comentarii

dragostea vietii tale


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
iubirea - de acidutza_nebunik la: 14/07/2006 20:41:21
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
este foarte frumos ceea ce ai spus si foarte adevarat in acelasi timp.Acest gen de iubire eu l-am cunoscut si niciodata nu as fi crezut ca aceasta iubire imposibila ar fi rezistat.ESTE ADEVARAT CEEA CE SPUI O PERSOANA LA CARE NICI NU TE GANDESTI VREODATA CA AR PUTEA FII DRAGOSTEA VIETII TALE.Practic aceasta persoana de care eu m-am indragstit mult mai tarziu nu imi inspira la inceput nimic ,poate decat bunatatea din privire.Cu timpul insa am ajuns sa o cunosc mai bine si sa imi dau seama,spre surprinderea mea ca este jumatatea pe care o cautam si cu care as putea face un intreg perfect.Nu m-am inselat si iata ca au trecut 19 ani de atunci eu avand 18 ani iar el 19.Suntem un cuplu perfect chiar daca la inceput inviziunea mea el ar fi fost doar un EL si in nici un caz Prietenul,iubitul sau sotul meu.
nu stiu care femeie ar duce o - de sorgho la: 27/08/2006 22:59:32
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
nu stiu care femeie ar duce o sarcina la capat stiind ca va avea un copil homosexual....

Cred ca ai confundat subiectul. Daca tu nu poti sa stii ce înseamna sa aduci un copil pe lume, nu poti sa întelegi. Si apoi, homosexualitatea n-are nimic a face : nu se poate stii si poate nu se va stii niciodata daca homosexualitatea este un cod genetic « eronat » sau un « mod de viata ». Ce e sigur, e ca cei care au ales sa traiasca asa, se iubesc. Ca si heterosexualii…
Fiecare barbat are o parte de feminitate si fiecare femeie o parte masculina : yin yang . E mai greu de acceptat pentru unii si mai usor pentru altii.
Toleranta este o virtute, care nu e data la toata lumea. Luînd în considerare faptul ca poti sa traiesti o viata întreaga fara sa întîlnesti « dragostea vietii tale », poate ca homosexualitatea este o “solutie” pentru unii.
#141674 (raspuns la: #58743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oana - de Pasagerul la: 26/09/2006 21:55:42
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
crezi ca dragostea vietii tale va avea ochi si pt zugraveala? :)
--------------------------------------------------
If you don't like something, change it. If you can't change it, change your attitude. Don't complain.
(Maya Angelou )
#148033 (raspuns la: #147943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anitzasmile la: 07/05/2008 11:30:47
(la: soacra -nora)
nasol cum gandesti si mi-e teama ca tu generezi conflictul.in primul rand soacra ta merita mai mult respect din partea ta macar pt faptul ca l-a odraslit pe barbat'tu...care e sau nu dragostea vietii tale?!
*** - de adina.petre la: 09/12/2009 19:48:22
(la: Obsesii)
pasiunea vine din latura emotionala, obsesia din aia cognitiva.

adica daca te gandesti non stop la dragostea vietii tale, devii obsedat. :)))) drept urmare exista posibilitatea ca un patimas sa devina obsedat, dar nu este conditie necesara. sa zicem ca pasiunea poate fi un teren fertil pentru obsesie, coroborat cu o si mai fertila labilitate.
#505808 (raspuns la: #505791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alege dragostea - de oana anda la: 13/07/2006 19:19:15
(la: Imi sacrific dragostea...)
draga danniana,pentru ce mai stai pe ginduri?ce sens are o viata traita fara dragoste?nici unul,pt ca oricite ai cistiga in viata asta,oricit de departe ai ajunge mereu va fi un gol pe care nimeni si nimic nu-l va umple daca nu ai parte de iubire impartasita,reciproca...cred ca nu stii pe linga ce treci,ce pierzi cu adevarat...banii vin si pleaca,azi sunt miine nu se stie...oricit de mare ar fii numarul lor tot vine o zii in care se vor sfirsi si atunci pt ce ai trait?poate nu stii cit de usor se duc banii...daca intr-adevar ai dat peste iubirea vietii tale si o vei ignora vei regreta asta toata viata dar intotdeauna regretele sunt inutile si mult intirziate...
Invataturile vietii in noul mileniu de la Dalai Lama - de Areal la: 30/06/2008 19:11:54
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
1. Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc.
2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura.
3. Urmeaza cele 3 R : respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile tale.
4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este uneori o minunata lovitura de noroc.
5. Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine.
6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie.
7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi.
8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine.
9. Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
10. Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns.
11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.
12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.
13. In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul.
14. Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea.
15. Fii gentil cu pamantul.
16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.
17. Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia.
18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine.
19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea.
Dragoste pe saturatelea... - de Baby Mititelu la: 15/12/2012 19:59:27
(la: Legile lui Murphy)
Legile lui Murphy despre dragoste

*Nu exista nici o diferenta intre un barbat prost si unul intelept, atunci cand acestia se indragostesc.

*Inainte de a te indragosti, asigura-te ca ai o solutie de rezerva. Acest lucru te ajuta intotdeauna sa iti revii.

*Toate intrebarile care incep cu “De ce”, nu au raspuns; si daca au, acest raspuns nu este logic.

*Diferenta dintre dragoste si gripa este aceea ca pentru gripa exista vaccin.

*Daca dragostea este oarba, casatoria iti deschide ochii.

*Daca astazi totul pare perfect, maine se va termina.

*Daca sunteti fericiti impreuna, asteapta pana cand va veti casatori.

*Totdeauna avocatii sotului sau ai sotiei sunt mai buni decat ai tai.

*Faptul ca iubesti prea mult pe cineva, poate fi cauza unui ordin de restrictie.

*Daca esti intotdeauna sincer cu cineva , acest lucru te va transforma in dusmanul acelei persoane.

*Persoana pe care tu o doresti cel mai mult, va deveni persoana pe care tu o urasti cel mai mult.

*O femeie buna sau un barbat bun sunt ca si locurile bune de parcare; cele mai bune sunt deja luate.

*Fa-o intatdeauna cu cei mai buni.

*Cele mai bune lucruri din lume sunt gratis si merita fiecare banut.

*Cele mai bune femei sau cei mai buni barbati sunt intotdeauna fie cuplati, fie nebuni.

*Calitatile cele mai apreciate de o femeie la un barbat, sunt de obicei acele calitati care, mai intarziu, o deranjeaza cel mai mult la barbatul iubit.

*Un barbat poate fi fericit cu orice femeie, atata timp cat nu o iubeste.

*O femeie isi va aminti intotdeauna barbatii pe care i-ar fi putut avea, pe cand un barbat isi va aminti intotdeauna femeile pe care nu le-a putut avea.

*Inainte de a intalni printul chipes multasteptat, trebuie sa saruti o multime de broaste.

*Intotdeauna e mai usor sa gasesti un partener , cand ai deja unul.

*Iubirea vietii tale va dori sa te intorci la ea, doar atunci cand vei fi implicat deja in alta relatie serioasa.

*Cu cat iti doresti mai mult o femeie, cu atat ea te va dori mai putin.

*Cheia catre inima unei femei este un dar neasteptat, care apare intr-un moment neasteptat.

*Cele mai frumoase femei din lume se casatoresc intotdeauna cu cei mai urati barbati.

*Chiar si pentru cea mai frumoasa femeie din lume exista cel putin un barbat care s-a plictisit de ea.

*Chiar si cel mai destept barbat a fost cel putin o data prostit de o femeie.

*Daca ai dificultati in a alege dintre doua femei, intotdeauna o vei alege pe cea care este nepotrivita pentru tine.

*Cel mai bun prieten al tau inceteaza sa fie cel mai bun prieten al tau, din momentul in care apare o femeie frumoasa si amandoi sunteti interesati de ea.

*Cand ti se spune ca nu se poate sa te intalnesti cu ea, pentru ca esti un prieten atat de bun, e ca si cum ti s-ar spune ca nu primesti un job pentru ca esti prea calificat pentru el.

*Cand e vorba de dragoste si pierdere , sa faci ceea ce trebuie e intotdeauna dureros.

*Cand te pregatesti pentru o intalnire si nu esti gata, perechea ta va sosi cu 20 minute mai devreme; iar atunci cand esti gata la timp, ea va veni cu 30 minute mai tarziu.

*Dragostea are toate raspunsurile; asta pana cand sex-ul aduce in discutie cateva intrebari bune.

*Sa nu faci niciodata dragoste in gradina din spatele casei; dragostea poate fi oarba, dar vecinii tai nu sunt.

*In razboiul etern dintre sexe, femeiele sunt deja invingatoare.

*Daca barbatul crede ca a castigat o disputa, victoria e doar in mintea lui.

*Daca inima iti este franta, este cel mai indicat sa maturi ramasitele si sa le arunci.

*Cel care spune ca e mai bine sa iubesti si sa pierzi decat sa sa nu iubesti deloc, nu a iubit si nu a pierdut niciodata.

*Probabilitatea sa intalnesti pe cineva cunoscut creste atunci cand esti cu cineva cu care nu trebuie sa fii vazut.

*Cand ti se pare ca totul merge foarte bine intre tine si iubita ta, e pentru ca ai trecut cu vederea ceva important.

*Nu incerca sa eviti tentatiile, caci – pe masura ce imbatranesti – incep ele sa te evite pe tine.

*In dragoste, cei care nu invata din greseli, risca sa le repete si sa sufere din nou. Iar cei care invata, vor gasi intotdeauna alte cai de a gresi.

*Cea mai infidela amanta a omului este Speranta. Te inseala zilnic si totusi, traiesti cu ea toata viata.

*Ceea ce femeile numesc “pacatele” noastre, noi le numim “experimente la scoala vietii”.

*Orice femeie cu care ai fost, esti sau vei fi, are in cap o idee despre cum ar fi barbatul ideal. Numai ca acela nu vei fi niciodata tu.

*Intuitia feminina e o stiinta exacta.


Pentru Hypatia - de Little Eagle la: 19/03/2004 14:54:15
(la: Credinta si religie.)
Nu stiu de unde ai tras concluzia finala si parafrez cuvintele tale:"Ca si Ozzy multi sint cei care il incaracereaza pa Dumnezeu in inimile lor impietrite de pacat si neputinta,si din acest "beci" vor sa strige catre Dumnezeu,fara a-L lasa sa le raspunda..."
Oare ai citit cu atentie ce am scris in textul meu?Oare ai inteles ce am vrut sa comunic?Se pare ca nu,pt. ca esti prea mult cuprinsa de propria ta parere si evident sub influenta ego-ului.
Eu NU am nici o religie, de nici un fel si nici nu consider deloc necesar asta!Religia nu are nimic in comun cu Dumnezeu,ceea ce poti avea in comun cu EL este credinta in EL si asta o poti practica fara a apartine vreunei credinte si religii,ceea ce este intre mine si Dumnezeu este ceva intim si nu-i neaparat necesar sa cunoasca lumea toata cum cred eu si de ce cred in felul meu in EL!
Tu consideri ca vreau sa strig la EL din..."beciul" meu si nu-L las sa-mi raspunda....ce te face sa fii atit de SIGURA ? De unde stii tu ce fel de experiente spirituale pot avea ,fara a merge la biserica ori face inchinaciuni zilnice ? De unde STII ca Dumnezeu nu-mi vorbeste zi de zi in diferite feluri si ca POT avea o reala conversatie cu EL pe care IL consider in plus si un PRIETEN f. bun?Probabil pt. tine EL este undeva pe un nor,un mosulica care abia asteapta "sfirsitul" lumii ca sa pedepseasca omenirea toata.Halal Dumnezeu care poate gindi asa!Dca nu stiai,Dumnezeu este NUMAI DRAGOSTE,in EL NU exista dualisme,de ar fi NU ar fi EL!
Si DA din pacate exista NU doar in cei buni dar si in cei rai,e greu de asimilat asta dar in alta viata poate vei descoperi adevarul cind va veni vremea ta sa te trezesti.De ce crezi ca exista reincarnare si e parte din planul divin al creatiei?Sa ajungi sa te redescoperi si sa redevii ceea ca ai fost si esti de fapt:DUMNEZEU!Atentie insa,trebuie sa FII CONSTIENT in aceasta devenire si NU e usor!!!!Cu fiecare viata prin care ai trecut si vei trece vei face un pas in acest lung drum,este o experienta prin care trece sufletul pt. a se recunoste si a se descoperi,cu timpul si un criminal va ajunge la asta,poate si desigur prin mult mai multe vieti dar toti avem o sansa si NU TOTI vom ajunge la destinatie ...deodata!Crezi ca in trecutul vietilor tale nu ai facut nici un rau?
Toti am facut,la fel poate am facut si un bine ce a mai redus din povara KARMICA ce o purtam in spate si o ducem cu noi in urmatoarea viata.
Viata asta in care azi traiesti NU e UNICA!!!!La fel am fost si trecut prin diverse credinte si religii in trecut,creatia a fost gindita sa existe in eternitate.
Dar desigur ca tu fiind in viata asta ortodoxa si crezind in Isus vezi din perspectivele tale,dar NU critica pe altii pt. credinta lor si NU crede ca ai autoritatea de a trage concluzii imediate despre cineva ce nu cunosti deloc.
Eu NU te critic,imi apar relatia mea cu Dumnezeu credinta si prietenia ce am cu EL!Eu NU pun pe Dumnezeu undeva departe de creatia LUI,ci CHIAR IN MIJLOCUL EI!!!!EL este in fiecare secunda partas la orice se petrece in ea,pt. ca in fapt EL este creatia toata si prin ea se si recunoaste.Daca am gindi asa,
nu am mai avea razboaie si foamete si saracie si nici egoism,dar ....intre noi si Dumnezeu sta un val al ignorantei in spatele caruia zace eternul EGO,cel de care trebuie sa scapam pt. a inlatura valul de pe ochi.
Crezi in cine vrei tu,important e sa nu faci din credinta ori religia ta un mijloc de expresie a egoului tau sau ceva papagaliceste,sa impui altora parerile tale si sa le consideri in plus drept cele"adevarate".
E bine chiar sa cauti sa descoperi si alte credinte si sa le studiezi pt. a le intelege,toate au in final acelasi numitor comun,dar egoul uman le-a transformat in expresii personale si chiar indepartat de la realul inteles si precepte devenind chiar arme ale teroarei in ...numele LUI ...Dumnezeu!NU e nevoie sa dau exemple.
Si in nici un caz NU sint neputincios si am o inima impietrita.Cred in Dumnezeu
fara a fi religios si fara a-mi face zilnic cruci sau plecaciuni,nu am nevoie de ele
pt. a avea o relatie cu EL.Cum am spus mai sus,e ceva intim si nu consider ca e necesar sa fac parada din asta.Si in plus nici nu vad ce legatura are doctrina,morala sau cultul cu Dumnezeu?
A-L pune in orice din categoriile astea ori toate inseamna ai reduce pozitia LUi
care este dincolo de orice dezbateri teologice de orice fel,Dumnezeu nu apartine vreunei biserici anume ori credinte sau religii in schimb daca e sa fie asa,toate ii apartin LUI!
Si sa nu mai discutam despre ..TRECUT!Despre vechiul testament etc.Au fost ALTE vremi si timpuri ce azi NU mai sint,traieste in PREZENT caci asta e cel ce poti simti si percepe in viata asta!!!!
Inveti de la trecut dar NU trai in el si povestirile lui,foloseste invataturile pt. a le trai in acest prezent si pt. viitor pt. ca te vei reintoarce in lume in viata urmatoare cu siguranta!!!
Nimeni nu ajunge sa zicem un perfect master intr-o singura viata!!!!Drumul i-a fost creat prin alte vieti trecute.
Si odata ce esti fiinta umana,NU te vei reincarna niciodata mai jos ca specie a creatiei.Crezi ca e deplasta sa stii ca odata in marele trecut ca suflet ai fost o simpla piatra din creatie?Si ca ti-au trebuit milioane de vieti sa ajungi azi om?
Trecind prin toate formele creatiei?ca i fost vierme,peste,pasare,animal etc???
Totodata si Dumnezeu a trecut si trece si azi prin toate aceste manifestari ale sufletului SAU,pt. a se recunoaste si a redeveni EL insusi din nou,deci e alaturi cu noi si IN noi in fiecare secunda,pt. ca NU se poate desparti de creatia LUI,o iubeste prea mult,si atunci cind tu suferi si EL sufera,atunci cind esti fericita si EL e fericit.Niciodata nu va fi mai departe de tine ,fiind insasi in propria ta rasuflare.
Si mai crezi ca vreau sa strig la EL sa ma auda,cind vorbesc cu El in mine mereu si IL vad in jurul meu si in firul de iarba?Asa IL gindesc si asa cred eu in EL!
As putea scrie milioane de rinduri dar pe alta data si sper ca te-am edificat putin despre mine,nu e necesar sa fii asa de sarcastica,nu e nevoie.Sintem in final acelasi suflet!

LOVE&PEACE,
Ozzy
-------------------------------------------------------------------------------------------------
"Do not listen to the voice of the mind.Listen to the voice of the heart.
The mind wavers.The heart does not"
Avatar Meher Baba
--------------------------------------------------------------------------------------------------
#12438 (raspuns la: #11236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Spiderman - de Little Eagle la: 13/05/2004 14:28:48
(la: Evoluam?)
Sper sa nu te superi ca te numesc:Spiderman"Daca da,atunci sa-mi scrii si n-o mai fac.Imi aduce aminte de revista de b.d.pt. care am ilustrat o vreme acest super hero cu ani in urma cind lucram pt. Marvel Comics.

Nu m-am referit la acele filme documentare computerizate,ci am vrut sa spun despre dovezile arheologice.Daca ai veni in NY si merge la Museum of Natural History,vei vedea schelete de dinozauri sau alte animale preistorice,ele au trait cindva pe acest pamint.Existenta lor e de netagaduit.
In Biblie nu se mentioneaza nimic despre ele,ca si cum nu ar fi existat...totul incepe de la...Adam si Eva....deci lumea a aparut deodata cu 2-3000 ani in urma....aiurea si desigur in Israel,ca si cum atunci era centrul universului.
Ca si cum acela era pamintul si centrul creatiei,sa nu uitam ca la o vreme se credea ca pamintul e...plat si ca soarele se invirtea in jurul lui....a veni cu dovezi stiintifice=arderi pe rug!

La fel pot sa spun si eu ca NIMENI NU a fost ATUNCI cind...Eva s-a ..nascut din coasta lui Adam!!!Si la fel sa fi fotografiat Garden of Eden cu ...digital camera!
De fapt in acest aspect,NU exista nici o dovada decit...cele scrise de Biblie.
Cel putin arheologia aduce dovezi ale evolutiei lumii,sapaturi,artifacts,lumi mult mai vechi decit in Biblie ce real au existat si a le nega este o dovada a ignorantei umane.

Sa nu crezi ca nu am o credinta in Dumnezeu.Cred ca exista!Dar nu in sensul vechiului testament unde mereu e sucarit si e pus pe a pedepsi omul.
Daca vei citi textele mele scrise lui Desdemona,la subiectul ei legat de Respect,iti vei da seama de mai multe despre cum gindesc si cred despre lume si mai ales Creatia toata.
Am fost si sunt blessed de a fi avut niste experiente in viata rarisime.Daca traiesti in Australia,incearca sa intri in contact cu nativii vostri,the aborigines,sunt o rasa unica pe glob si f. spirituali,vei invata multe de la ei,lucruri de 1000 ori mai spirituale decit orice credinte in lume si mai ales cea crestina!
Dar de fapt doar daca iti e scris de soarta poti avea reale contacte cu ei.la fel cum mi s-a intimplat mie,NU am ajuns intimplator sa cunosc si sa-mi fac prieteni,indieni americani.NU i-am cautat,soarta m-a dus la ei,si a avea un vision quest....NU este daruit de un elder(chief of the tribe)sau un Medicine Man decit daca el vede in tine ca meriti acest ritual,mai ales cind NU esti din singele lor!!!!
Si ei cred in reincarnare!!!!Un elder e ca un shaman,se uita in ochii tai si vede tot trecutul vietilor tale dar si viitorul.Sint cei mai spirituali,asa ca stiu ca in trecut cu vieti in urma am fost indian.Pare greu de crezut,dar simti in spirit si suflet asta cind acel elder te priveste in ochi direct,si la fel el STIE cine ai fost.

Multi de pe forum nu cred in reincarnare si semne spirituale,si mai putin cred ca au avut reale experiente cu reali indieni americani ori cunosc credinta lor si o pot intelege.
Sa stii ca in credinta lor ei stiu ca au existat animale preistorice,de fapt in Black Hills,loc sacru pt. natia de indieni din toate triburile,dai peste oase de dinozauri la tot pasul,dar este pamintul LOR si nimeni nu are dreptul sa ia aceste oase,nici chiar guvernul american,ele trebuie lasate in pace in spiritul Creatiei,neatinse de nimeni,ci venerate.

Este un respect fata de natura si Creatie si NU o sa dai peste unul mai patrunzator si autentic din suflet si dragoste ca la un indian!In Australia e la fel legat de aboriginies!Multi din prietenii mei(ne numim intre noi brothers and sisters)indieni au prieteni aboriginies.
Unul din ei John Little Feet(tribul Crow) chiar mi-a dat cadou un vechi boomerang ce e cioplit de mina cu piatra de aboriginies si dateaza din 1843 cel putin!Un prieten aboriginie i l-a dat la rindul lui cadou.
E imens!Are 80 cm lungime usor curbat si vezi urmele pietrei cind a fost cioplit,e din lemn rosu f. dur,cred ca e tec.Cine stie cite animale au fost omorite cu el?

Ce vreau sa-ti spun este ca natura mereu m-a atras dar abia cu 14 ani in urma real o inteleg si o iubesc si lupt pt. conservarea ei si protejare,de la piatra la pasare si aer.
In credinta lakota(sioux,cum omul alb a numit acest trib),Creatia este sub forma unei indience f. frumosa ce o numesc Buffalo Cow Woman si ea a creat stelele din lacrimile ei vazind suferinta indienilor.A fost creata de Marele Spirit,
care a creat noaptea fiind trist pt. Creatia lui si ziua fiind bucuros ca ea exista.

Indienii NU isi vind religia lor nimanui,nu e de vinzare,este doar a lor si ea exista in ei de cind Marele Spirit a creat universul.Credinta e transmisa si azi oral de mii de ani de la elders la copii si cei tineri,pt. ca ea nu trebuie sa fie pusa in scris,e un sacrilegiu.
Cum ti-am scris mai sus cred in Dumnezeu si am o credinta in Meher Baba,totodata cred in religia indienilor americani,este dupa mine cea mai realista si buna,pt. ca e bazata pe RESPECT fata de Creatia toata,de la piatra la pasare si nori,nu uita ca noi trebuie sa fim servitorii creatiei,s-o pastram curata si pura daca vrem sa mai existam in ea si prin ea.

Dar azi ea e murdarita de egoismul si nepasarea omului,e tratata ca un decor la o piesa de teatru,nici in Biblie NU se vorbeste despre natura si cit de importanta e in existenta noastra!!!!
Ca trebuie venerata si respectata,ca trebuie sa te inchini in fata ei pt. ca azi e f. trista!!!!
Iti dai seama oare,sau o auzi vreodata cum plinge si cit de mult sufera pt. noi?Ai luat vreodata un copac in brate si simtit in tine cum ii bate inima?
Buffalo Cow Woman plinge mereu si e trista pt. ca am ucis-o incet sistematic si o ucidem zilnic.
Sa nu ne miram sau sa ne apuce pe noi plinsul cind mari suferinte vor veni in lume sub diverse forme,dezastre naturale si razboaie prin care deja trecem!!!!E vina noastra!!!Daca sintem cu adevarat puternici in spirit,vom accepta razbunarea ei!
Si mai mult daca avem curaj...ca un real brave warrior ne vom cere iertare si apoi vom fi pregatiti sa murim fara a ne schimonosi fetele si sa ne fie frica de moarte,caci nici un Dumnezeu nu va veni in ajutor oricite rugaciuni vom face!

Mai revin altadata,

Love&peace,
Ozzy
..........................................................................................................................
Cum s-au nascut natiile de indieni si cum au aparut ei in lume.E o poveste veche,ce-mi amintesc de la bunica lui Vern,Pe numele ei Starleaf:
Odata,o porumbita ranita zbura deasupra pamintului si din aripa i-a curs o picatura de singe pe sanul Mother Nature.Copacii au inceput sa freamate,si cu crengile lor au chemat vintul care a inceput sa adieze pe locul unde picatura de singe a cazut.
Iarba si florile au chemat soarele sa bata in acel loc si The Great Spirit s-a trezit si incet a suflat din rasuflarea lui pe acel loc.Din acea picatura de singe
s-au nascut indienii americani,de culoare rosie si f. agili si f. mindri.

Sa stii ca astfel de creatie o consider mult mai interesanta si placuta decit cea din Biblie.
.........................................................................................................................

































































































#15358 (raspuns la: #15268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Crenvusti cu Usturoi pt. Maryland - de LMC la: 21/07/2004 23:30:21
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Nu stiu care a fost efectul acelor crenvusti cu usturoi care te-a facut sa rizi, dar sa stii ca n-am sa uit si cu prima ocazie am sa incerc sa vad cum sint crenvustii cu usturoi. :) Noi folosim usturoi in aproape orice, spaghete, pilaf, tocanita, vegetale stil chinezesc, etc. Cind am fost in Romania si Austria am mincat langose cu usturoi. Nebunie curata! Ce sa-ti spun.

Din ce ai scris am inteles ca si tu ai locuit pe-aci prin California. Unde te duceai sa culegi clams? Poate mergem si noi, ca si noua ne plac. Chiar zilele astea vorbeam -- ca am vazut la televizor pe Emeril cum facea niste spaghete cu clams si ne-a facut pofta -- de unde sa facem rost de niste clams proaspete. Alea de la magazin nu-mi inspira prea multa incredere.

Gamalie sa stii ca-i mindru de numa. Toata lumea care l-a intilnit pina acuma, toti ma-ntreaba de el. Toti copii care se joaca cu el merg acasa si-si bat parintii la cap sa le cumpere iepuras. Cind vin inapoi la noi acasa, primul lucru ma-ntreaba daca se pot juca cu Gamalie. Apoi imi aduc sau imi trimit desene cu Gamalie. Ce sa-ti spun, nici Michael Jackson nu are atitia fani citi are Gamalie, si Gama nici un cintec n-a cintat. De fapt nici un sunet nu scoate. Ba, stai asa ca gresesc, stie sa faca galagie. Si sa-ti spun o faza faina.

Gamaliutza de cind era micut ii placea sa se bage in seama cu noi. Mai ales Simbata dimineata cind ne trezim mai tirziu si nu mergem la el la ora la care este obisnuit el sa ne vada. Daca vede ca trece timpul si nu mergem la el, si stie ca sintem in aproprierea lui, ia orice obiect care il dau eu sa se joace si-l zvirla in sus si-apoi iara il ia si iara il zvirla, numa' sa auzim noi ca el e acolo si vrea atentie. Deci stie sa faca galagie. :) I-am dat o cutie de plastic, care cite-odata o ia si-si baga cap'sorul lui in ea si fuge cu ea in cap ca un bezmetic, apoi cind ii pica din cap o ia o pune in picioare si se invirte in jurul ei de parca e la rollercoaster. Chestia asta o face pentru cite 5, 10 minute si cind ma vede pe mine fuge fuguta si se aseaza linga talpa piciorului meu ca sa-l mingii. Ma distrez de el ca la circ.

N-as vrea sa fiu un obiect de invidie pentru nimeni, ci mai degraba as vrea sa fiu o inspiratie. Secretul vietii mele nu este altul decit dragostea si harul de la Dumnezeu care in fiecare zi ne poarta de grija. Tot ce am nu mi s-a dat pe o tava de argint de nimeni, ci am muncit si-am agonisit iar Dumnezeu a binecuvintat. Daca iti spun ca acum sapte ani in urma cind ne-am casatorit nu am avut nici macar o farfurie din care sa mincam si-un pat in care sa dormim. Am facut nunta si-adoua zi ne-am mutat intr-un apartament. Ne-am culcat pe jos pe o duna care am luat-o de la ai mei, pina cind cu banii care i-am primit la nunta ne-am dus si ne-am luat cite ceva prin casa. In sfirsit, povestea e lunga, dar ce vreau sa-ti spun este ca numai prin mila si dragostea lui Dumnezeu sintem aici.

Stau de multe ori si ma gindesc cum am reusit noi sa facem atitea lucruri, si sincer iti spun nu pot sa-mi dau seama. Pentru mine este un miracol. Acum 10, 12 ani in urma tin minte ca am inceput sa ma rog ca Dumnezeu sa nu-mi dea nimic altceva decit fericire si putere sa ma bucur de viata. Acum pot spune ca rugaciunile mi-au fost ascultate, pentru ca gasesc placere si in fluturasul care in momentul acesta zboara printre florile din fata geamului unde sint acum. Nu ma intelege gresit, nu vad lumea prin lentile roz, din contra sint foarte realista, dar in acelasi timp imi fac timp sa apreciez frumosul care ma inconjoara.

Cind eram la universitate am aflat ca Leornardo da Vinci gasea inspiratie si in zidul unde se duceau animalele si oamenii sa urineze. Statea si se uita la acest zid, ma gindesc ca in acelasi timp se tinea si de nas, si in murdaria imbibata cu muschiul si umezeala vedea tot felul de forme si culori care le folosea ca o sursa de inspiratie pentru tablourile lui. Acest lucru m-a indemnat si pe mine sa ma uit la orice lucru si sa-i gasesc frumusetea ascunsa. Tot la fel ma uit si la situatii sau evenimente care la suprafata par a fi lipsite de importanta sau sint chiar nasoale rau de tot, dar care intr-un fel sau altul joaca un rol important.

In Biblie am gasit un verset unde spunea ca felul cum iti traiesti viata sau calitatea vietii tale este determinat de gindurile tale si felul cum gindesti. De aceea in rugaciunea mea intotdeauana cer Domnului o minte clara, o gindire pura, si intelepciunea venita de la El. Ma uit la viata mea si dau slava Domnului ca am un sot minunat, ca am o casa ca-n povesti, ca-l am pe Gamalie sa-mi descreteasca fruntea, si nu ajung sa ma mai pling. "Count your Blessings" este o vorba la Americani, si pe cind termini de numarat iti dai seama ca celalalte nu mai au importanta. Si daca Crenvustii cu Usturoi ma face sa rid si sa ma bucur de viata, atunci si daca o sa trebuiasca sa ma spal din ora in ora pe dinti fac tot posibilul sa mii pun la pachetul vietii mele.
#18187 (raspuns la: #18153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Explicatii...abstracte. - de mya la: 02/09/2004 11:15:27
(la: Existenta divinului?!)
Exact cum spunea si Desdemona...nu trebuie sa crezi intr-o fiinta divina, superioara daca nu te trage ata si nu ai chef pur si simplu. Crezi sau nu crezi - e alegerea ta. Poate tu ai incredere in Eu-l tau si zici ca e suficient asta.

Oamenii (vorbesc de aia credinciosi acum) ar trebui sa se roage la divinitate (aia pe care si-o aleg) zilnic si in fiecare moment, indiferent in ce stare se gasesc (fericire, deznadejde, amaraciune, suferinta, etc.). Suna foooarte abstract...la prima vedere...cum sa te rogi asa...ca nebunu' in fiecare clipa? Pare foarte bizar. Ei bine...asa fac calugarii si iluminatii, raman mereu legati de constiinta divina (clipa de clipa) indiferent de activitatile pe care le au (chit ca se roaga in capela sau dau cu lopata in curte - ei tot la fel simt!).

Nu se poate explica existenta divinitatii. Se straduieste lumea de mii de ani sa gaseasca explicatii si procentul celor care chiar le gasesc e minor in cazul asta (insa castigul respectivilor e de nedescris!).

Oamenii care au in inima si in suflet credinta nu se apuca sa povesteasca in jur cu larghete (ca stiu ca lumea poate sa-i ia de sariti de pe fix). Si apoi, e ca si cum ai povesti strainilor despre iubirea cea mai pura a vietii tale (spre exemplu despre dragostea ta ca copil pentru mama ta, sau despre dragostea ca iubita pentru iubitul tau, etc....). E imposibil sa nu pierzi ceva din tine cand te apuci sa te destainui in jur asa...la toata lumea.

Partea de explicatie referitor la oscilarea intre religii e foarte sugestiv detaliata de Desdemona, mai jos.

Si inca o chestie...oamenii care cred fiindca stiu - NU mai sunt slabi niciodata!

Orice om se trezeste la un moment dat!
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Destin! - de dinisor la: 17/09/2004 21:25:13
(la: sentimente!)
am citit si recitit mesajul tau, ca sa ma asigur ca am prins ideea. iti multumesc pentru elucidarea confuziei instinct-sentimente. am o intrebare insa! pornind de la fraza ta:"Moment de saturatie...!!!hmmm!!!mofturi stimata domnita...un om echilibrat nu se va satura niciodata de dragoste ...din dragoste fata de semeni izvorasc sentimentele cu energiile lor.", vin si te intreb: de ce crezi ca momentul de saturatie poate aparea doar in cazul sentimentelor de drag?
m-am tot gandit: eu cred ca momentul de saturatie poate aparea si in cazul sentimentelor de dor, de exemplu. adica( si am sa incerc sa iti dau un exemplu din viata de zi cu zi): pierzi pe cineva drag, fie ca e mama, tata, sora, iubit(a). apare sentimentul de dor. creste, se intensifica. la un moment dat iti este asa de dor ca vei simti ca explodezi de durere(si aici intervine picatura de acid a lui Alex) .logica, ratiunea, intelectul incearca sa te protejeze si sa iti mentina starea de plutire. reusesti sa iti inabusi explozia. si atunci tot dorul ramane in tine.pastrat mult timp acolo in cuibusorul sufletului tau, la un moment dat se ajunge la punctul de saturatie. cand spui:gata! e prea mult dor! e prea greu de dus! am sa invat sa -l uit (pe el, dorul- nu pe cel/cea pierdut(a) ) . si asa se intampla ca traiesti momentul de saturatie, cand incepi sa traiesti intr-o noua etapa a vietii tale. etapa in care esti sigur ca sufletul nu-ti va mai exploda.
acelasi princip, gandire, traire se poate intampla si in cazul altor feluri de sentimente (teama, regret, tristete). ceea ce imi spune ca momentul de saturatie nu este specific sentimentelor de drag.
dar iata! mi se naste o noua intrebare: exista cumva posibilitatea sa ajungem sa experimentam momentul de saturatie in cazul sentimentelor de bucurie? nu stiu, nu cred...! caci nu cred ca cineva sa fie satul de asta. sa fii fost atat de indeajuns bucuros incat sa se sature...

e doar o liniutza de dialog!

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22744 (raspuns la: #22578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubirea Vietii... - de wild wind la: 04/02/2005 19:05:42
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Ondine...
Nu as vrea sa spun decat ca daca ai ales sa te casatoresti, la acel moment persoana aceea era iubirea vietii tale.
Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?
scripta...... - de Bridget la: 27/04/2005 15:00:01
(la: Scripta Volant)
Am citit eseul tau , l-am recitit .....si tot nu e de ajuns . Posibil il voi relua maine sau in ziua in care voi simti ca sufletul meu poate intelege mai profund decat la prima citire . Acum iti pot spune ,ceea ce sunt sigura ca stii ,doar ca partea cu cartile citite de mult este pretextul pentru o reflexie asupra vietii tale si a relatiilor cu fiintele ce au parut sa conteze intr-un moment al ei. Esti atat de talentat in ale scrisului , si nu vreau sa-ti fac un compliment , incat parca nu pot comenta nimic la problemele pe care le acopera vorbele frumos mestesugite . Fara sa consideri un sacrilegiu facut eseului ,imi voi permite totusi sa revin la framantarile care ,banuiesc , l-au generat . Cred ca esti mult prea tanar ca sa ai dreptul sa-ti consideri sufletul golit de trairi si ,tot prea tanar ,sa tanjesti dupa acele ganduri frumoase care insotesc amintirea unei iubiri , mai mult sau mai putin profunda . Poate , tot pentru ca esti atat de tanar , astepti acea dragoste totala , care te implineste si te consuma pana la epuizare , care te devasteaza si te inalta simultan . Poate exista , dar nu ne e data tututor , as zice ca e numai pentru alesi , acei care raman dupa o asemenea experienta suspendati undeva intre real si metafizic .Cei mai norocosi dintre ei au reusit sa se exprime in marea cultura ,dar cei mai multi s-au exprimat doar in fata doctorului psihiatru , asta in caz ca au avut banii necesari .Te rog , scuza-ma ca am scris asta , dar asa mi-a parut cinstit .Cum poate la fel de cinstit este sa-ti sugerez sa citesti scrisoarea despre iubire a lui Radu Herjeu , publicata tot pe acest site .Daca toti am incerca sa intelegem ce a scris acolo , din pacate multi simtim altfel decat cumintenia iubirii la care ne invita si nu ne putem opune devastarii pentru ca vrem mult si intens,poate nu am mai avea framantari ca cele descrise de tine . Mai permite-mi doar sa-ti amintesc o zicere :"Putin ne pasa cat de putin dureaza daca e sa iubim cu adevarat ".Nu cred ca e cazut sa-ti amintesc "paternitatea" ei,dar e cazul sa-ti spun ca putin ne pasa cum s-a terminat daca am iubit cu adevarat .Iti doresc sa fii fericit .
Bridget






pt doctors - de cezarok2 la: 24/01/2006 20:01:17
(la: Prietenie sau dragoste?)
Nu poti sti de la inceput ca e marea dragoste .La inceput e marea atractie a vietii tale,mai apoi afli daca e si marea dragoste.
La fel si cu prietenia.Doar daca nu va intalniti in conditii speciale,de criza si reactia lui in a-ti veni in ajutor il dovedeste a fi un f. bun priten
managementul vietii - de proletaru la: 15/07/2006 21:26:36
(la: solutii pentru singuratate)
momentele de singuratate sunt binevenite. am nevoie sa ma regasesc, sa fiu doar eu cu mine insumi, sa am un pic de timp.
cand simti ca esti singur, e o stare acuta..... trece.
daca simptomele persista, spun doftorii, e deja faza cronica.
faptul ca te intrebi de ce asa si nu invers, tot e bine si esti cu un pas spre vindecare.
solutia e in tine si nu in bazaconiile (= lucruri fara sens) pe care le scriem noi aici despre problemele tale.
cu multi, multi ani, cineva mi-a dat cea mai tare lectie de managementul vietii (el il numea sfat constructiv): priveste viata ca pe o afacere. scopul existentei ei este sa intelegi ceva din ce ti se intampla si evident, sa fii fericit (adica sa fi pe profit, in termeni economici, si nu pe pierdere). "profitul" asta il obtii doar daca balanta intre beneficii si cheltuieli inclina spre prima categorie. invers, te paste "falimentul" si ramai cu "marfa" nevanduta.
traducerea din romaneste in romaneste suna cam asa: orice clipa care trece trebuie sa insemne ceva, sa nu treaca pur si simplu. fie ca inveti ceva folositor, fie esti fericita. nu poti avea numai momente din astea, dar ele trebuie sa fie baza "economiei" vietii tale. in jocul asta, orice este posibil si orice dezavantaj poate fi transformat in avantaj pentru ca referenialul esti tu si numai tu (standardul tu il fixezi).
daca prietenii nu te accepta asa cum esti, schimba prietenii, daca barbatul de serviciu (a se intelege sotz, concubin, prieten, amant, etc.) nu mai corespunde, fa-i bagajele pentru ca viata nu te asteapta. iti place de un anume individ, fa tot ce poti sa il ai.
evident, mai trebuie sa si crezi in asa ceva.
la sfarsitul zilei, faci un controlling scurt: cum stau? peste linie sau sub linie? "economia" firmei mele (eu si viata mea) supravietuiesc sau dau "faliment"?
poate ca povestea asta iti va fi de folos.
mie mi-a fost!
sunt lucruri multe pe care nu pot sa le fac, la fel ca in economia adevarata..... degeaba produsc eu pureci cand se cauta paduchi.
incerc insa sa fiu pe profit eu si asociatii mei (prietenii, colegii, familia).
Am citi si eu povestea ta, - de byt la: 31/07/2006 20:29:39
(la: Imi sacrific dragostea...)
Am citi si eu povestea ta, sincer imi pare rau pentru tine dar, problema este la tine, cel putin asa pare (sper sa nu te superi, dar eu sunt o fire care spun lucrurilor pe nume), cred ca stii ca in viata totul necesita un sacrificiu, mai mare sau mai mic, depinde.Persoana care este langa tine acum, desi spui ca nu il iubesti se porta frumos cu tine?, te respecta?Tine cont si de dorintele tale? daca da, singura problema e ca ti-a oferit prea multe, ai grija .......stii povestea daca incerci sa inpustii doi iepuri dintr-un foc. Eu iti pot spune din propria experienta ca am fost la o asemenea rascruce de a alege intre dragoste si banii........si am ales dragostea, pot sa iti spun ca sunt foarte fericita.
Daca ai parte de iubire, intelegere, trandete poti face si banii, dar depinde de tine ce inseamna sa ai banii. Eu te sfatuiesc sa alegi barbatul pe care il iubesti, nu chinuii doi barbati!(In schimb grija mare sa stii sigur daca el e iubirea vietii tale)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...