comentarii

duchamp


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Arta americana si cea europeana - de Florin Firimita la: 27/01/2004 15:45:24
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Andre Malraux spunea ca “secolul 21 va fi un secol religios sau nu va fi deloc”. Cred, intr-un fel, de o astfel de infuzie are nevoie arta contemporana, americana si europeana. Nu ma refer la o infuzie religioasa, mai mult la un nou “ism” de calibrul impresionismului sau cubismului, care se lasa asteptat.
Pe ambele continente lucreaza artisti extraordinary, seriosi. Din pacate, noul “ism” este comercialismul. Astazi, arta nu mai poate fi separata de comert. Statele Unite au dat tonul acestei tendinte, si nu putem decit spera, naiv poate, ca Europa nu se straduie sa imprumute acest ton. Lumea artistica nu ar trebui sa aiba artistul ca punct focal. Europeanul Salvador Dali a descoperit si exploatat acest lucru, dar arta lui a avut de suferit dupa ce s-a lasat sedus de atotputernicul dolar. Ca urmare, avem si astazi o situatie artificiala care creeaza superstaruri peste noapte, cu o longevitate e indoielnica. Un bun exemplu a relatiei dintre artist si piata este ceea ce s-a intimplat in anii ’80 aici, cind unii pictori au ajuns milionari peste noapte. Douazeci de ani mai tirziu, valoarea lucrarilor a scazut considerabil, si ei incearca sa diminueze dezamagirile colectionarilor care si-au cheltuit averile pe picturi interesante, dar departe de a fi capodopere. Cind, acum cincizeci de ani, Picasso era adulat, avea pe ce sa se bazeze, avea o opera care ii justifica, sau scuza cumva slabiciunile caracterului. Secolul 20 a fost un secol bolnav, in care politicul a dominat poeticul. Secolul 20, in special in cea de-a doua jumatate, a fost violat de prea multe ori ca sa mai aiba loc sau timp pentru experiente artistice relevante. Experientele esentiale s-au intimplat pe scena istoriei si nu pe pinzele artistilor. Dezamagirea, ratarea, cinismul au pus arta in pozitia primejdioasa de a servi politica. Totodata, cultura “pura” nu este (a fost vreodata) posibila. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Europa sedusa de Picasso a obosit. America a prins momentul prielnic si a reusit sa mute centrul artistic al lumii de la Paris la New York. Din pacate, multi artisti europeni de valoare care s-au mutat la New York n-au putut sa supravietuiasca. Cind Jackson Pollock a aparut pe scena artistica americana, Marcel Duchamp sau Max Beckmann nu mai aveau nimic de spus.

O caracteristica a artei americane contemporane este ruptura cu traditia. Toate marile miscari artistice au aparut ca un raspuns la miscarile care le-au precedat. Impresionismul a “salvat” artistul din atmosfera prafuita a atelierului. Postmodernismul s-a sprijinit pe “furt,” pe “imprumutat.” Poate ca pentru prima oara am avut o miscare artistica (destul de haotica, multi au crezut, si fara un a-priori program pentru a intra in panteonul istoriei artei alaturi de celelalte “isme”), care nu a fost impotriva unei alte miscari, dar care a incercat se regurgiteze tot ceea ce a precedat-o. Post-modernismul e un fel de palma data istoriei artei. Cred ca pe ambele continente, inca nu ne-am adunat de pe urma loviturii.


Transformarea culturii sub asaltul societatii comercialismului este probabil un aspect inevitabil. Sensibilitatea umana in fata artei e in schimbare. Sensibilitatea artistica, oriunde ai trai, e alterata. Pornografia, spre exemplu, a devenit in ultimii ani, a sursa valida de inspiratie pentru artistii americani.
America este o tara in care trecutul, istoria, inseamna ieri sau saptamina trecuta. Artistii americani refuza traditia, ceea ce nu cred a se intimpla in Europa. Europa pe care Bush o numeste “batrina” e Europa-Mama, intelectuala, artistica, de care America are nevoie, chiar daca nu o stie. America, unde orchestrele simfonice au inceput sa dea faliment in ultimii doi, trei ani, este tara vitezei. Tipul de inteligenta, sau sensibilitate care iti cere sa stai intr-un scaun timp de o ora si sa ASCULTI, sau in fata unei picturi sa PRIVESTI, incepe sa devina rara. Motivul pentru care aici avem (citiva) “ginditori”, si nu “filozofi,” este pentru ca ideea de a avea “radacini” aici,e o cochetarie, un tribut involuntar dat Europei-Mama. Fluiditatea, schimbarea, mutatul, sint caracteristice artei americane. Nu cred ca s-a nascut filozoful care sa fie in acelasi timp pilot de curse. Anti-intelectualismul indigen nu s-a nascut dintr-un manifest specific, ci din caracterul nomadic al culturii nord-americane. Cine are timp de gindit cind trebuie sa fii tot timpul cu degetul pe tragaci (la figurative bineinteles)?

Spectacolul artistic, pe ambele continente, e fara indoiala, fascinant de urmarit.
#8515 (raspuns la: #8389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi - de lipici la: 19/08/2005 16:21:54
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
Cand ma duc sa vad o expozitie, vreau sa stiu de ce a pictat x lalele si nu trandafiri.Marcel Duchamp a expus printre alte obiecte, un urinoir, pe care l-a intitulat "fantana".Ready-made-urile lui au o explicatie.Chiar artistul ne-o da.El spune ca poate face ca un obiect banal sa devina opera de arta, numai prin faptul ca-l expune intr-un anumit context, cu o anumita semnificatie.
Esteticienii contemporani (cativa dintre ei) spun ca o lucrare poate fi considerata opera de arta daca ea spune ceva pentru privitor.O lucrare care vorbeste un limbaj pe care doar artistul il intelege nu poate fi considerata opera de arta.(exista exceptia artistului geniu, care spune ceva care va fi inteles mai tarziu, dar nu despre asta vorbesc.)
Eu cred ca o lucrare trebuie gandita ca sa transmita un mesaj, unul anume, (pentru a putea fi socotita reusita).Daca trairile anterioare capatate de privitor, in combinatie cu un tablou, dau o senzatie, aceasta nu va mai fi aceeasi, cu senzatia altui privitor care a avut alte trairi inainte sa vizualizeze lucrarea.Si atunci artistul n-a reusit sa faca decat un obiect estetic, care poate avea cate o semnificatie pentru fiecare.Daca acest lucru a fost intentionat, FELICITARI, pentru ca eu cred ca asta este diferenta dintre artisti:- sunt cei care reusesc sa exprime ceea ce vor si cei care bajbaie, pentru ca nu vor sa transmita nimic.
#66522 (raspuns la: #64989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lipici - de zaraza la: 19/08/2005 18:41:00
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
iar m-ai bagat in ceata.

Eu cred ca o lucrare trebuie gandita ca sa transmita un mesaj, unul anume, (pentru a putea fi socotita reusita).Daca trairile anterioare capatate de privitor, in combinatie cu un tablou, dau o senzatie, aceasta nu va mai fi aceeasi, cu senzatia altui privitor care a avut alte trairi inainte sa vizualizeze lucrarea.Si atunci artistul n-a reusit sa faca decat un obiect estetic, care poate avea cate o semnificatie pentru fiecare.

da-mi si mie un exemplu de opera de arta (reusita), care trezeste in toti privitorii absolut aceleasi trairi.
fantana lui duchamp poate parea unora geniala, altora vulgara, sau doar o gaselnita ieftina, iar celor mai multi nu le va spune probabil nimic. si atunci, de ce mesaj vorbesti? cel receptionat de public, sau cel intentionat de autor? ca-s doua chestii total diferite.

zaraza
#66589 (raspuns la: #66522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lipici - de rodi la: 19/08/2005 20:26:20
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
Cand ma duc sa vad o expozitie, vreau sa stiu de ce a pictat x lalele si nu trandafiri.

Lipici, poate ca vorbim de acelasi lucru dar folosim alte cuvine. Tu spui ca artisul trebuie sa exprime o idee, eu spun ca artistul exprima o intreaga lume. Infinita. Banuiesc eu totusi ca nu vei fi mltumit si ca nu vei considera arta ceva care-ti exprima DOAR o idee, ca de exemplu sa-i imbracam pe cei goi, sau castravetii trebuie saditi din timp, sau ca materia ar determina ideea si nu invers, teoria big-bang, sau mai stiu eu ce altceva. Nu? Daca o opera ar fi DOAR asta, n-ai considera-o rece, useless si fara valoare? Sau poate tu crezi ca o opera de arta e cu atat mai valoroasa cu cat ideea exprimata e mai complexa? Pai atunci Spileberg ar fi superior Sofiei Coppola de exemplu, desi nu-i ajunge nici la degetul cel mic. Spielberg e un tehnician extrem de abil, un mestesugar care isi cunoaste bine clientii si stie cum sa-i manipuleze ca sa-i faca sa vada ideaa pe care vrea s-o transmita. Dar filmele lui sunt reci. Nu raman cu nimic din omul Spielberg dupa ce-i vad un film. Nu-l cunosc, nu stiu cine e. Nu-l cunosc pentru ca nu se dezvaluie pe el, isi dezvaluie doar ideile. E un artist mediocru, lipici.

Eu cand ma duc la o expozitie vreau sa vad, sa simt, sa gandesc, sa ma inspir, sa judec eventual, esenta umana a artistului, asa cum am mai zis, lumea pe carea o creaza. Vreau ca a doua oara cand ma duc la o expozitie de acelasi pictor sa-l recunosc ca pe un prieten (sau dusman) vechi. Uneori nu-s de acord cu ideile pe care le exprima, uneori mi se par infantile, sau jignitoare, sau "ne-gandite" destul, sau pur si simplu urate, desi opera de arta in sine e sublima. Alteori ma bucur ca artistul gandeste la fel ca mine, si in fine uneori vad si idei noi. Nu asta e esenta artei.

Sigur, comunicarea are intotdeauna un emitator si un receptor, si depinde de calitatea amandorura. De aceea interpretarea unei opere de arta poate fi diferita de la consumator la consumator. Dar valoarea intrinseca (nu de piata) unei opere de arta, zic eu e obiectiva, nu se schimba.

Marcel Duchamp a expus printre alte obiecte, un urinoir, pe care l-a intitulat "fantana".Ready-made-urile lui au o explicatie.Chiar artistul ne-o da.El spune ca poate face ca un obiect banal sa devina opera de arta, numai prin faptul ca-l expune intr-un anumit context, cu o anumita semnificatie.

Defapt Duchamp a vrut sa spuna ca simplul fapt ca el A ALES bideul, il reprezinta pe el, deci il poate prezenta oamenilor ca arta a lui. E exact ce vreau sa spun in legatura cu ideile in arta. Acel bideu a reprezentat ideea lui despre relativitatea valorii si frumosului in arta. O infima parte din artistul insusi. Nimic ready-made nu poate exprima o lume, ceva infinit. Duchamp n-a avut dreptate, bideul lui nu e arta pentru motivul asta.

Lipici - de fefe la: 20/08/2005 00:10:38
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
Uite cum vad eu problema cu arta. In ziua de azi se creeaza mai mult pentru vinzare, nu pentru a revolutiona ceva anume. Arta conceptionala despre care tu vorbesti este facuta mai mult pentru muzee, pentru centre de arta care te plateste sa creezi ceva anume, dar nu pentru vinzare. Ca sa creezi precum a creat si Marcel Duchamp tre sa ai un status anume in lumea artei. Tu Bade Ioane din capatul satului ai poate 0.000001% sanse sa poti ajunge unde a ajuns Marcel Duchamp. Nu pentru ca nu esti talentat, nu pentru ca ideia ta nu este buna, ci pur si simplu pentru ca inca nu te baga nimeni in seama si nu ti se ofera oportunitatea sa te afirmi.

Crezi ca esti primul care vine cu idei din astea? Ehe, sint multi prea multi care viseaza la acelasi lucru ca tine. Dar piscurile everestiane sint mirshave si pervese, nu poti sa urci singur, si nu multi ajung la tzel.

Asa incep toti, cu entuziasm si plini de voie buna, pina cind dupa prima sau a doua expozitie vede ca moare de foame si nimic nu s-a vindut. Perseverentza e buna, dar nu e si banoasa. Tre sa stii si cum sa te vinzi. Iar daca satului ii place tablouri cu lalele alea faci, ca doara nu poti trai numai din perseverentza. Aici artistul se pierde pe el insusi si nu mai stie ce sa faca. Sa picteze pentru a vinde, sau sa picteze ceea ce-i place lui? E un razboi continuu care de multe ori e cistigat de altul decit de artist.

Da, e foarte greu sa intri intr-o galerie petecita de tablouri de toate felurile si ca un om educat cum esti tu, care cunoaste istoria artei si alte alea, sa stai sa privesti si sa nu intelegi ce-a vrut artistul sa spuna. Rareori gasesti tablouri care sa vorbeasca fara a fi explicate, si eu caut tablouri din astea si pot spune ca numai 1% din tot ce se pune pe piatza merita atentie.

Imi pare tare rau cind aud despre artisti precum cel care l-ai descris tu (cu tablourile de toata jena) care au ajuns sa fie cunoscuti de toata lumea dar sint plafonatzi mai rau ca si tavanul. Tragic! Totusi vreau sa-ti spun ca mai sint artisti in lume care creeaza capodopere dar care inca n-au reusit sa se lanseze pe piatza. Sindromul Van Gogh inca exista printre noi.

Sint curioasa sa-ti vad lucrarile, chiar si cele facute la scoala. Daca ai un website pune te rog link-ul.
zaraza - de lipici la: 22/08/2005 13:39:05
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
vorbesc de mesajul intentionat de autor.Dupa parerea mea trebuie sa existe.Pentru a putea face diferenta valorica intre lucrari, trebuie sa iau in considerare mesajul care vrea sa se transmita, si daca acesta se transmite, adica, daca artistul a gasit o cale care exprima ideea mai usor.
stii de ce oamenii au pareri diferite fata de "fantana" lui Duchamp?
Pentru ca Duchamp nu a pus bine problema.La ready made-urile lui nu mai este loc de gandire, de procesare... cum sa zic....Este o chestie personala.El vede urinoirul fantana, si l-a intitulat asa.Daca eu il vad altfel, lucrarea nu va avea rezonanta pentru mine.
Dezorientarea vine de la faptul ca a folosit materiale neconventionale pentru a spune ce a vrut sa spuna.
O opera reusita... este opera lui Daniel Spoerri, lucrarile cu resturile de la masa imortalizate.
#66968 (raspuns la: #66589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi - de lipici la: 24/08/2005 01:13:39
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
inca ceva , pana maine, ca nu ma pot abtine, desi mi-e somn de pic.
...................."Nimic ready-made nu poate exprima o lume, ceva infinit. Duchamp n-a avut dreptate, bideul lui nu e arta pentru motivul asta."................................
Oare poate spune cineva ce este arta si ce nu?
Daca arta este a oamenilor, adica este creata de oameni, de ce nu poate sa fie asa cum spune fiecare artist? Ce face ca unul sa aiba dreptate si altul nu?
Discutiile noastre au loc de multa vreme in domeniul esteticii artei.
Hegel-Kant. Platon -Aristotel si cu cei care le-au preluat discutiile in contradictoriu, in vremea renasterii : Alberti-Ficino.
Nici nu cred ca aceste discutii vor inceta pana cand se va admite ca nu poti sa pui reguli, sau criterii valorice -ci poate doar de orientare- (despre asta e mult de discutat... revin maine) in arta.

#67568 (raspuns la: #66661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi - de lipici la: 25/08/2005 20:50:02
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
"Apropos of 'Readymades'" - Marcel Duchamp
In 1913 I had the happy idea to fasten a bicycle wheel to a kitchen stool and watch it turn.
A few months later I bought a cheap reproduction of a winter evening landscape, which I called "Pharmacy" after adding two small dots, one red and one yellow, in the horizon.
In New York in 1915 I bought at a hardware store a snow shovel on which I wrote "In advance of the broken arm."
It was around that time that the word "Readymade" came to my mind to designate this form of manifestation.
A point that I want very much to establish is that the choice of these "Readymades" was never dictated by aesthetic delectation.
The choice was based on a reaction of visual indifference with at the same time a total absence of good or bad taste ... in fact a complete anaesthesia.
One important characteristic was the short sentence which I occasionally inscribed on the "Readymade."
That sentence instead of describing the object like a title was meant to carry the mind of the spectator towards other regions more verbal.
Sometimes I would add a graphic detail of presentation which, in order to satisfy my craving for alliterations, would be called "Readymade aided."
At another time, wanting to expose the basic antinomy between art and "Readymades," I imagined a "Reciprocal Readymade": use a Rembrandt as an ironing board!
I realized very soon the danger of repeating indiscriminately this form of expression and decided to limit the production of "Readymades" to a small number yearly. I was aware at that time, that for the spectator even more for the artist, art is a habit forming drug and I wanted to protect my "Readymades" against such a contamination.
Another aspect of the "Readymade" is its lack of uniqueness... the replica of the "Readymade" delivering the same message, in fact nearly every one of the "Readymades" existing today is not an original in the conventional sense.
A final remark to this egomaniac's discourse:
Since the tubes of paint used by an artist are manufactured and readymade products we must conclude that all the paintings in the world are "Readymades aided" and also works of assemblage.



Written in 1961


am cautat "intentia artistului" ca sa vedem daca ceea ce a vrut sa spuna are legatura cu cea ce spune lumea despre lucrarile lui.
Numai artistul poate sa spuna ce a vrut sa spuna artistul.:)
restul... sunt pareri diferite si personale, care nu au nici o legatura cu ceea ce a vrut artistul sa spuna.
#67950 (raspuns la: #66661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de lipici la: 07/09/2005 12:16:51
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
eu nu cred ca utilitatea practica este incompatibila cu arta.
Duchamp a facut o gluma la readymade-urile lui.Cica un un exemplu de readymade inversat este sa folosesti un Rembrandt ca masa pentru calcat.:)
#70227 (raspuns la: #70167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deduc ca Duchamp nu prea avea simtul umorului. de ce tocmai un Rembrandt?

zaraza
#70228 (raspuns la: #70227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o definiţie cam stupidă - de Simeon Dascalul la: 17/02/2006 14:57:53
(la: Ce face din ceva...arta?)
dar în genere valabilă ar fi că arta e ceea ce se declară ca atare în lucrările de specialitate consacrate

oricum de la Marcel Duchamp a dispărut orice idee de definire „clasică” a arta şi încă mai de demult identitatea dintre artă şi frumos
Experimente fotografice - de Dinu Lazar la: 07/04/2006 20:44:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Institutul Cervantes din Bucuresti si Institutul Valencian de Arta Moderna, cu sprijinul
Fundatie ASTROC (Spania) si in colaborare cu Muzeul National de Arta Contemporana al
României organizeaza in perioada 13 aprilie - 21 mai expozitia de fotografie "
Experimente in colectia de fotografie a Institutului Valencian de Arta Moderna.
Expozitia va avea loc in Salile (parter) ale Muzeului National de Arta Contemporana.
Vernisajul expozitiei va avea loc in data de 13 aprilie 2006 la ora 19:00 si exponatele
vor fi prezentate de dna. Consuelo Císcar Casabán, directoarea Institutului Valencian
de Arta Moderna si de dl. Mihai Oroveanu, director al Muzeului National de Arta Contemporana al României.
Inaintea vernisajului, in data de 13 aprilie, la ora 18:00 va avea loc masa ortunda
cu titlul " Experiment in fotografie. Avangardele Istorice si era digitala" la care
vor participa: Josep Vicent MOnzó, comisarul Expozitiei, Consuelo Císcar Casabá,
directoarea IVAm, Mihai Oroveanu si Iosif Kiraly, artist vizual si profesor la Universitatea de Arte din Bucuresti.
Expozitia prezinta 35 de lucrari in diverse tehnice, fotografie alb-negru si color,
colaj si fotomontaj, copii de epoca, ale unor artisti fotografi foarte importanti
printre care Man Ray, Marcel Duchamp, Pere Català i Pic, Luis Contreras, America Sánchez,
Laszlo MOholy Nahy, Gustav Gustavovich Klucis, Antonio Saura, etc.


Alina Cantacuzino
auxiliar adiministrativo
cultura
Instituto Cervantes
#116018 (raspuns la: #116012) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexandros - de zaraza la: 16/04/2007 22:31:58 Modificat la: 16/04/2007 23:24:30
(la: Recunosti un Stradivarius?)
excelent articol, saru'mana!

citind-ul, m-au apucat angoasele, caci mi-am reamintit ca sunt nivele de perfectionare si rafinament la care nu voi avea niciodata acces. chiar daca nu-s chiar la baza piramidei educatiei estetice de care se vorbea aici, sunt atatea etaje inaccesibile deasupra mea.

habar n-am daca l-as fi apreciat pe bell, daca eram o trecatoare stresata prin statia aia de metrou din washington. probabil ca nu, nu-s deloc o cunoscatoare in muzica, dar e posibil sa ma fi impresionat prin ceva, acea stralucire pe care eu cred sincer ca o au oamenii de valoare, mai ales cand sunt in "exercitiul functiunii". dar nu bag mana in foc nici pentru asta, stresul e mare, frate, tre' sa ajungi la munca la 9 :(. si multi devenim roboti. am avut o perioada in care faceam o ora jumate pana la munca, cu masina (o ora jumate dus, o ora jumate intors) si la sfarsitul zilei realizam ca nu-mi amintesc nimic de pe parcursul drumului, nici macar nu-mi aminteam ca am facut acel drum.


Sa fie arta vizibila doar pentru specialisti?

uneori se ajunge la o mare rafinare intr-o anumita directie, si numai un cunoscator al istoriei (artei respective) poate aprecia nivelul si originalitatea. in moment in care nu stii nimic din ceea ce s-a intamplat in arta in ultimul secol, te da pe spate orice tablou inspirat dupa dali (sa zicem). dar daca stii cine a fost dali, si mai stii si ceva pe langa, ai aflat si de duchamp si bunuel, iti dai seama ca e o copie grosolana si treci pe langa, netulburat.


Daca nu suntem intr-un loc unde ne-am astepta sa vedem(auzim) o capodopera
(muzeu,sala de concerte) ne putem increde doar in gustul nostru ori ne ajutam si de alte amanunte pentru a recunoaste arta?


gustul poate sa fie innascut, dar conteaza si cum il cresti. eu sunt convinsa ca adrian copilu' minune si guta sunt oameni de gust si talentati (vorbesc serios). daca oamenii astia terminau un conservator de prestigiu, erau acum altundeva si-i aplaudam fara jena. (desigur, inainte de conservator ar fi trebuit sa fi terminat o scoala ca lumea, sa fi avut niste parinti cultivati, etc). din pacate pentru ei (sau pentru noi) n-a fost sa fie. asa, raman doar oameni cu un talent innascut si atat.

zaraza

zaraza

rodi - de batranutragator la: 28/08/2009 15:00:08
(la: dead rabbits)
am lucrat ceva vreme in marketing. sexul vinde neconditionat.

in plus, ca noi intrat aici, imi trebuia o anume carisma care sa ma propulseze, si deja am vazut invidie ca am fost atat de rapid confirmat.

sunt o persoana sensibila si delicata, dar in acelasi timp, extrem de dezinhibat, fara pudori false,gata sa accept ca frumosul vine din orice, cu o anumita imaginatie si o anume idee.

Marcel Duchamp a creat una dintre cele mai influente opere de arta ale sec 20, cea intitulata Fantana, si care in fapt era doar un pisoar.

Spun asta fiindca o anume viziune, o schimbare a unghiului transforma intreaga valoare a ceva.

tecstele mele sensibile sunt la fel de bun e ca si cele cu porcosenii, doar publicul depinde acum ce prefera.


........


Pisoarul e o consecinta a apropierii lui Marcel Duchamp de miscarea dadaista, de absurd, soc si demolarea establishment-ului deja existent. In 1917, Duchamp a cumparat un pisoar de la magazin, a scris pe el R. Mutt 1917 si l-a inscris la expozitia anuala a Society of Independent Artists, al carei membru era. Aproape nimeni nu stia ca Pisoarul ii apartine lui Duchamp si, oricum, lucrarea a fost acuzata de indecenta si respinsa.
#476358 (raspuns la: #476352) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...