comentarii

drumul meu sprea ma realiza singura]


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Este drumul meu de sfarsit/ O voi cauta la infinit. - de ccm37 la: 07/12/2009 11:43:36
(la: "Poezia" cu care m-am trezit azi in cap)
E dimineata la tine... La mine e ora 05.30 AM, trebuie sa plec la Roma diseara.
Ce am visat... ce nu imi da pace.

Ma uit la cer si vad ca nu are culoare,
Privesc in jur si ochii tai nu zaresc.
De sub nameti rasare o floare,
Nu-m cui sa i-o ofer, aici nu te gasesc.


Pornesc intr-o calatorie fara nici un stop,
Dar cu un singur scop;
Pe tine sa te gasesc,
Esti drumul iubirii pe care ma ratacesc.

Copila a lunii ,
Din inaltul cer coborata pentru mine,
Nu ma lasa sa ma distruga ura lumii,
Urmeaza-ma sau ucide-ma, tu sti cum e bine.

Frumoasa mea.
Ratiunea mea.
De vei vedea ca o stea se stinge in mare,
De vei vedea ca un fluture din zbor moare,
Si cand te vei opri sa asculti al izvorului framant,
Sa sti, ca eu atunci am sa-ti cant.

Urmeaza-ma sau ucide-ma
Oamenii sunt simpli calatori,
Urmeaza-ma sau ucide-ma,
Vom vedea viata cum este,
Nu ma lasa singur intre nori.

Si se pare ca am fost ucis
Incet incet cu fiecare al meu vis
Pierzandu-mi timpul cu aceste nimicuri
Visand la ale ei saruturi
Astazi pe vechile carari as vrea sa mai revin
Dar pe cine de mana sa mai tin?

O dedic unei femei. Ea este mai importanta decat viata mea. Iubire nerealizata, un suflet ucis.

Ok. O noua saptamana de munca, trebuie sa prind ceva contracte:) Succes si tie! Tuturor!
#505036 (raspuns la: #504988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Desdemona - de Little Eagle la: 10/05/2004 17:02:31
(la: Cine sunt eu ?)
Un subiect tare dificil de raspuns la el si analizat.De fapt eu as fi adaugat alte doua intrebari la el:"de unde vin?"si "unde ma duc?".Cred ca toate 3 au acelasi numitor comun.
Tu ai in tine o spiritualitate profunda si sint de acord cu cele ce ai scris.
Stiu ca pot discuta cu tine multe lucruri spirituale.

Sa-ti dau un ex. personal(iar vorbesc despre mine...),cind am cunoscut pe sotia mea,inca eram "murdar" inauntrul meu,stiu ca intelegi ce spun,ea era inca din 1979 o devotata in credinta in Avatar Meher Baba.Am vazut multe carti dictate de el ce le-a adus cind s-a mutat la mine acasa.Mereu faceam misto de Baba!Il luam in deridere si faceam glume(proaste)pe seama lui.
Marilyn avea si citeva video-uri cu Baba si intr-o zi am pus unul de curiozitate(fiind singur acasa)sa vad care-i treaba cu el.
Se numeste"O Parvardigar"doar de 10 min. cu diverse clipuri din viata lui in India,spalind leprosii cu miinile lui si apoi inchinindu-se lor si alte imagini cu el si discipolii lui,ori spalind picioarele saracilor si apoi sarutindu-le si dindu-le haine si mincare.Un film f. interesant si miscator dar si real caci Baba in adevar a facut cu sufletul astea si in India cind umbla pe strazi lumea se inchina lui si spunea"Avatar Meher Baba ki jay".
Muzica acestui film a fost scrisa special de Pete Townshend(compozitorul si leaderul grupului Who)un Baba lover el insusi.Cintecul e colosal si e pe cuvintele rugaciune scrise de Baba in numele lui Dumnezeu=Parvardigar,de fapt unul din cele 101 nume ale lui Dumnezeu cunoscute in istoria omenirii.
M-am uitat deci la film si din senin m-a apucat plinsul!In hohote,fara sa am idee de ce,dar plingeam din mine din inima mea,am simtit asta atunci si de fapt din acea zi de cite ori vad sau citesc ceva despre Baba pling...un om azi la 48 ani!!!De fapt pling cind vad o pasare sau animal moarte calcate pe strada de masini,pling cind ma uit la natura si imi pare rau cind vad o albina moarta....
Daca ai citit deja cele scrise de mine despre mine si viata mea trecuta iti poti da seama ca sint din acel moment in urma cu 12 ani un alt om schimbat total
cu 360*.Si Marilyn nu m-a fortat cu nimic sa devin asa,nu mi l-a bagat pe git pe Baba sa zic asa.Apoi am inceput sa citesc multe despre Baba(nu confunda cu...Sai Baba),Baba in indiana=tatic sau prieten.
Am fost de 3 ori cu Marilyn la Myrtle Beach(So.Carolina)unde este un centru construit in numele lui inca din 1950)si altadata iti voi scrie cum e acolo si ce fel de oameni sint the Baba lovers.
Acolo si mai mult m-am transformat,am inceput sa fac Yoga si meditatii cu sotia,ea de ani si ani practica Yoga.

Da Desdemona,de 12 ani de cind sint un baba lover mereu ma analizez si treptat incerc sa ma descopar si mai mult.
Stiu ca ceea ce voi scrie acum va stirni contradictii si opinii impotriva gindirii mele,dar stiu cine sint.
Stiu de unde am venit si stiu unde ma voi duce.Stiu pt. ca simt in mine asta
insa la fel de bine stiu ca sint si departe de punctul final si imi vor trebui inca multe vieti sa trec prin ele in viitor pt. a fi real constient ca sint Dumnezeu.
Acum in viata asta karma m-a adus doar la cunoasterea mintala cine sunt datorita lui Baba care nu intimplator am ajuns la el si de fapt nu intimplator am cunoscut pe Marilyn!Si la fel nu intimplator am ajuns si in USA!
Baba m-a adus pe caile lui anumite la el si ma pregateste pt. viitor.
Sa-ti spun adevarul,unii il vor respinge,e opinia lor si nu ma supar deloc:
Fiecare din noi este Dumnezeu!La fel,fiecare animal si planta si insecta si firul ierbii,priveste o floare vazind in ea pe Dumnezeu caci este in ea.
Crezi oare ca un copac nu sufera cind e taiat?Nu exista lume materiala sau imateriala,nu traim intr-un decor de carton pictat intr-o piesa de teatru.
Drumul este insa lung si cu greutati spirituale dar nu pt. toti va fi acelasi!
Fiecare isi are karma lui si sanskarele lui de eliminat din vietile trecute,e f. dificil dar nu imposibil,dar de aceea exista creatia,sa dureze la infinit.

Datorita lui Baba am renuntat la droguri de orice fel,chiar si marijuana,m-am simtit vinovat in mine ca acum cu 8 luni am fumat,tras doar 2 fumuri fiind la o petrecere,pt. ca Baba a fost mereu impotriva oricaror droguri.
Atunci a fost ultima oara si am incheiat definitiv cu ele si la fel si cu bautura,f. rar la ocazii mari doar si putin.
Tot de la Baba am invatat sa iubesc si incerc sa iubesc chiar si pe cei care nu ii agreez si sint impotriva lor,asta e cel mai greu lucru de realizat,stiind ca Baba este si in ei!
Incerc zilnic si nu mai sint nervos ca inainte ci calm si incerc sa fiu mereu calm si sa-mi admit greselile si sa-mi cer iertare,lucruri ce inainte nu le faceam deloc.
Sint alt om dar inca am f.f.f. multe de facut nu-s un perfect master,am inca atitea si atitea de facut sa ma descopar si sa ma schimb si mai mult si recunosc asta,dar am facut mari progrese ce au venit de la sine si nu fortate de nimeni,ci prin mine insumi si consider ca sint pe un drum bun,in viata urmatoare voi incerca si mai bine pina voi ajunge la telul suprem:God realization,sa devin in mod constient ceea ce am fost inca din stadiul de piatra:Dumnezeu.

Acum desigur ma astept la critici si la termeni de genul blasfemie,ori ca e numai un singur Dumnezeu si acela e Iisus,ca Dumnezeu nu revine in creatia lui sub alte forme umane decit cea a lui Iisus ca visez ca sint nebun etc. etc.
Fiecare ginditi cum doriti si simtiti si credeti.Eu stiu ce cred si am drumul meu
nu impun nimanui gindirea mea si mai mult de atit sa fac o propaganda in numele lui Baba.
Crezi in Iisus,e f.f.f bine,incearca insa sa-i duci viata,va fi enorm de greu.
Am invatat sa iubesc dar inca ma intreb daca este real iubire adevarata?
Nu pot spune deloc sigur ca iubesc real pe Dumnezeu pt. ca e f.f.f greu!
Incerc pe zi ce trece,nu pot spune cu certitudine ca iubesc pe Baba sau pe Iisus ori Buddha de ex.pt. ca e greu sa duci viata lor,doar atunci cind faci ceea ce spui nu doar pt. tine dar pt. oricine in lume poti zice ca iubesti real pe Dumnezeu si a merge la biserici,temple si moscheie nu ta va invata decit sa te iubesti doar pe tine insuti sa te gindesti doar la tine si familia ta apropiata si sa faci matanii si sa crezi ca vei ajunge in rai sau nirvana ori la Allah.
Pe Dumnezeu nu-l vei gasi in astfel de edificii pt. ca nu este acolo,ci in jurul tau acolo unde de fapt nu-l ...vezi si gindesti si mai mult cauta-l in tine caci este chiar rasuflarea ta,e-n inima ta dar doarme,trebuie sa-l trezesti.

Desdemona,Dumnezeu este prietenul tau si cel mai bun companion.

Love&peace,
Ozzy
.......................................................................................................................

"...the more a person becomes spiritually minded or advances towards God,
the more tolerant he becomes and the less differentiation he sees"

" live a sincere life;be natural,and be honest with yourself"

"I have not come to teach but to awaken"

Avatar Meher Baba
......................................................................................................................





























































































































Reincarnare - de Little Eagle la: 23/11/2004 19:03:09
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Hi de ho,Boys&Girls,
Cred ca a venit iar vremea sa ne gindim putin la viata sufletului.Banuiesc ca Samadhi nu si-a ales la intimplare acest pseudonume indian(India)si ca practica si yoga poate si ca a citit si destule mai ales legate de Budhism si Hinduism,acolo unde reincarnarea exista in gindire.La fel ea exista de mai mult de 5000 ani la indienii americani.
De altfel si in Sufism ea exista si odata a existat si in primele scrieri biblice dar pe sest eliminata din motive egoiste religioase catolice dar si protestante sau ortodoxe.Daca lumea acestor credinte din urma ar fi constienta de existenta reala a reincarnarii,biserica n-ar putea controla sufletele si speria credinciosii cu iadul si Diavolul.Azi e cam tirziu sa mai caute omul raspunsuri(..crede si nu cerceta)cind deja este complet anihilat (brainwashed)de religia papagalica in care "crede" ca ..crede...Dar si acesti oameni sint produsul unor vieti trecute traite si trepata vor ajunge si ei la un drum anume si vor scapa de haturile bisericesti in drumul spre adevar.

Samadhi,stiu f. bine ca diferenta de opinii mereu creaza pareri opuse si din ele se nasc conflicte.Cei religiosi vor da din gura iar cu numere de citate biblice ca si cum daca le stii pe dinafara te face un mare credincios!
Un adevarat credincios poate fi cel mai mare ateu posibil,important e sa traiesti o viata de fapte bune,ginduri bune si vorbe bune,cum a insumat f. simplu totul in aceste cuvinte unul din primii avatari ai lumii,Zoroastru.
Si atit e peste de ajuns sa fii un real credincios fara biserica.

Revenind la subiect,sint de acord cu Mya.In acest sens odata ajuns in forma umana,sufletul nu se mai reintoarce niciodata prin reincarnari la etapele primordiale evolutiei lui incepind cu firul de praf.Deci continua ascensiunea catre perfectiune si drumul spre avatarhood.Adica si cred ca stii,este devenirea constienta a eului drept cine este si a fost de la bun inceput:Dumnezeu insusi.
Desigur ca exista la un moment dat pt. unii masters ce se pot ridica oricind la nivelul etapei 4(4th plane of godhood existence)unele tentatii la care sint supusi.
Sunt f. mari si atunci ai acces la niste puteri colosal de f. mari,daca nu stii sa le folosesti si cazi pe un drum rau....te reintorci imediat la stadiul de suflet in forma de piatra.F. putini insa.Iisus obisnuia sa atinga usor acest nivel prin care producea acele miracole descrise in biblie.Ele sunt reale pt. astfel de perfect masters,Iisus insa a avut alta misiune,el fiind chiar Dumnezeu in carne si oase.E o discutie de viitor fiind lunga de explicat aici.

Dar noi ca oameni ,suflete simple inca,vom merge inainte prin numeroase vieti viitoare si vom fi toate aspectele dualiste din creatie,pt. ca doar asa se ajunge la
reala cunoastere de sine prin experienta proprie ce provine din reincarnari succesive.
De la momentul in care sufletul imbraca prima forma de om(ultima in evolutia lui)
exista 840.000 lahi ...deci acest numar de reincarnari.E un drum f. lung dar vietile trec repede si ce ai invatat in asta de ex. duci mai departe in urmatoarea si prin ea continui sa te cizelezi tot mai mult pina cind egoul se rupe de dualisme si vede ca totul e o iluzie traita cu ochii deschisi(Maya).

Asa ca depinde de lectiile vietilor.Daca te nasti femeie in asta,nu inseamna ca in cea trecuta ai fost musai femeie ci ai fost barbat si invers,dualismul trebuie perceput la perfectie pt. a intelege totul.La fel te poti naste bogat in urmatoarea ai sa fii sarac sa vezi cum e ca experienta si invers.Ceea ce decide ce vei fi sint impresiunile mentale cu care sufletul pleaca dintr-o viata la alta=moartea este doar o trecere de la o viata la alta,nu e sfirsitul!Ea insasi este o iluzie in lumea iluziilor in care traim si le luam drept"realitate" deoarece sunt f. puternice si nu deosebim inca diferenta,dar am o parabola simpla ce poate aduce intelesul situatiei:

Cind dormi si visezi sufletul traieste anumite impresii numite vise.Sint atit de "reale"incit in acest stadiu sufletul nu le considera iluzii.Dar cind te trezesti din somn iti aduci aminte de vise si iti dai seama ca ...nu-s reala ci o creatie a mintii influentata de aspecte de viata ori uneori chiar din vieti trecute.Le consideri iluzii.Dar viata efectiva pe care o traiesti treaz este o iluzie insasi imaginata si vista de suflet.
In momentul cind ajungi la Dumnezeire,te trezesti din visul trait si realizezi ca a fost o..iluzie in final!Acolo trebuie sa ajungem si vom ajunge,desigur nu cu gramada la un los pt. ca nu asa este drumul,sa fie pt, toti deodata si aici intervine biserica!Drumul il face fiecare singur si tot singur are experientele reincarnarilor potrivite lui/ei.Iisus ar fi de ex. drumul spre El,dar asta nu inseamna ca va ...lua sau ajuta cu El numai pe cei care cred in anume doctrina religioasa,restul...sint suflete pierdute.Nimeni nu are dreptul sa-ti arate drumul ce stie el teoretic cind nu are nici o experienta ca atare!
Pt. unele suflete e bine sa cunoasca intr-o viata anume ce este religia si sa fie vreun credincios ca atare,este numita asta cunoastere prin teorie,ce cindva va duce la curiozitatea de a cunoaste prin experienta reala nascuta din intuitia de a-ti pune intrebari de genul:cine sint,de unde vin,unde ma duc?
A-ti pune aceste intrebari denota deja ca esti la inceputul realului drum de autocautarea de sine si redevenire spirituala totala.Stiu ca unii refuza vehement sa creada in asa ceva si e un sacrilegiu daca gindesti ca mine de ex. ca drumul meu este de a deveni Dumnezeu insusi cindva.
Asta pt. ca ei pun o bariera intre ei si Dumnezeu,in loc sa-L vada ca exista peste tot in jur si in ORICE si oricine,din pacate chiar si in cei rai dar cindva se vor schimba in alta viata anume.

Impresiile cu care mintea se transporta de la un corp la altul se numesc sanskaras ori samskaras.Ego-ul este prins in acest paienjenis de impresii din care nu poate scape imediat.Multe le duce deci cu el mai departe.idea finala fiind cit si obiectul reincarnarilor de a scapa total de acest sansakaras.Adica trebuie sa fii in balanta totala:nimic pe nici un taler!

Nu uita ca poti fi un mare credincios si chiar sfint dar tot in iluzie traiesti si esti dependent de ea incit faptul de a avea lanturi de aur la picioare si miini nu te face diferit de altul care e rau si are lanturi de fier,in final tot incatusat vei fi ca si el.Trebuie sa nu ai nici un fel de lanturi.Aici sta drumul si trezire intelepciunii sufletului.

Altfel,legat de reincarnare sint f. multe,de ex. moartea trupului.In functie de cite sanskaras ai adus in bagaj cu tine de la ultima viata se scrie si drumul duratei sufletului in noua viata.
Uneori si sa dau un ex. se intimpla sa iei un avion si sa se petreaca o nenorocire in care mor majoritatea,dar sa zicem 2-3 scapa cu viata si se considera /
...norocosi,de fapt nu e noroc ci ei ca suflete NU trebuiau sa fie acolo de aceea nu au murit.Cind exista catastrofe in care multi mor deodata=toti au avut in comun aceleasi sanskaras ce i-a adunat impreuna la un moment dat si NU este o coincidenta.

De obicei "mori" atunci cind ti-ai terminat sanskaras vietii prezente si uneori ea poate fi f. rapida sau f. lunga,pot muri copilasi de citeva luni sau citiva ani la fel precum pot muri oameni la 100 ani.
Oricum exista enorm de multe lucruri de scris pe tema asta incit in spatiul nostru de aici este cam imposibil.
Am sa dau alt ex.:crezi ca oare cindva intr-o viata trecuta n-ai fost un criminal?
Uneori exista procesul de plata al sanskarelor,nu-s pacate ci greseli umane.Sa zicem ca azi esti O.J.Simpson si ai scapat nepedepsit.In viata urmatoare vei plati cumva fiind omorit.
ori uneori in viata apare o persoana ce te ajuta la nevoi si nu vrea nimic in schimb.Intr-o viata trecuta tu i-ai facut un bine si abia in asta a putut sa te rasplateasca.Uneori deci poti reveni ca femeie alteori barbat si uneori de diverse nationalitati si rase.La fiecare sens exista un contrasens.Uneori poti reveni cu ambele trasaturi umane de femeie si barbat si viata prezenta vei fi homosexual sau lesbiana.Sa tinem minte ca NU alegi ce vrei sa fii in viata ci te nasti in dualismul ei trebuie sa treci prin orice experiente dualiste.

Alteori vei fi crestin incuiat si habotnic in viata urmatoare sufletul tau va trebui sa cunoasca si opusul si va fi intr-un corp de musulman sau cine stie ce alta credinta.
Doar as inveti sa nu faci deosebiri pt. ca in final toti sintem acelsi suflet si daca am gindi asa cu totii am trai in pace si iubire,am intelege creatia in realul sens al ei caci ea este in noi si noi in ea.Venim pe un drum tare lung din trecut unii am uitat ca odata am fost un copac sau o pasare sau vreun animal al padurii sau junglei.
Natura din jur nu este un decor de carton al unei scene de teatru de care sa ne batem joc si sa o consideram ca nu are suflet.
Cind stii cine esti vei sti rostul tau in creatie,este o intelepciune la care nu toti ajung,de aceea unii(f. putini)au mai putin de parcurs din drum in contrast cu altii
ce-s abia la inceput.
Numesc creatia mama mea si pe copii ei drept fratii si surorile mele cu frunze,cu aripi, 4 picioare,coada de peste si 2 picioare.Sintem un suflet unic dar mai avem o gramada de invatat si alte vieti de trait.Stii cum e? Moartea este doar o cortina ce se lasa incheind primul act apoi se ridica si urmeaza al doilea,decorul ramine la fel ori se schimba si el.Hehey multe acte sint in viitor.....

LOVE&PEACE,
Ozzy

"Take only memories.Leave nothing but footprints"
Chief Seattle






















































































dragul meu prieten... - de Lady Allia la: 06/10/2007 23:12:52
(la: Povestea unei Mame...)
Iti multumesc!
Iti multumesc inainte de toate pentru ca existi si pentru ca am avut fericirea "sa-mi ating" sufletul de sufletul tau in drumul meu prin viata.
Categoric aceasta intamplare sau nu, a schimbat multe in sufletul si viziunea mea despre oameni, viata si prieteni, iar asta nu poate decat sa ma bucure.

"Esti frumoasa, Lady."
Depinde de sufletul si ochii celui care ma vede.
Se spune ca vedem oamenii dupa cum suntem noi.
Si tu esti frumos draga prietene!

"Ramai asa, pentru cei doi ai tai. Ei sa-ti fie singurii si tu lor singura."

Asa am sa raman pentru ca nu ma vreau si nu stiu sa fiu altfel. Ii iubesc din suflet si tot ce este mai curat, mai frumos, mai bun din mine...pentru ei este, iar ei ... stiu!

"Poate bate-vor si la usa voastra umbrele, dar atata timp cat voi nu va veti deveni umbre, nu aveti a va teme, caci ele vor fi cele invinse dintru inceput."

Locul umbrei este mereu in spate, in urma, iar intr-un final aceasta dispare.
Umbre vor fi mereu si au fost, dar intotdeauna am stiut sa nu ma tem de ele si sa le infrunt. Umbrele nu fac altceva decat sa ne arate ca exista soare!
Fara soare sau lumina ele nu ar putea exista!
Fac parte din viata si important este sa stim ca viata ne apartine si doar noi insine putem cu adevarat sa tinem directia dorita.

Am primit cu drag gandurile si grija ta prieteneasca si sincera.
Primeste-le si tu pe ale mele. Sunt din suflet!
#240830 (raspuns la: #240766) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. MY de la Ozzy Osbourne - de (anonim) la: 13/02/2004 21:42:07
(la: Romani in strainatate)
hello MY,

NU,nu sint celebrul mega rock star,sint un mare fan al lui inca din 1970, cind era cu faimosul grup Black Sabbath...daca ai auzit cumva de el?Ori daca ai trait in acei ani?In fine ,intrebarile tale mi-au atras atentia si pot spune ca
m-au si deranjat mult,NO offense though!Ai libertatea de a te exprima si a-ti scrie parerile si gindurile si la fel oricine,deci si eu.
Si s-o luam de la prima intrebare,your back is against the wall.

1.) OH YES,YES,YES!!!!Am plecat cu inima mai usoara ca fulgul acum 23 ani din Buc.Ro,cel mai fericit om din lume!Nici azi inca nu-mi vine sa cred ca sint in USA
si mi-am REALIZAT SINGUR toate visele mele ce NU le-as fi putut realiza nici in trecut dar nici in prezent in RO.!!!!Spune-mi UNDE poti cistiga din arta ta
$10.000-$12.000 pe luna? IN Romania?Asa ca zilnic ma scol si multumesc din suflet Lui Dzeu pt. soarta mea ca m-a adus aici si ca am scapat de mizeria comunista in care am trait.Inima imi este inca f. usoara!!!!!

2.) OH,YES YES AND YES!!!READ MY LIPS!Chiar daca am avut vreo 4-6 ani de greutati la inceput,am stiut ca ma voi realiza in USA!Si daca vrei sa cunosti raspunsul la intrebare citeste raspunsul la prima!
Am o familie superba si o sotie minunata italianca-americana.Desigur ca sintem fericiti de 14 ani de la casatorie si avem si o vila superba in mijlocul naturii in New Jersey si la citeve minute de mers pe jos la plaja Atlanticului.
As fi avut asa ceva in RO?NOOOO!!!Poate as fi stat la ocean visind dintr-un atlas de geografie.

3.)My dear MY,colacii i-am facut eu prin multa munca,ciini sint destui in Ro. pe toate strazile.Crezi oare ca m-a interesat CE voi gasi la colt de strada in USA?
Nu cred ca-ti imaginezi nici in vise cit de fericit eram si sint ca traiesc aici!
Oare nu crezi ca unii oameni AU un anume destin al lor ce-i cheama in alte tari?Unde se regasesc de fapt si unde ar fi trebuit sa fie de la inceput? Asa simt eu in mine.Ciini exista peste tot in lume ,colacii tii faci singur(a).

4.)Hey,sa nu gindim acum din p.d.v. personal,adica al tau!
Eu sint de parere ca NU e bine sa te dai destept sau snob ORIUNDE TRAIESTI in lume,dar e o chestie ce eu o consider de experienta de viata si fiecare o are pe a lui sau ei,la fel cum eu o am pe a mea.
NU MA CONSIDER DELOC DESTEPT dar nici imbecil sau prost!
In Romania am terminat liceul Tonitza si incercat de 5 ori la Grigorescu,NU am avut....acele pile necesare si nimic altceva decit talentul meu inascut.
CUM se face oare ca vin in USA si dupa 1 an cea mai prestigioasa scoala de arte din New York,Art Students League fondata in 1894 si unde au studiat unii din cei mai mari artisti ai lumii,daca ai auzit de Andy Warhol,jasper Jones,
Jackson Pollock,Frank Stella,Alexander Calder etc. primesc bursa de studii pe 4 ani acordata ...DOAR pe arta mea si FARA examene de orice fel?O comisie de prof. ilustrii m-au admis IMEDIAT!!!
Poate ca-s mai destept ori talentat ca MULTI din cei ramasi in Ro.Tu ce crezi,ori oricine va citi mesajul meu?
Si apoi cum se face ca am devenit un artist faimos si cu NUME aici timp de 12 ani in arta de benzi desenate,pt. cea mai mare companie din lume,Marvel Comics?Stii cum am ajuns sa fiu ales?Am mers intr-o buna zi acolo cu 7 schite in creion si acuarela si Stan Lee ,presedintele companiei inca din 1945,s-a uitat la ele ,HABAR NU AVEA de mine,dar mi-a zis ca -s f. talentat si PE LOC a ales o schita si mi-a spus chiar atunci s-o pictez caci o va tipari ca ,coperta la una din reviste si era CONAN the barbarian!Au urmat altele si altele si alte reviste renumite si am fost mereu invitat ca GUEST ARTIST la zeci si zeci de conventii in tara si semnat autografe,caci am avut si inca am multi fani!
Oare ma consider ...destept?Crezi ca in Ro. as fi avut sansele astea?
Si apoi din nou...si de 7 ani am parasit B.D. si sint in prezent un artist de succes creind si ilustrind storyboards pt. reclame TV ce le vad cu ochii mei pe toate canalele posibile in USA.Fara ele nu se face aici o reclama TV.!
Oare sint mai destept?NU! Ceea ce sint este munca mea de unul singur si fara ajutor si pile si legaturi si nume!
Cind am dat portfoliul meu ca sa lucrez pt. TV,M-AU ALES pt. TALENTUL meu,
dupa multe luni apoi am aflat ca au fost peste 200 candidati pe UN SINGUR POST!!!Si asta l-am cistigat eu si FARA examinari,doar aratind arta mea!
Oare sint mai destept ?Poate sint in adevar si nu-mi dau seama dar un lucru e CERT: NU AS FI ceea ce sint azi daca as fi ramas in RO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Tu ai viata ta si e treaba ta ce faci cu ea dar cred ca este decent sa NU critici pe NIMENI din afara RO.pt. ca toti am trecut prin thick and thin oriunde traim azi si daca ne-am facut un rost si sintem fericiti este alegerea noastra,
poate unii n-au reusit ca mine sau altii dar totusi merita respect pt. ca au avut curajul de a incepe o noua viata de la inceput fara frica si fara a se plinge,noi
si sper ca nu aduc ofense nimanui acum,romannii din strainatate sintem ALT ALUAT,sintem ceea ce as numi the fittest of the fittest,o rasa anume de oameni,tari in caracter si suflet ce am stiut ca va fi greu dar totusi am facut un pas ce multi ca tine NU vor face,pt. ca cei ramasi in RO sint destinati sa traiasca acolo si asta e in final viata,cum iti e scris asa traiesti.

5.)YES,YES YES,tzatza Veta avea gura stirba aurita!Daca NU CREZI IN TINE desigur ca nimic nu va fi posibil si NU ai realiza nimic si ..realitatea ar fi mereu neagra de nori grei..."don't delay you're in today but tomorrow is another dream"ca sa -l exemplific pe Ozzy intr-unul din cintecele scrise de el.Miine devine ieri si va fi un alt vis in iluzia vietii de scurta durata si se va pierde in ..trecut.dar de ce nu mi-as cladi visul meu acolo unde vreau?
Deci traieste-ti visul tau in RO. si eu pe al meu in USA.Fair enough?
Si DA,TZATZA Ozzy iti spune ca ESTE suficient SA CRED in ceva si ...HOP realitatea ,nu doar ca se ajusteaza dupa ce cred eu dar DEVINE un fapt real in viata mea!

Cred ca te-am lamurit si daca uneori tonul meu il consideri dur,imi cer iertare,la fel tuturor celor ce vor citi ce am scris si s-ar simti ofensati.Am spus doar adevarul din perspectiva mea si experienta mea de viata,nimic mai mult.

LOVE&PEACE,
OZZY OSBOURNE
































































#9593 (raspuns la: #9591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu m-am gandit intai sa inc - de Diana1978 la: 20/02/2004 22:07:01
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu m-am gandit intai sa incerc sa vad daca chiar nu pot sa ma realizez si aici si daca n-as fi putut as fi plecat. Indiferent daca plecam sau ramaneam gandul meu era sa ajut intr-un fel tara cu putinul cu care puteam. Bunicii mei au murit pe front, unchii mei la fel, bunicele mele m-au crescut in istorie iar parintii mei sunt legati de pamantul romanesc foarte mult, asa ca am crescut nu intr-un fals patriotism, si acum am amintire decoratii de razboi, Steaua Romaniei si alte cateva de la bunici, simt ceva in mine care se cutremura numai cand ma gandesc la sangele care imi curge prin vine, si la istoria zbuciumata a acestei tari, as fi ajutat-o oricum chiar de-as fi plecat.

Nu cred ca as fi rezistat prea mult afara, mie imi dau lacrimile numai cand intru in biserica sau cand citesc despre Stefan Cel Mare care a ridicat nu stiu cate Manastiri sau despre Brancoveanu care s-a jertfit turcilor impreuna cu cei 4 fii ai sai doar pentru tara asta si credinta noastra, pentru ce s-au luptat ei daca nu ramane si aici cineva care sa le continue lupta? Nici pe vremea lor n-a fost usor, razboaie peste razboaie si totusi au iesit cu fruntea sus si pentru asta existam noi ca tara si popor astazi, altfel am fi fost turci sau rusi sau cine stie ce altceva.

Imi pare rau cand citesc despre romani plecati care isi denigreaza radacinile, e ca si cum ai spune despre mama ta ca e o "parasuta", sa inteleg atunci ca si tu ai in vine "parasutismul"? Fiecare natie are greutatile sale, SUA are cea mai mare rata a divorturilor din lume (cercetati statisticile), in afara de divorturi peste 50% din populatie e celibatara, numai spun de statisticile pe care personal le-am gasit depre SUA, in special New York si California in legatura cu incidenta bolilor mintale grave, m-au socat numarul imens de oameni bolnavi mintal grav, numai in New York in jur de 2 mil. era statistica. Cat despre rata criminalitatii nu mai pot vorbi aici pentru ca New York-ul bate orice stat din SUA, Romania nu se compara cu nici un stat american inca, si sper nici sa nu ajungem. Am studiat mult statisticile SUA pentru ca vroiam sa plec in New York si dupa am zis sa incerc intai in Romania, macar noi avem problema saraciei si a mentalitatii, inca nu ne-am imbolnavit spiritul de tot.

Cat despre mine si drumul meu in viata aici as putea spune ca e unul fericit, am avut sansa sa ma realizez cat de cat, inca nu sunt in punctul in care vreau sa ajung, mai am mult sa cresc dar sunt ambitioasa si voi reusi. Sper intr-o zi sa schimb ceva si in tara, sa ajut cumva copiii strazii, sa-i integrez, asta ar fi visul meu de caritate ca sa spun asa.

Am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)). Majoritatea companiilor mari din Romania au salarii foarte mari, numai ca telefonist la Connex primesti 300 Euro net pe luna salariu de inceput, daca avansezi ca Team Leader primesti 700 Euro net, nu mai spun de posturile de conducere, si asta e doar la Connex, dar in Romania sunt sute de firme mutinationale.

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Concluzia este sa muncesti, sa inveti, sa te specializezi cat mai mult, sa ai curaj, multa ambitie! si putin noroc :).

Ce sa spun mai mult, simt ca sunt inundata de fericire asta este cuvantul, si sper ca intr-o zi sa-i pot ajuta si pe alti romani care au ales sa ramana aici ca si mine, iubesc atat de mult tara asta incat acum sa mi se ofere oricat n-as mai pleca, cat despre mentalitate sau educatia romanului am devenit intr-un fel imuna, eu sunt o persoana educata, am fost si in vacante afara, dar parintii mei profesori au avut cea mai mare contributie, cu cei din jur sunt toleranta, stiu ca intr-o zi se vor schimba si ei, sau va veni o noua generatie, le zambesc indiferent de situatie, asta face mult mai mult, pot sa zambesc pentru ca eu sunt intr-adevar inundata de fericire, nu indrazneam sa sper poate la viata mea de acum, si inca de-abia a inceput.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)


Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
sunt lucruri care se intimpla in viata - de Rodica Livia la: 25/01/2005 12:42:05
(la: suflet ratacit)
Draga mea ,
Doamne ,cit de bine te inteleg ! Am trait o intimplare asemanatoare cu a ta ,care ,pina la un anumit punct ,e aproape identica (copil unic ,buna la invatatura , o casnicie fericita ...etc ) .Singura diferenta intre noi este ca eu ''m-am trezit '' la timp ca sa zic asa .Sau ca sotul meu mi-a acordat o a doua sansa ,sau poate ca eu nu am avut curajul sa merg pina la capat in nebunia mea,nu stiu ...
Tot ceea ce stiu este ca ,acum ,dupa multi ani trecuti de la acele intimplari ,stau uneori si ma intreb care ar fi fost drumul meu daca atunci as fi ales altceva .Ar fi fost bine ,ar fi fost rau ,nu voi sti niciodata raspunsul la aceasta intrebare ...
Gigi - de Sandra Mae la: 15/05/2005 19:06:01
(la: Sandra Mae iubeste! Si tace...)
Tu sti se pare, foarte bine sa injuri, din pacate o faci numai direct in fata, vulgar, ca un scuipat... Cafea, cafetiera - totuna: una gata sa ne satisfaca pe dinauntru, alta pe dinafara. Inselaciunea nu are gen, lumea e una singura. Stiu Gigi, dar eu nu-s chiar atata de fiarta ca sa merg atat de departe. Beau o cafea aici, putina otrava, un pic de dulceata - si merg pe drumul meu. Nu v-a saraci cafeneaua de nici un barbat in urma mea... Pentru ca nu caut nici unul, intelegi? Am cautat numai acest amalgam pe care un forum il condenseaza: in definitiv tot o viata ca toate celelalte, numai ca intr-o doza aproape mortala concentrata in sine. Spre deosebire de tine, eu scriu. Dar am vrut sa vad daca aici cei care nu scriu, incearca cel putin sa citeasca.
Intamplator, daca arata asa acel barbat si il iubesc, nu-i cu nimic mai prejos decat ceilalti. Intr-un tarziu, toti ajungem "ghebosi, de 1,55 si 150 kg". Nu, cu asta nu te-ai inselat, dar parca ti-ar fi placut sa te inseli, este?

Posted by Sandra Mae
#49161 (raspuns la: #48467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu, - de maria de la medgidia la: 20/11/2005 15:10:11
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
daca te legi de limbaj, da, e pe dos...
in anii mei de toleranta, in care mi-am curbat agresivitatea si am incercat sa ma adaptez la aceste 2 categorii (loserii si cretinii), m-am trezit de fiecare data stoarsa de energia necesara pentru drumul meu...
intoleranta mea inseamna un fel de "rasism mental", nu-i suport, e simplu... si nu creez relatii cu ei, nu mai incerc sa schimb sau sa ajut...
exista, dar eu fac abstractie de ei cat pot... de ce? pentru ca mediul influenteaza... chestia asta spusa asa sec, nu inseamna nimic...
dar daca-ti dau un exemplu, devine mai clar: te duci la un serviciu nou unde oamenii injura si vorbesc vulgar tot timpul... caz real, e vorba de directorii de zone din reprezentanta nationala a unei mari companii (sedii in vreo 26 de tari, etc)...
mai, prin "injura si vorbesc vulgar" sa nu intelegi vreo gluma, astia erau cu organu`n gura ziua lunga... directori de directori de directori, cu scoli de ma durea capul pronuntand nume de peste ocean...
eu eram nou-venita, super-salariu si treaba era usoara (pentru mine), doar viteza de reactie imi trebuia... parea the dream-job, si dupa 5 luni am plecat... de ce? m-am trezit ca incepusem sa injur in gand, cu vulgaritati, cand nu-mi gasem vreo hartie, si am decis sa nu stau pana imi scapa si pe gura...
e un singur exemplu pentru "mediul te influenteaza"... asa ca evit sa ma amestec sau sa intru in relatie cu aceste categorii...
e concluzia experintei mele de viata de pana acum, nu trebuie sa fie si concluzia ta sau a altora...

dar, daca tot ajunseram aici, exista o limita la "a fi tolerant", ceea ce tot catre intoleranta partiala sau totala conduce... vezi discutiile celor de pe conferinta cu "despre toleranta", unele sunt bune ca argumente la ideea asta... nu vreau sa te intreb pe tine cat de tolerant esti si pana unde, ca trollez...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#89057 (raspuns la: #88998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
orizonturi de asteptare - de Alexandros la: 14/12/2006 16:14:46
(la: Orizonturi de aşteptare)
la ce ne aşteptăm şi ce aşteptăm de la viaţă, de la noi, de la ceilalţi...


Nu poti astepta trenul in statia autobuzului.
Ar fi o minune sa vina, dar foarte putin probabila, ca orice minune.
Cand avem vise si nu facem nimic sa iesim in intampinarea materializarii lor, raman doar vise.
Incep sa devina asteptari doar cand pe langa ele, avem si un plan de a le realiza.
Asteptarea e ca o rasplata. Nu avem asteptari de la visele pure si fanteziste ci de la cele pentru care am depus un minim efort.
Minunile sunt posibile, dar ele sunt daruri.
E bine sa credem in ele dar sa nu lasam toata soarta noastra in mainile lor.

De la ceilalti nu astept mai nimic, ori astept foarte putin comparativ cu cat ofer.
De la mine astept mult.
La anumite perioade orizonturile mele de asteptare s-au schimbat.
Au fost vremuri cand asteptam foarte mult de la ceilalti si toate nereusitele incercam sa le raportez la cei din jur (parinti, prieteni).
Am descoperit apoi ca nimeni nu ma poate opri din drumul meu si nici nu
ma poate pune pe un drum anume decat numai eu.

Asteptari concrete?
Sa am nepoti, sa vizitez cat mai multe locuri, sa-mi ofer bucurii din cele mai simple, pe care mi le-am refuzat voit dar inconstient (paradoxal) atata timp.


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
om - de anisia la: 23/07/2007 18:15:57 Modificat la: 23/07/2007 18:16:32
(la: O poveste de emigrant care merita citita!)
si tu chiar crezi ca statul adoptiv te asteapta cu tava plina de echivalari si metode ca sa profesezi ce ai ales, din prima zi?

sincer acum, sunt oameni care DA, au luat-o de la zero cand au ajuns. Poate au avut o familie de intretinut. Poate au avut alte obligatii. Munca nu e rusinoasa cata vreme e sanatoasa.

Care-i problema daca muncesti o perioada ca gunoier, camerista, ospatar sau mai stiu io ce?
OM sa fii, asta conteaza!!

Degeaba are X sau Y sapte diplome, daca e un terchea berchea fara principii sanatoase si fara un sistem de valori demn de tot respectul.

Si eu am plecat cu o pregatire, de la un serviciu de multi altii invidiat. Si am venit si am luat-o de jos. Fara sa-mi fie rusine. Fara sa ma sperii de munca. Am urcat, incet-incet. Si iata-ma acum terminand 3 ani de scoala intr-unul singur, intr-o limba pe care alde gica de la romania care a profesat ce-a invatat in scoala romaneasca din prima zi, nici nu are nici cel mai mic habar de ea.
Acum plec mai departe, spre alte zari, spre o scoala noua. Spre un nivel mai sus. Intr-o alta limba, a treia de data asta.

Dar nu ma uit nici cu condescendenta catre cei care sunt nevoiti sa o ia de la treapta I, in noua tara. Si nici cu invidie la cei care au avut sansa sa lucreze ceea ce au facut in ro.
Imi vad de drumul meu si ii admir pe cei care-si pastreaza coloana vertebrala, indiferent daca angajatorul lui se cheama "alimentara sa" sau "spitalul de geriatrie - switzerland".

Intrebarea din final e: cine e mai castigat? Mai bogat in experienta si cu un spectru largit in a vedea cum stau lucrurile? Cine a demonstrat sie insusi ca poate, ca stie si ca reuseste sa se adapteze indiferent de conditii? Ca poate, ca stie, si ca reuseste sa isi urmeze visul fara sa primeasca nimic pe tava?

No, cam atat am avut a spune, domn' doctor! Bafta-n continuare!

#218521 (raspuns la: #218513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
halta - alex boldea - de cosmacpan la: 16/07/2008 01:14:16
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
halta - alex boldea

acum ceva timp, nu conteaza cat, imparteam un compartiment de tren cu un cuplu in varsta din suceava. erau niste oameni foarte simpatici si, dupa cum sunt cei in varsta, foarte vorbareti. dupa obisnuitele "sunt singur la parinti, anul 4 la facultate, stau la camin" am inceput sa vorbim despre politica. era dealtfel cel mai la indemana subiect, pentru ca inca nu se stia daca basescu isi va da sau nu demisia. oricum, e irelevant pentru aceasta mica povestioara.
inainte de a urca in tren, in timp ce imi fumam tigara, i-am observat pe viitorii mei colegi de compartiment. el, la peste 80 de ani, isi scosese toti banii din buzunarul de la piept pentru a gasi o anumita bancnota. fiind foarte multi bani, mi-a fost sincer teama sa nu vina cineva sa-i fure chiar din mana lui, dupa cum e obiceiul pe meleagurile noastre.
mai tarziu, in compartiment, ea ii striga lui "george, nu mai scoate banii asa, poate sa ti-i fure cineva, ai nevoie de portofel". el era cam tare de urechi, motiv pentru care toata conversatia a avut loc la un volum ridicat. si era un mosulica tare simpatic, mi-a adus aminte de bunicul meu.
dupa cum e obiceiul pe meleagurile noastre, prin tren a trecut unul din acei vanzatori ambulanti ce lasa in fiecare compartiment cate ceva, lasand in al nostru compartiment, printre alte cevauri, un portofel. cred ca intelegeti acum unde merge aceasta povestire. sau cel putin asa credeti.
cand vanzatorul s-a intors i-am cumparat portofelul pentru o suma derizorie si i l-am facut cadou celui care imi aducea aminte de bunicul meu, spunandu-i "uitati, cadou de sf gheorghe. sa aveti grija ce faceti cu banii, vi-i poate fura cineva". aceasta nu a facut decat sa intareasca parerea buna pe care cei doi si-o formasera despre mine si sa ma umple de laude si multumiri. cred ca, intr-o mica masura, le-am redat speranta in tineretul din ziua de azi. sau, cel putin, le-as fi redat-o daca ceea ce tocmai am povestit s-ar fi intamplat cu adevarat.
in fapt, am avut intentia sa cumpar acel portofel, dar nu am facut-o. ceva m-a oprit, nu stiu exact ce. daca ar fi sa mor acum, si este, atunci acesta ar fi singurul meu regret. si este.
rog pe aceasta cale pe cei si mai ales pe cele ce m-au ucis sa faca tot posibilul sa ma reinvie, pentru simplul motiv ca am mare nevoie de mine. va multumesc anticipat.
drumul spre lumea de dincolo face o halta in green hours, pentru a-mi permite sa astern aceste randuri pe aceasta hartie nereciclata.
nu a ramas mare lucru din mine, tocmai din acest motiv este imperios necesar sa transcend. acum cativa ani as fi tratat totul cu o puritate si seninatate neintrecute, as fi stat nopti intregi de vorba cu vlad despre sensul sensului si tot felul de alte chestii intelepte. acum, in rarele noastre conversatii nu mai sunt decatreplicile devenite clisee, vestigii fara sens a ceea ce a fost, demult, inteligenta simtirii. vlad nu prea mai e, la fel cum nici eu nu prea mai sunt.
din fericire, cu o ultima, lacoma respiratie, am simtit din nou acea puritate. ingerul meu mi-a redat-o intr-o dimineata, intr-o zi, nu demult. traiesc acum din acea ultima gura de aer, incerc sa o prelungesc cu UBIK, sa nu arda prea repede, dar ma arunc si mi-o irosec tot pentru a asterne aceste randuri, pentru a lasa ceva in urma, aici, in aceasta halta spre transcendental.
voi, cei ce traiti letargic, intoarceti-va fata de la spusele mele, masureti-va pasii in minute, nu am nevoie de voi!
iar daca mai ramane cineva fata in fata cu sufletul meu, afla tu urmatoarele:
luni m-am indragoistit iar, dupa aproape un an. luni, 30 aprilie, a fost medicamentul meu pentru suflet. sunt cel mai norocos om din lume, caci m-am indragostit tocmai de cea pe care o iubesc, de ingerul meu. ea mi-a daruit aceasta ultima respiratie in drumul meu, aceasta halta, acest zambet ce, dupa nici nu mai stiu cat timp, nu mai e trist. ea mi-a daruit intelegere si iubire intotdeauna, chiar si atunci cand am fost prea orb sa le vad sau prea prost sa le apreciez. vreau sa ma bucur acum de acest entuziasm pe care nu l-am mai simtit de ani de zile. vreau sa uit ca 2007 a fost un an sec din punct de vedere literar, ca nu am mai reusit de la inceputul lui sa citesc o carte pana la capat.
ce urmeaza? voi pleca din aceasta halta, dumnezeu stie unde, pe drumul meu, pe jos sau cu bicicleta, il voi lasa in urma pe otto si voi continua UBIK, pana cand oasele imi vor fi cenusa si sufletul imi va fi pururi langa ea, undeva, pe strazi ascunse.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/13332/halta/1
GATA! M-am lamurit! - de Areal la: 06/10/2008 16:29:23
(la: Cafeneaua cu ''buni'' şi ''răi'' )
Orice confa incepe lent intr-o atmosfera joviala, cu postari shtrulubatice, multe si nenumarate, fara a atinge toate subiectul in cauza, dar empatice, pana cand un singur cuvant atige o coarda sensibila dintr-un trecut pe care nu-l stim cu totii si atunci temperatura creste brusc, suporterii de pa margine incurajeaza sau nu pe cei face2face si de aici se lungeste, si se lungeste, si se lungeste pana se.............muta in alta parte!
Parca mai postam eu undeva ca sub crusta care s-a asternut peste o rana exista inca vie carnea vatamata.
Asa ca mai bine iau o pastila de noncombat si imi vad de drumul meu mai departe, fara a ma intersecta cu nimeni, ca paralelele in geometrie.
GATA! M-am lamurit! - de Areal la: 06/10/2008 16:37:15
(la: o confa cu intruderu :)))
Orice confa incepe lent intr-o atmosfera joviala, cu postari shtrulubatice, multe si nenumarate, fara a atinge toate subiectul in cauza, dar empatice, pana cand un singur cuvant atige o coarda sensibila dintr-un trecut pe care nu-l stim cu totii si atunci temperatura creste brusc, suporterii de pa margine incurajeaza sau nu pe cei face2face si de aici se lungeste, si se lungeste, si se lungeste pana se.............muta in alta parte!
Parca mai postam eu undeva ca sub crusta care s-a asternut peste o rana exista inca vie carnea vatamata.
Asa ca mai bine iau o pastila de noncombat si imi vad de drumul meu mai departe, fara a ma intersecta cu nimeni, ca paralelele in geometrie.
*** - de just.a.touch la: 27/11/2008 18:02:14
(la: azi, (iar) despre prietenie)
Stii un prieten care ma critica in momentele cand ar trebui sa taca dracului din gura daca nu e capabil sa ma provoace sa-mi canalizez catre altceva furia care posibil :P sa-mi intunece judecata si de aici si greselile pe care nu le neg, dar ei imi fura momentul cand as putea sa-mi vad greseala singura, considerandu-ma din pdv-ul incapabila sa vad unde si cat am gresit. Iar asta nu faci domle unui prieten de calibrul meu (nebumesc, nu superior, atentzie da). Imagineaza-tzi ca sunt perfect constienta cand exagerez, si nu cred ca s-a nascut persoana care sa ma critice mai aspru decat mine insami. Daca asa zisii prieteni ai mei n-au aflat asta inca in ciuda faptului ca uneori pare ca sunt cu nasul pe sus, sau o inconstienta, ori o exagerata, atunci ce sa mai cer de la mine.

Un astfel de prieten care considera ca cel mai bun moment sa ma critice este fix cand sunt "aprinsa" imi fura in acele momente si luciditatea motivului pt. care ne-am imprietenit, si mie ciuda atat de mine cat mai ales pe el/ea. Imagineaza-tzi ca cei care ajung sa-mi ramana prieteni dupa anumite probe de foc, am si de ce sa-i iubesc si sa-i respect mai mult, tocmai pt. ca au reusit cu mine ceea ce nici eu insami nu reusesc.

A si apropo, mersic frumos ca am avut unde imi varsa veninul cel car de atata vreme si care m-a apasat atatea luni, acum voi putea sa-mi continui drumul meu. Poate pare putzin, dar inseamna mult, cel putzin pt. mine. Chiar eram pe punctul sa-mi repet greseli facute in trecut si sigur mi-ar fi fost greu sa mi le mai iert dupa ce s-ar fi repetat istoriile. Adeseori mie ciuda ca altzii nu is mai capabili sa se abtzina mai mult decat mine, poate nu m-as simtzi asa singura in aceasta lupta de a ma abtzine de a face anumite "chestii".

Pe curand.(yep, am invatzat sa inlocuiesc vesnicul adios)
*** - de nyx la: 26/04/2011 11:16:04
(la: e sau nu?)
Ce inseamna "iti da cu virgula"? E un fel de medie intre "nu ti se raspunde" si "ti se raspunde cum nu te astepti"? Ori, daca primsesti un raspuns ironic se cheama ca "ti-a dat cu virgula"? Chiar nu pricep...

era vorba despre reactiile interpretate drept negative pe forum.
spuneam ca ele nu-s in mod necesar un atac la persoana (in ce ma priveste niciodata nu sunt), ci, atunci cand se inmultesc, semne de incompatibilitate cu spiritul locului.
oricat de toleranti am fi, nu putem convietui cu anumite persoane, taman fiindca nu suntem compatibili, fara sa fie vina cuiva anume.

daca publici o conferinta iar lumea se distreaza pe seama vreunei fraze, complet neinteresata de intrebarile pe care le-ai pus, e semn ca-si bate joc de tine sau ca n-o intereseaza subiectul?
atunci cand ai de-a face cu oameni complet necunoscuti, posibilitatea ca aia sa se distreze pe seama ta e aproape nula, din moment ce reactiile vizeaza ce-ai spus, nu ce esti.
vei cauta asadar subiecte mai interesante, sau vei decide din prima ca n-ai ce cauta aici.
a cauta vinovati e o atitudine paguboasa si tradeaza lipsa de profunzime.


ti se spune ca n-ai ce cauta acolo" Cine-i in masura sa faca asta? Am inteles ca aici nu-i democratie si ca doar adminul "face legea", prin urmare doar el are "dreptul" sa faca asta...Sau, nu?

ai luat ad litteram ce-am scris.
as fi putut foarte bine sa spun 'ti-ai dat seama'.
si e vorba de interpetarea gesturilor si atitudinilor nu a frazelor clare.
n-o sa vina nimeni la tine sa-ti spuna 'cred ca nu ne potrivim', ci vei realiza singur asta, la un moment dat.
repet: asta nu face din tine un om mai bun sau mai rau fata de grup.

"evident, mai e o varianta, pentru mine inacceptabila, aceea de a imprumuta obicieurile si valorile locului, pentru ca grupul sa te poata asimila."

am zis deja ca nici eu nu cred dar exista personalitati cameleonice care, pentru un timp, pot mima diferite trasaturi atunci cand interesul o cere.
unii is inteligenti si malefici, altii-s de-a dreptul oi.

Si grupul care trebuie sa te "asimileze" din cine-i format aici? Din toti cei care-l compun pana la venirea ta? Din cei care au inclinatii asemanatoare cu ale tale (spre poezie, spre arta fotografica etc)? Din cei mai activi?

cafeneaua, ca majoritatea lucrurilor vechi are un spirit al ei.
asta, evident, variaza odata cu trecerea anilor pentru ca nici oamenii nu raman aceiasi.
nu spun aici ca e un spatiu plin de vibratii pozitive, nu spun ca e un loc in care sa-ti doresti sa ramani.
vorbesc la modul general.
nu te duci in vizita la o familie ca sa te-apuci a comenta caracterul oribil al plozilor sau modul in care te-a servit gazda.
nu te mai duci a doua oara sau, daca alegi sa mergi, incerci sa te obisnuiesti, nu? ma gandesc ca, daca ai anumite interese sa repeti vizita, accepti ca plozii iti toarna dulceti in galosi si te concentrezi pe sarmalele alea bune pe care-ai venit sa le mananci.
altfel, daca sarmalele nu se ridica peste neplacerile celelalte, n-ai fi un idiot sa repeti experienta?
n-ai fi, de asemenea, cretin sa te-apuci sa le faci educatie copiilor sau sa le tii predici adultilor despre cum sa-i creasca?
n-ar fi o tampenie colosala sa te raliezi cu oaia neagra a familiei care te-ar putea folosi sa le dea alor lui peste bot, pentru ... doua sarmale, si-alea furate de respectivul pentru a-ti castiga increderea?

lucrurile is banale, de alfel si neam complicate: daca ce obtii aici e mai putin decat ce oferi, e cazul sa-ti vezi de drum fiindca nu castiga nimeni nimic.

iar, daca vrei sa te impui intr-un grup, prima conditie e sa incerci sa-l intelegi sa-l faci sa te accepte si-abia apoi sa-ncerci a-l influenta.
daca demersul nu-i asta, vei fi eliminat sau te vei autoelimina.
nu ca e mai puternic grupul ci fiindca asa-s legile care-l guverneaza.
problema e de fiecare data a individului care nu se cunoaste destul si nu stie ce-si doreste.
altfel, nu si-ar dori sa fie acceptat intr-un loc nepotrivit lui.

#609894 (raspuns la: #609670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nyx, - de anadaria la: 26/04/2011 14:20:51
(la: e sau nu?)
ti-am citit cu atentie comentariul si iti multumesc pentru seriozitatea lui.
Cu o parte din lucrurile pe care le-ai spus rezonez, cu alta nu. Fireste, o sa-ncerc sa raspund la cele cu care nu rezonez.

Cred ca tensiunile fac in mod consistent parte din viata. Si atunci, e bine sa invatam sa gestionam situatiile tensionate astfel incat acestea sa aiba costuri cat mai mici pentru noi.

Cautam modalitati de evadare din lumea-balamuc in care traim. Si hai sa-l luam pe y care scrie o poezie si o aduce in cafenea. Sa zicem ca poezia e, dupa parerea criticilor avizati, fara valoare literara. Si acestia ii spun lui y, corect, parerea lor. Aici incepe zona greu de delimitat (sau, asa cred eu) intre atacul la persoana si critica "produsului" lui y.(Cu atat mai mult cu cat toata lumea pare sa fie de acord ca acesta nu-i site literar). Si cu atat mai mult cu cat, in mare parte, suntem ceea ce facem.
Nu putine au fost cazurile in care y a interpretat critica drept atac la persoana. Ai putea sa spui acum: "daca a interpretat asa e fix problema lui." Corect! Dar vin si intreb: n-ar fi mai simplu si mai agreabil daca genul asta de dialog ar fi evitat? Pentru ca, evident, y va raspunde agresiv, criticii vor face acelasi lucru si uite-asa spirala violentei simbolice ajunge la cer!
N-ar fi mai frumos locul asta fara ea?

"n-o sa vina nimeni la tine sa-ti spuna 'cred ca nu ne potrivim', ci vei realiza singur asta, la un moment dat"

In situatia in care x simte ca n-are ce discuta cu mine, as prefera sa mi-o spuna direct, nu sa caute modalitati prin care sa ma faca sa inteleg. Poate cad in pacatul interpretarilor pozitive si lui x o sa-i ia doi ani pana o sa-mi transmita mesajul astfel incat sa pricep ce vrea! Lucru pagubos din punct de vedere al timpului pierdut si costisitor emotional, cel putin pentru el daca nu si pentru mine.

"lucrurile is banale, de alfel si neam complicate: daca ce obtii aici e mai putin decat ce oferi, e cazul sa-ti vezi de drum fiindca nu castiga nimeni nimic"

Te contrazic:))
"Daca ceea ce obtii e mai putin decat ceea ce oferi" poate ilustra situatia in care au de castigat cei carora le oferi.
#609929 (raspuns la: #609895) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reintorcandu-ne pe drumurile Kyrgystanului - de zaraza sc la: 02/09/2014 08:57:23
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/curcubeul-de-la-capatul-kyrgystanului

"Pentru prima data de cand am plecat la drum pot spune ca am emotii in vreme si strang bagajele cu ultimele cumparaturi facute in Karakol. Daca pana aici totul parea oarecum simplu si a devenit intr-o oarecare masura obisnuinta, luna ce urmeaza e la un cu totul alt nivel.

Sunt atat de multe necunoscute si am atatea intrebari in minte incat e intr-un fel normal sa nu te simti complet sigur. Intr-un fel poate fix aici incepe aventura, atunci cand rezultatul e incert si tot ce poti sa faci e sa incerci. Pana acum ma urcam in sa cu mancare pentru cateva zile, acum am indoieli ca imi va ajunge mancarea care am cumparat-o pentru urmatoarea luna. Asta in primul rand daca ajunge cu bine echipamentul si coletul pregatit pentru tabara de baza. Oare e indeajuns echipamenetul pe care il am dupa mine pentru a ajunge in tabara de baza, oare intra totul in ruscac, oare o sa gasesc din nou bicicleta cand o sa cobor de pe munte, oare o sa-mi ajunga cele 25 de kilograme de mancare trimise in tabara de baza, oare nu e prea devreme in sezon pentru asa ceva, oare sunt si alte varfuri ce merg urcate ca aclimatizare, oare nu voi avea probleme la inaltimile resoective, oare vor fi de treaba oamenii pe care ii voi intalni acolo sunt doar cateva din intrebarile care mi se perinda prin minte.

Dar intrebarile si indoielile sunt bune si te fac sa te concentrezi mai bine pe ce e de facut. Planul e sa plec dupamasa din Karakol si sa dorm inainte de ultimul sat pentru a mai completa cumparaturile, dupa care maine sa incerc sa sar ultimul pas de 3800 de metri de pe drumul spre munte. Vremea e instabila si va ramane asa si maine, nori indoielnici pentru ganduri la fel de indoielnice.

Pana la urma resusesc sa plec abia pe la 17 si dupa ora si putin norii se transforma in nori de ploaie si fara nici un fel de tragere de inima gasesc un adapost temporar de ploaie. Dupa o jumatate de ora in care frigul incepuse sa-mi intre deja in oase apare soarele la orizont si cum ploua in continuare deseneaza singurul curcubeu vazut pana acum pe drum, cu un picior fix pe drumul meu. Chiat daca e un semn bun sau nu, cert ca a fost un motiv sa ies de sub adapost si sa fac poze, dupa care cum oricum eram ud vine momentul sa incerc sa schitez totusi cativa kilometri pe ziua de astazi.

Locul de cort gasit e genial in schimb si mi se pare uimitor cat de verde e totul in partea asta a Kyrgystanului, desi pe malul Issik-Kulului unele zone erau extrem de uscate. Si stau sa ma gandesc ca e probabil unul din ultimele locuri cu iarba pentru ceva vreme."

Image and video hosting by TinyPic

Image and video hosting by TinyPic
*** - de parola.uitata la: 01/06/2022 00:36:13 Modificat la: 01/06/2022 02:34:44
(la: Jocuri si joruci)
Ştiu că "Fără Mine nu puteţi face nimic.", de aceea mereu m-au întovărăşit rugăciunea şi nădejdea-n Dumnezeu. Aşa am funcţionat dintotdeauna. Ăsta-i drumul meu şi chiar dacă uneori l-am părăsit, cotind-o aiurea, am revenit, salvându-mă Bunul Dumnezeu.

Respect şi celelalte drumuri, doar că nu-s ale mele.

Pentru mine universul e creaţia Creatorului, făcut de Dumnezeu, nu Însuşi Dumnezeu.

"Ca să realizăm ceva, e nevoie să ne detașăm de rezultatul dorit. Altfel punem prea multă presiune și obținem rezultatul opus."

Probabil fiecare funcţionează altfel. Victoriile mele au fost mai ales când am "tremurat" pentru rezultat, când am pus toată forţa, toată energia, când m-am rugat intens, când mi-am dorit din tot sufletul.

Când zic "victorii" mă refer la reuşite, mărunte pentru ceilalţi, pentru mine mari, c-au fost muncite.


"Dacă intenția (spune-i entinție, nu rodință), este spre binele tuturor și este izvorâtă dintr-un suflet iubitor, ea se va realiza."

Da, şi eu mă gândesc în primul rând la asta, de cele mai multe ori frânând acţiunea, autosabotându-mă. Aici e chestia.


"Să fim relaxați și să vedem în această stare de relaxare ce putem face pentru a realiza ce ne-am propus."


Fac parte dintre cei leneşi. Alţii, neatinşi de patima asta, îşi permit să se relaxeze. Eu nu. Dacă m-am relaxat, gata, salut! S-a terminat! :) Cinste celor conştiincioşi!


În ters, azi dalc şi nibe. Aproape c-ar merge o gheţătanî. :)

#657071 (raspuns la: #657066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...