comentarii

duminica la povesti cu prietenele mele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Hai sa va povestesc cateva di - de mya la: 08/12/2004 19:05:50
(la: Frizerii bucuresteni, mai stilati ca niciodata)
Hai sa va povestesc cateva din experientele mele la coafor, in Romania. E interesant, zau.

Acum vreo 15 ani, mi-a venit asa brusc pe chelie, ideea ca mi-ar sta bine blonda. Drept care m-am dus la Hotelul Bucuresti cu o caruta de bani la mine si am gasit o tanti care sa-mi vopseasca parul in suvite dar exact cum i-am explicat eu. Trebuia ca parul in final sa nu arate a par vopsit (ca se pierdea tot farmecul, nu?) ci a par decolorat de soare. Asa incat tipa m-a vopsit de trei ori (in suvite), cu trei nuante de blond, din ce in ce mai spre culoarea mea naturala (saten roscat). Aia a fost unica mea experienta in ale coafor-ului incununata de succes. Mi-am vopsit si sprancenele tot atunci, fiindca cu parul blond si sprancene saten inchis as fi aratat sinistru. Domne' chiar imi statea bine, serios vorbesc. Ce nu-mi placea era ca se luau golanii pe strada de mine si imi stigau ineptii despre blonde (glumele de santier pe care le stiti)

Dupa vreo cateva luni, timp in care parul a crescut si eu am incercat alte "doamne" coafeze (aia de la Hotel Bucuresti era prea scumpa pentru mine, deh)...mi-a trecut elanul brusc si am vrut sa revin la culoarea mea naturala. Ma saturasem de glume cretine si era si destul de frustrant sa tot schimb coafezele, nici una nu-mi facea in cap ce voiam eu. Buuun. M-am dus la coafor-ul din cartier si le-am zis ce vreau. Totul a fost in regula...vopsit, spalat, etc...pana sa se usuce parul...arata totul normal. Dar cand parul s-a uscat, am observat ca toata lumea din coafor se holbeaza la mine cu mana la gura (ca la tara, stiti gestul). Aveam parul verde inchis (in loc de saten roscat). Soc. Noroc ca stateam la 2 minute de casa (au fost cele mai luuuuungi 2 minute din viata mea!). Imi venea sa merg in maini ca sa nu se vada, nu...nu m-am intalnit cu nimeni (cu un caine da' ala nu se pune).

Vopseaua fusese veche si coclise in parul meu, asta a fost explicatia savanta. Inutil sa va zic ca si-au dat cu parerea zeci de "doamne" coafeze, cliente, etc. Nu se mai termina cosmarul, io voiam doar sa plec si sa scap de acolo! Nu am platit nimic (nici bacsis) si am revenit dupa fix o saptamana (saptamana in care am stat ascunsa in casa) ca sa mi se revopseasca parul. A iesit bine, spre bucuria mea sincera!!!!

Culmea e ca tortura nu s-a sfarsit aici. Nu stiu ce-mi vine si dupa vreo 6 luni imi zic...ia sa-mi fac si eu un permanent (primul si ultimul din existenta mea pe acest pamant!). Numai ideea de permanent imi suna cam aiurea...cum adica permanent? Pai cum, tine asa la nesfarsit...ma rog, suna sinistru. M-am dus la un coafor si am cerut un permanent foooarte slab, asa...sa fie parul putin ondulat (parul meu e putin ondulat dar nu destul in mintea mea de atunci). Tanti in cauza era foarte in verva ca nu stiu ce eveniment avea in familie (nunta, botez, nu mai retin). Nu prea era atenta. Eu i-am povestit ce patisem cu 6 luni in urma. Oricum mi-am zis ca trebuie sa o tin sub observatie mereu ca sa nu imi faca vreo prostie in cap. "De ce ti-e frica nu scapi!" M-a lasat prea mult cu solutiile de permanent in par (parul lung) si am iesit in final exact la Tina Turner (jur!!!). Mi-a ars parul pana la radacina! Si-a cerut iertare de 100 de ori da' ce sa mai fac? Nu puteam sa ma pieptan sub nici o forma (par uscat, umed, ud de tot), mi se rupea pieptanul in par. Daca va zic ca aratam ca Tina Turner cand avea ea coama aia in cap...poate va aduceti aminte.

Dupa o saptamana (timp in care imi faceam ceva de genul coc da' iesea ceva de genul coc d-ala supraetajat ca nasa la nunta, Doamne...ce vremuri de trista amintire!!!) m-am tuns numarul doi (fratele meu, carea avea plete ma lua mereu la misto, fiara, voia sa-mi faca poze pentru posteritate dar am refuzat cu demnitate!). Atunci am jurat ca nu mai calc in viata mea intr-un coafor si asa a fost. De regula ma tundeam singura (si le tundeam si pe prietenele mele si toti din jur) asa ca m-am specializat intre timp iar cu vopsitul sau permanentul am terminat in viata asta si pentru eternitate!

Sotul meu s-a gandit sa se tunda inainte de cununia noastra, in Romania. L-a tuns un frizer d-asta din descrierea de mai sus ("Sa va fie de bine!") si pozele de la cununie sunt crunte! Are capul tesit cand te uiti din profil, parca e cioplit in stanca. Trebuia mereu sa-i zic ca se uite la aparatul foto, din fata arata mai de Doamne ajuta...cat de cat. Acum il tund eu, avem o masina automata meseriasa si face minuni (nu mai zic de banii economisiti).

Mesajul a fost prea lung (stiu!) dar am avut chef sa scriu. Poate v-ati distrat citindu-l insa pentru mine astea sunt amintiri de genul...din epoca de piatra. Dar nu m-au marcat psihic ;-).
poveste despre prietenie - de Shtevia la: 21/11/2005 11:45:08
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Eram si sunt o fire prietenoasa…pot comunica orice cu oricine, oricand. E drept, cei mai buni prieteni mi-au fost mereu barbatii, dar am avut si am si multe prietene. Cateva foarte apropiate, chiar si dupa ani de zile.
Cea mai buna prietena mi-a murit la putin timp dupa ce am terminat liceul. Ne stiam de copii. Nu spuneam niciodata ca suntem prietene, fiindca ziceam ca cineva daca te raneste si cu o vorba vreodata, nu iti mai e prieten cu adevarat. Ca sa nu ni se intample, ziceam ca suntem doar colege de banca.
Am avut prietene si in facultate. Am ramas in continuare la fel, desi de unele ma despart mari si tari.
Dar, acum ceva timp, mi s-a “intamplat” ca una dintre cele mai bune prietene – sa se fi rupt de mine, vorbindu-ma urat, barfindu-ma si fiindca eram si oarecum colege de catva timp, toate lucrurile s-au rasfrant neplacut asupra mea. Culmea e ca nu mi-a spus nimic in fata niciodata. Ne intalnisem intr-o zi ca de obicei, apoi o sunasem, mi-a zis ca e ocupata - vroia sa plece catva timp din tara. Apoi, mi-a trimis un mail urat, rau, ranchiunos, meschin si imi cerea sa nu ii raspund vreodata la el si ea de atunci incolo nu ma mai cunoaste…Nu l-am inteles, la fel cum nu am inteles-o nici pe ea, care ii spunea fiecarei persoane care ma stia alta versiune a povestii “despartirii” noastre – nici una reala. Nu am suferit decat din cauza faptului ca nu am inteles si nu inteleg nici acum (iaca 2 ani jumatate) ce s-a intamplat. Ma gandesc ca nu am stiut eu citi in sufletul ei, ca am ranit-o fara sa vreau. Dar eu nu i-am facut rau, dimpotriva i-am stat mereu alaturi in problemele ei, imi schimbam programul dupa ea, ca sa mergem la film, ori aiurea prin magazine si niciodata nu am vorbit rau despre ea, ba nici macar nu am gandit…Are o fire mai ciudata si putina lume o place si erau multi cei care veneau sa imi spuna rau de ea, dar le ziceam ca e prietena mea si sa nu mai spuna nimic. De fapt, nu prea mai are acum nici o prietena; dintr-un motiv anume, si-a rupt toate relatiile cu prietenele vechi, la vreo doi-trei ani dupa divort. Poate ca doreste sa fie singura, nu stiu…Oricum, i-am respectat hotararea. Si daca maine va veni sa reia legatura, niciodata nu o sa ii amintesc de toata "povestea" asta fara noima, pentru mine.

E foarte greu sa intelegi oamenii in adancul lor, mai ales daca iti spun ceva si gandesc altceva. De asta ziceam si in conferinta cu “misterul” ca daca nu spui sincer ce crezi, simti, nu poti comunica real cu nimeni.
Mama m-a invatat de mica sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu cer de la ei mai mult decat dau. Iar eu sa fac tot ceea ce pot pentru altii, cand pot, cand nu…sa merg mai departe, ca sigur cineva are nevoie de mine, de un sprijin, un zambet, o incurajare, o mana intinsa…si asta incerc sa fac mereu…

Cred ca prietenia este ceva ce nu incape in definitii, nu poate fi limitata la un concept, o notiune vaga. E o traire, o implinire si tine de suflet. Ca tot ceea ce tine de suflet, nu prea incape in cuvinte.
O poveste dureroasa...si adevarata!!! - de Areal la: 21/01/2009 14:18:07
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
" Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata...a vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata- o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru " alta data "- i-am spus.
La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copii imi spun " ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George- un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele....avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar...mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
-Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
-Fiul meu, merge. Si e perfect.
Sharon Drew Morgen
#395188 (raspuns la: #394567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum ii convingi pe prieteni sa caute un duhovnic? - de (anonim) la: 09/03/2004 13:49:35
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
La ultima Liturghie la care am participat, dupa saptamana a doua de post, preotul bisericii in care ma aflam a sugerat in predica de la sfarsitul slujbei sa ne convingem prietenii si cunoscutii sa vina la spovedanie in acest post al Pastelui. Asadar, in urmatoarea zi am incercat sa vorbesc despre acest act unor prietene. Una a ignorat complet mesajul meu, alta mi-a raspuns ca nu poate tine post culinar si de aceea nu se poate spovedi, iar ultima mi-a spus ca acolo in Africa, unde ea se afla, nu are nici o biserica ortodoxa prin preajma si, mai mult, prietenul ei este de cu totul alta religie. ...Cum sa le fac, totusi, pe prietenele mele, sa inteleaga, ca e important sa aiba un duhovnic?
De ce, de obicei, numai o nenorocire sau numai o cadere te aduce in Biserica?
Altfel, in lumea in care traim, cand esti integrat unui stil de viata prea putin duhovnicesc, cum mai poti descoperi valorile crestinismului in general si ale spovedaniei, in particular?

Farmecul Dupamesii - de LMC la: 31/07/2004 01:39:15
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Ce bine ma simt cind ajung acasa si-s intimpinata de un miros de curatenie si de florile de lavanda culese din gradina mea. Imi salta inima de bucurie iar trupul obosit mi se relaxeaza la prima vedere a ordinei din casa. Curtea proaspat udata, iarba manichiurata, florile fara uscaciuni si Gamalie intins pe burtica la umbra bradului...ah, viata....merita traita.

Afara nu mai este asa de cald, si-mi deschid toate geamurile si toate usile. Imi place cind simt briza aerului racoros serpuinduse prin camere, cind vad ondulatiile perdelelor in bataia vintului si clipele cind singurele sunete penetrind incaperile sint ciripiturile pasarelelor de-afara. Sint fermecata de lumina soarelui de dupamasa si razele lui care se inghesuiesc printre ramurile copacilor si-si fac drum in camera de zi. Pe masa din sufragerie am o vaza mare plina cu flori de Floarea Soarelui care sta pe o esarfa vaporoasa cu un imprimeu de flori pamintii si brodata cu fir de lame auriu. In bataia razelor aceasta priveliste arata ca o poveste de parca in orice clipa va apare Zina Florilor sa-mi ureze o seara placuta. Imi aprind zecile de luminari din casa si mirosul lor parfumat este luat la un dans agale de briza aerului racoros. Hipnotizata stau si privesc in jurul meu si in inima mea ii multumesc lui Dumnezeu ca a mai trecut o saptamina cu bine.

Ma asteapta un weekend de relaxare; mi-ar place o excursie la ocean. Nu stiu daca vom ajunge dar sper. Duminica avem invitati niste prieteni la cina. Ma bucur ca, asa cum v-am zis alta data, de cite ori avem invitati la masa ne ramine destula mincare sa mincam pentru doua zile. Luni si Marti am scapat de bucatarit.

Ieri si alaltaieri cind imi curatam casa si curtea in mintea mea se invirteau toate cuvintele care le-am citit si scris pe cafenea. Mi-am dat seama ca in acest loc se intilnesc oameni din toate unghiurile pamintului si fiecare dintre noi avem ceva de spus iar in cele mai multe cazuri ce avem de spus e interesant. Ma bucur ca am acest prilej, si ma bucur ca in acelasi timp sint onorata de a cunoaste si intelege atitea puncturi de vedere.

Mi-am adus aminte de ultima data cind am incercat o grupare asemanatoare pe Yahoo. Incercarea a fost nascuta moarta pentru ca n-am putut rezista sa citesc aiurelile scrise de unul si de altul. Nu exista nici un fel de conversatie, doar bazaconii. Era unul care saracul scria tot felul de poezii de dragoste, cica pentru viitoarea lui sotie, dar el nici macar o prietena nu avea. Credea ca-i un oarecare Eminescu, dar nici de departe nu mirosea. Tot in gruparea asta era una care se baga in seama tot timpul, imi aducea aminte de ‘Cheerleaders’ de la liceu. N-avea nimic de spus, dar spunea si ea ca sa se-auda. Am rezistat o luna, probabil mintea mea optimista credea ca doara doara se va schimba tonul prostiei si vor intra si inteligentii pe fir.

Cafeneaua insa nu se poate compara. Aici gasesc inspiratie, aici imi cumpar muze in schimbul timpului meu liber. Doamne, ce binecuvintare mai e si Cafeneaua asta! Mii de multumiri Daniele!

Pina in momentul acesta numele de Cafenea imi creia in mintea mea imagini ca in tablourile pictorului Henri Toulouse-Lautrec,

http://www.artchive.com/artchive/T/toulouse-lautrec.html#images

dar acuma imi vine in minte o alta imagine, o imagine care simbolizeaza creatie, inteligenta, creativitate, filosofie, religie si istorie. Este vorba de pictura “Scoala din Atena” de Raphael.

http://www.artchive.com/artchive/R/raphael/school_athens.jpg.html

Picturile lui Lautrec ramin totusi undeva in spatele zidurilor catedrale ale ansamblului cafenelei.

De-acum inainte de cite ori voi vedea aceste imagini imi voi rasfoi memoriile placute sau mai putin placute al momentelor petrecute la cafea cu voi.
Eh, daca... - de TeodoraPA la: 15/05/2005 19:07:04
(la: Penibilul)
Daca va tot vad povestind de toate imi fac si eu curaj si va zic cea mai penibila povestioara din viata mea. Sunt ele cateva, dar asta e cea mai cea mai.
Deci din categoria - D'ale fetelor:
Aveam vreo 14-15 ani. Eram in tabara cu scoala undeva prin judetul Covasna. Ca in orice tabara, mi-a placut si mie de un tip, nici el nu era tocmai indiferent, deci frumos, totul bine, inocenta, zambete, priviri,... Mergem intr-o zi in excursie cu un autobus, autocar, nu stiu ce era. Din pacate era mult prea mic pt cati eram noi, scolarii, asa ca d-na profesoara ne sugereaza sa ne punem fiecare fata la cate un baiat in brate. Al meu, cel de care imi placea si care ma placea, ma ia pe mine. Eu in rochita, draguta, rosie in obraji,... afara cald, totul frumos. In fine, ajungem la destinatie... Penibilul se intamplase. Coboram noi din masina, ne ducem fiecare grupuri grupulete sa vizitam nu mai stiu ce. Eu cu fetele bineinteles. Emotionata, ametita, nici nu stiam ce am de eram asa de cu capul in nori. Tipul vine dupa mine si ma intreaba daca nu vreau sa merg cu el. Eu nu, ca rusinoasa, vorba aia... Si el ma intreaba... de ce? De asta? Si imi arata o pata de sahge la el pe pantaloni. Imi venise ciclul si fiind in rochita, si nu se foloseau tampoane pe vremea aceea, ma rog... Vreau sa va zic ca tot restul taberei tipul respectiv nu a mai existat pt mine. El a mai incercat, le intreba pe prietenele mele, venea la mine la camera, dar eu nu-l primeam. In plus, am mai auzit de la vreo cateva persoane, care stiau ce se intamplase. Nici el nu si-a tinut gura. Adica nu a fost rau intentionat, dar se sfatuia cu prietenii lui, ca de ce nu-l mai vreau, ca el nu gresise nimic, si bineinteles, povestea...
Varsta, ce sa-i faci.
Imi imaginez la cati o fi povestit el patania asta ulterior. Dupa ce ne-am intors din tabara ne-am mai intalnit de cateva ori prin oras, eu rosie ca focul, il salutam si fugi frate, dispari.
________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
Ma gindesc adesea, - de Mi7haela la: 26/05/2005 07:54:40
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
uneori pina la obsesie, ce mi se intimpla de-a lungul intregii vieti. Imprejurarile m-au despartit de toti-toti prietenii/prietenele mele, fara nici o exceptie. Asta incepind de la prima fetita cu care ma jucam in curtea bunicii.

Prima data am plecat eu la parinti, cind am inceput clasa intiia. Apoi pe noua mea prietena au inscris-o parintii la liceul de corergrafie din Bucuresti. Statea la internat acolo, ne mai vedeam in vacante, dar numai pentru citeva zile pentru ca eu plecam cea mai mare parte a timpului la bunici. Si tot asa, viata m-a despartit geografic de toata lumea, de toti prietenii, din toate etapele vietii mele.

Cel mai adesea ei au plecat. Eu am plecat doar prima data. Unii au plecat in alt oras, altii in alta tara. Dar nu conteaza cit de departe. Nu tin legatura constant cu nimeni, dar stiu de fiecare unde este si in linii mari schita vietii sale, scheletul. Uneori ma intilnesc cu cite unul dim prietenii mei de suflet pentru scurt timp. Atunci e ca si cind n-am fi fost niciodata departe, doar ca avem multe de povestit.

Cu timpul, cu virsta vreau sa spun, nu stiu cum se face, dar intilnesti tot mai greu oamenii cu care sa poti fii prieten adevarat. Ceilalti sint doar cunostinte, amici cu care poti petrece timpul in mod placut. Dar prieteni cu care sa poti imparti si ultimul gind tot mai rar.

Au fost perioade cind n-am avut nici un prieten drag. E foarte greu atunci. Lipsa cuiva apropiat o simt aproape mereu, si la bucurie, dar mai ales la greu.

Subiectul asta a venit chiar acum, cind prietenul meu din ultima perioada se pare ca va pleca din partea asta de tara pentru totdeauna, pentru a se intoarce in locurile natale. Nu-i inca sigur, nu-i inca stabilit. Dar cred ca lucrurile curg intr-acolo...
Oare de ce mi se intimpla asta mie?! Nu ma pot impiedica sa nu ma gindesc la destin, la chestii de genul asta. Nu exista nici o singura exceptie, nici una.
Pentru a vedea si singurul aspect bun (sint optimista din fire, tot partea plina a paharului de obicei), asta e intr-un fel bine, pentru ca toti mi-au ramas cei mai buni prieteni, nimic n-a intervenit intre noi sa simtim ca nu mai sintem prieteni.

Dar nu pot sa nu ma gindesc, sa nu ma intreb, sa nu ma framint: de ce? De ce? De ce mereu-mereu?...
Pentru Horatiu, Rodi, Happy, Irma, Maan - de HateFree la: 17/07/2005 06:18:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Toate comentariile voastre mi-au venit asa ca o palma peste fatza, toate in aceeasi seara. Ma simt acum ca si cum as fi la gradina zoologica, voi privitorii si eu animalul. Nasol sentiment, dar daca tot am intrat in hora o sa joc pana la capat.

Apropo, stiti bancul cu ardeleanul care se uita la o girafa la zoo? Ei bine, se uita el cat se uita, se mai uita cat se mai uita, dupa care pleaca si zice: "No, asha ceva nu exista!"

Cam asa si pe aici pe la voi. Ce ma face sa ma simt cel mai prost este ca vreti sa "intelegeti" intr-un mod strict rational cum sta treaba cu gay. Daca s-ar putea, ati vrea si o ecuatie fara nici o necunoscuta a chestiunii. Dar nu se poate asa ceva. Si cand se va putea, discutiile noastre vor fi in van.

Oricum, va iau pe rand, ca la scoala (asa m-a invatat mama ca e bine, lol):

Horatiu:

No offence, Horatiu, dar nu pot sa nu incep prin a-ti spune ca ai un limbaj de lemn, omule, cum rar mi-a fost dat sa citesc! Parca ai fi o entitate din alte sfere care nu are pic de carne pe el!!!! Anyway, iarta-mi observatia, dar chiar m-a socat tonul explicit, rigid si quasi-stiintific al comentariului tau....

"Din pacate insa, tu ne spui ca mai sunt si alte diferente, adica un creer de femeie intr-un corp de barbat - am dreptate?"

Nu am spus nimic care sa aduca macar vreun pic cu afirmatia de mai sus!!!!! Reciteste ce am scris, te rog!

"Daca persoana este de sex opus (nu ne-aparat "buna") privirea se intoarce instnctiv intr-acolo si intr-o fractiune de secunda se evalueaza varsta, greutatea, amanunte de infatisare sau/si vestimentare odata cu care - categoria culturala, si oportunitatea unei abordari... Tu, HateFree reactionezi asa la femei sau la barbati?"

La barbati, dar nu intorc capul toata ziua-buna ziua!!! Doar dupa exemplarele cele mai reusite!!!
Desi atunci cand vad o femeie foarte frumoasa si cu tzinuta demna si sigura de sine, intotdeuna imi intorc ochii dupa ea.:))


"esti convins ca cu toata experienta ta homosexuala nu este posibil sa se gaseasca o femeie cu care chimia ta sa fie perfecta?"

Nu, nu sunt convins. Doar ca pana acum nu am gasit-o. Nu stiu ce se va intampla atunci, ar fi stupid sa eman scenarii pt o situatie la care nu m-am gandit inca.

"ne spui ca te-ai indragostit (cel putin o data) de un alt barbat. Cum a primit celalat barbat relatia asta? Era deja homosexual? L-ai abordat tu pe el sau el pe tine? (oare are importanta?)"

Lol, fireste ca era gay, a fost o relatie frumoasa, de atractie reciproca, care a durat vreo 3 ani. Chiar nu conteaza cine pe cine a abordat sau mai stiu eu ce.

"Daca te vei simti atras de un barbat str8, ce vei face? Iti vei lua riscul sa-l umpli de scarba marturisindu-i sentimentele tale? Vei merge mai departe incercand sa-l seduci si sa-i schimbi orientarea? (ce arme ai putea folosi? - o sa-l imbeti?) Vor fi sentimente mai puternice (gelozie) care iti vor intuneca ratiunea? Uneori dragostea respinsa se transforma in ura. Ar fi posibil sa urasti pe toti barbatii str8 de care ai putea fi initial atras?"

Ehe, fara sa-ti dai seama ai atins un punct sensibil al tuturor gay-lor: barbatul str8 din viata lor! The ONE!
Iata cum a fost la mine (e doar povestea mea, nu va pripitzi sa generalizati si sa trageti concluzii, va rog!!!): l-am intalnit in facultate, am fost colegi de an, era superb (e superb), am crezut ca e gay, l-am abordat sa lucram impreuna la un proiect, a acceptat, am descoperit ca EL e str8, nu-i nimic, mi-am zis, oricand exista o a doua sansa, au urmat vreo 5 ani de prietenie apropiata si colaborari profesionale, 5 ani cu gesturi mai mult sau mai putin tandre din partea mea pe care el nu le-a refuzat niciodata, apoi o criza emotionala de-a mea in urma cu doi ani, cand eram intre doua relatii. Criza asta m-a determinat sa-i spun LUI ca sunt gay, mi-a raspuns ca si-a dat seama de mult, plus ca auzise niste zvonuri, i-am spus ca sunt indragostit de el, mi-a spus ca si-a dat seama si de asta, dar ca nu poate face nimic, ma iubeste foarte mult si el, dar ca pe un frate, nimic mai mult, nu poate altfel. Discutia a durat vreo cateva ore, eu, recunosc, am fost putin mai agresiv si emotional, el defensiv si de bun simt, relatia si-a revenit la normal, inca suntem cei mai buni prieteni, nici o scarba la mijloc, nici o greatza din partea nimanui. Amanunt haios pt mine: ceea ce mi-a spus el in discutia pe care am avut-o atunci ca aprecieaza la mine este faptul ca, desi eram indragostit de el, de cate ori am dormit impreuna, niciodata nu am incercat sa-l ating sau, ma rog, sa-i fac alte chestii. Nici macar cand bausem un pahar de vin. Acum, retrospectiv privind, ma mir si eu cum de-am reusit :))))

Iar despre ceilalti prieteni str8-barbati, pai mai toti stiu, direct sau indirect, despre preferintele mele sexuale, cativa dintre ei imi cunosct si bf-ul. Si nu am vazut pe nimeni sa se umple de scarba cand i-am spus, oamenii sunt mult mai umani atunci cand au de-a face cu oameni pe care-i cunosc si nu cu concepte, Horatiu.


"Cum v-ar fi ravasite sentimentele? HateFree: ai o schema pt astfel de situatii? care e reteta ta?"

Lol, nu am reteta pt asa ceva, ar fi si aiurea si inutil sa traiesti dupa retete. Mi s-a intamplat de cateva ori sa mi se spuna de catre o femeie pe care o cunosteam destul de bine ca ma iubeste, dar nu as vrea sa dau detalii despre asta acum. Ceea ce conteaza este ca inca sunt in relatii bune cu majoritatea (lol, suna stupid asa cum am scris, e vorba de 3 femei, 1 ma uraste, pe 2 inca le consider prietenele mele si viceversa).




Rodica, pune-ti broboada pe cap si mainile in sholduri si te pregateste:

"in primul rand nu despre ura e vorba aici. Mai degraba despre indignarea "diletantilor, ignorantilor, bigotilor" samd hetero"

pai intre dushmanie si dispretz, parca prefer prima varianta...iar citatul tau e umplut cu forta ca sa sune bine, eu nu am folosit decat cuvintele speculatii ieftine si diletanti. Si nu m-am referit la tot forumul, Doamne-fereste.

""La ce ne-ar mai fi dat natura si minte si constiinta si de toate daca scopul final ar fi doar propasirea speciei"
Exact de-aia ne-a dat natura minte si mai ales constiita. Natura n-are alte scopuri decat supravietuirea, viata. Scopul tau poate sa fie altul (chiar asa, care e?). Treaba ta in fond."

Pai, conform axiomei tale, toate cuplurile str8 care nu pot avea copii sunt USELESS. Suna aberabt si fascist, nu crezi? Eu sunt de acord ca trebuie sa existe bun simt si buna masura in toate, dar tu deja esti la cealalta extrema!
Cat despre scopul meu in viata asta, mi-e rusine sa-l marturisesc aici. Nu ca ar fi vulgar, dimpotriva, ar parea infantil pentru cinicii de pe aici.

"si cam cat de mic copil erai tu cand te uitai la filme porno? In ce ma priveste pot sa-ti spun acelasi lucru. Cand ma uit la filme porno nu bag de seama barbatul, ci femeia. Si nu sunt lesbiana. Porno e doar porno, nu-ti construiesti viata pe modul in care percepi pornografia."

La 10 ani am vazut primul film porno, la 17 pe al doilea. Primul a fost accident, al doilea si restul intentionat.
Cat despre cum privesti tu la filmele porno nu stiu cat de relevant e, dar intreaba-ti sotul si toti prietenii masculi la ce se uita ei in filmele porno. Si daca vreunul o sa-ti spuna ca la p... tipului care i-o trage tipei, e nasol pentru tine.... E o conspiratie gay la mijloc :)))

"Ar trebui sa te consideri fericit ca te-ai nascut in Romania si nu undeva in Asia sau Africa."

Eu as fi preferat SUA, coasta de est...Desi nici Japonia, in trupele de samurai, nu suna foarte rau (glumesc :))))


""nu am suferit niciodata de fisuri anale (this one was for rodi, lol)"
razi tu, razi... dar fisurile anale si proctitele( ca sa nu mai vorbim de SIDA si de alte boli transmise sexual) , intreaba orice medic, au incidenta mult mai mare in homosexuali decat in teterosexuali. "

lol, pai conform principiului asta, mult mai raspandite sunt afectiunile vaginale (vezi numai chisturile)la femeile str8 decat la cele gay...Sa renunte ele la heterosexualitate doar pt un asa amanunt????

"Asa ca... ce mai in colo si-n coace, nu esti out.Asa-i? Altfel, iti spun sigur ca nu vei mai fi "iubit" mai ales de colege, in sensul pe care l-ai sugerat tu. Interesant ca pui atata emfaza pe cei care te iubesc, parinti, profesori, colege. Dar tu ii iubesti? Iti iubesti parintii?"

Complex. Pe rand: sunt in/out. Mama mea stie (recunosc, nu voit din partea mea a aflat), restul familiei nu stie. Majoritatea prietenilor mei stiu. Colegii si colegele nu stiu direct nici unul, dar indirect toti. Si nu fac nici un caz din faptul ca sunt o persoana carismatica, am vrut doar sa subliniez faptul ca, desi sunt gay, nu eman nici un fel de energii/aure care de care mai negre si urate si ca sunt o persoana iubita si placuta de cei din jur. Atat doar.
Iar despre partea cu iubirea de parinti, daca faptul ca simt sufleteste nevoia sa-mi sun parintii sa-i intreb cum se simt, de ce au nevoie, sa le povestesc ce am mai facut eu si sa-i chem sa-mi vada proiectele publice se numeste iubire, atunci da, imi iubesc parintii.

"Ok, lasand la o parte aroganta cu care, cu putine exceptii, homosexualii care au scris pe acest forum ne-au obisnuit, se intelege din fraza asta ca ar trebui sa ne fie clar din relatarea ta de ce esti tu asa. Ei bine nu e clar, trebuie sa ne spui... e din nastere? din cromozomi, datorita mustelor de otet? datorita incalzirii globale?sau care?"

Atunci cand vorbesti pe tonul pe care vorbesti, sa nu te astepti decat la o reactie de genul: NU, NU TREBUIE SA-TI SPUN NIMIC, TANTI!
Oricum, orice ti-as spune direct eu tzie nu ti-ar folosi decat ca prilej pt o noua dizertatie cu acelasi scop. Asa ca nu vreau sa fiu amestecat in cercul asta vicios al teoriilor sterpe. Prefer sa cochetez din afara.

Cat despre arogantza mea, imi cer scuze, dar e o reactie fireasca la stilul unora tzatzesc (= care nu pricepe nimic ca lumea, ci doar apuca faramitze de ici si de colo si reconstituie universul) de a diseca niste oameni.

Am intalnit gay pe care nu i-am suportat, m-au enervat prin superioritatea tampa sau prin efeminarea excesiva sau prin mai stiu eu ce, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i urasc sau sa-i dispretuiesc. Am trecut peste, am incercat sa-i inteleg si, atunci cand am avut cu cine discuta, sa le si explic ce cred eu despre anumite lucruri. Dar de aici si pana la a spune unui om ca e stricat, e cale lunga.
Daca nu ma insel, nici doctorii nu spun pacientilor lor ca sunt nebuni...Oare de ce?

Un singur lucru, Rodi: Hate Free sau Free Hate sau cum mi-ai mai spus tu inseamna de fapt Free of Hate=HateFree.
Nu sunt asa o persoana inraita si inversunata cum crezi tu, dimpotriva, imi place sa vad partea plina a paharului. Doar ca atunci cand sunt incoltzit, imi scot si eu canini la iveala. Hai sa auzim numai de bine si sper ca data viitoare tonul conversatiei noastre sa fie altul din partea amandurora, ce zici? Pana una alta nu avem motiv de ura, iar eu cred ca nici de dispretz.


So Happy:

Tu nu ai pus nici o intrebare, doar diagnostice. Asta-i si scopul tau in viata, sa infierezi ce nu intelegi, nu?

Intrebare pt op (sau cum se numesc sefii pe aici): Cum e posibil ca o asemenea persoana sa aiba un cont activ pe acest site????? Chiar nu se sesizeaza nimeni? Limita bunului simt a fost de mult depasita...


Irma:

Mersi mult, acum chiar am nevoie! Numai bine si tie! :)



Maan:

"am o intrebare, din pura curiozitate: partenerul tau 'pasiv', atat timp cat se comporta ca atare, se simte femeie?
la randu-ti, il tratezi ca pe o persoana de sex feminin?
incerc sa-nteleg, doar."

Nu.
Nu. Adica nu incerc sa proiectez fatza unei femei peste chipul lui. Fireste ca sunt tandru si dragastos, dar la fel e si celalalt, nu? Ma rog, are violenta satisfactiile ei, dar in cantitati bine dozate&plasate.

De altfel ma indoiesc ca intr-un joc erotic str8 termenii ecuatiei sunt clari: femeia=supusa, barbatul=dominant. Mie tocmai alternarea rolurilor si schimbul de putere del a unul la altul mi se pare excitant, fie el intr-o partida str8 sau gay.

Cat strict despre sex in relatiile gay, as vrea sa repet niste lucruri care s-au mai spus pe aici: cand se pomeneste cuvantul gay, toata lumea isi inchipui doi barbatii, unul capra=pasiv, altul care domina=activ. Nu e deloc asa de schematic. De cele mai multe ori partenerii sunt versatili, iar actul sexual se poate rezuma doar la o masturbare reciproca sau la sex oral. O relatie sexuala gay nu presupune neaparat si sex anal (aici depinde de sensibililatea zonei si de pragul psihical fiecaruia), de cele mai multe ori preludiul si tandreturile premergatoare sunt mult mai intense si exprima mai bine ce simt persoanele alea doua. Eu cel putin asa simt.


Hai sa va mai spun un banc de final, ca tot omul are nevoie si de voie buna, nu doar de incrancenare si scarba (ptiu, na, ca m-ai molipsit, nea Horea, lol).
Ion si Vasile, morti de foame, cu cativa lei in buzunar: Ce ne facem, ma?
Vasile: Ioane, taci tu ca stiu io! Mergem in piata si cumparam de la tzaranci o tzatza de vaca!
Ion: Ei, draci!
Vasile: Taci, ma. Apoi mergem la bufet si comandam tot ce-om vrea noi!
Ion: Asa, da!
Vasile: Si cand or vrea sa le platim, io scotz tzatza asta de vaca, ma deschiz la prohab si pun tzatza in locul dansei. Tu te-apleci repede si mi-o sugi!
Ion: Ei, draci!
Vasile: Tzatza, ma, pa care o tzin in locul dansei.
Ion: Aaa, asa da!
Vasile: Si aia din bufet, scarbiti (lol), ne-or da afara fara sa ne mai ceara nici un ban.

Zis si facut. Si au mancat asa Ion si Vasile saptamani la rand. Intr-o buna zi, Ion, care-si fura toata bataia de fiecare data, zice:
Ma, Vasile, ma, ia sa-mi dai tu azi tzatza aia mie, ma! Ca io m-am cam saturat de cati pumni in cap am luat!
Vasile: Aoleu, Ioane, pai ce crezi c-o mai am? Am pierdut-o dupa prima incaierare!

:)):)):)):))
Hai noapte buna tuturor sau sa aveti o zi buna, dupa cum e fusul orar,
HateFree (=Free of Hate)


#59986 (raspuns la: #59424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hm, prietenii... - de gigi2005 la: 18/11/2005 19:36:33
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Se spune ca prietenul se cunoaste la nevoie. Pentru mine prietenii s-au cunoscut la nevoia...lor. Cand am avut si eu nevoie...pas!
Prietenii inseamna mult pentru cine ii are, pentru cine nu... sa nu-si doreasca. Conteaza mult si clasa sociala, mediul in care te invartzi si starea materiala a prietenilor pentru ca de obicei prieteniile incep si se termina cu banii.
Eu nu dau imprumut bani (sau orice altceva) niciodata la nimeni pentru ca atunci cand trebuie sa inapoieze incep injuriile: uite ba, a dracu, are bani si-mi cere mie banii inapoi. Tocmai acum cand aveam atata nevoie! uitand de fapt ca a promis sa-i dea atunci cand i-am cerut.
Alti prieteni imi cereau bani frecvent si le dadeam fara probleme. Odata nu am putut sa-i ajut pentru ca eu insami avusesem nishte cheltuieli neprevazute. Le-am explicat si pareau ca au inteles. Dar m-au barfit la toate cunostintzele noastre ca am bani si nu i-am ajutat.
Asa s-au destramat toate prieteniile mele. Si am constatat ca banii aduc si duc prietenii.
Trist dar adevarat, din pacate.
Cred ca, totusi, partenerul de viatza mi-e cel mai bun prieten.
YZman - Completare a scenariului... - de reincarnat la: 29/12/2005 13:06:20
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
YZman,

Pentru ca locul meu de bastina nu-i departe de al tau, Prutul le desparte simetric... si pentru ca sint la virsta cind am si eu copii adolescenti as putea sa inteleg toate partzile povestii tale si mai ales sa intzeleg atitudinea personajelor.

Motivul pentru care "baba de 70 de ani" (care de fapt ar trebui sa fie deja la pensie) este impotriva fetei si nu a baiatului este ca in general femeile, si mai ales mamele de baietzi, considera ca nu exista fete destul de bune, destepte si frumoase pentru "odorul" lor. Mai exista mentalitatea ca fetele sinte cele rele si le ademenesc baietzii. Ca intotdeauna "capra este cea care ridica coada in sus"...
Itzi amintesti de povestea lui Creanga: "Soacra cu trei nurori"?!...
Deci asta nu-i de azi de ieri!

Acasa, eram mezinul si singurul baiat intr-o familie cu sase surori. Prietenele mele trebuiau sa fie analizate si cintarite de toata familia.
Nu ca as fi dat atentzie la parerile lor... dar trebuia sa suport presiunea de la toate cele "sapte pacate" din familie (mama si cele sase surori).
Singurul care m-a intzeles a fost tata.

Well, toate bune si frumoase. M-am casatorit, dupa o prietenie de cinci ani, cu o colega de liceu si de facultate, care avea si inca mai are 1000 000 de defecte si cu care traiesc fericit de 25 de ani.
Cind sotzia mea a ramas insarcinata cu primul copil, toate surorile au inceput sa calculeze cite luni au trecut de la nunta... si de geaba le-am spus ca ne-am grabit cu copilul ca sa avem prioritate la repartzie. Tocmai se daduse legea "legarii de glie" a stagiarilor.

Anyway, cut the long story short. Daca eroii tai se iubesc trebuie sa-si vada inainte de dragostea lor. Nici un sacrificiu nu este destul de mare pentru a fericit in long term. Dar daca unul dintre ei nu este destul de serios ar fi bine sa fie macar onest si sa curmeze suferintza ceiluilat. Cind faci sacrificii in dragoste te legi si mai tare de cel pentru care te sacrifici si durerea unei rupturii devine si mai mare.

Toate cele bune.


#97593 (raspuns la: #97180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hi! @jennifer - de Lteo la: 30/08/2006 19:34:48
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
deci... binenteles ca m-am simtit un pic atacata... si de fapt, mi-am dat seama dupa cateva secunde, ca de fapt nu e nevoie sa-mi apar credinta, sau pe Dumnezeu... ptr ca in Biblie chiar spune, ca Dumnezeu nu asteapta sa-L aparam...

tu ai pus felul cum iti petreci timpul, sau cum iti place sa-l petreci, intr-o lumina buna... am facut-o si eu... numai ca tocmai asta e, nu prefer sa ma "distrug" intr-o discoteca, intr-un bar,...
si e normal ca biserica e deja mare parte din viata mea, din moment ce merg la biserica de cand ma stiu..
dar e altceva, e vorba de prietenii... cand am zis ca-mi petrec serile de vineri impreuna cu fetele de la biserica,...noi ne rugam impreuna, vorbim, radem.. sa stiti ca si noi radem mult, (poate mai mult,)...
si ce se pare mai bine, sa bei impreuna cu prietena cea mai buna, sau sa te rogi cu prietena cea mai buna...?!
daca nu merg o vreme la serviciul de duminica... imi lipseste... dar asta, cred ca e mai greu de inteles... in orice caz, are de-a face cu "partasie" cu alti crestini...

no, dar... e vorba de altceva, Jenny... ;) e vorba de faptul ca eu am pace, am viata vesnica... apropo...
sa zicem ca crestinismul nu e adev., si-mi dau (sau iti dai) seama, cand mori...
n-ai pierdut nimic, si inca ai mai avut o viata frumoasa.
dara daca e adevarat, real, daca nu e doar o inventie,... si nu ai fost crestin, iti dai seama ca totusi exista un iad si-un cer...
in ambele cazuri, fiind crestin, ai doar de castigat...

apoi... mai sus pomenisem Biblia... e geniala, e cea mia citita carte pe toata planeta...
e MULT PREA GENIALA PTR A FI DOAR INVENTATA...

in unele cazuri am chiar auzit, ca unii oameni prefera sa angajeze crestini, din cauza ca-s cinstiti... iarasi ceva, de unde castigi: ai un nume bun...
si eu ma duc cu prietenele mele la plimbare(recunosc, nu chiar des, din cauza ca si fam. mea are nev. de mine),
si eu ascult ce muzica-mi place...
si eu am probleme, conflicte, cateodata note rele, cateodata necazuri...

dar eu am un alt fel de personalitate, de STIL DE VIATA, eu sunt crestina!!! si ma comport altfel cu oamenii, cu problemele mele, cu problemele lor, ...
stii cateodata cand imtram intr.o belea, si nu stiam ce sa mai fac, imi aminteam de o alta belea, de mai inainte, si cum "se rezolvase" ea.
adica, dupa ce-mi faceam griji, disparea cu incetisorul, ...
si-asa am invatat, sa-i zic lui Dumnezeu las pur si simplu totul in mainile tale...

sunt atatea "filosofii", despre natura, om, nevoile lui, etc etc etc...
si se spune, ca din credinta si vointa omului pot sa se-ntample multe............

deci, vointa ar fi acest "zeu"....

dar eu sper mai mult, astept mai mult, motivatia mea e alta.
si primesc multa putere, sa stiti... de ex pe moment sunt f stresata,... un frate care a avut meningita in spital, probleme si acasa, in curand incepe scoala, si numai vacanta nu a fost asta...
nu mai conteaza, nu prea am chef sa public exact [ ;) ]
situatia, dar eu.... astept ACUM mari semne de la Dumnezeu!...
si putere-mi da deja,... si ma-ncurajeaza...

I really love him!
#142221 (raspuns la: #141928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salutare tuturor - de anitzasmile la: 16/02/2008 14:46:59
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
...celor care au raspuns cumva.era softist.'vindea' softuri.ce sa zic,nu e vorba de sedusa si abandonata fiindca am ajuns in scurt timp sa ne casatorim.
eu sunt ok la modul general insa am o prob.in privinta barbatilor.au trecut 2 ani si ceva si eu nu reusesc sa mai accept alt barbat in viata mea.am avut doar o tentativa nereusita.si asta din cauza ca am fost traumatizata de disperarea lui cand a vazut ca ma pierde.
e mult de povestit pt. a intelege.si sunt multe lucruri ciudate si greu de explicat.e o experienta pe care vreau s-o impartasesc in speranta ca cineva poate vedea lucrurile altfel decat le vad eu.
ne-am vazut pe 14 oct.am avut emotii si reactia ce am avut-o am pus-o pe seama acestui fapt.adica am vrut sa dau inapoi,ceva in mine spunea ca e o greseala.mai mult decat atat,cu cateva ore inainte sa vina am avut brusc simptome de raceala.l-am primit foarte distanta si,in ciuda faptului ca am stabilit sa traga la un hotel,m-a convins sa-l gazduiesc la mine.mai exact nu si-a adus aminte ca asa am stabilit.cu toate ca imi era destul de rau nu am putut dormi toata noaptea,adica chiar nu am putut dormi.as fi vrut sa dau timpul inapoi si sa refuz aceasta legatura.apoi totul s-a schimbat.mi-a zambit dimineata si asta a fost.mi-a trecut raceala la fel de subit precum a aparut si asta a fost inceputul.a urmat o saptamana in care am constatat cu uimire cat de bine ne este apoi a plecat.
pt.mine a fost ca o vacanta,pt.el se pare ca a fost mai mult.dupa doua saptamani m-a cerut de sotie.bineinteles ca am refuzat,mi se parea extrem de curand.in plus,eu nu dusesem gandul pana acolo.insa toate incercarile mele de a-l face sa priceapa ca-mi placea insa nu eram pregatita pt.asta au esuat.simteam ca-mi anihileaza orice sentiment negativ si toate convingerile mele ca nu e ok pur si simplu dispareau.poate la acest lucru au ajutat si cei din jur care nu vedeau decat sansa de a pleca in canada...nu stiu cat am fost influentata de cei din jur,defel sunt incapatanata,cert este ca la un momentdat am spus da si,mai mult decat atat,am ajuns sa gandesc ca fara el nimic nu mai are sens.
ca sa intelegeti,sunt divortata din 1997,dezamagita de traiul in doi si dornica sa traiesc libera ca pasarea cerului,fara nici un angajament serios fata de celalalt.adica doream relatie stabila ,dar fara pirostii.cu el gandisem ca e o aventura si atat.
insa nu mai puteam dormi noaptea,nu mai puteam manca,la slujba nu mai dadeam randament...o schimbare de sentimente brusca si inexplicabila.aveam momente in care ma treceau fiori si ma apuca teama,nu ma recunosteam...nimeni nu ma recunostea...
a venit in tara si ne-am casatorit pe 26 nov.:(...as vrea sa pot schimba acest lucru...o zi nefasta...o zi in care am vazut ce inseamna un barbat diabolic,fara suflet...o zi in care am suferit cat nu am suferit in viata mea,am simtit ca am streangul in jurul gatului,la propriu.socul a fost atat de mare incat am simtit ca ma sufoc efectiv.
din acel moment s-a simtit stapanul meu,singurul lui gand era sa ma supuna.prietenele mele erau lipsite de Dumnezeu,familia mea trebuia sa ma rup de ea fiindca am sot,deci ce nevoie mai ai de ei!trebuia sa-i respect anumite obiceiuri ,care pana atunci mi se parusera doar putin mai ciudate,dar am zis ca asa e in canada,lumea mai civilizata,deh...dormea doar 2-3 h pe noapte,in rest medita,trebuia sa fiu foarte atenta la ce fac,la ce spun fiindca era foarte sensibil si incepeau discutii si certuri interminabile...fiind o fire independenta,pt.mine acest nou fel de-a fi a insemnat un calvar.a vrut sa ma las de slujba si a fost foarte furios cand a aflat ca nu mi-am dat demisia ci mi-am aranjat sa pot sta acasa fara probleme...ma simteam prizoniera,dar in acelasi timp erau momente in care aveam sentimentul ca fara el sunt un nimic...
dincolo de aceste lucruri care denota doar ce simt al proprietatii avea si cat era de dornic sa ma supuna,vreau sa remarc partea ciudata a relatiei,cea mai ciudata.
eu nu sunt o credincioasa defel.nu foarte.am crezut ca orice om,in sinea lui.cu ceva timp inainte sa-l cunosc,pasii vietii m-au indrumat totusi spre credinta,un pic,astfel incat de aprox.un an aveam un duhovnic .un preot deosebit prin faptul ca nu judeca,nu te indeparteaza de biserica,doar te asculta si te indruma.
nu vreau sa scriu un roman,dar povestea e destul de lunga...si greu de digerat,asa ca ma opresc aici si voi continua cand timpul si starea sufleteasca imi vor permite.
toate cele bune si astept cu interes orice gand legat de acest episod din viata mea.
#285958 (raspuns la: #285949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
constipati? - de u incercare la: 17/02/2008 01:09:30
(la: Eu am vinit c-un lemn)
constipati sint toti cazonii, numai ca unii mai au rupturi de luciditate sau strafulgerari de memorie si realizaeaza ca au niste termeni de comparatie, de-aia cred ca ies in decor, asa cum se-ntimpla cu personajele mele. dar si-acolo era o plictiseala ingrozitoare. ca in toate unitatile militare. cred totusi ca daca mergi la detalii te poti juca mult cu ele. eu asa fac. chestia cu Eminescu, de pilda, nu e reala. si multe altele. dar sint congruente, ca sa zic asa, cu atmosfera pe care o stiu prea bine, cu reflexele lor, cu hotarele gindirii lor, cu balistica afectiva si mentala. dar ca sa ma contrazic un pic, sau ca sa adnotez cu o exceptie, zilele trecute imi povestea un prieten cum, militar fiind, a jucat in filmul Mircea al lui Sergiu Nicolaescu. prietenul asta aer in oastea turcilor, era terist, si romanii, care erau militari in termen, sau metei, aveau necaz pe teristi, dadeau in scuturile turcesti cu sabiile intr-un fel de neam prost. apoi un fotograf le-a facut poze si Sergiu Nicolaescu le-a dat autografe pe ele. trei zile de filmare sint o adevarata evadare din autismul cazon.
#286210 (raspuns la: #286188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
part fri - de lafemme la: 24/10/2008 14:24:23
(la: Miss Cafeneaua 2008 (Probele))
SECTIUNEA II-a - Ibricul cu Talente (exhibitio)

1. Stii sa folosesti pickamer-ul?
Esti initiata in tainele finisajelor interioare?
Ai terminat masterul in origami si petrochimie?
Esti campioana nationala la gimnastica ritmica?
Stii sa canti la fagot sau oboi?
Orice talent/aptitudine/deprindere pe care le urmezi cu indarjire de mandarin se vor consemna in carnetul de bal si vor conferi un plus de stralucire coronitei de miss pe care esti gata-gata sa ne-o confisti. Ardem de nerabdare sa-ti cunoastem talentele secrete!
Ce trebuie sa faci? Ne povestesti in detaliu despre talentul tau special (incearca sa te limitezi la max. 300 de cuvinte), dai exemple si – daca poti – dovezi (linkuri spre diplome, poze, filmulete, orice crezi tu ca poate veni in sprinjinul povestii tale).
Cea mai originala si mai documentata poveste va primi un premiu special din partea noastra. Dam drumul la cronometru!

Cum tatal a fost un mare admirator al lui Jean-Jacques Rousseau, a decis sa-mi dea o educatie aleasa, in ton cu vremurile si asteptarile. Asa ca stiu sa fac urmatoarele: sa gatesc in 10 limbi de circulatie mondiala (http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://farm3.static.flickr.com/2177/2477235426_b7c37e50cf.jpg&imgrefurl=http://www.flickr.com/photos/26459302%40N08/2477235426/&h=500&w=354&sz=106&hl=ro&start=34&um=1&usg=__cmHVR84Cg1akHcwECKdAMoItizM=&tbnid=K0WjS3uuL3Pd0M:&tbnh=130&tbnw=92&prev=/images%3Fq%3Dsexi%2Bcooking%26start%3D20%26ndsp%3D20%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN – portret realizat de marele artist Xion Ling dupa ce a mancat sarmalutele-n foi de vita facute de mine), sa calc camasi/pantaloni/ etc la dunga, sa organizez activitatile zilnice in asa fel incat sa mai ramana vreme si de baut bere, stat in fata teve-ului cu mana-n pantalon, am facut si cursuri de contorsionism ( http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://lh4.ggpht.com/mmmsinsin/R4ZE8M2q01E/AAAAAAAAF7o/GwjY_hD9uH0/s160-c/Contorsionistele.jpg&imgrefurl=http://anatolbasarab.blogspot.com/2008/04/contorsionism.html&h=160&w=160&sz=5&hl=ro&start=2&um=1&usg=__aIfgVI3Mcel6kVlFZNIXRFmHlgQ=&tbnid=26uG8ZWZfFy1nM:&tbnh=98&tbnw=98&prev=/images%3Fq%3Dcontorsionism%2Bfemei%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN ), datorita carora sunt foarte flexibila/ usor modelabila. In timpul liber imi place sa gonesc pe strazile patriei calare pe motocicleta impreuna cu prietenele mele (http://www.youtube.com/watch?v=zSjWsbXJNOA).
Stapanesc foarte bine arta conversatiei (cea a Ilenei Vulpescu bien sur), am invatat sa am umor de la Oscar Wilde, cinism de la Show, sunt fragila ca eroinele lui Tennessee Williams, pasionala un personaj de Lawrence, misterioasa asa cum numai Eliade a putut sa nascoceasca o femeie…. Si-ar mai fi atatea si atatea de spus.




2. Stii sa minti? ai aptitudini in directia asta? stii sa faci meandre concrete? poti sa denaturezi, sa induci in eroare, sa trombonesti?
Minte-ma frumos, de sus in jos - cum pacaleste suava ciocarlie, un vajnic eschimos.

Hai sa va povestesc despre barbatii cafenelei, asa cum ii vad eu de aici. Sunt frumosi de te poti uita la ei doar printre gene, de teama sa nu-ti pierzi cumva vederea. Cand e cazul, arunca in femei cu vorbe frumoase, care tasnesc pana-n inaltul cerului, intorcandu-se apoi in calusul palmelor sub forma de flori de multe. Uneori, cand se enerveaza, iar asta se intampla asta doar atunci cand fragilele fapturi de alte sexe au fost cumva atacate, ei sar la balalie cu pieptul dezgolit inainte, iar vorblele lor devin lanci ascutite, ce sfredelesc pielea nemernicului care-a indraznit sa raneasca prin cuvant sau comportament destrabalat auditoriul. Sunt inteligenti si informati, asa cum ii sade bine barbatului sa fie. Au mereu la purtator cate-un pistol cu gloante de argint, si cand e cazul, descaleca, micesc ochii asa ca Eastwood si nimicesc prostia dintr-o singura miscare. Sunt nebuni, au tone de unor in tolba de pe umar, te fac sa razi cu lacrimi in zilele cu ploaie marunta, alaturi de ei, timpul petrecut la munca trece atat de usor.

:P

mai ziceti ceva … deja eu nu mai pot sa scriu… dar, nu uitati, gura pacatosului, uneori, adevar graieste.
dintre toti prietenii,majoritatea e formata,de fapt,din femei; probabil ca sint barbati prietenosi cu femeile dupa cum sint si femei prietenoase cu barbatii..;daca exista sau nu atractie fizica:as tinde sa spun ca nu,dar nu stiu cum se face ,nici una din prietenele mele nu este urita...
Draga nyx, - de thebrightside la: 21/10/2010 10:19:25
(la: Împietrire)
te rog, ma iarta. Sunt, fara indoiala, o vita furajata.
M-am dus sa studiez comunicarea pentru ca hobby’ul meu e sa vorbesc la telefon cu prietenele. Am intrat deci vita si evident ca tot bovina am iesit. In cinci ani petrecuti acolo n-am fost capabila sa rumeg ca atunci cand vorbesti cu interlocutori diferiti, in contexte de comunicare diferite, urmarind scopuri diferite trebuie sa le livrezi precis acelasi mesaj, folosind acelasi cod. Fiecare om are limitele lui - iata-le, deci, pe ale mele.

Mai mult decat atat, am ajuns posesoare de diploma de licenta, desi nu amusin dram de gramatica. Subtilitati precum "un lup, doi lupi" ma depasesc complet. Prin urmare n-as putea sa visez vreodata la a fi in stare, nu sa inteleg un poem, ci macar sa-l pot citi. Am deci o scuza rezonabila pentru ignoranta de a-mi fi permis sa emit o generalizare precum "lupii care urla (la luna) sunt perimati" atunci cand poemul vorbeste clar despre un lup si numai unul. Iar parantezele din expresia "lupii care urla (la luna) sunt perimati" le-am folosit doar ca sa arat cafegiilor gradul meu de cultura stenografica. Si am reusit!

Citesc, totusi, poezii - doar ca sa le pot povesti prietenelor mele la telefon despre activitatile nobile cu care imi umplu timpul, care timp pasamite imi prisoseste, de vreme ce, pe langa citit, ma ocup si cu a-mi da aere de critic literar. Fac asta voluntar, nu-i nevoie sa ma roage nimeni. Imi creste inima, si stima de sine corespunzator, atunci cand ma dau si eu citita, mai ales in fata unui om despre care stiu ca-i doar de vreo cateva ori mai citit ca mine. Altii ar putea considera un asemenea demers sinucigas, mie insa nu mi-e frica. Am un grepfrut in geanta si, daca mi se intampla cumva sa raman fara argumente, trec la proiectile.

Cu deosebit regret pentru indrazneala de a fi dat curs invitatiei tale de a’mi exprima opinia vizavi de poemul tau si pentru cea de a fi esuat in a’mi depasi conditia de biata fiinta incapabila de a percepe / aprecia lucrurile altfel decat prin filtrul experientei personale,

Joiana
#576427 (raspuns la: #576265) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu sau fara importanta - de (anonim) la: 08/09/2003 03:57:33
(la: bani)
Banii... un subiect vechi de cand lumea.
In societatea in care traim, banii isi au importanta lor avand in vedere ca ei sunt instrumentul de plata folosit de om. Spunand asta , ma refer la faptul ca , nu ne mai putem intoarce in epoca medievala cand mestesugaritul era la mare pret si oamenii isi plateau cu metoda:serviciu-contra-serviciu. Traim intr-o lumea in care marea majoritatea a oamenilor gandesc "bani" in 90% din timpul lor. M-a socat la un moment dat povestea unei prietene care a solicitat ajutor fratelui ei pentru a se muta si a trebuit sa il plateasca o anumita suma de bani pe ora, pentru timpul cat el a ajutat-o. Ce iti spune asta?

Fac parte din clasa sociala numita medie. Nu ma lafai in bani, muncesc pentru fiecare leut si imi cumpanesc fiecare impuls de cumparare. Ca visez uneori sa castig la Loto, de exemplu? Da, visez... dar stii de ce? Pentru ca imi doresc din suflet sa am bani pentru ca sa pot sa fac cadouri celor dragi mie. Ador sa fac cadouri, sa pot citi bucurie in ochii celor dragi.

As putea sa iti scriu ore intregi Gabriel, am sa incerc insa sa vin doar cu o fraza de incheiere care sa cuprinda cateva idei.

Sa ai bani suficienti sau multi inseamna sa scapi de stress-ul financiar al fiecarei zi, sa duci o viata mai confortabila si sa ai posibilitatea de a calatori prin lume.Partea negativa este ca cel ce are bani multi nu stie niciodata daca are prieteni adevarati sau nu, pentru ca va trai intotdeauna cu intrebare: sunt eu cel pe care il iubeste sau banii mei?

Sa nu ai bani suficienti sau multi inseamna sa fii atent in fiecare clipa a existentei tale pentru a iti tine situatia financiara sub control, sa traiesti o viata simpla (dar care poate fi valoroasa!) si sa ai certitudinea ca cei ce iti sunt prieteni sunt langa tine pentru cel ce tu esti!

Sa nu ai bani deloc, sa fii sarac, este trist si se intampla deseori celor ce si-au limitat universul la zilele din trecut si s-au complacut in starea de fapt, fara a depune prea mult efort pentru a progresa.
Gabita
Cadourile pt Craciun - de JCC la: 24/10/2003 01:52:22
(la: In curând Craciunul..)
Deja au ornamentat magazinele, iar la magazinele "in gros" totul este in vanzare deja, la sfarsitul lui noiembrie nu mai gasesti nimic, sau lucruri urate, necumparate de nimeni, la preturi exorbitante.
Magazinele LIDL au adus deja turta dulce de Craciun si ficatul gras, stocurile dispar cu o viteza de fulger si o data terminate, s-a terminat...

Cand vad ceva ce-mi place, cumpar, ca nu cere de mancare in rezerva, pana la Craciun

Este agasant intr-adevar, toata promotia anticipata, marketingul si publicitatea, dar trebuie sa traiesti cu asta, nu ai alegere, sa cumperi cand gasesti, cand preturile sunt acceptabile si cand gsesti ce vrei si ai de unde alege.. in decembrie preturile dubleaza cate o data si mai este si o aglomeratie teribila in magazine!

Eu fac cadouri prietenelor mele si la toti membrii din familie, mai cumpar si pentru copilasii prietenilor, sau cand nu stiu ce ar fi util, dau un plic, pt ca fiecare sa-si cumpere ce vrea..
Si eu primesc, in retur
si cum se spune : trebuie sa sti sa dai, daca vrei sa primesti :-)
#2016 (raspuns la: #2015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sanjuro, Casatoria si copiii... - de JCC la: 29/10/2003 11:01:12
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Casatoria si copiii sunt lucruri serioase, nu cred ca trebuie considerat acest lucru cu usurinta, am vazut ca multi o fac, n-am inteles nici o data de ce?

Asta este moda, zilelor noastre, traiesti mai intai in concubinaj sa faci "o incercare" - parca ar incerca o pereche de incaltaminte.. :( , dar cand vine un copil, cred ca este inconstient ca situatia sa nu fie regularizata.

Am vazut si intalnit cazuri cand o femeie vrea sa aiba un copil doar pentru ea singura, sau poate imprejurarile vietii nu i-au permis altfel, dar mentiunea "natural" nu este un cadou de facut pentru un copil..

Un copil are nevoie de amandoi parintii
"Natural".. mai tarziu la scoala va suferi, copiii intre ei sunt rautaciosi, iar un copil traumatizat ramane cu urme pentru toata viata.
O statistica profesionala arata, ca 40% din copiii fara tata sufera de obezitate, nu au prieteni si prezinta multe tulburari psihologice.

Un copil se face cu doua persoane, este dorit, este programat si asteptat, ceea ce dovedeste ca asa zisa "incercare" de convietuire fara casatorie, s-a terminat. Atunci de ce sa nu fie facut in cazul unei casatorii? De ce n-ar fi regularizata situatia de concubinaj printr-o casatorie?

Am avut multe cazuri si printre prietenii si prietenele mele, dar s-au casatorit inaintea nasterii primului copil, chiar daca inainte au trait fara casatorie.

Cand faci un copil, parintii ar trebui sa se gandeasca in prioritate la viitorul copilului, iar daca nu sunt capabili sa o faca, sa decaleze in timp sau sa nu-l faca..
Pofta buna, Daniele, tie, fam - de Ingrid la: 16/12/2003 10:01:27
(la: Scutecele)
Pofta buna, Daniele, tie, familiei tale si celor care o vor mai incerca.
Eu fac acest delicios dulce (pe care l-am mancat de multe ori la prietenele mele crestine) destul de des, il am trect in caietul meu de retete, si uneori mai folosesc pentru a aroma siropul si esenta de rom!
#6692 (raspuns la: #6683) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...