dreapta judecata a imparatului bendiuc

Ajuns in celula, Yao Xun se adanci in sine cautand pacea sufletului zdruncinat si zbuciumat. Chipul tatalui si al fetei iubite se agatau de el cerand drept de viata si judecata. Bucuria si tristetea se amestecau alungandu-se si cautandu-se. Bucurie caci in scurt timp va muri ajungand langa cei dragi lui si tristete caci viata era frumoasa si merita traita pana la capat. Val dupa val, amintirile se loveau de tarm, raspandind parfumul clipelor fericite. Dupa un timp se regasi in timpurile trecute cand ostenea alaturi de batranul calugar in pustiul chinurilor si incercarilor. Abia acum i se ridica valul de pe ochi si stiu ca batranul nu era nimeni altcineva decat Maritul Sangdi Supremul, iar lupanul care-l insotise nu era altul decat Y, dragonul cel bun. Yao Xun ar fi dorit sa poata plange, dar sufletul se impietrise la vederea rautatii si ticalosiei care dusese la moartea celor dragi lui. Cu toata ca stia ca timpul ii este socotit se lasa dus de valul frumoaselor aduceri aminte.
Cu un tremur peste masura peretii temnitei cazura la pamant si in celula isi facu aparitia insusi Maritul care plutea pe o frunza de lotus. Yao Xun se arunca la pamant caci se stia nevrednic sa priveasca desavarsirea Supremului. Acesta se apropie si cu mila netarmurita se apleca si-l ridica de la pamant. Impreuna pornira spre camarile imparatului si cand ajunsera acolo toata curtea era stransa, caci toti simtisera cutremurul palatului si daramarea temnitei. Langa patul imparatului era samberlanul ingrozit si amandoi erau paziti de Dragonul Y care-si luase infatisarea sa. La un semn al Stapanului Lumilor aparu si curteanul batran cu cele doua trupuri ale osanditilor de peste zi.
- Iata ca ziua judecatii a sosit imparate. Fie ca dreptatea sa se arate si sa-ti primesti plata pentru faptele tale.
- Iertare si indurare Iubite Stapane al Lumilor zisera imparatul si samberlanul intr-un glas.
- Ar trebui sa va judec pe fiecare in parte dar cum impreuna ati pus la cale relele va voi judeca impreuna.
La un semn al Batranului, in aer se intrupa o balanta. Pe un taler se aflau doua petale ofilite iar pe celalalt erau ciulini si scaieti din care se prelingeau suvite de sange. Si cu toate ca sangele curgea incontinuu, tot acel taler era mai greu.
- Dupa cum vezi imparate in talerul din dreapta nu prea au apucat sa se adune fapte bune care sa dea greutate pe cand cel din stanga, cu tot sangele care curge neancetat tot greu si plin de fapte rele ramane. Ce pedeapsa meritati?
- Iertare Slavite si Adevarate. Iarta bietele noastre suflete pline de greseli.
- De iertat eu le iert dar trebuie sa se ierte si ele insele. Pentru aceasta trupurile voastre vor pribegi prin tinutul Yudu, cainindu-se si cerandu-si iertare pentru faradelegile savarsite. Iar Y va avea grija de aducerea la indeplinire a judecatii.
Ca un tunet, invaluit in cercuri de lumina, dragonul se ridica disparand vederii curtenilor, tarand trupurile celor doi: imparatul si samberlanul.
- Pentru dreapta ta purtare, batrane curtean, din aceasta clipa vei avea mereu in grija balanta cu care vom cantari faptele celor ce se pregatesc sa treaca pragul.
Batranul curtean se arunca la pamant, primind cu bucurie netarmurita dreapta judecate si rasplata. La un semn al Supremului trupurile se intregira cu capatele lor si din suflarea sa se raspandi duh de viata si traire in cele doua trupuri. Xun Zi si frumoasa Heng Wo se ridicara de la pamant frecandu-si gatul si ochii orbiti de lumina si stralucirea Slavitului.
- Tu Yao Xun va trebui sa te lupti cu vitregia si necunoasterea oemenilor si va trebui sa-ti gasesti o sotie iubitoare, pentru ca tatal tau sa-si bucure batranetile cu nepoti. Fie ca tot ceea ce ai invatat sa stii sa folosesti pentru tot omul.
- Marite si Slavite, iarta indrazneala, dar eu deja mi-am gasit aleasa si jur ca toata viata i-as inchina-o, ramane doar sa ma gaseasca si ea caci nu am curaj sa ridic privirea pana la inaltimea tronului imparatesc.
- Vorbele ce le-ai rosti ma fac sa rosesc si sa-mi pierd cumpatul, dar trebuie sa-ti marturisesc ca sunt la fel ca si tine si inca de acum trei ani mi-am pierdut rangul si tronul, zise frumoasa Heng Wo.
- Amindoi vorbiti vorbe in loc sa cautati susurul molcom al soaptelor de iubire. Din aceasta zi tronul iti apartine dupa merit copila, iar daca in trei luni te aflu fara de sot inseamna ca degeaba m-am increzut in tine zise Maritul Sangdi disparand intr-un abur usor ca o adiere de primavara.

În fiecare martie, natura îşi reia ciclul vital. Şi în noi înmugureşte iar, şi iar, speranţa. Nu întîmplător, în luna martie se celebrează „Ziua Femeii”. Femeia este aceea care păstrează viaţa şi o înnoieşte. Femeia este fiinţa prin care Dumnezeu şi-a luat un trup omenesc şi a venit printre noi să ne re-înveţe omenia, în esenţa ei: iertarea, răbdarea, dreapta judecată, toleranţa, mila, iubirea de semeni. Vrem să recunoaştem sau nu, tributari orgoliului nostru masculin, Femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, dă consistenţă, substanţă şi scop acţiunilor noastre.
Bolta catedralelor este susţinută de o cheie – cheia de boltă, secret cunoscut doar de constructorii iniţiaţi şi transmis exclusiv în mediul lor. Fără această cheie, bolţile catedralelor s-ar prăbuşi. Fără femeie -, cheia de boltă a lumii noastre, secretul rezistenţei, continuităţii şi măreţiei ei, viaţa ar înceta. Uităm adesea că suntem fiii unor mame. Uităm uneori că partenerele noastre care ne iubesc îşi zidesc vieţile în temelia vieţilor noastre. Luaţi de vîltoarea „războaielor” noastre, cel mai adesea inutile, uităm să preţuim şi să acordăm respect acestui nevăzut izvor de blîndeţe, duioşie şi înţelegere.
Poate că lumea bărbaţilor a obosit. Poate că vitalitatea lor s-a erodat, fiind mereu expuşi exigenţelor de tot felul, proprii sau impuse de regulile sociale. Poate că a venit vremea să acordăm şi femeilor dreptul de a decide, de a continua ceea ce noi am început. Pentru că au dovedit calităţi incontestabile de lider, de bun organizator şi o stăruinţă fără seamăn în a-şi atinge ţelurile. Pentru că au dovedit, într-o istorie multimilenară, mai multă toleranţă şi putere de a ierta, decît am putea noi dovedi. Poate a venit vremea să demontăm eterna sintagmă a misoginismului: „lumea noastră este şi trebuie să fie condusă de bărbaţi”. Uitînd că echilibrul aceste lumi l-a creat, pe nevăzute, tăcut, lumea femeilor.
Cel care nu respectă femeia nu respectă viaţa. Iar cine nesocoteşte viaţa, este pierdut. Doresc tutror femeilor să fie fericite. Doresc să le mulţumesc că există şi că au grijă de noi, de viaţă, de continuitate. Au în mine un mare admirator. Al puterii lor de care nu sunt niciodată conştiente.

semnat
NB



SB
................................................................

Dragii mei, ma numesc Cristian Durleci si tocmai scriu o carte despre Antonescu. Cert e ca, dupa 5-6 ani de documentare, am ajuns la concluzia ca in nici un caz nu e asa cum spuneti voi in majoritate. De ce oare nu se cunosc atatea si atatea mii de rezolutii date in 4 ani de presedintie, unde sta scris sufletul marelui maresal. De ce nu se spune ca evreii din Romania au mai trait in timpul razboiului si dupa doar datorita lui ? Sau de ce nu se spune cine a fost adevaratul tradator ? Antonescu nu ar fi vrut niciodata sa intre la brat cu comunismul in Europa. In schimb, la 23 August, regele Mihai nesocoteste vointa partidelor istorice, care dadusera mana libera lui Antonescu pentru semnarea armistitiului si ia in considerare vointa comunistilor, partid ce avea atunci 7-800 de membri (!!!). Si toate astea le face constient numai in interese personal. Tradeaza astfel tara, caci Antonescu primise, de la Stalin conditii favorabile de armistitiu, prin care se garanta retrocedarea Ardealului si dictatorul sovietic accepta ca din momentul semnarii armistitiului trupele romane sa incheie orice ostilitati. Voi aveti idee ca Romania a pierdut in campania prosteasca din vest mai mult decat in est ? Cine, daca nu el, are mainile patate de sangele soldatilor morti in vest, cine poarta vina pentru 50 de ani de comunism, cine poarta vina mortilor de la Revolutie ? Acelasi Mihai care vrea acum palate, castele. Nu, majestate, tu ar trebui sa fii la groapa de gunoi a istoriei. Asta e adevarul istoric, dar e mare pacat ca pe nimeni nu-l intereseaza sa-l scoata la iveala.Sunt multe pe care ajungeti sa le cunoasteti doar daca va documentati mult. Iar daca nu, vezi doar la suprafata ceea ce se spune de cate un dobitoc. Cititi actele si rezolutiile maresalului precum si tot ceea ce a spus. A fost cel mai mare patriot iar dupa dreapta judecata istoria il va pune la locul lui. Aveti grija de voi si va urez numai bine.Multumesc mult pentru atentia acordata. Bafta multa ! Cu respect, Cristian Durleci

1)Pai....daca tot ne dai numele, de ce postezi ca ANONIM?

2)Care este editura care ti-a comandat cartea?

3)Cristean Durleci a scris:

=====
A fost(maresalul..n.a) cel mai mare patriot iar dupa dreapta judecata istoria il va pune la locul lui.
=====

Spre deosebire de RSI, eu vreau sa stiu un singur lucru!

Cand il va pune "istoria" la locul lui?(inainte sau dupa "Sfantul Asteapta")

1. Daca ar exista pedeapsa pentru fiecare, cum l-ati pedepsi?
R:Cine oare stabileste reperede pentru dreapta judecata? abia apoi putem discuta despre pedeapsa.
2. Discutiile pe teme politice le poate face oricare dintre noi, dar poate face cineva CEVA?
R: Prin simplul fapt ca exist si ca lumea mea relationeaza cu lumile celor din jur inseamna ca fac ceva. Dar ca acel ceva corespunde sau nu asteptarilor celor din jur asta-i o alta intrebare.
3. Daca ati infiinta un partid impotriva politicienilor cum l-ati numi?
R: Daca infiintez un partid indiferent de ce nume ar purta si eu as fi tot un politician. Conteaza daca ceea ce spun eu este perceput ca adevar sau minciuna.
4. Ati face parte din el? Ati dori sa deveniti politicieni pentru voi sau pentru tara?
R: Cine hotaraste daca ceea ce fac este pentru interestul meu personal sau pentru tara, atata timp cat pot pune un paravan mare cat topt cerul Romaniei deasupra meschinului din mine?
5. credeti ca cei care sunt plecati din tara s-ar intoarce printre romani daca solutiile voastre ar fi cele ideale?
R: Este vorba doar de o optiune care tine de forul interior al fiecaruia si mai mult ca sigur nu ceea ce propun eu va atarna in balanta fiecaruia ci faptul ca ceea ce-si doreste el sa gaseasca se regaseste in oferta mea.
........Doar cateva intrebari pentru cititorii lunetei care pot da raspunsuri sau solutii pentru Romania si pentru romanii de pretutindeni.
Indiferent unde s-ar afla, daca mai simt ceva pentru aceste locuri ei sunt ROMANI. Iar daca nu mai sunt romani atunci tot ce se intampla aici, intre aceste granite, tine de jurnal de stiri, de tragedie, de literatura de "vis urat" ori de "ceea ce nu mai vreau sa stiu".

Consider insa, ca una din nevoile imperioase ale Romaniei, este REJUDECAREA procesului fostului Presedite al Romaniei Nicolae Ceausescu, care are dreptul (chiar post mortem) la o dreapta judecata - cu consecintele de rigoare.

Dorine, eu inteleg ce spui si sint pe-aceeasi lungime de unda. Doar ca, mai frate, nu pot sa-mi abtin risul cind vad cum ai formulat-o! Altfel spus, cadavrul ori stafia lui ceasca are si el\ea dreptul la o judecata justa :)))) Si apoi, tu vrei sa se rejudece ... PROCESUL?! (nu ceasca?) :)))

De citit le-am citit, mi le-am luat pe ambele (Rabia... si Forza...) din Italia, iar ultimul articol l-am gasit pe net. Din pacate nu stiu italiana foarte bine, le-am citit cu dictionarul in mana si e posibil sa-mi fi scapat unele lucruri.
Asta ma intriga si pe mine, ca in strainatate se vand ca painea calda, iar aici nici macar nu se editeaza. De ce? Am eu o vaga banuiala...
Nu suntem noi, romanii, foarte susceptibili de a cadea in extremism, dar parca simt ca incolteste asa un ranjet in coltul gurii cand „ le zice” cineva asa, cu ura.
N-as putea spune ca sunt de acord cu tot ce spune Oriana. Fiindca sunt eu insami jurnalista, ii admir insa stilul. Imi place cum se rupe de conventiile unui „common sense” care stipuleaza ca „nu se face” sa fim atat de inversunati impotriva celor de alta rasa, ca „nu se face” sa demascam ipocrizia celor din jur, ca „nu se face” sa contestam dreapta judecata a lui Dumnezeu etc.
Oricum, imi place atitudinea ei de om care nu mai are nimic de pierdut, nimic de riscat. Probabil ca ea ar fi chiar fericita sa fie impuscata de un musulman fanatic decat sa se chinuie cu cancerul ei.
Ma intreb cum ar fi primite aici cartile ei? Probabil cuviosii din BOR ar da niste comunicate de condamnare, ar sari altii in apararea ei - pe scurt, asa cum s-a intamplat si in alte tari. dar macar ne-ar mai da putin de gandit, ne-ar mai scoate gandurile din inertie...

Pai, de pacate ne feri-vom
Si ne vom preface-n sfinti,
Dupa aia auzi-vom
Ca suntem mult prea cuminti,

Si ca dreapta judecata
- Stii tu, aia de apoi -
Tocmai a fost desfiintata,
Lacrimile curg shiroi,

Ingerii-s acum shomerii
Raiului, caci pe pamant,
Lumea-i toata cumintzita
Si de vreun pacat nici gand.

Pan' la urma ne ruga-vor
Sa le stam la capatai,
Pentru liniste de suflet
Sa-i pazim cum ei intai

Ne-au pazit pe noi ne-sfintii.
Nu stiu daca-i intzelept,
Sa intoarcem noi valoarea:
Deci pacatul e pe drept...:-))
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

La moartea generalului Arpasu, Romania mi se releva in toata hidosenia "sistemului" creat de la Zelinski Codreanu, Gherghe Dej, Ceausescu si -estii postdecembristi. La catafalcul batranului lucrator de informatii se perinda credinciosi neinsemnati, babe gangave, poiticieni marcanti, oameni de cultura, ciorditori de buzunare si smenari la drumul mare. Totul "da bine" in fata mass-mediei, caci Romania tara a UE, devine peste noapte tara similara Iranului prin fundamentalism. Se proclama doliu national pentru un individ care in afara contactului pur politic, diplomatic, pe care l-a avut cu Papa Ioan Paul al II-lea , nu a adus nimic nou in viata religioasa romaneasca, afara de nenumarate birouri "avocatiale" sau "notariale" construite popilor, recte biserici. Sa nu uitam ca si Ceausescu se erija intr-un "om al pacii" in Orientul Apropiat, incercand sa medieze intre Israel si Arafat, sperand ca democratiile naive occidentale sa-i acorde premiul Nobel pentru pace, asa cum l-a plimbat si Elisabeta a II-a in caleasca sau cum s-a urcat in Chatanooga Choochoo.
Generalul s-a dus. Apoteoza absurdului, medicul care l-a operat este anchetat. O fi in umbra un Beria care l-a lichidat pe alter tatucul Stalin-Teoctist?
Tovarasii nu pot intelege faptul ca un om la 92 de ani mai pleaca din lumea asta, spre dreapta judecata. Ar fi vrut oare sa-l impaieze sau sa il mentina mumificat precum pe Lenin. Absurdul, intunericul domneste in Romania.

am inteles, mersi de raspuns. Cred ca ai inteles ca-mi place si mie sa ma joc putin, nu? Uneori intru asa in cate o pasa melancolico-alcoholico-tendentioasa, si incerc sa ma pun in alte roluri: de pervers notoriu, de suprem judecator, cersetor, imparat, etc. Mereu am fost un actor, acolo inauntru.

Iata ti-as putea raspunde asa:
Soarele e rece. Picioarele imi tremura, desi le-am strans, le-am infasurat strans in patura maro. Imi tremura si mainile, din cand in cand ma azvarl un pic in sus si constat cu surprindere ca am ridicat doar capul cativa centimetri. Stau cu capul rasturnat pe masa, si il vad in oglinda. Nu e fata mea, dar e la fel. Aceeasi privire, si dincolo de privire, nimic, la fel ca la mine. Incerc sa imi amintesc ceva, orice, dar toate lucrurile pe care mi le amintesc nu mai exista. Noaptea e rece. Cred ca sunt rufe in masina de spalat, dar nu am bani de autobuz sa ajung pana acolo. Ceva se aduna in jurul meu. Imi dau seama foarte clar ce imi lipseste dar nu stiu ce urmeaza.

Daca ai fi a mea te-as aclama astfel:
FRUMOASO din pagini interplanetare, m-am prezentat cu sfiosenie in fata temutei tale pulpite cu o tresarire stranie a corpului meu batran in fata acestei dezvaluirii celei mai pure pe care fiinta neintinata mi-a prescris-o ca doftoriceala de seara. Dezleaga-ma de tot ce este lumesc, fiindca numai asa inviorat in alte lumi as intelege maretia stralucirii tale neostoite si nepierdute in vreun pat strain. Farimituri de la masa ta daca as avea si m-as simti falfaind din aripi in ozonul pur si necimentat al caintei mele pentru orice clipa nepetrecuta la picioarele tale, adormit in cearsaful cald al transpiratiei tale, visez la nimicnicenia ce ma transforma in bestie de cauciuc. Apoi repede as adauga: TRECI IMEDIAT SUB CEARSAF, CA DE NU TE ALERG PRIN TOATA CASA!!!!!!!!!!!

In rolul de nebun as spune:
imaginatia mea pezeveghe naste monstri laptosi cu gust inactiv de sange de brontozaur corcit cu strut schiop, din ala din cartile de desenat pentru pitici, care ridicat la rang de mar paduret incearca o lovitura in prostata mea excitata de o vedenie patrupedica de stewardesa incalecand un nor cetos...

As vrea sa mai zabovesc un pic, dar cornul ma cheama, trebuie sa ma ridic si sa continui aceasta batalie, pana ce voi cadea, mai intai in genunchi, apoi in coate, strangand steagul intre degete pana ce voi simti cum altcineva il va agata bruscand totodata si mainile mele smulse din umeri, si-l va cara in continuare peste nori si ceruri. Eu raman la pamant, dar cu gatul rasucit inca arat directia inainte!

Ce altfel de incheiere decat:
Pe aici nu putea obtine sa intre nimeni altul, intrucit intrarea asta ti-era harazita doar tie. Acum ma duc s-o inchid.

eu nu cred ca poti vorbi de frumusete la modul general, fiindca toata lumea ar fi de-acord cu definitia.:)

asa ca o sa va povestesc ce-am patit intr-o zi cand rasfoiam albumu' cu pozele copiilor.
le-am luat de la ziua Z, de la maternitate.

imi amintesc ca atunci cand le-a vazut mi s-au parut extrem de mici si nici nu mi-am pus problema frumusetii... era evident ca nu-s!:)
apoi le-am vazut frumoase.
dupa care, eu, care am detestat ideea de-a avea copii grasi, nu am vazut cat sunt de umflate... erau rotunjoare si 'numai bine'.
mai tarziu, desi sunt blonde si n-aveau par mai deloc, mi se parea ca-s printre cei mai aratosi copii ...
aberant! ochii de-acum le vedeau chiar uratele.

am spus mereu ca-s gata sa platesc pretul obiectivitatii, mai ales cand e vorba de odraslele mele, dar mi-e teama ca ochiul si inima is la fel de inselatori si ca la un moment dat creierul e influentat si ajunge-a functiona inexact!
nu de-alta, dar stiu ca nu am dorit sa ma mint singura si ca intentiile de dreapta judecata n-au fost doar la nivel declarativ.

asa ca dau paginile si n-am inima sa spun ca-s urate, diminutivez, cu naturalete, imi caut scuze ca-s mama.
si-ajung in prezent, imi intorc ochii spre ele si o caldura imi inunda sufletul - sunt, fara indoiala, extrem de frumoase.
nu ca n-ar fi si alti copii!
dar ele sunt deosebite.:)

frumusetea, cred, e doar o lucratura a sufletului pe care-o inregistreaza creierul, la un moment dat.
cu cat omul e mai profund, cu-atata proceseaza creierul mai diversificat, mai complex.

de ce zic suflet si nu minte?
fiindca daca joaca vreun rol, nu cred ca inteligenta e primordiala.

Ca să se știe despre cine-i vorba:


Sfanta Filofteia



In calendarul sfinteniei crestine, la 7 decembrie este pomenita Sfanta Mucenita Filofteia, ale carei moaste se gasesc la Curtea de Arges. Dupa anumite stiri privitoare la viata ei, aflam ca s-a nascut pe la inceputul veacului al XIII-lea in orasul Tarnovo, care pe atunci era capitala "imperiului romano-bulgar", intemeiat si condus o vreme de fratii Petru si Asan, romani de neam. I s-a dat din botez numele "Filofteia", care in greceste inseamna "iubitoarea de Dumnezeu", lucru pe care il va dovedi cu fapta in cursul scurtei sale vieti pamantesti. Se spune ca si mama viitoarei sfinte era romanca de neam, din sudul Dunarii si o femeie foarte evlavioasa. De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu si de aproa­pele, faptele de milostenie, rugaciunile si postul si alte virtuti care trebuie sa impodobeasca sufletul unui adevarat crestin. Fiind copila inca, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mama, ramanand astfel orfana. Cu incredere in Dumnezeu, a ramas in casa parinteasca, respectand toate cele ce invatase de la mama ei, traind mai mult pentru Hristos si pentru cei aflati in suferinta.



Dar dupa o vreme tatal ei s-a recasatorit, luandu-si o femeie cu o viata cu totul diferita de cea a primei sale sotii. Era firesc atunci ca aceasta femeie sa n-o iubeasca pe Filofteia, obisnuita cu rugaciunea, cu postul si cu mila fata de aproapele. Drept aceea, s-a pornit cu multa ura impotriva acesteia, mai ales cand se ducea la biserica sau cand se ruga si facea fapte de milostenie. In acelasi timp, cauta sa intarate si pe tatal blandei copile impotriva ei. Dar toate vorbele de ocara, bataile si muncile la care o punea tatal si mai ales mama ei vitrega, n-au putut s-o abata de la virtutile care ii impodobeau sufle­tul, mai ales de la faptele milosteniei. in inima ei se intiparisera cuvintele Mantuitorului: "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui" (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe care le va spune El la dreapta judecata: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti im­paratia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa manamc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine " (Matei 25, 34-36). Intre altele, de multe ori cand ducea mancare tatalui ei la camp, o parte din ea o dadea unor oameni saraci. Intr-una din zile, pe cand avea 12 ani, acesta a urmarit-o ca sa vada ce face cu mancarea pe care trebuia sa i-o aduca la camp. Incredintandu-se ca o dadea celor lipsiti, s-a infuriat atat de tare, incat a scos securea pe care o purta la brau si a aruncat-o asupra fetei. A ranit-o grav la un picior, incat dupa putina vreme si-a dat sufletul in mana Ziditorului a toata faptura.



Nevrednicul tata, inspaimantat de uciderea propriei sale copile, a incercat sa-i ridice trupul spre a-l inmormanta. Dar Dumnezeu a ingreuiat in asa fel cinstitul ei trup, incat nici tatal ucigas, nici alti oameni n-au putut sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la arhiepiscopul cetatii Tarnovo, istorisindu-i toate cele intamplate. Acesta, im­preuna cu mai marii cetatii, cu preoti, calugari si multime de credin­ciosi, s-au indreptat spre locul in care se afla trupul neinsufletit al tinerei Filofteia. Toti s-au incredintat ca erau in fata unei minuni dumnezeiesti. Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit slujba prohodiriiei, dupa care au incercat sa-i ridice cinstitul trup, spre a-l duce in catedrala arhiepiscopala din Tarnovo. Nici de data aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat. Au inteles ca Filofteia putea fi socotita acum ca o adevarata mucenita a lui Hristos si ca ea insasi nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo. Sinaxarul ei arata ca sfintii slujitori au inceput sa spuna numele unor orase, biserici si manastiri din dreapta si din stanga Dunarii, spre a vedea daca nu se usureaza trupul sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Cand s-a rostit numele orasului Curtea de Arges, deodata trupul s-a usurat si a putut sa fie ridicat. A fost instiintat de indata domnitorul roman de la Arges de dorinta sfintei Filofteia, ca cinstitul ei trup sa fie adus in tara sa. A fost intampinat la Dunare de domnitor, ierarhi, preoti, calugari si credin­ciosi, cu rugaciuni, cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie. Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la Curtea de Arges.