comentarii

dumbrava minunata enunturi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dinule - de Dinu Lazar la: 30/11/2003 14:00:28
(la: Racoviteanule)
Il intrebam pe bunicul meu ce meserie au avut cei mai batrini din familie pe care i-a cunoscut; firul se rupe undeva dincolo de 1800... dar toti au fost tzarani din sudul Moldovei, cu ogoare mici pe care era cite o fintina cu cumpana si cite un nuc mare... poate de aici o chemare genetica pentru acei copaci singurateci; poate si altele sa fie resorturile ascunse... oricum eu nu am constientizat decit la armata ( am facut o armata relativ grea, pentru un dandy de Cishmigiu... la pifani la Vinju Mare, cu masca pe figura si marsuri de 40Km si stat in si sapat la shantzuri) - deci nu am constientizat decit atunci mirosul reavan al pamintului, ceatza de dimineatza si importanta pe care o au in viata citeva momente de liniste induse de un copac pe care te sprijini.
Cam tot in acele vremuri - erau anii `70 - am vazut un film polonez care m-a impresionat foarte tare; se numea "Iubire" si nu mai tin minte din pacate regizorul; eroul principal se cauta pe sine si a avut puterea sa faca acest lucru construindu-si citeva traiectorii diferite; a incercat sa se faca preot, dar de la A la Z, a incercat sa se faca alpinist, a incercat sa gaseasca raspunsul si in alte moduri, dar nu a gasit acest raspuns - dar a tot incercat.
Eu sunt mai fericit, caut numai in imagine - sau mai nefericit poate - si nu cred ca as putea sa ma vad ca sau intr-o imagine si nici nu stiu care imagine e mai aproape de ce ar trebui sa fie raportata la cunostintele si sentimentele mele din acea clipa - si nu stiu nici macar ce anume ar trebui sa fac.
Cautarea in sine e poate un balsam, poti sa iti zici ca ai alergat, nu ai luat medalia dar continui sa alergi pentru ca asa s-a nimerit sa te prinda bagheta celui de sus si de atunci tot alergi.
Imi este clar ca pentru ca sa faci o imagine buna trebuie sa cunosti daca nu vietile pictorilor si ale fotografilor pe dinafara macar foarte multa plastica, compozitie, culoare, tehnica, si ca in momentul in care faci fotografia trebuie sa ai puterea ca ceea ce stii sa transformi intr-un limbaj cit mai simplu, in simple verbe, adjective si substantive, si sa iti scrii propria poezie complicata folosind acel limbaj simplu.
In alta ordine de idei la mine imaginea devine, se transforma, prea deseori e o distanta mare intre ce memoreaza compact flash-ul la fotografiat si ce se poate vedea pe monitor dupa ce imaginea a fost editata in mai multe reprize.
Dar cred ca in timp se poate construi o amprenta, un stil, si acel stil unitar este esenta lucrarii fiecaruia, este ceea ce ramine, este deseori ca umbra unei scari cu un om pe un zid ars, asa cum am vazut intr-o imagine facuta de un fotograf de razboi american la Hirosima cu ceea ce ramine din noi dupa bomba atomica.
Suma tuturor imaginilor vazute, banuite si realizate, se transforma mereu in alambicul complicat al uitarii si al devenirii si da senzatia si speranta ca miine in sfirsit, sau cindva, voi face acea poza minunata in care as putea sa fiu. Dar cred ca mai am de sapat; si mai trebuie timp, har, noroc si chef. Grea combinatie...
#5540 (raspuns la: #5538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Limba Germana - de SB_one la: 01/12/2003 14:11:57
(la: Lectia de limba franceza)
> Limba germana este simpla.

O persoana cunoscatoare a limbii latine, si obisnuita cu declinarile, o invata fara mari dificultati. Acest lucru,de altfel, este mentionat de profesorii de germana la inceputul fiecarui ciclu de studii. Apoi se incepe cu studiul unor der, die, das, den, des, dem etc.
> > si din nou se reaminteste ca tot restul este de o logica dezarmanta.

>Ca sa ilustram ceea ce tocmai am afirmat, sa luam un exemplu practic. Pentru inceput, cumparati Cartea de Limba Germana. Este un volum minunat, cu coperti cartonate, publicat la Dortmund si care povesteste despre obiceiurile Hotentotilor (auf Deutsch : Hottentotten).
In carte se povesteste cum cangurii (Beutelratten) sunt prinsi si inchisi in custi (Kotter), acoperite cu o tesatura (Lattengitter) care sa-i fereasca de ploi.
> > Aceste custi se numesc in germana "custi acoperite cu pinza" (
> > Lattengitterkotter) si atunci cind contin un cangur, ele sunt numite
> > Lattengitterkotterbeutelratten. Intr-o zi Hotentotii au arestat un
>asasin
> > (Attentater), acuzat ca ar fi omorit o mama (Mutter) Hotentota
> > (Hottentottenmutter), avind un fiu cam prostut si bilbiit
>(Stottertrottel).
> > O astfel de femeie se numeste in germana
>Hottentottenstottertrottelmutter
> > iar asasinul ei este un Hottentottenstottertrottelmutterattentater.
>Potera
> > captureaza asasinul si il inchide provizoriu intr-o cusca pentru
>canguri
> > (Beutelrattenlattengitterkotter), dar captivul evadeaza. Imediat, toti
>
> > pleaca in cautarea fugarului, si deodata, un razboinic Hotentot se
>intoarce
> > strigind: - Am prins asasinul (Attentater)! - Da? care?, intreaba
>seful de
> > trib. - Pe Lattengitterkotterbeutelratterattentater, raspunde
>razboinicul. -
> > Cum adica, asasinul din cusca de canguri acoperita cu pinza? intreaba
>seful
> > Hotentotilor. - Pai, -raspunde bastinasul- pe
> > Hottentottenstottertrottelmutterattentater. (Asasinul mamei hotentote
>a
> > copilului prostut si bilbiit). - A, asa, da! raspune seful
>Hotentotilor.
> > Puteai sa zici de la inceput ca l-ai prins pe:
> > Hottentottenstottertrottelmutterlattengitterkotter-beut
>elrattenattentater.
> > Dupa cum vedeti, limba germana este o limba simpla. Trebuie sa aveti
>doar un
> > pic de bunavointa...

> > P.S. acesta nu e cel mai lung substantiv din limba germana, exista unele de lungime 90 litere.


#5710 (raspuns la: #3313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Galati - de (anonim) la: 02/12/2003 03:08:15
(la: EvZ: Marea Pazeala Nationala la Galati)
orasul in care saracia este la ea acasa

orasul in care am intalnit oameni minunati
de care ma leaga
o parte din suflet

orasul in care Faleza e loc de promenada

La multi ani Galati,
de ziua Romaniei.
Catalina
Vorbesc in cunostinta de cauza! - de Alice la: 03/12/2003 05:59:25
(la: Exodul medicilor romani in strainatate, drama nationala)
Sunt chirurgi tineri care, dupa 6 ani de facultate si vreo trei de rezidentiat, se trezesc, pe la 30-35 de ani ca n-au cu ce sa-si creasca plozii si ca mai au inca trei ani de "studiu".
Salariul lor abia depaseste 100 (!!!!) de euro, iar garzile nu le sunt platite!
Tratatele de specialitate costa, majoritatea, mai bine de doua-trei salarii!
Pe de alta parte, in clinicile universitare, centre de excelenta in cercetarea stiintifica!!!, sunt promovati cei care platesc sau au avut norocul sa se nasca ruda lui cutare, sef de clinica! Astia-s "copiii minune" care habar n-au ce-nseamna sa fii chirurg, si nici nu le pare rau! Si dac-o dau in bara, e babacu’ sef pe undeva, un telefon si ...se rezolva. In general, e vina aluia de s-a imbolnavit!

Cei buni cu-adevarat pleaca ...oriunde, si fac munci sub calificarea lor, prin clinici din occident, pentru mai ales un ban in plus si mai cu seama ceva experienta pe care n-o pot castiga aici. Muncesc pe branci si obtin cu greu recunoasterea strainilor ... cand se-ntorc ...n-au posturi, ca si alea-s date, ghici cui?

Sunt unii insa, care rezista...putinii norocosi, care gasesc un sef de clinica care-si doreste ajutoare competente...si aia suporta isteriile nevestei si a copiilor frustrati, sperand ca, pe la 45 de ani vor reusi sa-si castige singur traiul, fara ajutorul parintilor, frustrati si aia ...
Chirurgii astia tineri, ce-au ramas, ei bine, nu CER bani de la pacienti. Cunosc o sumedenie ...VA SPUN CA MAJORITATEA NU CONDITIONEAZA ACTUL MEDICAL ...ca NU se umilesc! Si-si fac treaba ca la carte!
Pe cuvant!
carti de capatai - de Catalin Francu la: 03/12/2003 18:18:35
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)

  • Dragostea in vremea holerei - G.G. Marquez
  • Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii - C.S. Lewis
  • The Screwtape Letters (Scrisorile lui Zgandarila?) - C.S. Lewis
  • Plugarul si Moartea - Johannes von Tepl
Completari de la Radu - de (anonim) la: 05/12/2003 17:00:14
(la: Exodul medicilor romani in strainatate, drama nationala)
In primul rind salut pentru Doru Mugur cu care am lucrat impreuna acum vreo 2 ani in NY. In principiu sint total de acord cu el, mai ales ca am avut si eu experienta frantuzeasca, am lucrat intr-un spital francez un an ca intern apoi am plecat in USA unde am facut rezidentiatul si acum lucrez intr-un spital particular.Am fost naiv sa stau in Romania si sa fac stagiatura, sa dau rezidentiatul (unde primele locuri s-au vindut pe bani, e drept ca in 93 nu s-a vindut in masa asa ca au mai ramas citeva si pentru cei care au muncit). Oricum, e destul de frustrant sa-i vezi pe codasii seriei ca-si aleg chirurgie cardiovasculara fara sa fi citit un rind. Ce sa mai speri de la promovarea muncii si valorii in Romania?
Ce sa mai zic de experienta romaneasca...Nepotism, pile, liguseli dezustatoare. Ce poti sa zici cind vezi un sef de sectie care e mare zbir cu toti doctorii de acolo si nu scapa nici o ocazie sa-si umileasca si terorizeze subalternii iar in acelasi timp se poarta cu o dezustatoare lingusitorie fata de un proaspat preparator, care abia a terminat facultatea (de la Constanta caci la Bucuresti picase de n ori), ii cere sfatul incontinuu de fata cu ceilalti ca sa se vada ce inteligent ii e protejatul ("Asa e ca pamintul e rotund?"). Explicatia e simpla, tinarul e fiul profesorului care e seful intregii discipline, inclusiv al acestui jalnic "sef de sectie".
Toate astea m-au umplut de dezgust fata de medicina romaneasca. Stiu ca sint multi medici minunati acasa, care fac sacrificii zi de zi, dar coruptia e acum o institutie. Asta nu se schimba cu una cu doua, ba mi se pare ca se agraveaza pe an ce trece.
E adevarat ca nu exista niciun respect fata de bolnav acasa. (in timp ce aici e chiar exagerat, de cele mai multe ori! Acum sint sigur ca o sa sara cineva sa-mi spuna ca stie el un caz din America unde nu s-a avut grija de bolnav ca lumea :)
Cine stie, poate cu ajutorul lui Dumnezeu o sa se schimbe ceva si-n tarisoara noastra, dar nu sint deloc semne. Cineva scria pe forum ca doctorii plecati sa vina sa faca voluntariat aici: good luck, insa cred ca o sa aiba o experienta amara cu cozile de topor care se tem sa le fie demascata incompetenta. Ar mai fi multe de spus, dar atit deocamdata. Numai bine la toata lumea.
Semne bune anul are... - de papadie67 la: 05/12/2003 20:06:24
(la: Iubire...liceu...parinti...viitor)
Pisicuta, inseamna ca exista in sfarsit pentru tine premizele necesare pentru a-l intalni (recunoaste) in fine pe "The One".

Daca-ti pare paradoxal ce zic, nu-i nimic...e OK!

Numai bine!

****************************************
"Nu Credeti in Minuni...ci numai lasati-va in voia lor..!"
#6048 (raspuns la: #5996) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
spor la treaba - de (anonim) la: 08/12/2003 02:45:48
(la: Ce bine-i cand te reîntorci acasa...)
interesant este faptul
ca in general
noua ne place caldura
si soarele.
marea si muntele.
ce sentiment minunat
trebuie sa ai
cand te intorci
acasa la ai tai
si nu-ti pasa
ca frigul,
ceata si PLOILE
te invaluie
dorind sa-ti rapeasca
bucuria intoarcerii.
dar nu pot,
nu-i asa?
mama
acum vreo doi, trei ani - de (anonim) la: 08/12/2003 02:56:13
(la: In curând Craciunul..)
am petrecut un Craciun de neuitat.
lucram pe atunci in Cluj
si m-am intors cu o prietena
cu masina spre Brasov.
pe valea Bogatii
toata ziua a plouat
si a inghetat.
masina noastra nou nouta
s-a izbit in cea mai tampit construita curba din istoria Romaniei.
motorul s-a facut praf
deoarece am ,luat' un bloc de stanca
cu cutia de viteze.
era frig si umezeala.
am stat pana dimineata la cinci
sa ne scoata cineva din acel iad.
singure.
si cantau lupii la urechea noastra.
geamurile la masina erau sparte
si motorul nu mergea...

doua zile mai tarziu
colindam cu prietena mea si cu sotul ei...
in Poiana Brasov
vilele dintr-o anumita zona sunt identice.

eram inghetati de pe drum
si am intrat cantand
in vila.
20 de secunde ne-au trebuit
sa intelegem ca am gresit usa.

ne-a bufnit rasul.
o jumatate de ora am ras
cu oamenii carora le luasem cu asalt de colind, usa.
A fost frumos.
Minunat.
Ca toate serile de Craciun.
Cand magia zapezii
iti cuprinde sufletul...
Cata
Galati ca amintire.... - de Camelia la: 09/12/2003 15:18:25
(la: EvZ: Marea Pazeala Nationala la Galati)
Galati e un oras minunat, mangaiat de valurile Dunarii Albastre... Eu ii prevad un viitor frumos.

Cand mi-e dor de casa, mi-e dor de Galati de fapt...
Iata ca romanii au fost bine reprezentati - de RSI la: 11/12/2003 04:29:29
(la: Angela Gheorghiu si Robert Alagna)
anul acesta la ceremonia premiului Nobel, chiar daca inca nu au primit unul. E un inceput, iar daca ne uitsm la totii tinerii minunati care aduc tarii titluri mondiale la Olimpiadele de matematica, fizica etc., putem trage speranta ca va veni si ziua decernarii unui premiu Nobel unui cetatean roman.
Calin,6607 - de anita47 la: 15/12/2003 15:29:19
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Pacat ca nu numerotezi subiectele pentru a fi mai usor de raspuns!
Voi incepe de la sfarsit,unde ai tras deja o concluzie gresita legata de "securitatea mea personala".Dar nici mcar nu seamana cu o concluzie ci cu un diagnostic(esti medic?)
Vorbesti de aspectul GENERAL al lucrurilor,despre toate popoarele,despre toate "ciurucurile" dar ai intrebari si "deget acuzator" numai asupra unuia!
Nu cred ca am diminuat catusi de putin suferinta altor popoare!
Dar TU,aici, vorbesti despre evrei si israelieni!
Si dai impresia ca tot etnia pe care o "ataci" tot timpul ar trebui sa aiba grija altor popoare!
Eu cred ca alte popoare ar trebui sa ia exemplu de la acestia si sa lupte pentru dreptuile lor!(nu cunosc nimic despre lupta rromilor sau a armenilor pentru drepturile care li se cuvin dupa genocidurile suferite!Si nici nu am observat pe vreun forum romanesc ca aceasta problema intereseaza pe cineva!)
-Uiti ca prin anii 20 acele pamanturi(in majoritate!) au fost cumparate cu acte in regula de sionisti!
Tu daca cumperi ceva,astepti ca vecinul sa-si dea acordul ce sa faci in casa ta?
Cumpararea sau mai bine zis VINDEREA de pamanturi(de catre populatia araba din regiune,cu preturi exorbitante!) nu este amintita NICAIERI.Sau gasesti ca este normal ca dupa ce se intocmeste un act de vanzare,sa vina fostul stapan si sa spuna "PUSS",vreau pamantul inapoi(si daca se poate far sa-ti inapoiez banii)!Sunt sigur ca tu personal ai fi primul care le vei "retroceda bunul"!!
Dar daca era un act ilegal,de ce nu adresezi aceasta intrebare "mandatarilor britanici" din acea vreme(atunci cand au hotarat sa nu primeasca refugiati evrei in timpul WW2,au reusit de minune sa "aplice legea)?
Pentru a fi mai lamurit depre care era situati in regiune in anii 20 iti propun sa studiezi si Conferinta de la San-Remo a Ligii Natiunilor,care a avut loc in 1920(vei descoperi lucruri "surprinzatoare"-In special la paragraful "6" din 24/04/1920-daca tot discutam despre "drepturi internationale"!)Poti gasi si paragraful 12,rubrica 80 din 1945(Charter Of the United Nations) care "aproba" toate rezolutiile luate in timpul Ligii Natiunilor in legatura cu tot felul de "mandate"(printre ele si cel britanic asupra Palestinei)
-Coloniile despre care vorbesti(si cu care nu sunt de acord din punct de vedere ideologic!!) nu se mai construiesc de mult(se construiest numai in interiorul lor!)!
Exista numai niste incercari ale unor "exaltati" de a crea niste "puncte" care nu vor reprezenta nici un obstacol in clipa cand se va ajunge la o intelegere!
-A fost deja recunoscut un "stat palestinian" ca discuti depre "teritoriile recunoscute"?Stiu ca exista si tari care gazduiesc deja si "amabasadori palestinieni"(Romania este una din ele,inca din timpul lui Ceausescu),dar sa vorbesti despre "dreptul international",e cam exagerat!!
De ce nu s-a discutat despre dreptul international in 1967?Sau chiar inainte?
Sau de ce nu a fost amintit acest "drept" in perioada P.M. Rabin(care nu-mi amintesc sa fi lichidat nici o "colonie"!!)
-In incheiere,pot spune ca palestinienii ar fi avut de mult un stat independent,daca ar fi renuntat la idea de al avea in LOCUL STATULUI ISRAEL(ultima ocazie au avut-o chiar la CampDavid cu P.M. Barak!).
Dar cei care-i conduc(inca) nu pot renunta la ideologia pentru care a fost infaptuit PLO(de catre liga araba!).
Stii in ce an si cu ce scop?
Te intreb ca vad ca esti bine pus la punct cu "istoria regiunii" inca inaintea intemeierii statului Israel.
Si nu vreau sa cred ca nu esti "obiectiv"!
Numai bine,anita47

P.S.Oricum,e mult mai interesant de discutat despre situatia actuala din zona,decat lucruri de acum 70-80 de ani!In care au fost amestecate mai toate marile puteri ale lumii, care "sunt cam absolvite de raspundere"!
E ca si cum am discuta despre situatia Romaniei dupa WW2,facand abstarctie de la intelegerile de la Yalta.
(Prin situatia actuala,ma refer la zona Orientului apropiat DUPA WW2 si aparitia pe harta a statului Israel!)
#6620 (raspuns la: #6607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Titlu: filtre...filme...lumina... - de Dinu Lazar la: 16/12/2003 14:48:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Zapada e un subiect formidabil, pacat ca e alb. Suna ca in butada despre o zona care pote sa fie la Tropice - sau poate sa nu fie - cu "tzara e minunata, pacat ca e locuita".
Peisajele cu zapada fotografiate pe film alb negru au un farmec aparte; constituie unul din subiectele grele ale fotografiei.
Daca este soare si nu avem brazi verzi in cadru, pe film alb negru un filtru portocaliu va accentua reliefl zapezii si va face norii sa se profileze bine pe cer; daca avem brazi sau fetze, un filtru verde e mai potrivit; aparatele cu celula TTL vor face corectia de expunere automat, daca nu, prelungim timpul de expunere cu factorul pe care il gasim de obicei pe montura filtrului.
CIne proceseaza singur filmul, daca va developa la o gama mai joasa si va folosi un aparat de marit cu cutie de amestec si o hirtie mata moale, va putea obtine adevarate bijuterii, footgrafii matasoase cu zapada si o simfonie de tonuri atit in lumini cit si in umbre.
Daca se foloseste film color, filtrul de polarizare este singurul pe care il indic.
Pentru fotografiile de interior, eu as folosi lumina existenta si un film de 800 ISO (ASA) ; filmele contemporane sunt incredibil de bune, sunt elastice, in sensul ca permit supra si sub expuneri de citeva diafragme, si nu reactioneaza violent la diversele temperaturi de culoare; nu as folosi becuri suplimentare de loc, ci numai lumina existenta, fie ea ce anormala sau chiar de la luminarile bradului.
Diafragma 2,8 si 1/30 ar trebui sa fie suficiente pentru fotografii generale, considerind iluminarea unei camere normale iluminate de 2-3 becuri de 100W sau echivalente.
Interesant la filmele de 800 ISO actuale este ca pina cel putin la formatul 18x24 cm nu au granulatie vizibila, sau o au foarte mica, daca sunt bine procesate si bine marite.
Idei despre fotografiatul artificiilor si alte sfaturi utile gasim la www.photo.net , un sit pe care il recomand tuturor celor care vor sa mai invete cite ceva despre fotografie. Amatorilor de fotografie digitala, le recomand, printre altele, un extrem de interesant sit, http://www.luminous-landscape.com/
#6730 (raspuns la: #6579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pentru Sarmi - de (anonim) la: 18/12/2003 02:04:37
(la: Fara titlu’...dar de Craciun)
Exista Dumnezeu sau nu exista ? - o idee indelung dezbatuta de-a lungul secolelor. Exista multe argumente puternice atat pro cat si contra.
Nu am competenta de a putea inclina aceasta balanta intr-o parte sau alta, dar daca Dumnezeu exista fii sigur(a) ca este cu mult dincolo de posibilitatile de perceptie ale tehnologiei oricat de avansate ar fi ea. Asta face imposibila demonstrarea existentei lui pe cale "stiintifica" (plecand si numai de la afirmatia ca este "omniprezent si omniscient" asta il situeaza in pozitia unei constiinte imposibil de imaginat si cu atat mai mult de perceput prin stiu eu ce tehnologie).
Cu toate acestea exista relatari care duc la concluzia ca el poate fi "pus in evidenta" prin anumite experimente, dar numai de natura personala, subiectiva, interioara (daca intradevar suntem creati "dupa chipul si asemanarea lui" e chiar firesc sa-l putem si noi percepe daca chiar ne dorim aceasta).
Iata ce-ti propun: daca intradevar vrei sa afli adevarul referitor la existenta lui provoaca-l sa se "reveleze". Abia in urma unor astfel de experimente poti avea o opinie fundamentata referitoare la acest subiect.
Sper, desigur, ca nu vei aborda o atitudine lipsita de inteligenta prin care sa soliciti stiu eu ce "minuni" sau sa te astepti sa te fulgere raspunsul in urmatorul minut.
Doar provoaca-l sa te convinga de existenta lui si daca chiar este omniscient va sti el sa gaseasca calea prin care cu adevarat tu sa fii convins(a).
Nu uita insa ca daca el chiar exista, el e in pozitia superioara si nu tu. Tu esti cel(cea) care doreste sa-l cunoasca, deci tu esti cel(cea) care trebuie sa fie perseverent(a) pentru a-l "starni" sa-ti raspunda.
Inchei cu parafrazarea unei idei celebre (cred ca apartine lui Victor Hugo) care mie imi place mult prin logica sintetizata cu care trateaza acest subiect:
Daca Dumnezeu nu exista si crezi in el nu ai pierdut nimic, daca el exista si nu crezi in el atunci ai pierdut totul, daca el exista si crezi in el atunci ai castigat totul.

Cu drag.

Daca ai placerea sa mai discutam pe aceasta tema:
vesnic_singur_vesnic_indragostit@yahoo.com
#6824 (raspuns la: #6779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce pot sa va spun? Toate experientele aste tin de atit de multe coordonate, incit e greu sa aplici o formula. Mi-ar place sa va dau un sfat, sa fac o minune...Se pare ca sinteti pasionat de ceea ce faceti, si asta e nemaipomenit zilele astea. Cred ca e important sa va pastrati iluziile (si sensul umorului) intacte. Cine stie ce se va intimpla miine? Daca cineva mi-ar fi spus acum 14 ani ca voi participa la vreo 80 de expozitii in Statele Unite, dupa ce in Romania n-am avut decit o expozitie modesta cu o colega de liceu, la biblioteca Sadoveanu, cred ca as fi ris. Daca cineva mi-ar fi spus acum 14 ani ca voi scrie, si ca toate povestirile, eseurile, si articolele pe care le voi scrie intr-o limba straina, vor fi publicate, sau ca voi fi platit pentru ele.....Am invatat ca
ziua urmatoare e un posibil miracol.

Povestea cu invatatul englezei de pe cutiile de cereale. Presa reduce totul la citeva formule, suna atit de simplu! Adevarul este ca primele incercari le-am facut in 1986, cind am fost sergent in armata romana (alta poveste ireala!). Am avut un manual de engleza de la Universitatea Populara de la Sala Dalles, dar mi l-au confiscat dupa citeva saptamini, pentru ca engleza era limba "capitalistilor decadenti." In State, am cumparat citeva dictionare, incercind sa invat douazeci de cuvinte pe zi. Fara succes, caci cuvinte extrase din contextul frazeologic, nu fac doi bani. De-abia atunci, am inceput sa vizitez un supermarket local, si sa-mi notez fraze de pe cutiile de conserve, etc, ca sa-mi dau seama de structura gramaticala. Acasa, dupa servici, recitam cu voce tare ceea ce invatasem, ca sa-mi formez un context pe care sa-l aplic in situatii reale, de zi cu zi.
M-am inscris la primul curs de engleza la un colegiu local la vreun an dupa ce am inceput sa invat limba de unul singur. Totodata, patronul magazinului unde lucram, m-a incurajat sa vorbesc, sa vorbesc orice cu cumparatorii, si asta m-a ajutat enorm.

Suna foarte simplu in citeva cuvinte intr-un ziar...
#6932 (raspuns la: #6803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un sandwich - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:17:16
(la: Un Craciun perfect)
Te poti droga cu absolut orice. Prietenul meu Kerouac se drogheaza cu sanwichuri, cu placinte, pateuri, hot-doguri, hamburgeri etc. Toti il considera un om nebun, sau cel putin dus de pe fix. Ce face Kerouak, ca toti sa-l priveasca cu suspiciune?

Mie mi-e mila de Kerouac. Este atat de timid, saracul. Si foarte singur. Seamana cu un gandac de bucatarie salvat prin minune dupa ce semenii lui au fost sprayati. De aia incearca sa manance tot, toate placintele si sandwichurile. E o chestie de timp. Sprayul pana la urma il va prinde si pe el, va manca si el din acele seminte otravite, de aia e foarte singur si trist. Este atat de bun Kerouac si atat de deplasat. Mi se pare ciudat ca cineva sa fie suparat pe el

Si totusi sunt atatia suparati pe el, ca nu le-a intors cartile, datoriile, atatea altele. Dar Kerouac, cred, nu face lucrurile astea intentionat, pur si simplu e foarte singur, ii trebuie un sandwich si nimic altceva. Poate o bere. Dar se lasa de atatea ori de baut. Caci prietenia, galagia de la betie e falsa, totul e extrem de fals in capul lui Kerouac, de aia vrea sa scape. Dar falsitatea il cauta, il loveste, se vede pe el fals si vrea sa se sinucida, nu mai stie unde sa fuga, peste tot a fost, nicaieri nu a scapat de sine, peste tot a dat de obsesiile sale, peste tot gandaci, sobolani, fluturi, flori galbene.

Vorbesti despre el ca si cum i-ai cunoaste toate gandurile si simturile.

Un drogat, am in vedere unul care stie sa se drogheze, simte durerea, bucuria, simte atmosfera care macina. Cu Kerouac te gruzesti daca nu-l prinzi in jocul tau, sa stii ca poate fi foarte vesel si asta e cel mai amuzant, cel mai haios si mai sincer ras. Mi-a placut intotdeauna de el, desi uneori fluturii lui ma intristau.

Si Kerouac nu se drogheaza?

Ba da. Cu sanwichuri.

Cum asa?

Pai, nu l-ai vazut cum mananca un sandwich, zici ca a uitat tot, de existenta lui, de lume. El e sandwich atunci. Traieste gustul, timpul in care mananca. Aceasta uitare mi se pare un drog. Daca l-ai droga pa bune pe Kerouac, cred ca n-ar avea nimic. Poate ti-ar cere un sandwich.

Unde e acum el? Nu zicea ca mai trece pe aici?

Ba da, dar e bine daca el ar stie unde e. El urmareste doar jocul gandacilor lui din piept, la altceva nu e atent, nu ca nu ar vrea, dar nu poate, uneori am impresia ca daca i-as rupe un deget (sunt des tentat) i-ar curge toti gandacii, fluturii si sobolanii afara

Dar ce ar ramane atunci din el? Il stiu dintotdeauna cu ganganiile astea. Ce ar ramane?

Un sandwich.


Crede si nu cerceta!...
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
Decat muncitor la noi, mai bine somer in Vest!... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:38:34
(la: Romani in strainatate)
Imi spunea deunazi un cunoscut "de dincolo" ca in Romania, la 14 ani de la Revolutie, totul este nebulos, saracacios si trist. Ca tot romanul patriot, am fost tentat sa-l contrazic. Am incercat insa pentru o clipa sa trec de partea cealalta a baricadei si sa vad lucrurile din punctul lui de vedere. Ei bine, in secunda urmatoare, am realizat ca "de dincolo" situatia de la noi nici nu are cum sa se vada altfel. Legi proaste maresc si mai mult puterea discretionara a functionarului public corupt, pentru ca apoi sa se schimbe de la un an la altul si sa arunce totul intr-o fundatura muceda, gaurile negre se perpetueaza de frica celor care ar putea iesi in strada, orasele raman mizere, iar saracia este dusa pana la limita supravietuirii.

Sa-l acuzi atunci pe somerul care vrea sa plece cu tot dinadinsul din tara pentru ca nu mai poate sa ia de Craciun nici macar o portocala copilului sau? Pai, sa nu-l acuzam, caci iata ce spun cifrele. In vreme ce in Olanda sau Belgia, ajutorul de somaj reprezinta 80% dintr-un consistent salariu minim (1.249, respectiv 1.266 euro), la noi s-a gasit mai cu cale ca omul fara slujba sa primeasca doar 75% din cei 62,5 de "euroi", cat reprezinta brutul nostru lunar. Cand a venit insa vorba de TVA, legiuitorul "istet" si "cu mila" de compatriotul sau nu a facut referendum, ca-n Elvetia, unde natiunea a votat in corpore pentru TVA de numai 6%, ci ne-a trantit dintr-o data una de trei-patru ori mai mare, asa, ca nu cumva sa ne ridicam cu burta de la pamant, ci s-o ducem de pe o zi pe alta, tot taras, tot pe coate si pe genunchi.

Cu 47 de euro, cat reprezinta 75% din salariul nostru minim brut pe economie, am ajuns sa fim priviti de straini ca o a opta minune a naturii, ca niste creaturi de poveste, precum bacteriile care traiesc fara aer. Pai, cum sa nu se minuneze un somer luxemburghez de noi ca inca supravietuim, cand el primeste 1.094 de euro ajutor de somaj si se gandeste ca o duce greu? Stiti ce populatie are Luxemburgul? Doar 410.000 de locuitori, adica de vreo cinci ori mai putin ca Bucurestiul.

Tinem insa musai sa platim, in 2007, la momentul aderarii in UE, acelasi pret la gaze, la benzina, la absolut orice, precum micul luxemburghez. Ca asa vrea UE. Ca lor nu le pasa de noi inteleg, dar ca nici alesilor nostri nu le da prin cap ca-n felul asta nu vom scapa de saracie nici in 30 de ani, asta e mai greu de inghitit.

Practicand exasperantul, masochistul stil al taiatului cracii de sub picioare, ca nu cumva sa luam viteza, vom avea aceeasi zi a cartitei, in care noi ne facem ca muncim, iar ei se fac ca ne platesc.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Crede si nu cerceta!...
UNII SPUN CA AR TREBUI SA NE - de ariane la: 21/12/2003 16:02:01
(la: De sarbatori...)
UNII SPUN CA AR TREBUI SA NE BUCURAM DE TOT CE AVEM IN JURUL NOSTRU!MI SE PARE CA E DOAR UN SABLON,O FORMULA STANDARD PE CARE NU O POT INTERIORIZA!AR TREBUI SA NE INVETE CUM SA NE BUCURAM!SUNT CONSTIENTA CA PERMANENT AR TREBUI SA NE MINUNAM SI SA NE SIMTIM CEL PUTIN MULTUMITI SI IMPACATI CA EXISTAM.DAR OARE,EXISTAM?! NU CUMVA PRIN FELUL NOSTRU DE A TRAI MIMAM VIATA IN TIMP CE EA ISI VEDE DE DRUM FARA NOI,DEPERSONALIZATA?! GRIJI,NEIMPACARE,NEMULTUMIRE,TEAMA,COPII CARE CERSESC,OAMENI SUFERINZI-UN TABLOU AL STARILOR SUFLETESTI SI FAPTICE!DEZOLANT!
ACUM IN PREAJMA SARBATORILOR MA SIMT BINE ; SUNT ACASA CU FAMILIA!DAR EUFORIA VA DURA PUTIN!MA SPERIE CE URMEAZA,REVENIREA.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...