dumnezeu nu ajuta celor care umbla cu furtisag

Presupun ca nu ai mai mult de 20-24 ani...Eu am o fata de 33 ani in Germania,care si-a luat viata in piept si se descurca singura,avand si un copil mic..Viata este o lupta.Sinuciderea nu este o solutie,as putea spune ca este o lasitate..Dumnezeu ii ajuta doar pe cei curajosi.El ,in niciun caz nu ti-a dat viata ,ca sa ti-o iei singur.Incearca sa afli care sunt planurile Lui cu tine , pe acest pamant.Daca esti atent, vei vedea ca sunt mesaje si pentru tine,de la El,ca pentru fiecare,chiar zilnice..Important este sa le poti recunoaste(0 persoana intalnita, un film, o emisiune la televizor,un text dintr-un ziar sau dintr-o caret,etc.).Curaj!
SAM.

Eu am un obicei: merg pe strada si aud: "sa-l ia dracu" sau "lasa-ma dracului" si tot felul de derivate. Si ma gandesc...cum ar fi daca as vedea cum dracul ia in primire tot ce i se trimite. SI atunci zic si eu: "sa-l ia Domnul"....si brusc imi vine din inima sa zambesc si ma gandesc: unul in minus pt acest drac urat. Desi ceea ce imi zici tu imi aminteste de o pilda auzita demult: unui om ii tot venea sa injure...si uneori chiar pe Dumnezeu (ceea ce mi se pare mai josnic decat injuraul parintilor. Si dandu-si seama ca e ceva in neregula cu el si vrand sa scape de acest obicei s-a dus la un parinte sfant sa-l invete ce sa faca. Era vreme de razboi atunci, si omul servea in armata. Calugarul ii zice: frate cand iti mai vine gandul sa injuri sau sa dracui, fa o cruce! Asa si omul... pe calul sau, in toiul luptei, nervos ii vine sa dracuie si sa injure. Ce se gandeste el: si asa viata e asa cum e...o mai fac si eu urata prin cuvintele mele....Si brusc se da jos de pe cal si cu fata catre rasarit (acolo e intotdeauna altarul bisericii) isi face o cruce. Moment in care, cade un obuz chiar pe locul unde ramasese calul. Omul scapa... si se gandeste... uite domne ca Dumnezeu te ajuta daca iti propui ceva bun. Eu personal ma gandesc ca nu-mi sta bine sa injur. In plus nu rezolv nimic. Nu stii ca rau cu rau se aduna,si face un rau si mai mare....daca lumea ar injura mai putin...si ar zice ceva bun, sau chiar n-ar zice nimic...poate ca nu s-ar intampla atatea rele. Oricum, gandeste-te: ti-ar placea sa auzi ca copilul tau injura? N-ai vrea sa fie o persoana care in ciuda dificultatilor intalnite in viata sa mearga cu capul sus si sa zambeasca plin de curaj? Asa si tu...sigur ca poti sa te lasi de injurat...gandeste-te sa zici ceva bun in loc. De genul: "se stie de cand veacurile: DREPTUL MERGE MEREU CU CAPUL SPART". Mult succes. Faptul ca-ti dai seama ca e ceva in neregula ca injuri e un pas "mic pt omenire, dar mare pt tine" ;)

este ca sunt si cupluri normale si ca in casele unde se-ntampla grozavii, nu exista carti dar bautura e tot timpul...ca se bea porceste, ca banii (putini-multi) se duc pe tuici!
majoritatea femeilor agresate si-au iertat partenerul de o suta de ori, au rabdat ca vitele la jug.
in loc sa faca stanga-mprejur la prima scatoalca, au inghitit cu stoicism ce merita scuipat, zicandu-si "lasa...bun-rau, e al meu si muierile o mai iau pe coaja, pen'ca asa a facut si mamica...daca ma despart de el, tre' sa muncesc in fabrica si e mijto sa ma invidieze preten'le ca uite ce paros ie si ce freza are!! ahhhh...si anu' trecut mi-a adus lirliac de zioa mea si dupa ce ma sparge-n batai, isi cere iertare si zice ca ma iubejte! nu poate fara mine, huuuuuoooooo! jos copita da pa barbatu-mio!"

ce psihologi, ce politie, ce societate???
Dumnezeu te ajuta dar nu-ti baga-n traista!

sansele depind de noi, ghinioanele ne vin preambalate.
Dumnezeu te ajuta dar nu-ti baga-n traista. daca stam ca boii si nu-apucam sansele, ele se duc si ramanem doar cu mirosul lor.
"pffffiuuuu...miroase a sansa, a Yves Saint Laurent gama opium! m-a trrrraznit pan' la creier, am cazut cu capu-n gard si n-am apucat sa-i smulg sansei, o mana!...data viitoare, il rog pe Praslea cel Voinic s-o prinda!"

Biblia este sursa inepuizabilă de întrebări şi răspunsuri, dar şi sursa de răspunsuri la întrebările noastre cele mai delicate. Biblia ne ajută să-l cunoaştem pe Dumnezeu în totalitate şi dacă suntem atenţi la sensul normal al slovelor scrise în Biblie vom descoperi, poate cu uimire, că Dumnezeu nu este doar Creatorul Bun, Blând şi Iertător, şi şi Tatăl Aspru, Neîndurător şi Tăzbunător.
Evoluţia mea spirituală se prezintă schematic astfel: ficior de popă - secretar de comitet de partid PCR - umil mirean redactor al unui Buletin parohial.
Deşi aveam Biblie în casă nu am citit-o până în anul 2003. Atunci, trecând printr-un moment de grea cumpănă, am căutat ceva prin bibliotecă şi am dat peste Biblie. Am deschis-o mecanic şi mi-am aruncat ochii la voia întâmplării citind: "Cine pierde răbdarea lui, pierde mai mult decât va câştiga" Aceste vorbe mă călăuzesc şi azi în autoeducarea răbdării, nepierderii speranţei şi atingerea limanului în orice împrejurare. Sunt convins că Dumnezeu mă supune unor încercări de tot felul, ştiu că atunci când merit îmi dă bobârnaci, dar am încredere că mă ajută să depăşesc fazele critice.

Este greşit să-i judecăm pe preoţi sau pastori pentru unele comportamente ale lor. Trebuie avut în vedere că şi ei sunt oameni şi au păcate. Nu popa este cel care ne iartă, ne dezleagă de păcate sau sfinţeşte apa. El este doar cel care se leagă prin rugăciune să ne ajute. Dumnezeu ne ajută pe noi, nu pe popă, când merităm. Dumnezeu este singurul care ne iartă de păcate, sfinţeşte apa şi face multe alte lucruri pe care noi nu le intelegem.

Dintr-o data, credinta este rezervata oamenilor simpli, imaturi, creduli si manipulabili - da, am observat si eu tendinta asta la unii si ma refer aici la oameni din real :)...dar...cei care stiu cu adevarat in ce cred si de ce cred nu vor fi niciodata intimidati.si actiunile lor vor fi in concordanta cu realitatea, motiv pt care sunt scosi automat din categoria celor enumerati de tine.intervine insa extrema, acei oameni care cred in ceva, nici ei nu stiu clar in ce si de ce...si acestia pot fi manipulati si chiar sunt vulnerabili.asa ajung sa aiba un guru, sa traiasca sfidand orice logica, sa faca lucruri nefiresti si condamnate atat de biserica, cat si de societate...

credinciosii sunt iresponsabili pentru ca isi lasa soarta in mainile lui Dumnezeu - sunt oameni care chiar asta fac, asa inteleg ei ca Dumnezeu 'are grija'.uitand ce spun vorbele batranilor 'Dumnezeu iti da, da nu-ti baga-n traista', 'cand un sarac iti cere de mancare, tu da-i undita, nu pestele', 'Dumnezeu ii ajuta pe cei curajosi' si mai sunt, dar nu-mi vin acum in minte.oare cum ai traduce aceste vorbe?

A nega ceva doar pentru ca nu este palpabil se poate traduce prin aroganta si lipsa de curaj - te contrazic.eu nu am crezut pana nu am avut ceva 'palpabil', chiar daca acel palpabil a fost de natura psihologica.atat timp cat mintea mea nu a facut conexiuni, nu a perceput o realitate aproape imposibil de vazut, nu am putut crede si asta mi se pare ca-mi confera siguranta, nicidecum aroganta.iar curajul nu cred ca-si are loc aici, nici pt a nega, nici pt a crede.

odata ce omul este in pericol, Dumnezeu e gasit - da.multi isi indreapta pasii spre credinta atunci cand nu vad alta solutie problemelor lor.dar este un fapt cat se poate de firesc.nu degeaba se spune ca intortocheate sunt caile Domnului.nu are importanta cand si de ce il vrem in viata noastra, important este sa-l vrem.important este sa ajungem sa-i intelegem cuvantul, sa-i vedem semnele, sa-i simtim prezenta si sa putem afirma cu tarie 'cred'...greu de realizat toate astea, nu crezi?cati dintre cei ce se afirma credinciosi sunt constienti de faptul ca Dumnezeu nu e facator de minuni la comanda?ca religia este, in fond, ceva mai mult decat dogme, credinta e ceva ce simti sau nu, de vazut n-o vezi decat cu ochii mintii.

imi povestea odata duhovnicul meu ca vin la el avocati, afaceristi, medici pt diverse lucruri, precum recuperari de bani,obtinerea vreunui contract avantajos, nu stiu carei functii...a ajuns sa fie atat de scarbit incat nici nu mai incearca sa explice ca simpla lui rugaciune nu poate face minuni.el poarta cuvantul Domnului si atat.scarbit de faptul ca vin si doneaza sume de bani bisericii, in schimb nu pot raspunde afirmativ cand sunt intrebati 'ati facut milostenie vreodata?'...habar nu au ce inseamna.

Cred ca sunt un om rau. Am cam exagerat - hm.stiu pe cineva care ar zambi si ar intreba 'cum definesti raul?'.eu banuiesc ca nu esti sigur de ceea ce crezi.ai vrea ca totul sa fie simplu, usor...tocmai ca nu e.

Ateismul este perfect in regula pentru ca este o optiune personala si deci verifica libertatea individului de a decide, dar a face misto de cei care aleg alta cale este crud, vulgar si total nelalocul lui - da.dar ai in vedere ca si ateii sunt oameni.te-ai intrebat vreodata daca acestia nu sunt satui de falsii predicatori ai credintei, care incearca, cumva, sa-i oblige a inghiti concepte pe care mintea lor nu le poate accepta?exista atei convertiti, asa cum exista credinciosi care nu mai cred.apoi, acei care fac misto...sunt oameni care fac misto in orice nu pot ei pricepe, asta e natura lor.de ce transformi o problema ce le apartine, in una personala?fiecare e liber sa faca bine sau rau.daca ai capacitate sa-l indrumi spre bine, e minunat, dar daca nu, ramai tu pe drumul tau si lasa-l pe el sa mearga pe-al lui.

suntem o familie numeroasa. (noi cei din bloc). tomberoane cu caciulita. trebe doar sa gonesc homleshi cu un bat, sau ceva si ma bag io la scormonit. iar de timp - nici nu mai vorbesc- am prea mult. dumnezeu ii ajuta pe cei bravi.