comentarii

dumbrava minunata enunturi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
emigratie - de Catalina Bader la: 03/11/2003 03:14:25
(la: EvZ: Imigrantul anti-imigratie)
Si ce daca el vrea ca noi sa nu emigram?
Daca NOI VREM SA EMIGRAM, PUTEM sa emigram. Nu exista LEGI contra dorintelor noastre.
Daca dorim ceva cu adevarat nu ne va opri un politician (nu conteaza daca e sau nu evreu)
Oare evreii - oameni minunati, pentru care eu am TOATA ADMIRATIA, nu sunt PESTE tot?
Credeti ca pentru ei n-au fost valabile aceleasi LEGI pamantesti?
Dar ei au reusit!!
DE CE?
Pentru ca STIU CINE SUNT. Isi constientizeaza forta. Ca entitati separate si CA POPOR.
BRAVO LOR!!!

CAND ROMANII VOR INTELEGE CARE ESTE FORTA LOR, credeti-ma ca lumea in care traim nu va avea GRANITE.

Ce parere aveti?

Cata
copiii nostri - de Catalina Bader la: 03/11/2003 03:34:44
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Eu sunt casatorita cu Werner. German, german...
Nu avem inca copii.

Am discutat acest subiect inca de la inceput.
Copiii nostri vor invata romaneste.

Nu ai dreptul sa-i privezi de ceea ce inseamna SPIRITUALITATEA ROMANEASCA. Si nu ma refer numai la a vorbi limba ROMANA:
ma refer la tot ceea ce inseamna Romania: istorie, geografie, cultura - mostenirea noastra pastrata cu atata greutate de strabunii nostri.

Eu sunt mandra ca m-am nascut in Romania. Traiesc in Germania - unde ma simt extraordinar de bine. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

DAR CASA MEA ESTE ROMANIA.

Exista un cantec minunat ale carui versuri doresc sa vi le reamintesc:
'' Nu uita ca esti ROMAN,
Nu uita ca esti roman,
Ca radacina ta de veacuri e cuprinsa in ogor
Si nu o poate smulge-un vifor trecator.

Nu uita ca esti ROMAN,
Nu uita ca esti ROMAN,
Ca undeva la tine in sat
POPA IOAN te-a botezat
Si nana STANCA
Te-a hranit un an la san''...

Eu nu voi uita niciodata. Nici in aceasta viata si nici in alta.

Cata
calculatoare - de Catalina Bader la: 03/11/2003 04:27:30
(la: Lectia de limba franceza)
NU are nici un fel de importanta daca este masculin sau feminin!
Daca este masculin este mai puternic sau daca este feminin este mai slab?
CE IMPOTANTA ARE GENUL?

Ii multumim CREATORULUI calculatorului ca a reusit sa ne puna la dispozitie (noua, unor ignoranti -imi cer scuze fata de cei care nu sunt)o minunata POARTA DE COMUNICARE.

Cata
leucemia poate fi invinsa - de Catalina Bader la: 03/11/2003 04:54:30
(la: Nu sunt o stire)
Draga Cosmin,

Daca tu crezi cu adevarat ca boala ta poate fi invinsa nu vei avea nici o opreliste. Crede-ma.
Nu-ti trebuie nici un leu/euro/dolar pentru asta.

Optimismul tau debordant este suficient.

Te rog acceseaza pe Internet pagina MELFIOR RA.
Spune-i care este povestea ta.
Si cand te gandesti ce aproape este Ea de tine - este din Deva.
O aruncatura de bat. Nu-i asa?!

Nu trebuie sa faci decat un singur lucru: Caut-o pe Melfior Ra.

Iti doresc ca Dumnezeu sa-ti dea puterea de care ai nevoie. Tu deja o ai dar nu esti constient de EA.

Au fost oameni care au invins boli mult mai grele pentru ca au CREZUT in PUTEREA LOR.

Iti doresc mult succes in Cariera.

Cu toata dragostea,
Cata

P.S. Exista un film minunat, cu niste oameni minunati care n-au crezut pana la capat in puterea lor. Dar au reusit sa fie fericiti.
Eu l-am vazut de vreo trei ori. Cauta-l.

prietenie - de Catalina Bader la: 03/11/2003 05:47:41
(la: Prietenia si prietenii)
Am descoperit un lucru minunat.
O prietenie adevarata.
Sa va spun de ce:
L-am sunat pe Cosmin pentru a-l invita in mijlocul nostru.
El imi raspunde ca nu are calculator acasa.
Ii spun: te ajuta Laura.
La care el raspunde: Care Laura - nu stiu cine este Laura?!

Nu-i asa ca prietenia e frumoasa??

Multumim Laura. Esti un prieten minunat.

Cata
Franta/Germania - de Catalina Bader la: 03/11/2003 12:50:44
(la: Viata in Germania)
Cat de bine te inteleg!

Cred ca mi-ar place si mie in Franta.

Mi-ar place in orice loc in care as putea sa gasesc OAMENI.

Norocul meu este ca aici, unde am ajuns, ma simt chiar bine.
Poate o sa treci sa ma vizitezi ca sa te fac sa intelegi ca si in Germania doresti sa te intorci, nu doar pentru minunata SARBATOARE A BERII.

Peste tot pe unde am fost am intalnit si ROMANI fericiti.

Si nu e prea usor sa fii fericit cand bantui prin tari straine. Departe de casa, de familie, de prieteni...

Sa fie oare intamplare?
Nu cred.
#2998 (raspuns la: #2936) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
comentariu ,Revelatia' pentr Drak One - de Catalina Bader la: 07/11/2003 08:02:07
(la: ROMANIA)
Citesc o carte minunata care se numeste ‚‚Conversatii cu Dumnezeu‘‘. Este scrisa de un american foarte original – Neale Donald Walsch. Poate o sa gasiti putin timp sa o cititi.

Sper ca Editura care a publicat aceasta carte nu ma va da in judecata pentru incalcarea drepturilor de autor; sper ca vor intelege si ca le fac reclama pe gratis. De fapt nu ma intereseaza cifra lor de afaceri; doresc doar sa va transmit mesajul ca aceasta carte merita intr-adevar sa o cititi...
Nu inseamna ca toti o s-o si apreciati...

Dar sunt sigura ca tu, Dark One, o s-o intelegi.

Mi-a atras atentia o parabola pe care doresc sa o supun atentiei voastre.

Dumnezeu spune urmatoarele:

‚‚Odata a existat un suflet care stia ca el este lumina. Acesta era un suflet nou si, prin urmare, nerabdator sa traiasca experiente. ‚‚Eu sunt lumina‘‘, spunea el. ‚‚Eu sunt lumina‘‘. Totusi, nici faptul ca o spunea, nici faptul ca o stia nu puteau sa se substituie experientei de a fi lumina. In Imparatia din care venea acest suflet nu exista decat lumina. Fiecare suflet era maret, fiecare suflet era magnific si fiecare suflet radia stralucirea luminii Mele impresionante. Si, astfel, micul suflet despre care vorbeam era ca o lumanare in soare. In mijlocul lumii marete – din care el era o particica – el nu putea sa vada, nici sa traiasca experienta ca CINE si CE era el cu ADEVARAT.
Si, astfel, acest suflet tanjea continuu sa se cunoasca. Si, atat de fierbinte era aceasta dorinta, incat intr-o zi am spus:
‚‚ stii tu, Micutule, ce trebuie sa faci ca sa-ti implinesti aceasta dorinta teribila?‘‘
‚‚Doamne! Ce trebuie sa fac? As face orice! ‘‘,a spus micul suflet.
‚‚ Trebuie sa te separi de toti ceilalti‘‘,am raspuns Eu ‚‚si trebuie sa aduci intunericul asupra ta ‘‘.
‚‚Ce inseamna intuneric, Atotputernice? ‘‘, a intrebat micul suflet.
‚‚ Ceea ce tu nu esti‘‘,am raspuns eu si sufletul a inteles.

Si asa a si facut, rupandu-se de Intreg, da, trecand chiar intr-o alta imparatie. Aici sufletul a avut puterea de a trai experienta tuturor felurilor de intuneric. Si asta a si facut.

Si totusi in mijlocul intunericului de necuprins, el a strigat: ‚‚Tata, Tata, de ce m-ai parasit? ‘‘ Asa cum ai facut si tu in zilele tale cele mai negre. Dar Eu nu te-am parasit niciodata, totdeauna sunt alaturi de tine, gata sa-ti amintesc Cine Esti Tu cu Adevarat; gata intotdeauna sa te chem acasa.

De aceea, fii lumina in intuneric si nu-l blestema.
Si nu uita Cine esti in momentul in care esti inconjurat de ceea ce nu esti. Si adu slava creatiei chiar daca te straduiesti s-o schimbi.
Si sa stii ca ceea ce faci in timpul celor mai mari incercari va fi spre marele tau triumf. Pentru ca experienta pe care o creezi este afirmarea lui Cine Esti – si a lui Cine Vrei sa Fii.‘‘


Mult succes pentru a intelege Cine esti cu adevarat intr-o lume cuprinsa de intuneric. Si nu uita ca LUMINA si RAIUL exista. Trebuie doar sa la vezi.

Cu toata dragostea,

Catalina
iti multumesc - de Catalina Bader la: 07/11/2003 23:49:15
(la: ROMANIA)
din suflet.
din pacate eu nu am apucat sa-mi iau prea multe carti din biblioteca personala.
M-ai bucurat.
De fapt ma bucuri permanent.Esti un prieten minunat.
Iti multumesc.
Cata
#3631 (raspuns la: #3629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MUNTII NOSTRI AUR POARTA,, NOI CERSIM DIN POARTA-N POARTA - de Catalina Bader la: 08/11/2003 07:58:29
(la: ROMANIA)
CARPATII
lant format de univers pentru a ne proteja pe noi ca popor

noi nu am avut nevoie de marele zid chinezesc.
nici de zidul rusinii.
pavaza ne-a fost natura si intelepciunea strabunicilor nostri.

Fagaras - cetatea de rezistenta a romanilor dupa al doilea razboi mondial.
Locul in care s-au jertfit romani care au crezut in ideal.

Bucegi - unde crucea ne aminteste de mostenirea noastra spirituala pastrata cu atata greutate de stramosii nostri.
zamolxe, sa stii ca noi nu ne-am uitat credinta.

Ciucas - unic in peisajul romanesc

Raraul -fruntea moldovei

Apuseni - cetatea motilor - avram iancu -sa-ti dea dumnezeu odihna
atunci cand visul tau despre natiunea romana va prinde contur.

Retezat - minunea noastra, locul in care trebuie cu totii sa ajungem pentru a intelege maretia naturii, conservata intr-un parc national
locul in care ne putem regasi pe noi insine.
#3731 (raspuns la: #3730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...trece Dunarea - de Catalina Bader la: 08/11/2003 08:10:10
(la: ROMANIA)
NU E TARA CA A MEA


DELTA DUNARII

minunat paradis

locul unde DUNAREA se PURIFICA de mizeria EUROPEI
pentru a intra in MAREA NEAGRA
curata si sublima
eliberata de NOROI
#3734 (raspuns la: #3732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici un ban aveam sau ...n-aveam - de Alice la: 14/11/2003 02:45:53
(la: Catzi Bani ai avut, In Ultima Instantza la-ndemana, Atunci Cand)
ca sa continui, decat un pumn de maruntzis...destul sa cumpar un covrig, o inima da portzolan da Kina, cam cat s-aprind un foc de paie, un chibrit. Sau un atlas de geografie sa ma uit la stele c-o luneta de gartie colorata, inchipuindu-ma mag, mac, mac-mac...o bancnota da cincizeci, de fapt.
Da ce zic io, gasesti mai ieftin in talcioc la tara minunilor, de altfel gratis, daca dam Banului exclusivitatea.
Fotograf de platou - de Dinu Lazar la: 15/11/2003 10:02:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In principiu, in industria filmului ar trebui sa existe cel putin doi fotografi; un fotograf de platou, care fotografiaza cadrele de racord ( adica de exemplu citi cirnati sunt pe masa asta seara pentru ca sa nu manince pompieru` la noapte si miine la filmare sa nu fie mai putini sau printr-o minune mai multi dar mult mai mici; cum e singele pe fatza actorului batut pentru ca peste o saptamina la cadrul urmator sa fie la fel; etc) - si care mai face diverse cadre necesare pentru costume, decor, productie, etc; si ar mai trebui sa existe fotograful de reclama, care fotografiaza cadrele importante sau scenele necesare reclamei filmului, realizarii afiselor, posterelor, sitului de internet, dosarului de presa.
In principiu din potive de economie in industria filmului la noi aceste doua functii sunt contopite, le face un singur fotograf, de regula vreun student inca ametit de mirajul platoului si care nu cere prea multi bani; iar rezultatele sunt acelea care se vad, adica destul de dramatice - nu exista fotografie de film in Romania, nu exista de fapt nici o revista ilustrata de film, de situri ce sa zic, e o tragedie, si de fapt filmele romanesti au toata partea de marketing si de PR la pamint - de vina nu e fotograful, dar...
Nu e vina fotografilor de platou, desigur, ci al conceptiei deformate din cadrul echipei de productie ca filmul nu are nevoie de imagine si nici de propaganda. Si rezultatele sunt care sunt si numarul de spectatori cel care este si filmul romanesc se bucura de o cunoastere internationala care va sa zica nula, la care un important aport isi aduce si lipsa de materiale iconografice.
Un important regizor roman mai tinar a facut un film ( fara fotograf ca ce conteaza) si a luat premii si a fost prezent la Cannes; pentru ca era asasinat de ziaristi ( desigur straini) care-i cereau materiale foto, a venit la mine cu citeva cadre decupate din negativul filmului, ramase in coshul de la montaj, sa i le scanez si sa le foloseasca drept fotografie de reclama. Au iesit niste poze zgiriate si cu amprente si cu culori debalansate...le-a folosit asa si a zis ca asa le-a vrut si presa a zis vai, ce interesant... Cam asa merg lucrurile... cuvintul de ordine la noi: merge si asa.
Altfel, omul e cult, cu interviuri sclipitoare, cu o prezenta fermecatoare, ca multi alti intelectuali romani, pentru care fotografia e un fumache, e a cincea roata la carutza si nu o parte fundamentala necesara realizarii marketinglui sau prezentarii oricarui produs, fie el prospect de film sau coperta de carte sau orice altceva.
#4304 (raspuns la: #4297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cosmin sau cine o fi el... - de LMMagain la: 17/11/2003 02:10:51
(la: Pentru voi toti,)
``....Mã trecusera fiorii si aproape sã-mi dea
lacrimile
De atata cinste si minune.``
Multumesc,in numele meu, pentru dedicatie, Alice.

Si multumesc in numele la toti ca ne aduci aminte des si mai ales acum, ce FRUMOASA este limba romina cind este in in simplitatea ei.
Am citit poezia aproape pe nerasuflate. Nu stiam ca mi-a fost asa de sete de poezie romineasca.
Cineva spunea undeva, de fapt un filolog american al carui nume nu il mai stiu,ca, daca oricine altcineva si in oricare alt loc ar fi spus aceleasi lucruri pe care le-a spus Marin Sorescu ar fi fost considerat nebun...Romantic umorist il caracterizau in continuare.

Frumoasa poezie, primul gind mi-a fost ca as fi vrut sa fiu cercul glorios rostogolindu-se nevazut de Gligorie...

Spre rusinea mea si sper ca ignoranta sa imi fie iertata, nu am stiut ca Marin Sorescu a murit...Abia am aflat...:((
..............
Mai trebuie sa adaug ca m-am saturat sa fiu Cosmin ca am vazut ca a mai aparut unul...,deci revin ce am fost pentru ca urasc sa fiu confundata. Cosmin era oricum un refugiu de furtuna de nisip a trolilor.
Multumesc pentru sansa a doua.;)

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
asa este...tot Nichita - de sanjuro la: 17/11/2003 03:35:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
si o sa-ti spun o poveste adevarata despre Nichita si copacul "Gica" pe care l-am mangaiat de cateva ori, in amintirea lui...Dar pe MP.
Acum...Blaga:

Bunãtate toamna

Pomi suferind de gãlbinare ne ies în drum.
O minune e câteodatã boala.
Pãtrunse de duh,
fetele-si lungesc ceara,
dar nimeni nu mai cautã vindecare.

Toamna surâzi îngãduitor pe toate cãrãrile.
Toamna toti oamenii încap laolaltã.
Iar noi cei altãdat-atât de rãi
azi suntem buni, parcã am trece fãrã viatã
prin aurore subpãmântesti.

Portile pãmântului s-au deschis.
Dati-vã mânile pentru sfârsit:
îngeri au cântat toatã noaptea,
prin pãduri au cântat toatã noaptea
cã bunãtatea e moarte.




#4473 (raspuns la: #4472) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezie...de dragoste - de Madalina la: 17/11/2003 10:08:59
(la: Poezii !!)
"Eu las adevarul acesta sa steie,
Esti cea mai fierbinte si dulce femeie,
La noapte, plingand linga tot ce ma doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Da marea afara din casa si vino,
Nestinso, neblindo si iar nestraino,
Pereche de umbra noptateca pune
In contul durerii ca esti slabiciune...

Dar tu dintre toate mai noua, mai vechea,
Imi esti dulcea urnbra, impasul, perechea,
Tu, drama cu mii de solutii gresite,
Te pling pana ochii imi ies din orbite.

Fii azi rizatoare, fii azi optimista,
Solutia buna e-n noi si exista
Si daca, iubito, femeie visata,
Ar fi sa ne stingem curind, nu odata,

Din dragostea noastra nebuna si buna,
Cu marea in casa, si-n pat arsi de luna,
Eu stiu ca s-or naste sub cinice astre
Alti doi sa repete-ntrebarile noastre.

Iubito de neguri, inbito de luna,
Iubito de taina si jale-mpreuna,
Iubito de carne, iubito de soapte,
Suav miazazi si brutal miazanoapte..."

A.Paunescu (sper sa nu va fie cu suparare, da' eu il gasesc ca poet minunat! Ca politician...nu comentez, cel putin nu in blog-ul asta)

Si inca ceva...Cu riscul de a ma repeta, dar poate vor veni si ceva raspunsuri:
Ce poeti va plac si pe care i-ati mai citit in ultimul timp?


devenire - de Dinu Lazar la: 17/11/2003 15:52:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
As incepe cu o butada aici.

Daca persoana e din Ro, oricine aici e fotograf de la nastere; ne pricepem de minune la mai multe lucruri care incep cu f, de la femei la fotbal si (deci...) filosofie, si pina la film si fotografie.

Bun, lasind gluma la o parte, privind cu o luciditate trista, cred ca momentul constientizarii, momentul de baza, e mult mai timpuriu la noi, decit in parti ale lumii unde exista o oarecare cultura plastica sau fotografica cu care trebuie sa te compari si in care trebuie sa e inscrii; sunt si locuri unde cultura e maxima si iti trebuie zeci de ani ca sa devii fotograf... asta in principiu.

Ar mai fi o idee de precizat aici... cine poate, face ceva; cine nu poate face, conduce; cine nu poate nici sa conduca, devine profesor.

Daca ne uitam cine sunt profesori de fotografie la numeroasele facultati, institute si locashuri de invatzamint mai mult sau mai putin superior unde se preda fotografia - ma rog, nu la ei ca persoana, ci la opera lor- daca ne uitam la cartile, albumele si articolele scrise de profesorii de fotografie, sau macar la siturile lor de imagine, ( eu nu am dat de astfel de lucruri, desigur... daca stie cineva sa-mi spuna si mie...) - ei bine, intelegem ca totusi, fotograful aici nu prea devine fotograf adevarat, pentru ca numai o diploma nu iti da si arta sau meseria necesara, care trebuie invatate de la cineva o data si o data. La Conservator sunt profesori de pian care sa nu fi cintat la Ateneu? Nu prea as crede.

Ar fi multe de zis aici. Daca facem o simpla comparatie a revistelor romanesti ilustrate lunare si a suratelor lor din editiile internationale - cum arata imaginea, iluminarea, cadrul, atmosfera, starea - ei bine, cu mici exceptii, numarabile pe degetele de la o mina, iar s-ar putea sa vedem ca fotograful devine de fapt fotograf cu timpul, si anume cu ala care va veni... desi de obicei el stie si crede ca e si acum asa ceva.

Discutia poate continua la nesfirsit... personal cred ca devii fotograf ( si poate e valabil intru orice devenire) atunci cind faci fotografie pentru a te bucura pe tine insuti si pentru a cauta intr-un fel specific o cale de a te exprima sau de a iti exprima o parte a ta altfel de nebanuit si imposibil de vazut in alt mod, si cind nu iti (mai) pasa de ce spun sau cred ceilalti... atunci cind mergi pe drumul tau si faci imagine numai asa cum crezi si cum simti... atunci deci cred ca fotograful poate incepe sa stie ca devine fotograf.
#4546 (raspuns la: #4529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

Ai vrea mai mult? - de Madalina la: 18/11/2003 23:26:58
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Sunt foarte de acord cu ceea ce ai scris!
E minunat ca Dumnezeu a raspuns framintarilor tale, s-ar putea spune ca esti binecivintat!
Si mai sunt de acord ca pe Dumnezeu nu il poti cuprinde in discutii!
Pe Dumnezeu nu-l scoti la taraba nici ca "sa-l dezbati", dar si nici ca sa te lauzi!

Totusi, ce te faci cu miile de maini intinse catre cer care striga dupa ajutor zi de zi si...mor asteptind?
Uite, exista o forma de cancer ocular la copii pina la 10 ani care, cu scoaterea ochiului afectat nu mai evolueaza. Partea grea e nu numai ca trebuie scos un ochi, cu de regula ambii caci, in mod obisnuit va fi si celalat ochi afectat...Ei bine, imagineaza-ti ca privesti in ochi mama unui astfel de copil ai ii spui "teoriile manegariale" si "fuga tigrului pe cimp" ...Scuze, am vrut sa spun priveste-o in ochi si imagineaza-ti ca-i spui "Dumnezeu face ceea ce e mai bine pt.noi si e in control!" Copilul acela nici macar nu va putea sa citeasca Biblia...!!! Ce faci? Hai sa discutam in termeni f. realisti!
Si atunci, hai sa revenim la esenta discutiei...
Si uite pt. ca am invatat f. bine lectiile despre Dumnezeu, sustin cu tarie ca sub nici o farma nu avem voie sa fim egoisti. Departe de a vrea sa par ipocrita, totusi, il vreu pe Dumnezeu nu numai pt. mine ci si pt. suferinzii din jurul meu! Si nu-mi ajunge, repet, ca Dumnezeu doar sa existe, ci sa si ajute! Traim in termeni lucizi momentul prezent si nu in aspiratii transcedentale sau iluzorii...

Cind vorbeam de oameni nenorociti si nefericiti a caror singura nadejde e in Dumnezeu, nu ma refeream desigur la Sfinti, asa cum ai concluzionat tu, ci tocmai la acesti nefericiti, cum ar fi mama unui asemenea copil sai/si copilul insusi! Caci de Sfinti..cine ar indrazni sa comenteze, cind ei traiesc Lumina la modul prezent si dincolo de aparente?!
Deci, revin la ceea ce a generat discutia si te intreb precum Cioran, ti-e de ajuns Dumnezeu sau vrei mai mult caci stii ca poate mai mult?

#4659 (raspuns la: #4532) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre framcezi - de (anonim) la: 19/11/2003 00:38:18
(la: Casatorie in Franta)
Azi, maine am deja un an de zile de cand locuiesc in Franta.
Da prietenul tau din USA in anumite privinte are dreptate, Parisul este murdar, oameni sunt cum sunt, rai si inculti, dar totusi este Paris si cand vezi louvrul sau sacre coeur sau multe alte minunati nu mai zici acelasi lucru>
orice oras are partea lui buna si partea lui rea.
dar intradevar sunt unele lucru care strica Parisul si il fac altfel decat in imaginatia noastra.
#4662 (raspuns la: #4265) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna seara parinte Iulian,i - de SB_one la: 19/11/2003 13:26:43
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna seara parinte Iulian,
imi cer permisiunea sa transmit link-ul parohiilor ro din frantza:

http://www.mitropolia-paris.ro/?subject=parohii/index&lang=fr#france

Poate se gaseste cite ceva ptr. fiecare!

Revenind sa situatzia preotului din diaspora, vreau sa spun celor care "asculta" aici ca sint numeroase solutzii si anume egala cu numarul celor dornici sa sustzina formarea si intretzinera acestor parohii. Vorbesc acum in cunostintza de cauza ptr. ca in zona unde locuiesc am reusit sa platim salariul preotului nostru paroh de un an ( nu are dreptul de lucru si e casatorit; fara copii, ca si Dvs., doctorand..fost, acum a terminat etc, etc.)

Iaca, o mina de voinici au hotarit sa faca minuni ( si nu ne e usor) ptr. romanii din zona si pina acum au reushit! Poate si acolo cei ce -si doersc o biserica romaneasca vor intzelege ca fara eforturi personale nu se face nimic. Sa ne reamintim ca Biserica si limba romana ne-a tzinut unitzi( totusi) de-a lungul veacurilor.
#4745 (raspuns la: #4723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...