar asta e viata mea! Nu stiu dca a renunta la cel cu bani ma face mai puternica!
Cam stiu ce vreau ,dar sper sa nu ma construiesc asa .Nu as vrea ca toata viata sa traiesc in singuratate si tristete.
Am nevoie de consiliere ,ptr ca vreau sa invat sa ma impac cu mine insusi,chiar am nevoie sa invat sa ma iert ,sa nu ma mai simt vinovata de tot ceea ce fac,si mi-a prins bine sa vad cum intr-o oarecare masura sunt inteleasa de voi cei de pe site.
#132066 (raspuns la: #131861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu toti cred in dragoste - de clod la: 29/09/2006 09:18:45
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
Poate e adevarat, ca de o vreme incoace nu se prea crede in nimic. Nu credem in noi, nu credem in Dumnezeu, nu credem ca exista frumosul in viata, nu credem in prieteni... si tot asa, pana ajungem sa nu credem in dragoste. Dar ea exista, independent de vointa noastra, vine si ne intoarce pe dos, ne face din om "neom" si ne ofera cea mai minunata si stranie experienta. E alegerea noastra daca o primim si o imbogatim, imbogatindu-ne si noi. Nefericiti cei care nu au trait marea dragoste. In adolescenta ma rugam "Da-mi Doamne Dragostea,/ inainte de a ma preface in iarba stelara". Acum o traiesc si chiar daca e imposibila, simt ca as fi trait degeaba daca nu o primeam. Simti ca esti inger si diavol, fiecare parte a ta traieste si simte prin celalalt, ii percepi gandurile, inima bate in ritmul inimii celuilalt, cand nu e langa tine, o suferinta cumplita ii ia locul, iar cand apare - rasare soarele si de emotie nici nu mai poti gandi. I-ai oferi totul si ai face orice. Sacrificiu? Nu! E daruire, e bucuria de a da din preaplinul inimii tale care altfel s-ar sparge, e zborul acela visat de fiecare. A crescut din inima mea un copac fermecat, udat cu lacrimi si hranit cu vorbele de dragoste pe care i le spun zilnic, ca pe o rugaciune continua. As putea vorbi despre Dragoste tot restul vietii, as putea trai asa o eternitate, dar fara dragoste, m-as usca, as deveni o fantoma draguta dar fara substanta.
#148556 (raspuns la: #148517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de flavie la: 05/10/2006 22:49:18
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
"The truth is rarely pure and never simple".(O.Wilde)

Nu cred ca avem in mod necesar nevoie de dragoste..mai degraba e ca un suport,majoritatea se simte mai in siguranta datorita ei..
Eu sunt inca sceptica referitor la dragostea aceea pura,sincera..
Iar sentimentul de"fluturasi in stomac" nu dureaza forever..intervin rutina,plictiseala..dupa parerea mea,ele omoara dragostea..Cam atat de spus acum.
maan, pune-o si p-a mea la premii!! - de Intruder la: 20/08/2007 11:47:54
(la: Sinteza [Atat de demodati!])
iti plac scrisorile lui Mario Vargas Llosa
mereu gasesti ceva enteresant pe teve sanc
te culci la miezul noptii, te trezesti la zece
bei toata cafeaua facuta de mine
tragi adanc din tigara mea,
umbli in chiloti prin casa
te-asezi pe scaunul ergonomic
si te-nvarti, ca s-a stricat aparatul de aer conditionat.
iti place sa facem sex, da-da...
degeaba spui "nu" si-apoi nu te mai urnesc de langa mine,
corpul meu te vrea pe masa de bucatarie
dar scobitoarea asta uitata
mi-a intrat in coccis si-mi dau lacrimile de durere!

la 17 ani mi-am pierdut virginitatea, cu una, Bianca
mi-a furat-o pe cand dormeam, rapus de emotie si triumf (vai de el, triumf!)
a zis ca-i trebuie sa si-o faca mascota!
imi place sa dorm cu furnicile, pe iarba
si seara, imi place sa-mi cante greierii
"yellow submarine".
vreau sa mai facem dragoste
dar maica-ta nu mai pleaca odata din bucatarie,
are de gand sa ne manance toata tava cu placinta!

cam atat despre noi.
am spus deja prea mult si cafegiii sunt curiosi
nici n-am terminat bine de scris
ca jumate din ei au si facut copy-paste
deci
ma duc sa-ntrerup curentul electric de la contoar,
sa plece maica-ta acasa, pana mai circula tramvaiele!
ole, muchachos!


lalalilu...ma scuzi dar vreau si eu premii de unde se poate...mah, mi-a placut, cu exceptia tvr cutlural! :D
nu stiu ce esti, femeie, barbat...da' sa nu te prinz' ca concuri la Mister Cafenea! :)))
#228270 (raspuns la: #228257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
biblioteca "mea"... adica de la mine de-acasa - de Honey in the Sunshine la: 04/01/2008 01:31:58
(la: Mushte strivite pe lentila ochelarilor)
ar putea fi impartita in mai multe categorii:), de exemplu cea din romania si cea din italia. cea din romania contine multe carti mostenite de la bunici si matusi, cartile de SF din studentia tatalui meu, romanele de dragoste din studentia maica-mii, cartile cumparate de ai mei inainte de '89 (in general carti de specialitate si beletristica in functie de gusturile lor), cartile cumparate de ai mei la inceputul anilor '90 (extrem de multe si unele extrem de proaste) cuprinsi de un fel de fervoare fata de nou, ce se intampla in lume si parerile unora sau altora despre situatia Romaniei in tranzitie... nenumarate carti de basme si alte povesti pentru copii cumparate odata cu mine, cartile pe care le-am cumparat eu "pentru la scoala" (pe vremea aia cumparam ce-mi trebuia si imprumutam de la biblioteca ce-mi placea).
Biblioteca din Italia cuprinde cateva editii romanesti cumparate second-hand (aveam deja o editie acasa dar vroiam s-o las acolo) a unor carti de care nu m-as putea desparti: Patul lui Procust, Intunecare, La tiganci, Sonata Kreutzer, Nunta in cer, Huliganii, Minulescu, Barbu, Mann...... dupa care a inceput o etapa de colectionare a cartilor citite de la biblioteca pe care nu le aveam: cam tot de Dostoievski, Bulgakov, Un veac de singuratate, Virginia Woolf etc. Cumpar si titluri noi, din curiozitate, dar nu prea mult pentru ca inca am o lista de carti intarziate pe care vreau sa le citesc de multa vreme. Mai am si "esentialele" italienesti (Divina Commedia, Il canzoniere, Decameronul, Alfieri, Il principe, I promessi sposi, ceva Pirandello, poezii de Foscolo si Ungaretti), le numesc esentiale pentru ca desi din necesitate am citit literatura italiana n-am prins niciodata gustul, inafara de cativa autori.

Ehh... asta e:) merci cosmac ca mi-ai dat ocazia sa rememorez ce am prin rafturi si sa-mi dau seama ca desi cartile astea nu ma reprezinta neaparat pe mine, reprezinta multe alte lucruri legate de familia mea si de vietile noastre.

#270296 (raspuns la: #270264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Declaratii de dragoste - de apol la: 12/02/2008 18:28:44
(la: Ia iubirea, neamule!...patru legături la leu! )

EA
Vine sfantul Valentin
sfantul la care ma-nchin
peste dragoste stapan.
Si americanii-o spun !
Sa m-apuci de subsuori
Sa-mi saruti de multe ori
cu o pofta de mult stransa,
gurita-mi de foc aprinsa.
Sa ma tii de mijlocel
sa-l cuprinzi incetinel
s-apoi sanii sa-mi mangai
ca in dragostea dintai.
Cu obrajii roziori
in culori de carnaciori
ce te-as mai iubi pe tine
dac-ai fi sincer cu mine!
EL
Eu iti spun de Dragobete
cand imi vine dor de fete
c-o sa iau aspiratorul
si-o sa frec aman covorul
peste tot sa-l curatesc
sa ma crezi ca te iubesc.
Cu sacosa subsuori
disdedimineata-n zori
ma duc la cumparaturi
finca inima tu-mi furi.
Te ajut si la gatit
dupa tine-s doar topit !
O sa invelesc sarmale
sub priviri admiratoare
si-n genunchi ma-ndrept spre tine
ca iubirea ma sustine
vad c-a mea sinceritate
astazi te-a culcat pe spate
si mi-ai spus draga nevasta
ca sunt sotz,nu o napasta !





Ce este dragostea? - de Tot Areal la: 29/08/2009 14:35:33
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
O intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… Ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala.
Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi.
“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata:
“Si dvs va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“.
Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde:
“E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.,
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti.
Mi-am inghitit lacrimile, spunandu-mi in sinea mea:
“Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie.,
#476649 (raspuns la: #475354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesanta intrebare - de (anonim) la: 26/08/2003 13:09:20
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
...poate pentru ca sexul in public ar insemna o forma prea expusa de pornografie? sexul, in opinia mea este definitia impersonala a intimitatii. stim cu totii ca poti spune: a face sex sau a face dragoste. din punct de vedere fizic te referi la una si aceeasi actiune. din punct de vedere emotional si mental, insa, cele doua modalitati de exprimare definesc doua atitudini diametral opuse.
...poate pentru ca in majoritatea culturilor ideea de sex in public repugna intrucat ar duce spre distrugerea intimitatii?
... sau poate ca pur si simplu pentru ca este atat de putin frumos in lume si in viata, incat oamenii incearca sa pastreze sexul, intimitatea ca pe o ultima dovada a existentei sublimului..
***
POYTI TRAI FARA IUBIRE??? - de (anonim) la: 11/09/2003 18:45:08
(la: Se poate trai fara iubire?)
DUPA PAREREA MEA NU.FIECARE IUBESTE CEVA SAU PE CINEVA.DACA NU AI OM ,IUBESTI UN CIINE,O PISICA...DACA NU AI FIINTA IUBESTI O FLOARE...UN POM...IUBESTI PE DUMNEZEU...DE FAPT ASTA TREBUIA SA O SCRIU PRIMA ....DACA IL IUBESTI PE DUMNEZEU IUBESTI TOTUL...PENTRU CA OAMENII CARE IUBESC PE DUMNEZEU..IUBESC TOT CE ESTE IN JURUL LOR...CIND TRAIESTI CU DRAGOSTE DE DUMENZEU...TRAIESTI CU DRAGOSTE DE TOT CE ESTE IN JURUL TAU.TE BUCURI DE VIATA ...SI TE BUCURI CA MORI...CA STII CA DUPA CE VEI MURI...TOT FERICIT VEI FI.
"Limba mea mea-i si a ta".....ptr. Papadie67 - de (anonim) la: 25/09/2003 11:04:43
(la: Limbi)
"Adica limba mea-i si a ta " zici tu ,aaaaa....asta explica de ce o amesteci tu putin cu expresii de engleza ?
Istoria noastra ne-o stim cu totii,frustratiile la fel desi uitam cine ne-a facut rau timp de 50 de ani de ciuma rosie si cind mergem la urne ii votam in prostie, dar ne mindrim cu Stefan cel Mare ,Mihai Viteazul si Balcescu...si in continuare criticam pe altii care au facut mai bine ca noi!
Iar cind avem timp de relaxare ii ascultam tot pe Queen sau Rollig Stones si ne tot roade pe noi ca Freddy a fost "poponar" uitind ca muzica lui a descretit frunti intunecate si cenzurate si a facut fericita o generatie intreaga. Miezul ca miezul dar ce te faci cind toleranta-i ioc ?????
Din experienta mea - de Daniel Racovitan la: 09/10/2003 03:45:32
(la: Homeopatia)
Am incercat un tratament homeopatic pentru fiica mea, de pe cand avea 11 luni (acum are 15), pentru durerile de dinti si pentru loviturile pe care le lua atunci cand invata sa mearga si se lovea de diverse lucruri in casa.

I-am dat "chamomilla vulgaris", atunci cand banuiam ca e agitata din cauza dintilor, si se linistea si adormea in cateva minute.

Daca se lovea, ii dadeam "arnica", si intr-adevar se linistea semn ca nu o mai durea, si ulterior nu ii aparea nici un fel de vanataie...

Sotia mea este convinsa de eficacitatea homeopatiei, argumentul fiind ca am aplicat-o unui bebe pe care nu il putem "acuza" de autosugestie...

La dureri de dinti am luat si eu "chamomilla vulgaris", si intr-adevar, durerea s-a diminuat.

Totusi, inca nu sunt 100% convins de eficienta homeopatiei, am inca reticente... De, Toma necredinciosul... :)
"Regionalizam" dragostea? Un - de sanjuro la: 14/10/2003 02:45:00
(la: Dragoste)
"Regionalizam" dragostea? Un barbat din Romania iubeste altfel decat unul din SUA sau Somalia?
Situatia materiala, diferenta de varsta, de pozitie sociala, de statut, si multe altele sunt constrangeri pentru o dragoste implinita, care presupune sa traiesti alaturi de cel pe care-l iubesti. Nu conditionari. Poti sa iubesti o femeie si fara sa o inviti la o cafea, (prilejul de ai da de inteles sau ai marturisi dragostea ), si chiar fara sa-i vorbesti vreodata! Te consumi, te topesti pe picioare, dar pastrezi totul in tine, fara sa exteriorizezi.
Situatia materiala buna, sau macar acceptabila, dar stabila, este o conditie esentiala pentru a forma un cuplu unit, si apoi pentru o "marire" de familie. Sau daca nu-ti doresti acest lucru, pentru o viata cat mai placuta, in doi.
Cu bani poti cumpara sex, nu dragoste. Poti cumpara forme de manifestare simulate, dar nu sentimentul in esenta lui.
E ca si cand facand dragoste cu o femeie, ea simuleaza orgasmul, iar tu stii acest lucru. Si stiind si ea ca tu stii, totul devine frustrant, neimplinit, trist.
Cand spun "dragoste" ma gandesc la un sentiment profund uman, nu la formele ei de manifestare.

sanjuro
#1225 (raspuns la: #1177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre dragoste - de (anonim) la: 14/10/2003 18:56:18
(la: Dragoste)
Ai perfecta dreptate, si chiar in tarile dezvoltate cum ar fi America se revine la gandirea animalica, de genul cel mai puternic supravietuieste, concurenta si stresul sunt imense, dar gresesti cu un singur lucru. Nu sunt mai rai ca in Romania. Exista macar niste reguli. In Romania nu exista nici reguli. Dar dragostea trebuie sa prevaleze. Si supraavietuiesc cu adevarat cei care il au pe Dumnezeu cu ei.

Sorin - Dallas



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: