comentarii

dumnezeu nu il ajuta pe cel ce fura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
toleranta - de (anonim) la: 30/10/2003 11:17:25
(la: Romani in strainatate)
daca ai ocazia citeste cateva carti despre psihologia emigrantilor..;ai sa intelegi poate ca cei pe care i critici atat de dur sunt oameni care trec prin momente dificile si care "se apara" , incearca sa faca ordine in haosul din capul lor. Nu e usor sa lasi in urma neam si tara, si sa vii leledescalecator la paris...aici trebuie sa supravietuiesti...trebuie sa decizi ce pastrezi din traditiile tale, ce alegi din cele noi;;;e ca si cum ti ai alege o alta piele:::
Eu sunt de cativa ani aici;;;si pentru a ma sustine in facultate a trebuit sa lucrez...sa suport istericalele unor frantuzoaice, ingimfarea unor prunci, ipocrizia, avaritia, etc...dar nu generalizez.. nu toti francezi sunt asa...au am dat peste aia naspa care angajeaza numai la negru si au un mare scop sa ciupeasca cativa centi...noa da asta este..mie mi a prins bine si tipul asta de oameni, ca cei corecti nu m ar fi angajat pana nu aveam actele in regula;;si pana sa am eu actele in regula a durat cateva luni...si de nu erau fripturisti puteam spune adio unui an de facultate...
cu roamani ma intalnesc rar;;nu din cauza fumurilor;;ci pentru ca pe cei care nu se descurca nu am cum sa i ajut iar cei care fura si fac cioace ma pot vara in damblale..iar cei care nu intra in astfel de categorii sunt mai greu de gasit pe aici.dar cand ii intalnesc ma bucur;;;cred ca nu putem generaliza totul;;nu putem imparti totul in alb si negru,,caci viata e mai mult gri;;;si cred ca nu este in masura noastra sa i judecam nici pe roamni nici pe straini;;nici ca si colectivitate nici luati individual;;;fiecare om are o poveste a lui;; n am de unde sa stiu de ce fura roamnul din metrou;;poate acasa are o mama bolnava, poate altceva nu a invatat de la viata;;poate;;;;
eu ii multumesc lui dumnezeu in fiecare zi pentru ca ma ajutat sa merg drept pe drumul meu;;;si daca pot sa i ajut pe cei din jurul meu o fac;;daca nu, macar nu i judec;;
#2731 (raspuns la: #2565) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DE CE CREDEM IN DUMNEZEU? - de celine333 la: 10/05/2006 20:27:13
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Pt simplu fapt ca dumnezeu inseamna iubire,speranta, adevar..Ginditiva ce ne-am face daca toate acestea nu ar exista????daca nu am mai crede in IUBIRE< SPERANTA>ADEVAR am fi doar niste biete suflete ratacite..in sufletul nostru se afla adevarata biserica a lui Dumnezeu.Exista si avem un Dumnezeu spiritual..o forta a binelui care lupta sec. de sec pt a invinge forta diabolica pe care trebuie sa recunoastem o avem in noi si ne lasa de multe ori fara discernamint.Insa in mod involuntar cind se naste un copil...in mod involuntar spunem..Dumnezeu sa-l binecuvinteze...sau cind ne moare un prieten exista vreunul dintre noi care nu a rostit cuvintele ...Dumnezeu sa_l ierte??Amintiti-va cliplele grele prin care cu siguranta oricare dintre voi a trecut oare nu ridicati ochii spre cer si il rugati pe Dumnezeu sa va ajute????Isus care a murit rastignit pe cruce si care mai mult sau mai putin toti stim ca a existat....acum doua mii de ani..Cine la ucis??Nu cei care nu au crezut???De unde a avut puterea sa moara pt noi in chinuri groaznice???Nu de la Dumnezeu Tatal?Ateismul in adevaratul sens al cuvintului nu exista...oricit de atei am fi la necaz cu siguranta ne amintim de Dumnezeu...Cu siguranta..Sau cel putin daca nu azi intr-o zi...oricit de indepartata ar fi aceea zi...
partea a VIIa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:16:42
(la: Leandru)
Când văzu sfetnicul cel pizmaş şi această ispravă reusită nu mai putea de ciudă şi atunci îi şi veni o altă răutate în minte. Se duse la împărat şi îi spuse că poate i s-a părut dar parcă zărise nişte priviri ascunse între Leandru şi Ziurel de Ziua şi câte şi mai câte că Împăratului i se înverzi inima şi viaţa de ciudă. Tot el îi mai spuse că pe tărâmul Zânelor ielelor, este o fântână cu apă vie dar că nimeni nu poate lua apă fără să fie pedepsit de iele ori cu luarea minţilor ori cu prefacerea în stană de piatră. Atat i-a trebuit Împăratului.
Nu trecură două zile şi iar îl chemă pe Leandru şi îi spuse că mireasa doreşte ca până la nuntă să aibă şi o cofiţă cu apă vie de la fântâna de pe tărâmul ielelor. Acesta spuse că numai credinţa în Dumnezeu îl va ajuta să izbândească şi de asta data. Îşi luă armele şi calul, plecând abătut ca vai de el, căci nu ştia cum o va scoate la capăt în această încercare. Merse ce merse, zi de vară până-n seară şi din seară-n ziuă iară dar de ce mergea tot mai abătut era. Mai că ar fi înturnat calul şi ar fi plecat acasă la părinţii săi, dar ştia că nu poate umple de ocară numele tatălui său. Cum mergea aşa, odată vede în marginea drumului o floricica vineţie şi îşi aduse aminte că aceasta ajuta la pregătirea unei băuturi adormitoare. Atunci mulţumi din inimă Domnului pentru gândul bun. Coborâ de pe cal şi începu să culeagă florile acelea şi încă două feluri, care fierte împreună dădeau o licoare adormitoare. După ce pregăti licoarea, porni iar la drum şi după căutări şi încercări ajunse pe tărâmul Ielelor, Zânelor frumoaselor ce stăteau şi păzeau fântâna cu apă vie. Lăsă calul acolo şi pătrunse cu teamă.
Nu merse el prea mult şi odată se trezi în faţă cu cea mai mare dintre ele. Aceasta vru să-l prefacă într-o stană de piatră dar când vazu frumuseţea şi tinereţea lui i se făcu milă. Îl întrebă ce caută prin părţile alea pe unde nu călca picior de om pământean. Atunci Leandru spuse o poveste despre un copil sărman şi oropsit, fără de părinţi şi fără nimeni pe lume ce a plecat să-şi caute norocul şi că aşa a ajuns pe acele tărâmuri pline de pace şi linişte. O întrebă dacă nu are nevoie de o slugă pentru un blid de mâncare şi un rând de straie. Aceasta îl primi bucuroasă căci multe treburi aşteptau o mână de voinic pentru a fi terminate. Îl luă şi merseră împreună spre palatul lor. Chiar la uşa palatului Leandru văzu fântâna cu apa vie dar o făcu pe prostul şi întrebă care este rostul acestei fântâni aici lângă uşa palatului. Zâna îi spuse că aceea era fântâna minunată cu apă din care ia Domnul de udă pământul atunci se împlineşte sorocul. Şi ele stau acolo s-o păzească pentru ca nici o frunză, nici o pasere şi nici o vietate, ca să nu mai vorbim de mână de om, să nu atingă apa şi s-o tulbure. Deci îi spuse că orişice s-ar întâmpla să nu se apropie de acea fântâna căci îşi va pierde viaţa.
Leandru se prinse şi asa ajunse sluga Ielelor, Zânelor stăpânelor. Începu a aranja treburile pe lângă palat şi într-o zi le spuse că poate să le prepare o mâncare aşa cum învăţase mai de demult de la un bătrân priceput. Acestea se prinseră râzând de el că nu va putea face o mâncare ca lumea. Atunci Leandru pregăti o mâncare aşa cum numai el ştia iar c ând termină ceru şi o cofă cu vin căci mâncarea aceea trebuia stropită cu vin la sfârşit. Mâncau zânele şi se minunau de priceperea flăcăului nostru. Acesta asculta bucuros laudele lor iar la final le puse vinul dres cu licoarea ce o pregătise, în cupele de aur. Zânele ielele mâncară şi băură pe săturate şi spuseră că niciodată nu mai mâncasera o mâncare atât de gustoasă. Dar nu apucară să termine cu laudele că pe dată le căzu capul greu pe masă. Vezi bine că îşi făcuse datoria licoarea pregătită. Atunci ieşi tiptil din încăpere, luă o cofiţă curată şi nu se opri până afără lânga uşa palatului, la fântâna fermecată. Luă apa uşurel ca să nu tulbure apele apoi se dezbrăcă şi se cufundă în apa înmiresmată şi parfumată. Ieşi iute, se îmbrăcă, luă cofiţa cu apă şi pe aici îţi e drumul. Nici nu apucă el să iasă bine pe porţile palatului că odată începu fântâna a bolborosi şi mai apoi începu a scoate tot felul de strigăte şi de vaiete de hăuleau codrii şi văile de jur împrejur. Dar în acest timp, Leandru al nostru nici că se oprea. Cu greu ajunse la hotarul ielelor şi se pregătea să încalece când se auzi strigat. Întoarse capul şi văzu toate Zânele ce veneau în fuga mare să-l prindă. Încăleca iute pe cal şi porni într-o goana nebună, ştiind că dacă îl vor prinde va fi vai de capul lui. Cea mai mica dintre ele se opri şi zise urmată şi de celelalte:
-Voinice, voinice, apă ai luat, fântâna ai tulburat şi nici măcar o sărutare nu ne-ai dat.
-O voinic, voinic, frumos, şi călare şi pe jos, apa ne-ai furat şi ca un fur ai plecat. Nici rămas bun nu ţi-ai luat, zise alta zână.
Doar ce-a trecut Pastele (2) - de cosmacpan la: 29/04/2008 21:24:57 Modificat la: 29/04/2008 21:25:37
(la: de unul singur........)
Si, cel mai important, v-am invatat cum sa iubiti? Stiu ca amandoi ne spuneti ca ne iubiti, iar noi va spunem ca va iubim, dar pentru noi este usor sa ne iubim. Speram ca veti invata sa iubiti pe toata lumea – iar aceasta este cea mai grea sarcina pe care o veti avea vreodata – pana cand veti invata secretul, care este atat de simplu. Tot ce trebuie sa va amintiti este ca ura se naste din frica. Cand te temi ca cineva te va invinge intr-o bataie, incepi imediat sa-l urasti. Cand veti creste, daca va veti teme ca cineva va va fura postul, prietena sau afacerile, imediat veti incepe sa-l urati. Fara frica nu ar exista niciodata ura, iar fara ura este usor sa iubesti.
Asadar, cea mai grea sarcina a mea si a mamei voastre este sa va ajutam pe amandoi sa cresteti fara frica – si promitem sa o facem din rasputeri. Fiecare copil este un miracol, deci voi sunteti amandoi miracole – si intr-un miracol nu exista frica sau ura.
M-am rugat inainte de a parasi camera voastra intunecata – si am ramas acolo atat de mult, incat ochii mei s-au obisnuit cu lumina slaba si am putut sa va vad chipurile. Privindu-va, in acea seara speciala, nu am putut decat sa ma gandesc la un alt baietel care a dormit pentru prima data in seara aceasta acum aproape doua mii de ani. Nu-I era cald cum va este voua, patul sau nu era atat de comod ca al vostru, iar biata sa mama era speriata si singura intr-un oras necunoscut.
Totusi, daca nu ar fi existat acel baietel, eu nu as fi fost in aceasta seara in camera voastra gandindu-ma la aceste lucruri – si nu pot sa nu ma intreb la ce se gandea mama lui in timp ce-I privea chipul adormit. Daca nu este un sacrilegiu, vreau sa stiti ca-l invidiez chiar si pe Iosif din Arimateea, pentru ca i-a oferit fiului sau darurile pe care sper sa vi le pot oferi si eu.
Inca ceva. Copii uita repede, asa incat nici nu mai vorbiti de bunicul Teddy. Cand cineva va intreaba sau aminteste numele sau, voi spuneti “a murit”. Dar ultima data cand l-am vazut pe bunicul Teddy, a fost in urma cu doi ani, pe cand ne indepartam in masina de casa lui. Exact cand plecam, s-a aplecat pe geamul masinii si mi-a spus: ”condu atent, ai o in carcatura foarte pretioasa”.
Abia mai tarziu, cand a plecat dintre noi, mi-am amintit cuvintele sale – iar acum ma gandesc din nou la ele si imi amintesc toate sarbatorile de Craciun din copilarie cand, sub brad era intotdeauna cate un dar pentru baietii sai.
Voi sunteti, intr-adevar, incarcatura mea pretioasa – si ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute sa va calauzesc pana la maturitate si sa-mi ingaduiasca luxul de a ramane in preajma voastra pentru a va vedea.

Craciun fericit, fiii mei,
Tata
...am copiat - de cosmacpan la: 24/12/2008 00:12:41 Modificat la: 24/12/2008 00:13:24
(la: de unul singur........)
SCRISOARE CATRE DOI FII

Dragii mei Dana si Matthew,
Este ajunul Craciunului si m-am retras in camera pe care mama voastra o numeste “Fabrica de cuvinte a tatei”. Timp de cateva ore, in felul meu neandemanatic, am incercat s-o ajut pe mama voastra sa impacheteze jucariile pentru voi, ce acum se afla sub brad si asteapta navala de dimineata. Uimitor, in fiecare an o tachinez pe mama pentru grija cu care impacheteaza fiecare cutie, caci stie cum umbla baieteii cu fundele dragute si cu hartia, dar, cu toate acestea, ea aranjeaza fiecare cadou de parca ar contine lingouri de aur, si poate ca acestea contin ceva la fel de valoros – dragostea nostra pentru voi amandoi.
Cand mi-am terminat treaba jos, am urcat in camera voastra si am stat in picioare intre paturile voastre, incercand sa va disting chipurile in intunericul noptii. De jos auzeam vag colindele de la radioul din bucatarie.
Deodata, fara sa-mi dau seama, am cazut in genunchi – din cauza, cred eu, a indoielilor si fricii ca nu sunt un tata prea bun. Acum, nu ma astept ca vreunul dintre voi sa inteleaga aceasta scrisoare, si sunt mari sanse sa nu o vedeti niciodata, dar ma intreb daca v-am daruit ceea ce conteaza cu adevarat.
Oare v-am invatat sa va cunoasteti binecuvantarile, nu numai ca sa apreciati ceea ce aveti, dar si ca sa doriti sa faceti ceva pentru cei care nu au?
...
V-am invatat ca lumea este un loc cu adevarat minunat, plin de oameni minunati, in ciuda a ceea ce vedeti la televizor?
V-am invatat ca puteti fi orice doriti – daca sunteti gata sa platiti pretul necesar pentru a va atinge scopurile?
Si, cel mai important, v-am invatat cum sa iubiti? Stiu ca amandoi ne spuneti ca ne iubiti, iar noi va spunem ca va iubim, dar pentru noi este usor sa ne iubim. Speram ca veti invata sa iubiti pe toata lumea – iar aceasta este cea mai grea sarcina pe care o veti avea vreodata – pana cand veti invata secretul, care este atat de simplu. Tot ce trebuie sa va amintiti este ca ura se naste din frica. Cand te temi ca cineva te va invinge intr-o bataie, incepi imediat sa-l urasti. Cand veti creste, daca va veti teme ca cineva va va fura postul, prietena sau afacerile, imediat veti incepe sa-l urati. Fara frica nu ar exista niciodata ura, iar fara ura este usor sa iubesti.
Asadar, cea mai grea sarcina a mea si a mamei voastre este sa va ajutam pe amandoi sa cresteti fara frica – si promitem sa o facem din rasputeri. Fiecare copil este un miracol, deci voi sunteti amandoi miracole – si intr-un miracol nu exista frica sau ura.
M-am rugat inainte de a parasi camera voastra intunecata – si am ramas acolo atat de mult, incat ochii mei s-au obisnuit cu lumina slaba si am putut sa va vad chipurile. Privindu-va, in acea seara speciala, nu am putut decat sa ma gandesc la un alt baietel care a dormit pentru prima data in seara aceasta acum aproape doua mii de ani. Nu-I era cald cum va este voua, patul sau nu era atat de comod ca al vostru, iar biata sa mama era speriata si singura intr-un oras necunoscut.
Totusi, daca nu ar fi existat acel baietel, eu nu as fi fost in aceasta seara in camera voastra gandindu-ma la aceste lucruri – si nu pot sa nu ma intreb la ce se gandea mama lui in timp ce-I privea chipul adormit. Daca nu este un sacrilegiu, vreau sa stiti ca-l invidiez chiar si pe Iosif din Arimateea, pentru ca i-a oferit fiului sau darurile pe care sper sa vi le pot oferi si eu.
Inca ceva. Copii uita repede, asa incat nici nu mai vorbiti de bunicul Teddy. Cand cineva va intreaba sau aminteste numele sau, voi spuneti “a murit”. Dar ultima data cand l-am vazut pe bunicul Teddy, a fost in urma cu doi ani, pe cand ne indepartam in masina de casa lui. Exact cand plecam, s-a aplecat pe geamul masinii si mi-a spus: ”condu atent, ai o in carcatura foarte pretioasa”.
Abia mai tarziu, cand a plecat dintre noi, mi-am amintit cuvintele sale – iar acum ma gandesc din nou la ele si imi amintesc toate sarbatorile de Craciun din copilarie cand, sub brad era intotdeauna cate un dar pentru baietii sai.
Voi sunteti, intr-adevar, incarcatura mea pretioasa – si ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute sa va calauzesc pana la maturitate si sa-mi ingaduiasca luxul de a ramane in preajma voastra pentru a va vedea.
Craciun fericit, fiii mei,
Tata
Cămaşa unui om fericit - de Tot Areal la: 12/05/2009 09:09:06
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Se spune că, odată, un împărat s-a îmbolnăvit grav. A fost consultat de o mulţime de medici, dar nici unul nu a reuşit să-i dea vreo şansă de vindecare. Văzând că medicii nu-i găsesc leacul, în cele din urmă a apelat la un vraci, iar acesta i-a spus că, dacă va reuşi să îmbrace cămaşa unui om cu adevărat fericit, se va face sănătos. Şi cum oamenii în asemenea situaţii uită de Dumnezeu, uită că e păcat să apelăm la vraci, la bioenergie sau alte mijloace oculte şi fac orice, numai să-şi rezolve necazul, n-a mai stat pe gânduri şi a început să pună în practică sfatul vraciului.
Imediat câţiva slujitori au fost trimişi în toată lumea să caute un om fericit, să-i ceară cămaşa şi să i-o aducă împăratului. Aceşti slujitori au bătut la poarta unui alt împărat şi i-au spus:
- Măria ta, nu eşti tu cel mai fericit om? Eşti doar un împărat puternic. Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem împăratului nostru.
- Eu fericit? Nu am fost niciodată. Mereu sunt îngrijorat că voi fi atacat, că voi avea războaie. Sunt neliniştit şi nu am niciodată somnul tihnit. Să ştiţi că nu sunt deloc mulţumit şi fericit.
Auzind aşa, slujitorii au plecat trişti mai departe şi au bătut la poarta unui om foarte bogat, a unui bancher, şi i-au zis:
- Domnule, noi credem că având de toate şi fiind foarte bogat, dumneata eşti tare fericit. Nu-i aşa? Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem stăpânului nostru.
- Vă înşelaţi amarnic dacă voi credeţi că eu sunt fericit. Cum aş putea fi fericit de vreme ce mereu mă tem că voi pierde banii, sau cineva mi i-ar putea fura. Mereu mă neliniştesc gândindu-mă cum să-i investesc cât mai bine, cum să-i fac să sporească mai repede. Mă gândesc apoi cui să-i las ca moştenire pentru a nu se risipi.... Şi mai am multe alte temeri. Vă spun că nu sunt şi nu am fost niciodată fericit.
Slujitorii merg mai departe şi bat la poarta unui om învăţat.
- Domnule, dumneata, care ai o faimă de om învăţat, cu siguranţă, trebuie să fii şi tare fericit. Cunoşti atâtea lucruri, ai dezlegat atâtea mistere! Nu se poate să nu fii fericit. Am vrea să ne dai cămaşa ta să o ducem stăpânului nostru.
- N-am găsit încă fericirea. Aşa credeţi voi că eu sunt fericit? Vă înşelaţi. Cum descopăr un adevăr, o noutate, mintea mea devine iar neliniştită. Ea vrea altceva, vrea mai mult. Nu am fost niciodată fericit. Credeţi-mă!
Acei slujitori începeau să fie descurajaţi. Nu mai ştiau la ce poartă să bată. Dar le era ruşine să se întoarcă acasă fără această cămaşă, fără să împlinească această misiune. De aceea, abătuţi şi obosiţi s-au retras într-o pădure. S-au aciuat lângă o colibă, la rădăcina unui copac bătrân. Cum stăteau ei lângă copac, gata să adoarmă de obosiţi ce erau, aud din colibă, pe cineva rostind următoarele cuvinte: "Doamne, ce fericit sunt că şi azi am avut cele de trebuinţă vieţii mele! Doamne, ce fericit sunt că şi azi am întâlnit oameni binevoitori care m-au ajutat! Doamne, ce fericit sunt....." Când au auzit, acei slujitori au năvălit în colibă să vadă cine rostise aşa cuvinte. Intră înăuntru şi găsesc un om în genunchi, cu mâinile ridicate către cer, care se ruga. Îl întreabă imediat:
- Omule, e adevărat că eşti fericit, aşa cum spui?
- Da, sunt foarte fericit fiindcă azi Dumnezeu m-a ajutat şi l-am simţit alături. Iar acum mă culc liniştit. Sunt foarte fericit că a venit primăvara, că au înflorit pomii, a răsărit iarba, au început găinuşele să se ouă. Ce vreţi mai multă bucurie ca asta?!
- Am vrea să te rugăm ceva: noi îţi plătim cât vrei dumneata, dar dă-ne cămaşa dumitale. Dacă împăratul nostru o va îmbrăca, se va face sănătos. La care omul din colibă le răspunde:
- Dar eu sunt aşa de sărac încât nici nu am cămaşă...
___________________________________________________________________________
Fericirea cea adevărată este cea sufletească, lăuntrică. Oamenii caută o fericire pământească, ce pleacă din afară. Se trudesc oamenii să facă mai întâi bogăţii, să se umple de bani, de plăceri şi de mărire lumească. Fericirea după care umblă cei mai mulţi constă în dorinţa de a avea spor la averi, belşug şi sănătate. Sunt bune şi acestea şi au şi ele rostul lor, dar nu valorează nimic, n-au nici un preţ, dacă nu sunt puse toate în slujba mântuirii sufleteşti.
Lumea doreşte o fericire pământească, care n-are nimic cu mântuirea sufletului, ci dimpotrivă, e foarte primejdioasă.
Câţi săraci nu s-au îmbogăţit şi au uitat cu totul de suflet! Când umblau cu pantalonii cârpiţi, cu opinci în picioare şi trăiau în modestie şi sărăcie, mergeau la biserică şi se rugau; erau blânzi, liniştiţi, ruşinoşi şi temători de Dumnezeu. Aşa îşi creşteau şi copiii, dar de îndată ce au dat de bani s-au pus pe chefuri şi petreceri, împodobindu-şi casele cu fel de fel de lucruri şi mobile costisitoare. Toate acestea i-au făcut să uite pe Bunul Dumnezeu şi s-au îndepărtat astfel de Biserică uitând că mai sunt creştini.
#436850 (raspuns la: #435921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum a invins o taranca Securitatea - de zabriski la: 15/01/2004 12:46:59
(la: Pentru monumentul unei femei monumentale)
Imi cer scuze, nu mi-am dat seama ca n-am dat detalii. Se stie ca in puscariile comuniste au murit cu miile. Elisabeta Rizea n-a murit sub tortura, dar pentru mine e unul dintre simbolurile rezistentei anti-comuniste din Romania.

O taranca de la munte care a invins, singura, Securitatea - asta a fost Elisabeta Rizea. Satul ei, Nucsoara, nu a putut fi colectivizat niciodata. “Imi faceam cruce cu limba in cerul gurii si ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute sa nu spun nimic”, spunea intr-un interviu. Au torturat-o, au condamnat-o, au supravegheat-o 30 de ani si n-a spus nimic. Nu a scos o vorba despre rezistenta in munti, organizata la sfarsitul anilor ’40 de “partizanii” (cum le spunea ea) Arsenescu si Arnautoiu, desi a fost un om-cheie al miscarii anti-comuniste. Dupa cum spune si anuntul “Academiei Catavencu”, pentru un singur sat, Nucsoara, “Securitatea a mobilizat timp de zece ani cel mai mare numar de securisti pe cap de locuitor din intreaga istorie a represiunii”.

Interviurile cu Elisabeta Rizea pe care posturile de televiziune le-au difuzat dupa ’90 au tulburat multi oameni din Romania - printre ei, si pe mine. Am vazut atunci o femeie batrana si plina de verva, care povestea cu o seninatate coplesitoare cum au chinuit-o comunistii si cum i-a invins pana la urma. I-au smuls si parul din cap, dar n-au reusit s-o clinteasca.

S-a scris mult despre ea - Humanitas a publicat cateva carti, Alina Mungiu a scris in colaborare cu Althabe Gerard un volum, “Secera si Buldozerul: Scornicesti si Nucsoara. Mecanisme de aservire a taranului roman” in care analizeaza, comparativ, comportamentul oamenilor din satul Elisabetei Rizea si din cel al lui Nicolae Ceausescu.

Cand a murit, si “The New York Times” a dat o stire. Pe Internet n-am gasit, la o prima cautare, mare lucru. Aveti mai jos cateva link-uri. O sa va mai dau detalii, sper eu lamuritoare. Initiativa “Academiei Catavencu” mi se pare de exceptie. As crapa de satisfactie sa vad pe soclul lui Lenin statuia unei taranci incapatanate, care a dat de furca politiei politice un deceniu incheiat. Si tare as vrea ca istoria noastra sa fi fost plina de Elisabete Rizea. Daca avem numai una, s-o stie atunci toata lumea.

http://www.romanianleader.com/modules.php?op=modload&name=News&file=article&sid=284
http://www.romfest.org/rost/rizea.shtml
http://www.romfest.org/rost/oct2003/erizea.shtml
http://www.ziaruldeazi.ro/faptdivers.asp
http://www.nytimes.com/2003/10/10/obituaries/10RIZE.html?ex=1074315600&en=0b20088e538ce4f5&ei=5070


#8110 (raspuns la: #8082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MADRID oras de multe lacrimi cu multi oameni nevinovati pierduti - de (anonim) la: 11/03/2004 18:56:37
(la: Atentate teroriste in Spania)
Ora 21 ...balant de victime 192 morti,peste 1000 raniti,printre care Romini si alte natii ,trenurile de la prima ora :toti merg la munca si cel mai rau elevi ,studenti care mergeau la cursuri..romini destui pt ca veneau dintr-o zona de unde sint cei mai multi romini si cel mai rau e ca nu se pot identifica toti mortii pt ca sint fara acte si cei care ii pot identifica si nu au acte nu se duc de frica la identificat.......sa se odihneasca in pace .....un minut de tacere...Dumnezeu sa-i ajute sa se odihneasca in pace.
Aflarea in treaba! - de (anonim) la: 02/04/2004 03:38:55
(la: Catedrala Mantuirii Neamului: dezbatere si vot pe internet)
"Solidaritatea pentru libertatea de constiinta" a organizat un miting cu tema "Salvati Parcul Carol"!
Ce frumos, ar spune unii naivi. Hai sa mergem sa salvam Parcul Carol!!!
Sa-l salvam de la ce sau de cine?!?
Cred ca substratul acestei actiuni "umanitare" a fost impotrivirea fata de ideea construirii unei biserici. A-propos, domnilor umanisti, biserica se construieste pentru oameni, nu din mandrie sau triumfalism ortodox!
Cu siguranta daca ar exista suficiente biserici in Bucuresti lumea ar fi mai atenta si s-ar gandi mai mult la Dumnezeu si la ajutarea aproapelui.
Cine loveste in preoti si generalizeaza faptele unora care fac de rusine haina preoteasca, da dovada de rea intentie. Stiu acesti oameni ca exista preoti care se jertfesc slujind prin amfiteatre, sali de clasa si camere improvizate in spitale si institutii de ajutor social? Stiu acesti oameni ca preotii au salarii de aproximativ 2 milioane de lei - bani in mana - si ca multi dintre ei sunt efectiv intretinuti de comunitatile unde isi desfasoara activitatea. Si, in plus, este dreptul preotului, ca slujitor, sa fie intretinut de comunitate pentru ca el sa-si desfasoare in bune conditii activitatea slujitoare si sa fie tot timpul la dispozitia credinciosilor. Preotul meu duhovnic are doi copii, sta cu chirie si are un salariu de 2 500 000. Judecati acum!

Revenind la Catedrala si problema Parcului Carol, consider construirea acesteia (dupa proiectul Patriarhiei) ca fiind benefica bucurestenilor.

Ionut
#13170 (raspuns la: #12679) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The Passion - de (anonim) la: 09/04/2004 14:05:12
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)

Am vazut filmul si regret. De-acum incolo o sa-ncerc sa-mi infrang curiozitatea
in ceea ce priveste filmele cu Isus. Dumnezeu nu este un bun de consum, iar
Isus nu este un supererou hollywood-ian, cum au unii impresia.


The Passion e extrem de violent, violenta explicita, o baie de sange,
un film de groaza.
Oare de ce Evangheliile nu spun mai nimic despre
aspectul violent, sangeros, al rastignirii lui Isus? Nu cumva pentru ca suferinta
Lui fizica reprezinta cea mai mica parte din mesajul pe care a vrut El sa ni-l
transmita?


Intr-adevar, Isus a suferit si a murit pentru noi, dar daca El nu a
considerat important sa ne transmita o descriere a suferintei sale pentru ca
sa ne "impresioneze", dupa cum nu a considerat important nici sa lasa
vreo urma materiala pe pamant, pe ce baza ne permitem noi sa facem altfel?


Oamenii au incercat si incearca tot timpul sa-l aduca pe Dumnezeu la nivelul
lor, sa aiba un dumnezeu pe care sa-l poata atinge, vedea, simti... desi Biblia
avertizeaza ca asta este o blasfemie.


Ce mesaj religios poate sa transmita un film "ne-recomandat minorilor"??
Violenta super-abundenta din film subliniaza cel putin doua lucruri:

1. Sangele si violenta vand filmele (dupa cum au vandut si "Braveheart"
si "The Patriot".

2. Credinta lui Gibson in mantuirea prin suferinta si autoflagelare, chiar rastignire,
practicata de unii catolici.


'The Passion' NU respecta relatarea biblica, nici in spirit, nici in
litera. O foloseste doar ca pretext.
Cine crede altfel demonstreaza
ca se bazeaza pe folclor sau pe "teologia" invatata de la televizor,
din ziare sau alte filme. E usor de cazut in 'capcana' autenticitatii, filmul
este vorbit in latina si aramaica si aceasta sugereaza ca ceea ce spun actorii
sunt chiar ceea ce s-a spus atunci. Insa dupa cum si Gibson declara, filmul
este inspirat in cea mai mare masura din scrierile mistice ale unei calugarite
catolice, Anne Emmerich, apoi tradus in latina si aramaica.


Cateva scene dintre cele mai S.F. scene care NU se regasesc in Biblie:


- la inceputul filmului, cand Isus este arestat in gradina Ghetsemani, nu scrie
in Biblie ca a fost batut, ci doar ca a fost arestat si dus la marele preot.

- in drum spre casa marelui preot, Isus cade de pe un pod si ramane suspendat
in lanturi. Scena 'artistica' pusa pentru spectacol, nu exista in Biblie asa
ceva. De remarcat lanturile enorm de lungi - o alta exagerare 'artistica'.

- Maria si Maria Magdalena sterg cu niste cearceafuri sangele care a ramas pe
jos dupa ce Isus a fost dus din locul de unde a fost biciuit, nu exista asa
ceva in Biblie, si nu inteleg de ce-ar fi facut munca asta patriotica. Poate
ca sa pastreze relicvele si sa le vanda peste cativa ani - scuzati-mi sarcasmul.

- scena de la Golgota, cand un corb mare vine si incepe sa ciuguleasca din ochii
talharului rastignit care isi batuse joc de Isus e din nou pusa iarasi de dragul
spectacolului, o scena groaznica, nu apare in Biblie si e total opusa caracterului
milos al lui Isus care pe cruce fiind, a spus: "Tata, iarta-i, caci nu
stiu ce fac".

- camasa lui Isus e rupta de soldatii de romani in timp ce il dezbracau, desi
in Biblie scrie ca era o camasa facuta dintr-o singura bucata, si romanii au
tras la sorti pentru ea, ca sa nu o imparta in doua si sa o strice.


Mai sunt si multe altele, mai subtile.


Biblia NU SPUNE ca toti evreii l-au rastignit pe Isus sau ca evreii
ca natiune sunt vinovati de moartea Sa.
Conducatorii evreilor, marele
Preot si Sinedriul au fost cei care au planuit omorarea lui Isus, pentru ca
le lua 'enoriasii'. Totusi unii dintre farisei, ca Nicodim, il simpatizau, ca
si multimile care-i ascultau predicile. La fel unii romani - cum a fost centurionul
roman din episodul Golgotei sau cel al carui sclav l-a vindecat Isus. Asa se
explica si 'explozia' de crestini care au aparut dupa moarta Sa. In film, in
afara de 4-5 personaje, toti par o gloata de demonizati.


Isus a murit pentru pacatele intregii lumi, nu numai ale celor dinainte de
venirea Lui pe pamant si ale contemporanilor Lui, ci si pentru ale noastre.
Insa suferinta Sa a constat mai mult in faptul ca desi nu savarsise nici un
pacat, a platit pentru pacate pe care nu El le-a facut, ci omenirea, si a simtit
ce face inseamna sa fii despartit de Dumnezeu prin pacat ("Tata, Tata,
de ce M-ai parasit")..


Daca ne luam dupa Gibson, singura deosebire dintre Isus si cei doi talhari
de pe crucile alaturate este cantitatea de sange varsata si bataia si chinurile
suportate. Isus al lui Gibson e un fel de supererou, un fel de 'Braveheart'.
Apropo, cei doi talhari sunt cam 'curatzei', din cate imi amintesc, nu prea
au sange pe ei, oare de ce sa fi primit tratament preferential? Cumva ca sa
fie un contrast 'artistic' intre ei si Isus?


Concluzia mea ar fi: sa citim Biblia, nu "despre Biblie", sa aflam
adevarul de la sursa, nu distorsionat de altii. Sa nu mai cautam lucruri spectaculoase,
care sa ne socheze. Nu violenta ne va face sa fim mai religiosi.


Il putem cunoaste pe Dumnezeu din Cuvantul Sau - Biblia, ea este reperul de
care avem nevoie. Oricat de atragatoare ar putea parea noile tehnologii (nu
m-ar mira sa apara si jocuri cu rastignirea lui Isus) ele nu fac altceva decat
sa ne imbacseasca mintea si sa ne tina departe de la Adevar. Chiar daca pare
'old-fashioned', sau plictisitoare, citirea Bibliei este SINGURUL mod de a-l
cunoaste pe Dumnezeu. Altfel ajungem sa ne inchinam la actorul care l-a 'jucat'
pe Isus, in locul celui adevarat. "Nu am citit cartea - dar am vazut filmul",
deci stiu despre ce e vorba - cum spun unii - n-are nici o valoare. Si mai avem
si impresia (si vrem sa ne linistim constiinta) ca vizionand un astfel film
participam la un act religios.


Din filme ramanem cu niste imagini eronate care nu se sterg usor, chiar si
atunci cand vedem filmul cu un ochi critic. Spre deosebire de carti, unde ceea
ce citim putem analiza si gandi, ceea ce vedem intr-un film ni se intipareste in minte chiar fara voia noastra.



Faceti-va un bine si nu va uitati la film, nu fiti curiosi.


Dumnezeu sa ne-ajute.


R.

Problema numarul 1: - de (anonim) la: 14/04/2004 09:58:27
(la: Catedrala Mantuirii Neamului: dezbatere si vot pe internet)
Problema numarul 1:

"biserica se construieste pentru oameni, nu din mandrie sau triumfalism ortodox!"... Asa, zau! Ca bine-ai spus-o aici, domnu' Ionut! Si foooarte corect si "Cu siguranta daca ar exista suficiente biserici in Bucuresti lumea ar fi mai atenta si s-ar gandi mai mult la Dumnezeu si la ajutarea aproapelui." Pana aici sunt de acord.
Dar, in loc sa faca mai mult bisericute mici, raspandite prin tot Bucurestiul sa ajunga cu usurinta in casa Domnului si babutza de la mine de la parter, care abia se misca saraca, nooo... facem una singura... dar mare... sa se vada de departe. Alo! Sfinte Petre! Se vede si de acolo? Ca de pe luna se va vedea sigur... surioara mai mica si mai pioasa a Casei (mantuirii) Poporului. Scuzati! Parlamentului. Palatul.

Problema numarul 2:

"...exista preoti care se jertfesc slujind prin amfiteatre, sali de clasa si camere improvizate in spitale si institutii de ajutor social? Stiu acesti oameni ca preotii au salarii de aproximativ 2 milioane de lei - bani in mana - si ca multi dintre ei sunt efectiv intretinuti de comunitatile unde isi desfasoara activitatea. Si, in plus, este dreptul preotului, ca slujitor, sa fie intretinut de comunitate pentru ca el sa-si desfasoare in bune conditii activitatea slujitoare si sa fie tot timpul la dispozitia credinciosilor."
Ehehei... de cand amfiteatrul si salile de clasa au devenit lazarete? Preotii, stimate domn, nu se jertfesc ci-si implinesc menirea si harul care i-a indemnat in alegerea acestei profesii. Asa ca nu-i jertfa... este datorie. In plus, nu vad ce legatura are asta cu megalomanica mantuire. BOR n-are bani sa-si plateasca lefegii? Da parale pentru Catedrala are? Hm!

Gabriela Q
#13820 (raspuns la: #13170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate ff mare - de (anonim) la: 06/05/2004 17:41:48
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Locuiesc in SUA de 5 ani si am vazut multe lucruri in comunitatile Romanesti mare pacat ca nu putem sa fim uniti cum fac cei din alte comunitati .Sunt de acord cu tine viata buna ( asa zis buna) nu poate inlocui familia si viata din Romania asa de rea cum este ia . Anul acesta renunt la tot ce este aici si vin acasa .Dumnezeu sa ne ajute pe toti
#15063 (raspuns la: #12368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CONTRADICTII IN BIBLIE?Ap - de rational rose la: 24/05/2004 15:07:27
(la: Preoti homosexuali?)

CONTRADICTII IN BIBLIE?



Aparentele contradictii din Biblie au mai multe cauze:



- nu citim TOATA Biblia, luam din ea doar ceea ce ne place si putem folosi ca pretext;



- citim Biblia fara Dumnezeu, nu ne "lepadam de sine". Lepadarea de sine inseamna disponibilitatea de a renunta la orice ne influenteaza, la orice dorinti, placeri, la orice pareri ale noastre, la orgoliu, la ego, pentru tinde catre obiectivitatea necesara perceperii corecte a invataturilor
biblice.
Atentie, nu spun ca trebuie sa renuntam la ratiune, asta nu e spalarea creierului. Dar ratiunea nu e ceva extern, obiectiv, ea este influentata de simturi, de mass media, de alti oameni.



- insistam sa dam verdicte atunci cand nu avem destule informatii sau nu intelegem o problema, in loc sa amanam acest verdict.



- ne cramponam de lucrurile pe care nu le intelegem in loc sa facem lucrurile pe care le intelegem si nu le facem, desi sunt foarte clare. In Biblie sunt unele lucruri mai greu de inteles, dar cele de baza, fundamentale, sunt clare. Si nu ne putem astepta sa le intelegem pe cele grele daca nu le facem pe cele usoare, nu? Nu putem avea pretentia sa rezolvam probleme de analiza matematica daca nu stim nici tabla inmultirii.




>Tot in biblie scrie: Toate sint ingaduite dar nu toate zidesc......
>...dupa cum putem vedea simplu si clar ...si dupa cum clar stiti cu totii dar vreti sa va >ascundeti

sub explicatii si "interpretari".....in biblie exista mult prea multe >contradictii....



Draga "expertboyman", haide sa gandim, asa cum bine spui. Hai sa "nu ne mai ascundem sub explicatii si

interpretari" si sa citim cum ne-ai recomandat din prima Epistola lui Pavel catre Corinteni, capitolul

6, versetul 12 :



"Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt ingaduite,

DAR NIMIC NU TREBUIE SA PUNA STAPANIRE PE MINE."



Ce-o insemna asta? Hai sa citim titlul de deasupra acestui verset: "Despre curvie". Despre asta

vorbeste Apostolul Pavel aici.



Cititi singuri in continuare, eu doar punctez cateva idei din acest subcapitol (versetele 12-20):



"Dar trupul nu este pentru curvie", "Fugiti de curvie!", "Nu stiti ca trupul vostru este Templul

Duhului Sfant?"



Adica chiar daca sexul este lasat de Dumnezeu si este ingaduit, daca pune stapanire pe mine, si daca

il pervertesc de la scopul si modul in care l-a lasat Dumnezeu, e pacat. Asta se aplica la orice lucru

bun, nu e rau sa mananci, insa devine rau (pacat) daca mananci prea mult, daca mananci lucruri care

iti strica sanatatea sau daca devii dependent. Mi se pare destul de clar si de rational, nu vad nici o

contradictie.



Este vorba deci de lucrurile care nu sunt interzise in mod expres, dar care daca nu-mi sunt de folos,

creaza dependenta si imi strica sanatatea sunt rele. Asadar nu e vorba de ORICE lucru, nu e vorba si

de lucrurile despre care se spune clar in Biblie ca sunt un pacat.


Daca mai exista vreun dubiu, sa citim putin mai inainte, versetul 9:

"Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii,

nici malahii, NICI SODOMITII, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici

raparetii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu."



Totusi exista o speranta (versetul 11): "Si asa erati unii dintre voi! Dar ati fost spalati, ati fost

sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului

nostru."



Cine mai vrea astfel de declaratii transante sa mai citeasca si Romani capitolul 1, de la versetul 18

pana la sfarsit. Gasim acolo exact starea de decadere a omenirii de la standardul moral divin. E scris

clar, negru pe alb. Nu e nevoie de nici o interpretare.


Nu poti sa te numesti crestin, sa spui ca crezi in Dumnezeu, daca nu crezi si ceea ce scrie acolo. Ne place sau nu, asta este adevarul.



Tu spui "Dar dezastrul pe care il proavoaca in sufletul meu doar ideea ca "el" nu m-ar placea e mai

mare decit oricare frica as fi simtit-o vreodata( cu toate ca real asta nu s-a intimplat) fata de

Dumnezeu."



Nu cumva asta e un semn ca placerea ta e mai importanta decat Dumnezeu si ca "lucrul" acesta a pus

"stapanire pe tine"?. Si tine cont ca "In dragoste nu este frica", spune Biblia.



Spui ca "Dumnezeu este iubire", nimic mai adevarat. Numai ca in sine, afirmatia asta n-are nici o

valoare, e foarte relativa atat timp cat nu-l cunoastem pe Dumnezeu si prin urmare nici iubirea Sa.



Rationamentul nostru e gresit: inlocuim in aceasta ecuatie (Dumnezeu = Iubire) termenul 'iubire' cu

conceptia noastra pervertita despre iubire, iar apoi facem egalitatea invers, de la dreapta la stanga,

si ajungem la concluzia ca Dumnezeu este aceasta iubire impura, pervertita a noastra, asa cum ne

convine sa o intelegem. Si asa s-a ajuns ca pentru unii 'Dumnezeu = homosexualitate', 'Dumnezeu =

pedofilie', etc.

Sa luam definitia iubirii din 'standard'. Citeste in 1 Corinteni 13, 4 ce este dragostea:

"Dragostea nu se poarta necuviincios, nu

cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de

adevar..."



De ce a permis Dumnezeu aparitia Diavolului si existenta Raului, daca e asa "destept" si atotputernic?



Ce inseamna ca e atotputernic? Daca Dumnezeu nu poate crea un triunghi cu patru laturi inseamna ca nu

e atotputernic? Nu, caci triunghiul cu 4 laturi ar fi patrulater.
Tot la fel, Dumnezeu nu a putut crea dragoste cu sila, nu e in caracterul Sau. Dragostea silita nu mai

e dragoste. Dragostea lui Dumnezeu nu poate fi separata de Legea Sa, nici Legea de dragoste. Separate,

se auto desfiinteaza. Astfel, Dumnezeu este iubire, dar este si dreptate. Iubeste pe pacatos, dar nu

poate sa admita pacatul.


Dragostea este cea care guverneaza Universul, si aceasta dragoste e atat de mare incat da

posibilitatea alegerii. Tocmai asta dovedeste suprematia acestei iubiri. Dragostea nu obliga, ci

risca. Prin definitie, dragostea nu e dragoste daca nu rezulta in urma unei alegeri: ALEGI sa iubesti.

Ca sa alegi sa iubesti, trebuie sa ai libertatea sa alegi sa urasti. Dumnezeu a riscat cand a creat

fiinte care au posibilitatea sa aleaga si raul.



Numai bine va doresc, si Dumnezeu sa ne ajute sa luam hotararile bune.


pentru LMC - de vladmara la: 06/08/2004 12:06:16
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta.
Dumnezeu a spun NU .
Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat
Dumnezeu a spus NU
Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare.
Dumnezeu a spus NU
Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire.
Dumnezeu a spud NU.
Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere,
Dumnezeu a spus NU
Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu
Dumnezeu a spus Nu
Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor

I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata
Dumnezeu mi-a spus Nu
Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa-i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine.
Dumnezeu a spus... Ahhhhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna.
#19161 (raspuns la: #17208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Regret ca intru asa de tarziu - de carmentopa la: 09/08/2004 12:13:09
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
Regret ca intru asa de tarziu in comentariile pe tema mame/copii/educatie. Am citit insa cateva dintre ele si nu pot sa nu intervin! Niciodata nu e prea tarziu.

Problema mamicilor romance este ca fac copii pt. ca trebuie!
Multe din ele nu sunt dispuse la devotamentul pe care il necesita postura de mama! Asa ajung bunicii educatori, uneori chiar fara voia lor!
Depresii, alaptare...dar ce credeti iubitelor ca aceste "stari" le-ati inventat voi? De la Eva si pana azi femeile nasc, cu dureri (nu cu peridurala!) alapteaza (acum o fi mai greu cu siliconul!) si isi educa copiii!
Atentie, daca o sa va uitati la emisiunile Mihaelei Tatu nu prea stiu cum o sa mergeti mai departe pe calea aceasta in care mama si copilul formeaza , impreuna cu tatal, desigur, familia adevarata!

Am auzit-o pe moderatoarea mai-sus-mentionata spunand cu mare lauda cum, in vacanta in Grecia, a dansa dumneaei pe masa! ce sa spun! mare lauda! Eu am invatat acasa ca pe masa dansau, pe vremuri, prostituatele! Pai cum sa stie fetele astea sa creasca copiii daca grija lor e sa le asculte pe cele care nu mai stiu cum sa-si afiseze hormonii! Vai de voi si vai de noi! Cum sa nu ai depresii cand mitul femeii sexy te goneste de la spate?

Ar mai fi o problema in Romania: felul in care mamele inteleg sa-i creasca pe baieti! de aici nefericirea mamelor tinere (cele neajutate de sotii lor, prea rasfatati de mamele lor si prea macho!)

Am auzit odata un tata care-si certa fiul (de 5 ani) care injura.; si va inchipuiti cum il certa? injurandu-l!
Educarea unui copil se face prin exemplu personal! cand observi ceva neplacut la copilul tau intreaba-te ce nu sti tu, cu ce gresesti tu!

Sa cresti e una sa educi e altceva!
Si eu am 2 copii si sustin ca in Romania copiii sunt doar crescuti si needucati! Statul pe olita e cel ma simplu lucru! sa vezi cand vin alte lucruri! Daca tu stai la telefon cu orele e normal ca acel copil "fiara" sa te pedepseasca! Cand ai copil e mai ceva decat cand ai un apartament sau o masina! El e viu, are drepturi, e o persoana! De felul cum sti sa-l inveti acum, cand e mic, te vei bucura mai tarziu, cand va fi mare.
Si iar o sa dau un exemplu tv: la emisiunea TEO (de mare audienta) aceasta, cu stilul cuceritor cunoscut (dealtfel f. simpatica si talentata) explica cu emfaza cum ea niciodata nu merge in taxi pe bancheta din spate! Soferul cu care discuta a completat :" o doamna nu sta in spate!" Doamne, ce tampenie! In Begia daca o femeie se asaza in fata este socotita prostituata caci doar ele au acest obicei! Am inteles ca nici soferul nu era taximetrist nici Teo nu era doamna! Regret! asta e!
Lipsesc cu desavarsire obiceiuri care fac bine familiei cum ar fi o masa pe zi impreuna in familie !
Si cate nu ne lipsesc!? Dumnezeu sa ne ajute caci numai in El este nadejdea! Ceea ce va spun aici vine din contactul cu realitatea!
Chatting pe IRC, in lipsa de intilniri personale... - de ikoflexer la: 22/09/2004 10:09:10
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
Dragii mei co-utilizatori,

Uite ca ne vorbiram cica sa facem un chef pe cinste, asa in persoana. Dar pina atunci, poate ne mai intilnim in week-end undeva unde putem vorbi---cum se spune---"in real time", dar in mod virtual. M-am tot uitat eu cam care ar fi solution cea mai simpla, si dupa ce am incercat sa creez un canal the chatuit pe yahoo, iar apoi unul cu java, am tras concluzia ca tot pe IRC ar fi cel mai usor. Asa ca am ales sa creez un canal pe UNDERNET, si o sa va dau instructiuni cum sa incepeti chatuirea cind vreti.

In primul rind, daca nu sinteti oameni intregi la cap si folositi programe odioase ca si "internet explorer", Dumnezeu sa v-ajute. Daca insistati sa folositi acel program, atunci sa mergeti sa va luati mIRC de la http://www.mirc.com/get.html si sa vi-l instalati.

Eu v-as recomanda sa nu mai folositi IE, si sa va treceti la Mozilla Firefox (http://www.mozilla.org/products/firefox/) care e un browser superior. Daca alegeti aceasta solutie (adica Firefox) atunci aveti doua posibilitati 1) folositi mIRC, iar 2) va luati extensia cu numele ChatZilla (http://update.mozilla.org/extensions/showlist.php?category=Chat)
. Daca tot folositi Firefox as recomanda si extensia Adblock care va lasa sa opriti acele reclame suparatoare pe orice pagina de web. Daca hotariti sa folositi ChatZilla, e usor de instalat si o puteti folosi sa chatuiti pe irc.

O lista de serveruri la care va puteti conecta manual la chatuiala se gaseste la www.undernet.org Tot pe acel site se gaseste si un mod si mai usor de a chatui pe IRC; acela este webchat (vedeti una dintre optiunile de la meniu), dar este bazat pe java si stiu ca unii utilizatori de aici nu pot :)

Daca va place ideea veniti si incercati sa vedeti cum merge.

In sumar:
hai sa discutam in real time pe IRC
pe reteaua UNDERNET
canalul se numeste #ikoflexer (nu uitati sa puneti si #)
si se poate face access pe "www.undernet.org/webchat.php"
daca aveti java in browser

Daca intrati pe canal, o sa stiti ca sinteti in locul potrivit daca vedeti ca unul dintre ceilalti utilizatori se numeste ImWatchingU (un robot pe care l-am pus acolo sa va intimpine cu prietenie).
--ikoflexer

P.S. Daca aveti nevoie de ajutor nu ezitati sa ma intrebati.
imi placeau cravatele de pionieri! - de am_draci2001 la: 12/10/2004 16:35:22
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
il regret pe bunicul meu-secretar de partid si primar.a decedat.Dumnezeu sa-l odihneasca.de ce nu furi si tu ca noi..?il intrebau subalternii?Pentru ca daca fur eu,voi nu mai aveti ce fura!si sa stiti ca nu fura!!!vreau sa vad un om politic astazi care nu fura...Sa fie oare Nastase?Basescu?...hm
Dragul meu Magnifico20, spui - de petrecar la: 10/12/2004 10:14:23
(la: Politica si popor)
Dragul meu Magnifico20,
spui lucruri minunate, atat de frumoase incat aproape nu-mi vine sa le cred. Daca intr-adevar esti ceea ce spui, atunci trebuie sa te felicit. Si, continuand logica pe care o expuneai, putem spune ca inainte de a fi romani, unguri sau alte natii, mai intai suntem oameni ...
Iti doresc tie sau macar nepotilor tai, ca si alor mei, ca ceea ce speri sa se implineasca.
Dumnezeu sa ne ajute!
Raspuns lui komi - de petrecar la: 16/12/2004 17:01:37
(la: A pornit cu stangul)
Dragul meu,
Nu-l urăsc pe Băsescu, asa cum nu urăsc pe nimeni.
Nu fac decât să-mi exprim niste păreri, le poti citi, le loti ignora, le poti raspunde. Cred că schimbul de idei si păreri este benefic, pentru exercitiul invătării comunicării si dialogului. Americanii fac chir concursuri de elocintă.
Nu credeam că este nevoie să dau citate, pentru că reactiile celor de la UE au apărut pe toate posturile TV si în toate ziarele si nu au fost deloc favorabile.
Crezi sau nu, eu m-as bucura sincer ca evolutia politică a presedintelui ales să mă contrazică, dar experienta ceva mai mare pe care o am mă face să fiu sceptic în acestă privintă.
Ceea ce constat eu acum este faptul că victoria Aliantei i-a luat pe nepregătite pe multi dintre ei, care după euforia primelor zile se vor trezi precum s-au trezit si acum opt ani, când au constatat că cei 15000 de specialisti sunt lipsa la apel, pentru ca pentru ei a contat mai mult apartenenta politică decât valoarea intrinsecă a omului.
Si acum Băsescu spune că nu vor fi înlăturati din functii decât cei incapabili, dar deja în teritoriu lucrurile se petrec exact pe dos, deja s-au facut liste cu cine plecă si cine vine, iar criteriile nu sunt nici pe departe cele ale valorii, ci mai degraba cele ale contributiei bănesti sau de altă natură în campania electorală.
Eu pot să îl cred pe Băsescu că este sincer când vorbeste cum vorbeste, dar realitatea din teritoriu este cu totul alta.
Pot să dau si un exemplu din campania electorală: în timp ce el se declara cu totul împotriva unei campanii murdare, oamenii săi din teritoriu împrăstiau materiale reproduse din "România Mare" în care se spuneau cele mai abjecte lucruri pe seama lui Năstase. Apropo, chiar dacă Năstase ar fi avut într-adevăr bunica dinspre tată tigancă, are asta importantă cu adevărat? Este ăsta un motiv real pentru care să nu fie ales într-o functie oarecare?
Aici este problema reală si gravă. Diferenta flagrantă dintre declaratii si fapte. S-ar putea spune că si ceilalti fac tot asa. Perfect adevărat, asta este una dintre trăsăturile politicii care au dus la caracterizarea ei într-un mod deloc măgulitor.
Oricum, sunt multe de spus, dar las timpul să le lămurească mai bine.
Dumnezeu să ne ajute, că noi nu prea suntem în stare!
#31780 (raspuns la: #31734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...