comentarii

dragostea ramane


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Da...si eu mi-am pus de foart - de caty_lina la: 14/02/2006 13:31:21
(la: de ce iubim in tacere)
Da...si eu mi-am pus de foarte multe ori intrebarea asta insa de multe ori ajung la concluzia(si cred k am mai spus-o) k "ochii kre nu se vad nu se uita , dar isi pierd din stralucire"...eu cred k o dragoste la distanta nu poate rezista oricat m-ar durea pt k am trait-o si ink o traiesc.... am ajuns la concluzia k tre sa existe sentimente mult prea puternice pentru asta.....
Cat priveste dragostea "nemarturisita"...cred k exista uneori teama de penibil...cel putin la anumite persoane....k sa marturisesti o anume "dragoste" fata de cineva chiar acelei persoane....trebuie sa stii cum sa o faci.... stiu cazuri in care mai bine aceea dragoste ramanea nespusa (doar pt k persoana kre a marturisit-o nu a facut-o cum trebuia)...."cum trebuia"....vorbesc de parca as fi cine stie ce cunoscator...dar asta e parerea mea


v-am pupicit


byebye kisses
Maimu' - de alex andra la: 24/02/2006 06:02:42
(la: Muzica)
"Lost without music in a world of noises"

Imi place Metallica, dar chiar indragostita nu. Asta pentru ca sunt o "fidela" si marea mea dragoste ramane Pink Floyd.
#107835 (raspuns la: #107775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sigur ca e chimie, - de tatiku la: 29/08/2006 19:12:24
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
si inca multa si grea! Insa ceea ce ne separa de animale este gandirea abstracta. Traiesti dragostea si cu forta asta, iti imaginezi, comunici, faci scenarii! E drept, in momentul cand faci dragoste ramane doar voluptatea, care e concreta deci de origine animala. In momentul ala gluma a luat sfarsit, te transpui intr-un animal care doreste sa transmita/primeasca samanta vietii.
#142048 (raspuns la: #142047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CUTIA - de Areal la: 24/06/2008 18:57:24
(la: POVESTIRI CU TALC)
Fetita pregatea un pachet pentru Craciun. Invelea o cutie cu o hartie aurie foarte scumpa. Dar hartia, funditele si panglica erau mult prea multe fata de cat era nevoie.
"Ce faci?", o intreba tatal ei cu asprime. "Irosesti toata hartia! Stii cat costa?"
Cu ochii plini de lacrimi, fetita se ascunse intr-un colt strangand la piept cutia invelita cu costisitoarea hartie de impachetat.
"E pentru tine, tati", sopti ea.
Tatal se induiosa. Fusese poate prea sever. La urma urmei cadoul era pentru el. Desfacu incet panglica, desfasura cu rabdare hartia aurie si deschise incet cutia. Era goala!
Surpriza neplacuta ii reaprinse supararea si exploda:
"Si tu ai pradat toata hartia si panglica asta pentru a impacheta o cutie goala?"
In timp ce ochii mari i se umpleau din nou de lacrimi, fetita spuse: "Dar nu e goala, tata! inauntru am pus un milion de saruturi!"
De aceea, azi, la servici, un om tine pe biroul lui o cutie de pantofi.
"Dar e goala", ii spun cu totii.
"Nu. E plina cu iubirea fetitei mele", raspunde el.


1 IoAN 4:8 Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentruca Dumnezeu este dragoste.
1 iOAN 4:16 Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste, ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el.

paula _vs - de Roman Haduch la: 17/04/2012 10:04:08
(la: HRISTOS A INVIAT!)
nu prea ma intereseaza varstele lui Uciga-l toaca (cred ca vorba de mai sus este a unei parti din popor), personal, sunt insufletit sa investesc viata in dragoste, intrucat , in final, pentru eternitate, Dragostea ramane.
sper sa nu cauti note de egoism si in acest p.d.v.p. desi nu ar fi exclus sa existe.
#631809 (raspuns la: #631800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragostea - de Pisicutza la: 08/11/2003 13:02:47
(la: despre dragoste)
Dragostea inseamna sa dai totul si sa ai totul!Dragostea inseamna tot!Toti suntem in felul nostru romantici!Daca vrei sa aflii mai multe despre dragoste e un pasaj interesant in biblie...un pasaj catre Corinteni al Ap. Pavel care suna cam asa:
"De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor,iar dragoste nu am,facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta,si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii,iar dragoste nu am,nimic nu sunt.
Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars,iar dragoste nu am,nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda;dragostea este binevoitoare,dragostea nu pizmuieste,nu se lauda,nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta,nu cauta ale sale,nu se aprinde de manie,nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate,ci se bucura de adevar.
Toate le sufera,toate le crede,toate le nadajduieste,toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata.Cat despre prooroci-se vor desfiinta;darul limbilor va inceta;stiinta se va sfarsi;
Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
Dar cand va venii ceea ce e desavarsit,atunci ceea ce este in parte se ve desfiinta.[...]
Si acum raman aceste trei:credinta,nadejdea,dragostea.Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
Daca dragoste nu e nimic nu e!
tot din dragoste - de immigrantul la: 06/07/2004 17:00:51
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
immigrantul
tot din dragoste iti spun ca n-o sa ai casa pe care o visezi din copilarie,decat daca intri in psd,caci vor mai guverna tara inca25 de ani.si nu mai folosi tonul asta caci motivele pentru care se pleaca sunt diverse.asa cum unii raman acolo pentru ca au fost securisti,altii pentru ca sunt in PARTID,iar restul pentru ca sunt ptea batrani sau n-au bani sa plece.lasand gluma la o parte sa stii ca am umblat destul de mult dar numai noi romanii avem cozi de medic sau nu stiu ce geniu,din nastere.pentru restul nu e rusine sa speli wc-ul.acolo nu trebuie sa fie curat?uite de aia avem in romania budele pline de rahat.ca suntem toti cu altfel de sange.cam atat ca.......
#17399 (raspuns la: #16423) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa ramanem la subiectul initial - de carapiscum la: 27/09/2004 13:40:12
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
"Oare sa fie o dragoste adevarata?" - de DESTIN la: 01/03/2005 00:39:23
(la: Dragoste prin Internet)

"Dragoste prin Internet"

O dragoste adevarata...indiferent de mediul in care se "naste" dragostea, ea devine realitate in timp.

Comunicarea este esentiala,uzam de noile cuceririi in comunicatii,distantele se "anuleaza" ca un prim pas pana la intalnirea "face to face", NET-ul este un mijloc de comunicare.

NET-ul devine irealitate,iluzii, "drog"atunci cand dragoste adevarata" ramane la acest stadiu si nimic altceva!

Cu bine,

PS Sa imi fie ingaduit sa "daruiesc" cu toata dragoste o floare sexului frumos,1 Martie de pe acest forum.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#37711 (raspuns la: #37694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
uneori ramanem doar cu experienta... - de caty_lina la: 31/01/2006 22:52:50
(la: DRAGOSTEA DE LA DISTANTA - REZISTA SAU E DOAR O AMAGIRE ??)
O iubire superba...niste clipe de invidiat nemaintalnite..asa cum tu ai zis,draga mea,toate astea se petrec din pacate si uneori nu ramanem decat cu experienta sau cu amintirile frumoase....
Insa e foarte greu cand dupa toate acestea te intorci in universul tau...unul "fara stralucire";), unul in care totul iti aminteste de acea mare dragoste care poate in acelasi timp se gandeste sau nu la tine...
Mai greu insa de aflat sau de imaginat daca intr-adevar acel cineva simte cu adevarat aceleasi sentimente ca si tine...intr-o saptamana(in cazul meu) mi-am facut atatea vise care continua si in momentul de fata , insa cele de acum sunt mult mai intense....
Sa traiesti 2 ani cu aceleasi dorinte si sperante e un pic mult prea greu...

Eu m-am obisnuit deja desi marturisesc ca incepe sa intervina uitarea...(ceea ce nu-mi place deloc) stiu doar ca cineva aflat la mii de km departare se gandeste la mine si ca poate amintirea mea mai este prezenta in sufletul lui....






Ai grija de tine....te-am pupat dulce!!!




best wishes!!!
Daca dragoste nu e nimic nu e - de For ever la: 29/06/2006 07:25:14
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)
Daca dragoste nu e nimic nu e....Cel mai iubit dintre pamanteni
Nu cred ca ar trebui ca dupa trei ani de studii sa te mai intrebi:a fi sau a nu fi:)Bine,se mai poate intampla si asta,dar daca e sa judeci dupa viitorul oferit de Romania,aici nu ar mai ramane prea multe lucruri de facut.In primul rand cred ca ti-ai ales o meserie foarte frumoasa si nu ar trebui sa fii descurajata si sa compari cu alte tari,traiesti in Romania,tara de romani si ar mai trebui sa stii ca daca intradevar vrei sa realizezi ceva,o cariera,o situatie materiala buna POTI.Succes
Nu toti cred in dragoste, am - de mya la: 29/09/2006 05:06:32
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
Nu toti cred in dragoste, am citit chiar aici pe Cafenea niste comentarii anti asa ca...Unii nu concep sa aiba doar un partener in viata (ma refer la casnicie), se plictisesc repede, altii rezista doar cu unul si e destul pentru ei (nu-si doresc altceva fiiindca au gasit ceea ce au cautat) etc. Depinde de oameni.

Aia care zic ca nu exista dragoste adevarata nu au intalnit-o inca si nu stiu ce vorbesc. Parerile sunt impartite, in functie de experienta de viata si de tzepele pe care le-au luat. In general aia care nu sunt capabili sa daruiasca dragoste nici nu o primesc. Iar cei care s-au fript de prea multe ori au tendinta sa generalizeze chestiile negative si sa le proiecteze asupra tuturor potentialilor parteneri din viitor. D-aia ajung sa fie mai ciudati si...ciudatii cam raman singuri pe lume.

Nu zic ca nu exista si oameni care pot sa traiasa fericiti si singuri, exista! Totul e ce iti doresti.

Dragostea - de Mimoza la: 29/09/2006 20:02:57
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
Cred ca poti sa iubesti o clipa sau o viata. Eu ma bucur chiar si de clipa aceea, care mi se pare miraculoasa. Dar simt ca dragostea este altceva si exista. Dragostea este ceea ce ramane depa clipa de nebunie.Esti indragostit cel mai mult 1 - 2 ani. Apoi iubirea aceea oarba se transforma in adevarata dragoste (nu totdeauna). Pentru mine dragostea inseamna ca persoana iubita este mai importanta decat mine si ca pot face sacrificii mari fara sa cer ceva in schimb. Uneori ma gandesc ca nu are importanta daca persoana iubita imi impartaseste sentimentele la aceeasi valoare. Important este ca eu traiesc aceste sentimente si imi dau aripi. Dragostea ma face creativa, curajoasa si uneori chiar frumoasa.
Unde dragoste nu e ...zau ca nu este nimic.

Pe de alta parte uneori confundam iubirea, cu atractia. Si atunci ramanem dezamagiti ca a disparut.
Da, cred ca iubirea inseamna si multa suferinta. Dar din suferinta iubirii poti crea lucruri incredibile.
EVIDENT DRAGOSTE - de GEORGI_GORGI la: 14/10/2006 19:54:48
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
Dragoste… ce s-ar mai putea spune despre ea, ceva care inca nu exista.Ceva original, namaiauzit, care sa fie si interesant si nou si mai cum vreti voi. Cred ca ‘piata’ in acest domeniu e deja suprasaturata. Si totusi… fin o mare amatoare a acestui domeniu cred ca as putea gasi ceva! Vorbim cand despre dragoste cand despre iubire, ca fiind 2 lucruri diferite. Dar majoritatea autorilor folosesc cu precadere cuvantul “iubire” si mai rara ‘dragoste’. Poate ca ei stiu ceva! Sau doar il folosesc intamplator, co o convetie a lor, fara sa constientizeze ca de fapt ne impartasesc un mare secret. Dragostea e o stare, iubirea e o actiune. Poti iubi, insa dragostea se rezuma la a fi indragostit. Frumos, dar sunt sigura ca pe asta o stiati deja!
Exista mai multe tipuri de dragoste si chiar mai multe feluri de a iubi. Dragoste materna, prieteneasca, de bunici, de frati, de indragostiti, dragoste crestineasca, platonica, dragoste pentru carti, pentru arta, pentru natura... Si cu putin efort ati fi ajuns si voi la aceeasi concluzie.
Nu vreau sa va spun pe cine sa iubiti sau de ce sa-i iubiti. Scopul e in voi. Si nici nu vreau sa va invat cum se iubeste ; pentru asta, chiar si pentru asta, exista manuale a unor persoane mai mult sau mai putin autorizate in domeniu, care, in schimbul unor sume modice, va propun « 10 pasi spre dragostea perfecta » sau va initiaza in « Arta de a iubi ». Nu va multumesc ? Puteti oricand incerca in alta parte : poezii, cantece, filme, emisiuni. Se pare ca romanul nu se pricepe doar la politica si fotbal, ci si la dragoste. Cel putin cand vine vorba de dat sfaturi. Realitatea, ca de obicei, ne-o ia ininte. Rata divorturilor creste de la an la an, abandonul infantil si avortul se practica la scala mare, violenta interumana a degenerat. Dragoste cu sila nu se poate si pace!
Am auzit daunezi in autobuz parerea unui concetatean care sustinea sus si tare ca, in loc sa dea bani unui cersetor, mai bine hraneste un caine vagabond. E si asta tot dragoste… pentru animale. Dar cum ramane cu dictonul biblic « Iubeste-ti aproapele ! » . Acea iubire care nu pretinde de la noi decat sa privim defectele celuilalt cu aceeasi indulgenta cu care le privim pe ale noastre, sa credem in fondul lui bun, in dreptul lui la compasiune si iertare. Probabil ca precaritatea din noi nu ne lasa. Sau egoismul. Insa cum am putea iubi pe cineva sau ceva daca nu iesim din universul stramt al propriului nostru buric, pentru a-l vedea pe cel de langa noi. Sau cum putem iubi cand habar n-avem cum se face. Stim sa iubim, stim macar ce e iubirea, dragostea? Poate ca de aici trebuia sa incep, de la definitie. Ma intreb daca n-a capatat ea alta semnificatie, in fond suntem in secolul vitezei si al informatiei si totul se masoara in megabites. Dragoste cu diagonala de 75 cm , imagine digitala si sunet polifonic... Suna deprimant!
Si ca sa va intristez si mai tare, aflati ca dragostea este de fapt o reactie chimica. Conform acestei teorii, dragostea ia nastere la nivelul creierului, unde este alimentata de substante chimice numite “moleculele dragostei”. receptorul dragostei de afla in mucoasa nazala, deci dragostea este asemantoare unui miros. Ideea este ca fiecare om are un miros unic , distinct, si o asa zisa “amprenta” olfactiva emanata de piele.
Intotdeauna mi-a placut chimia, dar asta parca e prea organica si pentru mine. As prefera sa cred in continuare in dragostea... de moda veche. Sa va mai spun ceva. Prin sec XII exista ceva ce se cheama “dragoste cavalereasca” : era vorba despre o relatie in care una din persoane era deja casatorita, facand astfel imposibila cosumarea fizica a dragostei. Ea se rezuma astfel la uniunea sufletesca dintre cei doi, lucru care pare sa confirme inca o data ca dragostea cosumata aduce doar nebunie, haos, moarte.
Nu stiu daca am reusit sa va spun ceva nou. Stiu insa ca de fapt in dragoste n-ar trebui sa ne preocupe acest lucru. Orice as spune, gandi sai simti, va fi original, interesant, autentic. Pentru ca e dragoste. Si ea face ca totul sa para unic, chiar daca unii vor spune ca reiei acelasi tipar dintotdeauna, ca povestea ta, dragostea ta , nu e cu nimic mai buna , mai frumoasa, mai speciala decat deja devenitele clisee amoroase. Ca orice ai face sau crede, esti condamnat sa traiesti aceeasi inlantuire de etape care se va termina intr-un tarziu, mai frumos sau mai trist.
In dragoste nu exista clisee ! Ci doar dragoste !
dragostea pt ce? ....dialog?. - de om la: 18/12/2006 18:57:25
(la: Boala dragoste)
dragostea pt ce? ....dialog?...femei?....barbati?...de sine?....bani?, etc ;))
As "inrudi" numai narcisismul si avaritia cu schizo ;))

"Este cauza inspiratiei neobisnuite (muze) sau a curajului dus la extrem?" = ei na si tu acum! este FOAMEA si LUPTA PT SUPRAVIETUIRE ;))

Divagatii ... nici macar in lupta pt supravietuire din punct de vedere genetic (sa-ti imprastii genele) nu ai nevoie de dragoste ;))...te-am vazut te-am "placut" ce ramane de facut :)))))

Imi aduc aminte de un banc cu ...avari ;)...de ce au inventat avarii dragostea? Ca sa nu mai fie nevoiti sa plateasca o femeie de fiecare data ;)) -am modificat un pic bancul pt ca nu am vrut sa dau apa la moara extremistilor de toate culorile ;))

----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
din dragoste! - de brod la: 09/05/2007 14:36:57
(la: Ce-i de facut?)
eu zic ca, daca nu s-au dumirit din flecareala cafegiilor, singura solutie care le ramane este...Din dragoste!
Se duce unul singur, ii plange pe umar lui Mircica... o / il implora... isi recunoaste greselile ... nu le uita nici pe ale celuilalt... etc si bla-bla. apoi apare Mircica la poarta,cu al sau celebru, inteligent si expresiv "Ce mai faci?"... alt bla-bla... vin in studiou si se impaca en fanfare!

o adaugitura la textul de baza (nu atat de veninoasa pe cat ar merita ): povestea asta a mai fost afisata, cu vreo cativa ani in urma, pe forumul de la www.ele.ro ...
dragostea matura - de anitzasmile la: 30/07/2008 21:25:21
(la: cioace)
eu cred ca ii dragostea aia care ramane dupa ce s-a mistuit pasiunea.cred ca e amalgamul acela de trairi, sentimente, care te tin langa persoana iubita multi ani fara sa simti plictis, inertie, senzatia ca timpul s-a oprit, ca viata trece pe langa tine...

eu cred ca e a doua etapa, aceea in care iubirea prinde radacini adanci, descopera frumosul din cei doi si impleteste suvite subtiri, dar trainice, formand acel tot unitar, la care visam inca din adolescenta :)

eu cred ca e iubirea aceea la care putini ajung si toata lumea spera :(

dar ce stiu eu! :(
Unde este... - de papadie67 la: 12/10/2003 15:54:57
(la: Dragoste)
..."Dragostea adevarata ,neconditionata,simpla?"

Raspuns: "Traim inconjurati de dragoste dar o ignoram"...

Problema: "cand o descoperim nu mai avem forta sau instinctul.."

Solutie: "Ramane speranta.Speranta ca va trece sau ca va veni ceva."

Comentariu: lumea (viata) nu este nici buna nici rea, nici dreapta nici nedreapta...este numai o reflectie a propriului "eu".

Speranta, da!... ca propriul suflet va gasi puterea de-a rupe lanturile ruginite cu care robotii "ratiunii" (in care s-a deghizat conformismul sterp si impus) i-au incatusat instinctul.

Viata si moartea - de ninel la: 13/10/2003 13:18:16
(la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))
Referitor la dialogul dintre Athos si JCC, eu il sustin pe Athos. Adica prefer o viata scurta si de calitate unei viete lungi, sanatoase si sterpe. Sanatatea este doar o iluzie ce prelungeste infricosatoarea intalnire cu moartea. Ce conteaza in viata este bilantul final pe care si-l face fiecare inainte sa moara. Daca in pragul mortii, unul nu are regrete majore despre trecutul sau, si are chiar si cateva amintiri frumoase, conteaza mult mai mult decat daca a trait 30, 50 sau 100 de ani.

Se pare ca pentru multi sanatatea este o conditie primara, dar tristul adevar este ca sanatatea si viata lunga nu garanteaza calitatea vietii. Ai putea zice ca o viata mai lunga ne da posibilitatea de a avea mai mult timp in a realiza ceea ce dorim noi de la viata, dar eu sunt de parere ca daca n-ai "trait" viata pe care o doresti pana sa zicem pe la 45 de ani (+/-10), o viata mai lunga nu va schimba cu mult bilantul final, ci doar va adauga (poate) mai multe regrete. Am stabilit varsta de 45 de ani pentru ca sunt de parere ca parguirea mintii se intampla cam intre 25-35 de ani cu mici exceptii, si inca 10-20 ani ar trebui sa fie de ajuns unui om sa-si gaseasca locul in univers si-n viata. Anii dupa sunt doar un bonus si nu un tsel final.

Zici:

"Muschii se « topesc » nervii si organele se slabesc, pielea devine mai atona, vasele sanguine au tendinta sa se infunde, metabolismul se incetineaza, humorul se intuneca si libido se adoarme.."

Muschi avem prea multi, altceva ii trebuie omului mai din abundenta. Faptul ca nervii si organele slabesc, vasele sanguine se infunda, iar metabolismul incetineaza, ar trebui sa ne aduca aminte ca suntem totusi muritori. Pielea devine mai atona demonstreaza doar ca frumusetea este trecatoare. Humorul se intuneca si libido-ul se adoarme pentru ca in sfarsit fiecare om accepta ca de fapt tot singur este pe pamant, iar prietenii si dragostea nu sunt decat amagiri placute pentru trecerea timpului. Mai ramane o singura forta ce are puterea sa balanseze apunerea trupului: cugetul in patrunderea lui nelimitata. Ce nu am descoperit inca este daca si cugetul este o amagire, dar sunt aproape convins ca nu este posibil sa aflam raspunsul la aceasta intrebare.
"Regionalizam" dragostea? Un - de sanjuro la: 14/10/2003 02:45:00
(la: Dragoste)
"Regionalizam" dragostea? Un barbat din Romania iubeste altfel decat unul din SUA sau Somalia?
Situatia materiala, diferenta de varsta, de pozitie sociala, de statut, si multe altele sunt constrangeri pentru o dragoste implinita, care presupune sa traiesti alaturi de cel pe care-l iubesti. Nu conditionari. Poti sa iubesti o femeie si fara sa o inviti la o cafea, (prilejul de ai da de inteles sau ai marturisi dragostea ), si chiar fara sa-i vorbesti vreodata! Te consumi, te topesti pe picioare, dar pastrezi totul in tine, fara sa exteriorizezi.
Situatia materiala buna, sau macar acceptabila, dar stabila, este o conditie esentiala pentru a forma un cuplu unit, si apoi pentru o "marire" de familie. Sau daca nu-ti doresti acest lucru, pentru o viata cat mai placuta, in doi.
Cu bani poti cumpara sex, nu dragoste. Poti cumpara forme de manifestare simulate, dar nu sentimentul in esenta lui.
E ca si cand facand dragoste cu o femeie, ea simuleaza orgasmul, iar tu stii acest lucru. Si stiind si ea ca tu stii, totul devine frustrant, neimplinit, trist.
Cand spun "dragoste" ma gandesc la un sentiment profund uman, nu la formele ei de manifestare.

sanjuro
#1225 (raspuns la: #1177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...