comentarii

dumnezeu nu ajuta celui care umbla cu furtusag


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
spiritualitate.... - de Glen la: 05/10/2006 01:03:49
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
intrebarile referitoare la a crede sau a nu crede sunt mai profunde chiar decat insasi existenta.... pentru a incerca sa vedem un oarecare raspuns trebuie sa reusim sa facem abstarctie de lumea materiala ce ne inconjoara...de "adevarata" viata cum am fi inclinati sa credem.... am citit aici o gramada de raspunsuri...care mai de care mai interesante.... toata lumea are impresia ca detine raspunsul si este lovita in orgolii cand este contrazisa.... lucrurile insa in realitate sint cu mult mai complexe decat par.... spiritualitatea si relatia cu Dumnezeu au de fapt implicatii pe care noi...materialistii (sau mirenii in termeni mai "spirituali") preferam sa le ignoram si...ne e mult mai usor sa ne consideram atei... in felul asta am scapat de orice "obligatie".... ce avem..de ce avem.... ne ajuta Dumnezeu...nu ne ajuta...DE CE nu ne ajuta.... intrebari...raspunsuri....
LA #148560, de CRIMAR - de carapiscum la: 05/10/2006 07:40:40
(la: D’ALE BĂRBAŢILOR)
da, ai dreptate, asa se manifesta la inceput "indragosteala" aia de care zici tu. dar asta e la inceput! dupa aia incepi sa descoperi lista...defectelor. intai te indragostesti pentru ca-ti place de acea persoana, te simti bine in compania ei si te aduce in starea aceea de fericire interioara fara margini. ce se intampla insa cand incepi sa descoperi realitatea, ca persoana respectiva de fapt nu merita fericirea ta, nu merita efortul tau, nu merita energia ta? o iubesti si dupa aia? de ce? asadar eu spun ca lista poate sa ajute- daca este privita din start.

nu e mai deprimant cum gandesc barbatii despre femei decat felul cum gandesc femeile despre barbati. e exact la fel. eu nu cred ca asta trebuie sa ne impiedice in a ne mai indragosti, ci trebuie sa ne incurajeze in a ne cunoaste capacitatile si idealurile proprii care, undeva pe axa timpului si spatiului, se vor intersecta cu ale persoanei pe care o vom iubi. e indubitabil faptul ca noi, barbatii, nu ne putem feri de voi, oricat am vrea de mult. si asta nu pentru ca nu putem, ci pentru ca voi nu ne lasati in pace, voi ne intaratati si ne momiti pe la toate colturile. na Adame, ia si tu o muscatura din marul asta ca tare mai e bun!... si daca el zice da, ea se uita crucis la el si-si zice in sine: ce om slab! daca el zice nu, ea incepe sa planga zicand: ce om fara suflet!

te asigur ca pe strazile noastre umbla soarele dezbracat ziua in amiaza mare, pana seara tarziu, dar atunci cand pleaca el la culcare se intuneca totul in mintea noastra, nu mai distingem realitatea de virtual. ;) in orice caz, mai bine de 90% dintre barbati vor scrie lucurile astea cel putin din amor propriu, daca nu din experientele negative avute mai inainte.

noi stim ca nu sunteti odioase, insa ne ingrozeste faptul ca uneori nu stiti ce vreti sau cereti. daca cererile si dorintele voastre s-ar rezuma la strictul necesar, atunci poate ca si dorintele noastre s-ar rezuma la doar cateva din punctele enumerate. altfel, de ce sa ne lasam noi mai prejos?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#149578 (raspuns la: #148560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
diverse comentarii / explicaţii la sondajul INSOMAR - de Simeon Dascalul la: 06/10/2006 13:16:18
(la: Licheaua si musca)
....
Cei batrani insa nu uita ca si ei in cea mai mare parte au facut cam aceiasi politica ca si Mona Musca si pentru ei toata aceasta zbatere a CNSAS nu seamana decat cu o furtuna intr-un pahar cu apa si un excelent mod de a te debarasa de adversarii cei mai apropiati. Mona Musca este o victima si atat timp cat o vor considera o victima, ea va avea castig de cauza in fata acestui electorat batran ,de care nu poti scapa dacat daca ii interzici prin lege sa mai votaze. Este acelasi electorat care l-a mentinut la putere pe Iliescu timp de zece ani si pe care l-ar mai fi tinut daca el ar mai fi avut voie sa candideze. Si apoi draga domnule, toti sau aproape toti din cei care am trait in regimul trecut am colaborat intr-un fel sau altul cu vechiul regim. Fie prin pasivitate si docilitate, fie prin antrenarea noastra de voie sau de nevoie in actiuni directe de sprijinire cum ar fi si cea de informator.A sa nu uit, am fort peste patru milioane de membri de partid care eram obligati prin statut sa facem informari de partid. Aceste informri pe care le faceai in fata BOB sau a secretarului ajungeau tot me masa securistului. Despre aceste informari insa nu spune nimeni nimic. Un lucru este cert traim in niste vremuri in care fariseismul este ridicat la rang de virtute. Nimeni nu vine din proprie vointa sa spuna! Da, Domnbule uite ce am facut eu! Asta si asta! Nu, recunosc numai cei care se vad cu sula -n coaste.Eu in viata mea am dat destule declaratii la securitate pentru ca asa era procedura. Aveai intr-un fel sau altul o legatura cu o persoana straina indiferent din ce tara provenea aceasta(chiar si din maica Rusie) erai obligat sa dai cu subsemnatul. Si nu dadeai singur, daca in grupul respectiv erau 10 persoane,toti 10 dadeau.Sa presupunem ca in acea declaratie ascundeai o problema de care baietii albastri erau interesati(si Dumnezeu mie martor ca am avut destule asemenea situatii)apoi multe zile si nopti le faceai albe gandindu-te la ce au declarat oare ceilalti? Altfel cum se explica existanta astazi a kilometrilor de dosare de la CNSAS.Si din moment ce in acel regim asa era procedura , astea erau legile dupa care traiai tu si familia ta, mie cel putin mi se pare daca nu imoral, cel putin indecent sa vii astazi si sa-ma intrebi, tu de ce nu te-ai impotrivit? Uite din acelasi motiv pentru care nici astazi nu ies in strada si inghit traiul mai scump de doua trei ori decat era atunci. Adica din respect pentru legile care ne guverneaza. Vad acum ca sunt foarte multi cei care se dau disidenti si primesc certificate de buna purtare desi ei au fost activisti de baza in PCR. Vin acum fara rusine si spun ca au facut semnul victoriei (de dupa perdea insa)si pentru acest lucru o intreaga natie trebuie sa le fie recunoscatoare. Sa fie clar disidentii din Romania lui Ceusescu putea fi numarati pe degete. Restul toti sunt numai impostori. Deci Mona Musca te asigur ca in ochii nostri a celor multi nu apare decat ca o victima a lui Tariceanu si deconspirarea ei nu-l ajuta pe acesta cu nimic in viitoarea sa cariera politica. Ba din contra. Daca maine Mona Musca si Tariceanu ar candida la Presedintia tarii, ultimul ar fi invins fara drept de apel inca din primul tur.

....

E adevarat creste popularitatea Doamnei Musca fara sa faca....nimic, dar este ajutata si de masurile punitiv-prostesti luate impotriva sa. Da-i in cap cu dosarul, da-o afara din partid, critic-o pe toate posturile Tv si vei vedea ca efectul este exact contrariu pentru ca de la Roma incoace plebea a tinut cu cel cazut la pamant.

....


~ - de Cri Cri la: 06/10/2006 23:51:22
(la: JUDECATA)
Imi plac oamenii; imi place sa-i descopar. Spuneam ca nu pun etichete, fiindca eu... ascult. Uneori si intreb. Mai degraba "intrebari ajutatoare". Cel mai mult, insa, imi place sa ascult. Si sa privesc. Si sa respir aerul pe care il respira. Poate ca, prin ce descopar eu despre ei, din spusele lor, se descopera si ei; se cunosc, se inteleg mai bine.
Nu exista prea multe pacate capitale pentru mine. Poate exhibitiile publice ale unor secrete care nu sunt doar ale celui care alege sa le expuna; le trec greu cu vederea. Poate minciunile. Cele gratuite, de care se face uz doar pentru a demonstra credulitatea cuiva si cele rautacioase, care urmaresc sa umileasca. In rest, cred in truismul suprem al democratiei: "Traieste-ti viata cum doresti, cu unica limita in a nu-i impedica pe ceilalti sa faca la fel".
Cum spuneam, imi place si vreau sa cunosc. Insa nefacand un imperativ din asta. Poate ma trezesc punand intrebari incomode, dar nu insist. Adun piese de puzzle, din fiecare. Cele pe care doreste sa mi le dea. Foarte des, aceste piese nu se aduna niciodata intr-o imagine, sunt doar informatii disparate, cunostinte care nu pot fi adunate si puse sub egida: "stiinta". A pune eticheta pe ceva ce n-are forma, e o contradictie, de aceea spuneam ca n-o fac.
Dar..
..Uneori se intampla ceva. Un gest, o privire, o idee care da sens tuturor pieselor si loc in intreg. Atata sens si-atata loc incat, chiar daca mai lipseste ceva din imagine, absentza poate fi usor ignorata. Atunci vine si eticheta. Problema e ca nu tot ce e ascuns e si neimportant.
Adevarat, suntem subiectivi tot timpul, insa in ceea ce priveste amanuntele. Dar cand majoritatea are o anumita parere iar tu te trezesti cu o cu totul alta.. e cam freaky. Iar cand gresesti cu o buna impresie, nu e chiar atat de grav. Doar tu esti cel afectat; cu tine te impaci mai usor, oricat de mare ar fi dezamagirea.
Dar cand e.. invers? Desigur, o parere e doar o parere. Dar poate crea un curent (sa-i zicem trend?) printre cei care au incredere in judecatile tale. Cred ca e mai simplu atunci cand toata lumea stie ca habar n-ai sa faci un pronostic (sic!) :))) Poti spune ce vrei; unele se vor potrivi, altele nu... ceilalti sunt obisnuiti cu asta si nu te baga in seama mai mult decat trebuie. Insa, cand ai creat un curent de opinie ai responsabilitatea lui si a posibilelor efecte asupra celui vizat.
"Reabilitarea", ca si in sens juridic, nu aduce prea multe. Ramane cel putin suspiciune in ceilalti si urma stigmatului in tine. Gustul amar.
Uneori trece. :)
--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
Alexandros - de Cri Cri la: 07/10/2006 10:48:45
(la: JUDECATA)
Citeam comentariul tau si ma gandeam ca e o diferentza intre "a avea o impresie" si "a avea o parere". Fiindca prima implica o indoiala, a doua e definitiva. Evident, la modul relativ, cum toate pe lumea asta sunt.
Nu, nu cred ca punem etichete temporare; ma rog, eu nu pun. Cat timp nu am suficiente informatii sau nu apare macar "factorul declansator" de care vorbeam, ma aflu in faza "nu stiu ce sa cred".
Nici nu cred ca ne raneste intotdeauna o apreciere negativa. Cel putin, zic eu ca n-ar trebui. Ar trebui sa ne declanseze niste intrebari numai. De multe ori, indiferent ce parere avem despre propria persoana, din afara se vede mai bine. Dar, ca o critica sa ajute, onestitatea celui care o face si deschiderea catre explicatii e cruciala.
Altfel introspectia ulterioara poate pica in steril.

Problemele apar cand gresim cu etichetarea si cand nu constientizam ca am gresit.
Asta nu depinde numai de noi. "Dezlipirea" unei etichete depinde mult de cel caruia i-am "lipit-o". Iar a nu constientiza ca am gresit nu-i tot una cu a fi refractari la ceea ce constientizam.
--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
#149951 (raspuns la: #149721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
149722, de om - de Cri Cri la: 07/10/2006 11:41:08
(la: JUDECATA)
super conferinta! felicitari!
Merci. Comentariul tau a picat exact in momentul in care ma pregateam s-o sterg. Fiindca, de cand am postat-o si pana a aparut, frunzarind pe-aici am mai gasit cateva, cel putin asemanatoare ca tema.
Vorbind de etichete... iata una: nu-s deloc originala :))) Pe de alta parte, se pare ca problema ne cam preocupa pe toti.

De acord cu ce spui tu, in toate cele (iii) puncte :)
Spun si eu pe masura ce inteleg... intre a "eticheta" si a "judeca" e o diferentza. Poti accepta fara sa judeci pe cineva caruia i-ai pus eticheta. Ceva la modul... "eh, asa e el, ce sa-i faci!". Eticheta e doar o categorisire. Poate fiindca in viata avem nevoie de repere ca sa ne simtim ancorati in real.
"A judeca" implica si a-i cauta motivatii.
Problema nu e atunci cand le aflam intreband ci atunci cand le "aflam" inventandu-le. Si e o maaare problema. Fiindca din nou apare onestitatea in ecuatie. Si, cunoscand firea umana, rar intrebam direct. Fiindca rari sunt oamenii care ar raspunde direct. Iar acestia nu raspund direct fiindca se tem de reactia celui care a intrebat. Care, la randul lui, poate evita feed-back-ul direct dintr-o anumeinteleasa grija pentru sentimentele celuilalt. Deh, cercul vicios :))
Deci.. 1.Teama de a fi etichetat intr-un anume fel e mai mare decat cea de a lasa loc ambiguitatilor.
Insa.. 2.Celalalt va cauta sa-si explice, fiindca incertitudinile sunt iritante si destabilizatoare.
Si de-aici.. "eternul uman", ca sa te parafrazez pe tine: fuga de raspundere. Uite de-aia sunt avocati pe lume! Judecatorii trebuie ajutati sa inventeze ce sunt impiedicati sa afle :)))

Acum, ajungand la cei care accepta... cred ca sunt cei pe care nu i-au multumit raspunsurile la intrebari, dar au si renuntat sa mai caute raspunsuri. Cu atat mai putin sa le inventeze.
Greu. Cati renunta cu usurinta la a-si satisface curiozitatea? Iar daca o faci, esti privit ca un extraterestru. Asta in situatia in care te crede cineva :)))
--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
#149956 (raspuns la: #149722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de latu la: 09/10/2006 09:58:04
(la: D’ALE BĂRBAŢILOR)
2. "sa si" desigur. Eu ma referisem la analiza ca scop nu ca element ajutator.
Cu alte cuvinte, analiza nu trebuie sa aibe loc - ceea ce presupune o actiune voita - ci ea are loc oricum. Si simtirile iau nastere in urma unei analize.
Atunci cand ea este insa transferata in zonele cerebrale in asa fel incat centrul de greutate se muta definitiv in directia cugetului analitic, echilibrul natural dintre cuget si simtiri este tulburat, o posibila consecinta fiind blocarea simturilor, din cauza importantei acordate rezultatelor analizei cerebrale.

3. Cuvintele transporta idei. Sigur ca ideile pot straluci altfel in functie de unghiul de vedere momentan sau de inaltimea soarelui.
Dar cred ca n-are rost sa ne dezamagim reciproc mai departe, insistand asupra acestui punct de reper vremelnic, numit interpretare.

4. De acord.
Punctul meu de vedere este, ca cei din a doua categorie n-au mai multe sanse de a gasi pe cineva-ul potrivit cu ajutorul unei liste, decat fara.

5. Scena e destul de mare. Ingust poate fi deci numai unghiul de vedere al celui care ar gandi asa.

6. Referindu-ma la explicatiile "laitmotiv", am dorit sa scot in evidenta tocmai faptul ca nu le agreez. Se pare ca nu mi-a reusit intru totul.

7. Nu era vorba de usile lor, ci de usile altora.
Nu stiu daca ceea ce am scris suna chiar atat de ambiguu, incat acest detaliu sa poata trece neobservat.
De altfel, vad o diferenta intre a pune mana pe clanta usii ca sa-i arati cuiva care-i usa si unde-i clanta, sau a pune mana pe clanta usii pentru a deschide usa. Si nu, n-am avut intentia de a o bate in cuie, nici in varianta intelegerii mele de dinainte de a fi avut tu bunavointa de a ma lamuri.
In ce priveste "pretentia de a sti unde duc usile altora", ea este aroganta atata timp cat este prezentata cu superioritatea celui care pretinde ca stie, implicand probabilitatea ca respectivul n-ar sti. Inlocuind "a sti" cu "a presupune", "a tinde", "a intui" m-as simti mai aproape de tzel.
Asta e desigur doar parerea mea personala. Am prezentata-o pentru a nu lasa impresia de rea intentie.

8. Imi ajunge daca spui ca nu.

9. Poate ca textului meu puteai sa-i atribui atari intentii, desi trebuie sa fi fost intr-o oarecare masura inversunat, pentru a o face.
M-ar interesa cum de nu te-ai gandit la varianta, ca pur si simplu m-am bucurat sa vad ca esti dispus sa discuti si despre alte teme decat cele religioase, dandu-mi astfel mie sansa de a intra in dialog cu tine?

10. Unul din pacatele mele este cititul printre randuri. N-am avut nici o clipa senzatia ca as fi singurul.:-)
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#150356 (raspuns la: #149593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra_radu - de wp la: 10/10/2006 20:15:25
(la: Budism, forme de meditatie)
Am postat inca odata mesajul pentru ca la prima postare a aparut doar partial. Cred ca am gresit eu pe undeva....



Pentru a duce mai departe dialogul, am să fac o precizare legată de „unghiul” din care privesc eu subiectul(ele) abordate. Repet o parte a mesajului meu catre Cassandra, pentru ca nu stiu daca l-ai citit sau nu.

Pot sa spun ca atunci cand ma voi referi la crestinism, ma voi referi la crestinismul primar, la ceea ce a ramas in urma scrierilor Sfintilor Parinti ai Bisericii, vazute prin prisma crezului de la Nicea, deci pe scurt spus, la ortodoxie.

Despre „meditatia” crestina pe scurt:
Termenul nu este chiar adecvat, dar este mai usor de inteles in acceptiunea lumii moderne. In practica crestina, meditatia presupune reflectarea asupra Cuvantului lui Dumnezeu. Scopul principal este de a smeri inima omului.
Sfinti Parinti recomanda adesea cugetarea la moarte, ca una dintre cele mai eficiente metode de a dobandi smerenia.
Insa meditatia in crestinism, face parte dintr-un mod de viata, din care nu lipseste;
rugaciunea neincetata, postul, privegherea, linistirea s.a.m.d., toate facute cu „dreapta socoteala” si sub indrumarea unui duhovnic.
Printre altele, fiind legata de cugetarea asupra Cuvantului lui Dumnezeu, difera de meditatia budista.

Iubirea, casandra este ceva sau ar trebui sa fie ceva din ce spui tu – „au disparut ambitiile, calculele, dorintele”. Intrebarea este daca este suficient atat si daca „au disparut”, cat timp dipar ele.
Insa, iubirea nu poate fi o stare aproape de meditatie, pentru ca ea, trebuie sa aiba consecinte practice, sa se rasfranga asupra celorlati. Ea trebuie sa fie indreptata asupra semenilor nostri si mai putin spre noi, in sensul ca noi sa ne simtim bine.
Iubirea are foarte multe aspecte dogmatice sau aspecte care tin de fiinta si firea naturala a omului. Un aspect are este iubirea in budhism, alt aspect in crestinism si alt aspect in islam, spre exemplu – asta din punct de vedere „dogmatic”.
De firea omului sau mai corect spus, de patimile cel robesc, se leaga alte aspecte de iubire.

Cred ca nu este usor sa nu ai nici o credinta. Insa, sa nu crezi ca daca ai o credinta este usor. Priveste in jur si vezi numai cate feluri sunt. A discerne intre ele, nu pentru ai convinge si pe altii, ci pentru ca tu, sa stai neclintit in ea, este o problema. Si daca ai o credinta, trebuie sa o traiesti, pentru ca nu se poate ramane la faza de lectura. Nu de alta, dar nu ajuta mare lucru si nici nu vei putea starui in ea(in credinta) si ca atare, omul va fi purtat de tot felul de „valuri” filosofice sau de alta natura.
Adoptarea unui crez si aici ma refer la crestinism, nu poate si nu determina incetarea cautarii sinelui. Eu as spune chiar mai mult: doar atunci incepe.

Daca Iisus avea sau nu treaba cu crestinismul este o afirmatie grea, care nu stiu daca ai cu ce o sustine. Eu cred ca nu. Si aici imi permit sa-ti sugerez un sfat, sper sa nu te superi; daca cauti adevaru,l este bine sa nu faci afirmatii radicale, iar daca crezi ca l-ai gasit, atunci cauta sa-ti intaresti convingerea.

Paul

#150534 (raspuns la: #149604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
budism - de cattallin2002 la: 11/10/2006 20:02:39
(la: Budism, forme de meditatie)
Se putea vedea ca Neridan apartine unei denominatii neoprotestante, cum a si spus.
60% dintre budisti se inchina si la zeitati (hinduse in general, dar si locale). Ceilati au la baza nu numai niste concepte filosofice, ci practica meditatia. Si in animism, samanism nu sint de obicei definite zeitati, cred in spirite.
Iata ce scrie cineva ce practica de 3 ani yoga si care e sustinator al ei (pe un forum). Sa nu se inteleaga gresit (mao), e un adept al ei:

" Practicarea yoga fara o atenta supraveghere din partea unui specialist are ca efect "mutilarea constiintei si personalitatii subiectului". In astfel de cazuri, subiectii devin ca lutul in mina modelatorilor, tinzind sa imite comportamentul celui cu o personalitate puternica. Se poate vorbi despre sindromul «superman-ului» cind subiectul crede ca este Dumnezeu. Apar trairi schizofrene.
In cartea de baza a culturii indiene se spune ca la cei care practica in mod necorespunzator yoga pot sa apara stari depresive, stari anxioase, fenomene de tipul delirant, schizofren. Sau poate aparea asa-numitul sindrom al «superman-ului», cind omul ajunge sa-si spuna ca el este Dumnezeu. Isi atribuie calitati pe care nu le are. Starile acestea depresive pot duce la tulburari de comportament, la tulburari de personalitate, cu izbucniri violente, cu comportament violent. Dar toate acestea la un loc pot aparea datorita destructurarii nivelului de constiinta.
Subiectul unei practici yoga gresite poate fi controlat de o personalitate puternica. Mai mult decit atit, ca in orice fel de psihopterapie practicata in exces, aceasta devine toxica si creeaza dependenta. Subiectul nu mai poate sa aiba un comportament condus de spirit critic si devine dependent de grupul si de metoda care se practica. Alterindu-se nivelul de constiinta, ajung sa-si identifice colegii de grup ca fiind Dumnezeu, ca el este Dumnezeu, si de aici o alta proiectie pe care o are despre lume. Toate acestea altereaza profund starea de sanatate mintala. Subiectul este ca o bucata de lut ce urmeaza a fi modelata de cineva.
ADEVARATA arta yoga reprezinta o metoda foarte buna de relaxare si tratament atunci cind este supravegheata de un specialist. In lume sint mai multe metode de tratament care se bazeaza pe practici yoga.

Un practicant yoga simte in momentele de meditatie stari asemanatoare celor pe care le traieste un consumator de droguri. Ceea ce este periculos este alterarea starii de constiinta a subiectilor. In cursul starilor de meditatii au loc calatorii extramundane, in spatiile interstelare, asemanatoare, DAR ABSOLUT ASEMANATOARE, cu cele intimplate in timpul consumarii halucinogenelor. Asta o spune un mare guru care a trecut la crestinism si a luat legatura cu consumatori de droguri. Acesta a ramas stupefiat despre asemanarea calatoriilor pe care le faceau toxicomanii sub influenta halucinogenelor cu a calatoriilor sale din timpul meditatiilor yoga. Nu are nici o legatura marea cultura indiana cu practicile total gresite ale unor asa-numiti "guru" cum ar fi.........Gregorian Bivolaru.

Cam asa le zice prof. dt. Mihai Selaru Sp. Neuropsihiatrie Socola Iasi si sunt complet de acord cu el.

In Occident, datorita civilizatiei, a manierei prompte in care societatea sanctioneaza si refuza produse alias G. B., imaginea de care se bucura yoghinii, de la practicienii de Tantra, pana la cei care propavaduiesc leacurile naturiste, este cu mult mai buna decat in Romania. In Occident, yoghinii nu deranjeaza pe nimeni.
Civilizati fiind, facand parte si noi din cultura europeana, putem trece peste libertinismul tantrei practicate de Bivolaru. Intr-o societate democratica, libera, nu e asta o problema?
Ceea ce se intampla la cursurile de yoga in Romania si este grav este manipularea iresponsanila, in masa, a constiintelor, depersonalizarea."



cattallin2002@yahoo.com
#150851 (raspuns la: #150682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andre - de latu la: 14/10/2006 19:31:01
(la: Institutul de mistocarie !)
Eu-s doar o secretara...
Pana la Dumnezeu te mananca sfintii...

...poate chiar ti se ofera o catedra.
Nuuuu... Nu stiu sa ma autoironizez, n-am ochelari cu rama groasa de aur, nu-s senil, ajut intotdeauna oamenii batrani sa treaca strada, nu stiu sa interpretez mesajele pe care le primesc spre predare si in general sunt impotriva unei barfe cu substanta ca si impotriva organizarii de excursii de serviciu.

Drept pentru care m-am inscris ca student, ca omu' cat traieste invata...
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#151334 (raspuns la: #151270) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI - de Jianu Neridan la: 14/10/2006 19:55:32
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Un lucru puteti fi siguri dragilor; daca credeti in Isus Hristos si DACA cautati sa faceti voia Lui nici o vrajitorie din lume nu va poate atinge, caci unde este Dumnezeu, diavolul nu poate face nimic, ci eventual sa fuga.
In jurul nostru se dau batalii teribile pe care noi nu le vedem. Ingerii lui Dumnezeu se lupta cu ingerii celui rau pentru fiecare dintre noi. Ingerii celui rau nu au putere asupra omului decat daca acesta le permite.Initial demonii incearca sa gaseasca ceva in viata omului care sa-l duca pe om la pacat. Problema cea mai mare a oamenilor este pacatul sau calcarea Legii lui Dumnezeu. Pacatul inseamna desprinderea omului de Dumnezeu. Odata ce omul calca Legea, demonii pretind ca omul e de partea lor si daca omul nu se intoarce incet, incet intra sub puterea raului. Vestea Buna este ca pina la un stadiu destul de avansat (Isus a vindecat si demonizati) daca omul striga la Dumnezeu dupa ajutor imediat ingerii sfinti vin si salveaza omul.vezi Psalmul 34:7. Raman insa consecintele.
Vrajitoarele nu sunt decat niste unelte umane ale diavolului. Diavolul mai foloseste si altele: horoscoape, clarviziune, meditatii transcedentale, spiritism(de fapt tot vrajitorie), telekinezie, hipnoza, inchinare la morti, etc.
dumnezeu mereu va sti sa comp - de jeniffer la: 14/10/2006 21:42:00
(la: cet te face sa crezi ca traiesti cu adevarat?)
dumnezeu mereu va sti sa compenseze binele, nu am impresia ca cineva da binele, ci naturalul face diferenta, nu se pot controla unele lucruri. Sa accepti ca o parte poate veni din exterior, oameni sau natura.
#151367 (raspuns la: #151258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote - de Jianu Neridan la: 15/10/2006 12:26:19
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Pastreaza-ti bauturile pentru tine.
Traducerea folosita de majoritatea bisericilor protestante in Romania este traducera Cornilescu.(care a fost preot ortodox).
Verifica verset cu verset fata de traducerea Gala Galaction si vei vedea ca spun aceleasi lucruri.(exista doar doua versete schimbate in toata Biblia).In varianta sinodala apar si cartile necanonice recunoscute asa de BOR.
Sa trecem la partea cu diavolul. Ezechiel primeste o viziune de la Dumnezeu,(cap. 28:1-19).In mod simbolic diavolul este prezentat la inceput ca imparatul Tirului, dar in versetul 14 se dezvaluie ca este de fapt un heruvim(inger) care "s-a asemanat cu Dumnezeu"-vers. 6-9.
Versetele 1-10 au dubla aplicatie si la regele Tirului si la Lucifer.
Vers. 18-19 vestesc ca acest inger razvratit, Lucifer, va fi omorat de Dumnezeu. Vezi si Isaia cap 14 (aici asemanat cu imparatul Babilonului).
Cand omul a fost creat, diavolul era deja la lucru. Adam si Eva au fost avertizati dar au cazut.Crezi ca pe vremea lui Noe, diavolul era in concediu?
Cu ce i-a amagit Satan pe Adam si Eva? Iata ideea lui Lucifer: Isaia 14:13 si in Geneza 3:5 < veti fi ca Dumnezeu> visul lui Lucifer.
Ai mai intalnit ideea asta."Fii tu insuti", "omul masura tuturor lucrurilor".
#151379 (raspuns la: #151101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred in Dumnezeu pentru ca - de miluca la: 17/10/2006 20:26:58
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Eu cred in Dumnezeu pentru ca El exista... Si-a facut simtita prezenta in viata mea... si singura bucurie pe care o am cu adevarat este atunci cand Il laud pe El, cand ma rog Lui... numai El asculta pe deplin... oamenii te dezamagesc... dar El nu... iar daca cineva a suferit o trauma si spune ca El nu exista... sa stii ca mai bine suferi pe pamant ca mai apoi sa te bucuri in Rai.
pentru ca... - de marty la: 18/10/2006 14:42:46
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Pentru ca oamenii nu merita increderea celui care s-a "fript" deja, pentru ca nu exista nimic palpabil care sa ii aduca salvarea, pentru ca indiferent de forma un dumnezeu impalpabil, detasat de mizeria umana si cotidiana, este ultimul zvacnet disperat al celui care se ineaca, in plin balci zgomotos, unde nimeni nu-l baga in seama si unde abandoneaza, pe rand, idealuri, nazuinte, sensuri ale existentei. Pentru ca oricat de incredibil ar pare, tot ceea ce a construit anterior, sperante, vise, credinte, se dovedeste fals, iluzoriu, carton aurit. Pentru ca ii este frica sa nu ajunga precum ceilalti, traind o viata detestabila si mizerabila, pentru un scop ce nu ii apartine. Pentru ca in aceiasi masura ii este frica de moarte, de acel vid necunoscut, pe care trebuie sa-l creioneze cu ceva. Pentru ca nesiguranta, incertitudinea, disperarea, reprezinta singurul viitor ce i se ofera.

In aceste conditi se deschide catre orice "pai" ce-l poate sesiza, acceptand chiar si minciuna drept adevar. Iar numele acestui Dumnezeu, forma de manifestare a celor ce-i stau in jur, nu mai conteaza. Poate fi orice religie oficiala, orice secta, orice manifestatie, recunoscuta sau nu de catre ceilalti.

Cateodata solidaritatea acestor adepti poate salva vieti, prin coeziunea ce o dezvolta social in jurul noului venit. Atunci se poate miza chiar si pe anumite forme de fanatism sau totalitarism.

Se crede in Dumnezeu si pentru ca asa au fost populatii intregi dresate, din frageda pruncie. Fara explicatii, fara motivatie. Cei ce au fost conditionati de mici in, sa zicem, catolicism, ortodoxism, protestantism, evanghelism, ca musulmani, iudaici, budisti, mahicari, etc., etc., etc., vor avea dificultati de constiinta sa schimbe obiectul si mai ales forma adoratiei lor. Subiect de conflicte si razboaie sangeroase formele au depasit fondul in acest subiect si continua sa fie la originea multor crime, nenorociri si abjectii pe mapamondul timpurilor trecute, prezente si aproape sigur, viitoare.
jeniffer - de Jianu Neridan la: 19/10/2006 21:41:52
(la: Budism, forme de meditatie)
Am fost creati "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu", de asta avem sentimentul iubirii, dar pe langa asta am mostenit si natura cazuta a lui Adam. Pavel spune in Romani 7:"22 Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; 23 dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele".si in 8:12"Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei."
Daca citesti cu atentie ai sa vezi ca nu se poate asta decat prin Hristos. Nu te ajuta nici o meditatie budista, sau ce-o mai fi.
Si mai este o idee: Numai cine se vede pacatos poate veni la Hristos.
Cine nu se vede pacatos traieste in neprihanirea lui; care exista nu zic ca nu exista si oameni virtuosi in sens ateu, dar respingand pe Hristos resping darul mantuirii. Cu neprihanirea asta morala, omeneasca nu poti merge in cer. Asta este dupa ap. Pavel "nebunia propovaduirii crucii"-v. 1 Corinteni 1:21
#152245 (raspuns la: #151374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dumnezeu a facut lumea, vorbe - de jeniffer la: 20/10/2006 00:51:45
(la: religie)
Dumnezeu a facut lumea, vorbesti de spatiu? Ar fi atit de mare?
a facut practic un test, altceva ce mai face?
"FRUCTUL OPRIT", ce ar fi?
nu trebuie judecat, dar sa gindim, pentru ce este prezent din timpuri stravechi, sub diferite forme, la ce ar fi si raspunde personificarea cosmosului? In ce sa credem reale ideile bibliei, prezente in timpuri unde nemurirea era unealta faraonilor?
* - de latu la: 20/10/2006 11:13:09
(la: Carla)
Aveam vreo sase ani cand mi-am rupt mana.
Fiind duminica seara, si organizarea cu dispensare si spitale altfel decat e azi, tata n-a putut organiza o masina de pe santier, asa ca am petrecut noaptea cu o incheietura dureroasa prinsa intre atelele mesterite de tata, lacrimi, jucaria mea preferata si cu mama, care nu s-a clintit de la capataiul meu, incercand sa-mi aline suferintele.
Ma durea incheietura si cred ca a fost cea mai lunga noapte din viata mea.

A doua zi tata a plecat inainte de rasarit si de primul tren, pe jos pana la santier, in speranta ca vreun sofer mai matinal s-o fi nimerind prin garaj. Prea matinal n-a fost, dar nici prea tarziu nu s-a facut pana cand s-a oprit in fata casei IMS-ul sefului.
Mama si cu mine eram imbracati de mult, asa ca imbarcarea n-a durat prea mult, doar drumul s-a transformat intr-o noua tortura pentru ca nea Lae isi proptise piciorul pe acceleratie, poate si un pic mandru ca putea sa ajute intr-un caz de urgenta, iar drumul era neasfaltat.

Ajunsi la spital, niste oameni grabiti m-au culcat pe o masa si mi-au pus o batista la nas, care mirosea ciudat...
Cand m-am trezit, eram intr-un salon de copii. Mama a ghicit ca sunt treaz inca inainte sa deschid ochii. M-a privit, a zambit si pana si eu mi-am dat seama cat era de obosita.
Deodata se intoarse cu spatele la mine, catre copilul din patul vecin, care incepuse sa planga. Pret de un minut, doua, nu mai mult.
Dar am fost tare intrigat. Azi as zice ca am fost gelos.

Mana nu ma mai durea, dar era in ghips pana deasupra cotului. Stranie era - si grea - mana asta groasa si alba, care parca nu era a mea. Mi-am incordat muschii incercand s-o indrept, dar m-am dat batut in cele din urma, descoperind ca puteam misca degetele si ca mana cealalta imi statea in intregime la dispozitie: Se putea juca cu degetele, putea goni mushtele care parca se adunasera in salonul nostru dinadins, ca sa ma enerveze.
Mama imi spunea povesti pe banda rulanta. Stia tare multe. Stia atat de multe, incat in fiecare seara imi povestea alta poveste.
Acum, in asteptarea serii, cand tata urma sa se intoarca cu nea Lae ca sa ne ia si sa mergem acasa, imi povestea una dupa alta povesti, fara sa oboseasca, intrerupandu-se doar atata cat sa goneasca cu un prosop de spital mustele care deveneau parca cu fiecare minut mai obraznice.
Fiecare falfait de prosop imi racorea si fatza naclaita de sudoare. Era vara si o caldura toropitoare.
Vecinul meu de pat, caruia nu-i puteam vedea decat picioarele pentru ca mama statea intre noi, plangea tare des, ma enerva si ca nu-i in stare sa goneasca mustele alea nenorocite macar odata si singur. Si ma enerva si ca mama se tot intorcea spre el, cu prosopul care gonea muste. Mama asta era a mea! De ce trebuia sa goneasca si mustele lui? Si in plus: In timp ce-mi spunea povesti, se tot intorcea si la el, parca i-ar fi spus si lui povesti!

Intre timp imi cam pierdusem rabdarea. Pranzul trecuse, tata nu mai venea si ce-a pus capac la toate, a fost, ca mie mi-a potrivit mama perina asa ca sa stau in fund si mi-a pus farfuria cu nu stiu ce zeama in poala lasandu-ma sa mananc singur desi mana dreapta imi era in ghips, in timp ce pe vecinul - intre timp auzisem de la mama ca-l chema Ionel - il hranea ca pe un copil mic.
I-am spus-o.
Mama a zambit tare trist. M-a intrebat daca nu vreau sa ma scol un pic, sa fac cativa pasi prin salon.
Sigur ca vroiam, mai ales ca puteam atunci sa-l vad pe rivalul din patul vecin!
Stateam in picioare intre paturi, mama avea ochii cam umezi, probabil vazand cu cat eroism ma sculasem.
L-am privit pe Ionel.
Statea culcat si pieptul ii era infasurat in bandaje. Iara plangea. Am intins mana sanatoasa spre el, asa cum faci cand te imprietenesti, dar mama mi-a luat mana in mana ei. Poate nu vroia sa fac cunostinta cu el.
Iar Ionel dadea tot timpul din cap si plangea. Mama gonea mustele de pe fata lui plansa si transpirata.
Tot nu intelegeam de ce scutura doar capul si nu le goneste cu mana. Nu intelegeam nici de ce isi tine mainile sub el si nici de ce pansamentul e asa murdar la umeri.
In clipa aceea aparu tata.
Mama il imbratisa si incepu sa planga. Hohotit, asa cum rar o vazusem plangand. O musca se oprise pe fruntea lui Ionel si nu vroia sa plece, desi el isi rostogolea capul pe perna de la stanga la dreapta si inapoi. Atunci incepu sa planga. Am facut si eu cum vazusem ca facea mama: Am luat prosopul si-am gonit musca. L-am intrebat daca vrea el prosopul, dar nu m-a auzit. Sau nu m-a inteles. Plangea.

In timp ce mergeam spre casa - nea Lae conducea mult mai atent decat la venire - am intrebat-o pe mama, de ce mama lui Ionel n-a avut grija de el.
Nu stiu de ce, acum, cand nu mai era pericolul sa ma neglijeze pe mine ingrijindu-se de el, imi parea cumva rau de vecinul meu plangacios de salon.
Mama m-a strans mai tare la ea. A zis ca mama lui Ionel n-avea timp, ca trebuia sa lucreze. Vocea ii tremura.

Mama ma mintise.
Am vorbit in anii care au urmat, de multe ori de Ionel.
El se urcase pe un stalp de curent, din alea de lemn ca acum o suta de ani si se electrocutase. Socul il aruncase jos iar mainile i se arsesera pana sub coate.
Medicii i-au amputat mainile deasupra locului unde arsura se termina, dar n-au taiat destul de sus. Intr-o a doua incercare i-au amputat mainile deasupra coatelor.
Insa atunci cand loveste, Dumnezeu pare uneori ca nu se mai uita, asa ca nici cele doua cioturi nu-i fura scrise lui Ionel, iar atunci cand noi am fost vecini de salon, el tocmai trecuse printr-o operatie in care ii scosesera mainile din incheieturile umerilor.

Ionel nu-si ascunsese mainile sub el cum crezusem eu, iar pansamentul in dreptul umerilor nu fusese murdar, ci patruns de iod.
Iar de mama lui, nu se stia nimic. Plecase de acasa, inainte de intamplare. Iar tata muncea la ferma.

Si azi, cand vad stalpi de curent, ma gandesc la Ionel...
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
Dumnezeu - de freeman la: 23/10/2006 20:26:07
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Nu stiu de ce se evita ceea ce este aproape o evidenta, si anume faptul ca, dupa toate probabilitatile, Dumnezeu a fost seful unei... expeditii(?) extraterestre. Toata Biblia poate fi interpretata in acest sens. Pare copilaresc? Nu cred. Mie, personal, mi se pare mult mai copilareasca (sa nu zic absurda) varianta mistica. Aiureli asupra carora se zbat inutil ,chiar minti luminate, sa faca lumina (sic).

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Daca nu stii, intreaba!"
:) - de Andre29 la: 24/10/2006 17:52:40
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Itic se roaga toată ziua la Dumnezeu: "dă, Doamne, să cîstig la loterie! Ajută-mă, Doamne, să cîstig la loterie, hai Doamne, zău, de ce nu mă ajuti si pe mine să cîstig la loterie?! "
La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atîta văicăreală, se repede la
el: "mă, Itic, pe cuvînt că te-am auzit si m-am străduit din răsputeri,
dar te rog frumos, ajută-mă si tu putin: joacă la loterie!"

________
"amicus certus in re incerta"



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: