comentarii

durerea dupa pierderea persoanei apropiate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pentru unii falsitatea suna mai bine - de sattwa la: 05/12/2005 20:43:54
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Cartea distruge anumite mituri fundamentale, si mai rau, nu reuseste sa puna nimic in loc.
Povestea ei captiveaza dar scrierile, operele , evenimentele invocate in carte pentru a da sens firului actiunii sunt denaturari de la realitate;si cel mai dureros se pierde parfumul, latura initiatica,latura mistica si oculta a momentului cand Iisus a venit pe Pamant.
Pentru cineva care nu are cunostinte despre subiectele religioase dezbatute in carte sau macar despre evenimentele istorice reale cartea este un adevarat pericol pentru ca va crea o imagine f falsa despre ele.


Nu neaparat, dar... - de ondine la: 03/08/2006 23:56:44
(la: Amintirile, primul pas spre propia distrugere?)
Amintirile cu incarcatura emotionala negativa puternica, da...Nu e de ajuns ca ai trait odata un stress, o durere, o pierdere, o frustrare, ci le traiesti de mai multe ori...Un rau gratuit pe care ti-l faci singur. Exista o legatura intre psihic si somatic. Cancerul e un exemplu. Daca retraiesti activ amintiri dureroase, si le mai si interiorizezi...E un pas spre autodistrugere. Incet, dar sigur. Pe de alta parte, aminitirile frumoase pot avea un efect reconfortant, chiar reparator. Cine reuseste sa le selecteze clar, va trai 120 de ani! Dupa cum vezi, am ales interpretarea ad literam :)
nu stiu...... - de cosmacpan la: 27/05/2007 22:05:44
(la: Va e frica de moarte?)
a fi credincios este o optiune;
a-ti fi frica de moarte este un dat al vietii.
Oare caprioara stie sa ne spuna carui Dumnezeu se inchina? dar totusi alearga ca o disperata cand e vorba de propria-i viata.
Soparla fuge chiar daca trebuie sa renunte la parte de corp (coada).
Pestele innoata pierzandu-se printre ierburi caci pana si el tine la viata lui uda si muta.
Melcul se strange in cochilie cand simte ca pana si Boasca testoasa o face, de frica.
mimoza isi strange frunzele cand "simte" ca ceva nu-i in regula.
Toate aceste exemple pot descreti ideea de teama de moarte? ca nu este recunoscuta, e una. ca nu exista e alta. Teama de moarte nu se rezuma la teama de durere, la pierdere sau la faptul ca nu mai vezi un rasarit de soare ci este condensata in teama de necunoscut. Ce este dincolo? ca poti trece pragul mai usor este una dar ca nu ai nici o strangere de inima este alta. "nu moarte-mi este frica ci de eternitatea ei".Asa o fi?
(Nu mai plange Jane, Jana n-a murit, Jana se transforma....)
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andrei, Nu-ti pierde sperant - de relu la: 17/04/2004 15:06:47
(la: Mi-am dat demisia! :()
Andrei,
Nu-ti pierde speranta si cauta-ti de lucru. N-ai facut nimic rau in a intreba de marirea salariului. Poate ca ai intrebat la momentul nu cel mai potrivit. Am auzit o zicala pe aici de multe ori: "e mai bine sa-ti cauti de lucru cind ai deja de lucru, nu cind ti-ai perdut slujba." Dar e de inteles ca depinde de slujba pe care o ai.

Sefi ca si cel cu care ai avut de facut sint multi, si as vrea sa-ti re-amintesc ca pina la urma aceste persoane traiesc cu ei insisi toata viata lor. Cind ii intilnesti, e mai bine sa nu ai de-a face cu ei, ca de obicei ei nu se schimba.

Auzisem acum citeva zile o poveste despre un roman aici (in Canada) care lucra la o firma mare. Nu se intelegea deloc bine cu superiorii, si spera ca o sa fie concediat, ca sa-i dea "severance pay" (salariu de concediare), nu stiu cum sa traduc asta bine, dar e ca un fel de despagubire ca te concediaza. Chestia e ca firma nu voia sa-l concedieze, si el nu intelegea de ce. Doua saptamini au trecut, in care el statea tot timpul pe internet (probabil citind cafeneaua), venea tirziu la lucru, lua pauza mari, samd. In sfirsit l-au concediat; dar, in loc de salariul de despagubire, n-a primit nimic. Pentru ca firma a dat faliment in ziua aia. Deci ei asteptasera special pentru asta. Dupa cum a spus cineva mai jos, fiecare are interesul lui.

Cineva apropiat de mine avea o slujba de contabil la o companie mica; doi proprietari: unul finlandez, altul sirb. Finlandezul om de aur. Nici o problema, lucrul e lucru, pauza e pauza, respectul e respect. Sirbul (nu toti sirbii sint asa), se purta ca si orice caricatura de sef oriunde. Incerca sa o aibe pe persoana asta ca subordonat in armata, sau sclav, sau mai stiu eu ce. Urla, cerea chestii de neinteles, iar cind nu intelegea, urla si mai tare. A treia oara cind s-a intimplat, persoana cu pricina i-a spus: asa nu mai merge, de acord? Tipul a zis: de acord. Te rog mai stai doua saptamini pina ne gasim pe altcineva. Intre timp au fost la interviu multe alte persoane pentru slujba asta, si n-au gasit pe cineva cu indeajunsa calificare, samd. Iar persoana de care vorbesc si-a gasit o alta slujba intr-o saptamina dupa cealalta. Asta-i viata. Cind o usa se inchide, o alta se deschide.

Sper sa nu-ti para rau ca ai luat decizia sa nu-ti mai perzi timpul vietii in anturajul acela. Daca esti cinstit si-ti vezi de treaba, vei gasi oameni ca tine si vei fi rasplatit cum se cuvine.

Daca iti cauti slujba iti vei gasi. Sint sigur ca e greu, dar sa stii ca nu e usor niciunde. Daca devii disperat cere ajutor. Sintem destui pe aici care putem intelege o situatie disperata a unui alt crestin. Sa nu-ti fie rusine, ca oamenii buni inteleg si se ajuta intre ei. Stii cine nu se ajuta unul pe celalalt? Tipi ca fostul sef alt tau. Un om care a trecut cit de cit prin viata stie ca vremuri grele se pot intimpla oricui.

Bafta,
- relu
Veşnicie şi paleative - de Simeon Dascalul la: 11/10/2004 12:05:26
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)


N-am spus că suntem condamnaţi pe viaţă, cel puţin încerc să mă autosugestionez că nu-i aşa. Dar nu găsesc încă şansa, culoarul, nişa de piaţă, cum vrei s-o spui. Am un fel de speranţă ilogică cum că se va ivi o ocazie şi o s-o recunosc când o să vină. Dar, având în vedere specificul nostru, avem nevoie de mult noroc.

În aşteptare îţi sugerez câteva paleative. Nu ajută nici un fel la îmbunătăţirea situaţiei de bază şi nici nu-s valabile pe termen lung, dar tot sunt mai bune decât nimic. Ca un algocalmin când de fapt ar trebui extrasă măseaua. Sigur nu toate ţi se potrivesc, dar poate găseşti măcar una utilă.

1. Să vezi tot timpul locuri noi. Nu zic să schimbi gazda o dată pe lună, iar cu serviciul e şi mai greu, dar să mergi cât poţi de des în locuri în care n-ai mai fost. Bucureştiul, pe care-l văd imens, cred că poate oferi privelişti noi măcar juma’ de an. Sau să te foloseşti de orice ocazie să mergi undeva (mă gândesc că nu-ţi poţi permite să mergi pe unde vrei pe banii proprii). Pe principiul ăsta tocmai m-am învârtit de o delegaţie în Sălaj. La şedinţă am susţinut ideea şefului care vede peste tot pieţe incipiente şi m-am oferit să plec în prospectare, deşi inginerii mai vechi susţineau că nu găseşti nimic acolo să merite drumul. Cel mai probabil ei aveau dreptate şi oricum avem destul de lucru pentru salariile de subzistenţă ce le luăm. Dar am susţinut cu ardoare că am auzit în facultate de piaţa înmgurindă şi plină de perspective din nord şi am strecurat nişte aluzii fine cum că alealalte firme de profil şi-or trimis deja inginerii pe teren. Delegaţia s-a decis, ai mei colegi m-au înjurat cu sârg în surdină şi am prins unele comentarii: ˝uite şi la ăsta cum se bagă-n seamă˝. Deşi obişnuiţi cu perversitatea naturii umane digerau cu greu metamorfoza mea dintr-un răzvrătit ca Lucifer într-o periuţă. Însă idei ciudate cum că eu aş vrea să fac turism în timpul serviciului şi pe banii firmei nu le-au trecut prin cap. În minţile lor inocente turismul se rezumă la munte şi la mare, eventual staţiuni pentru pietre la rinichi, nu pot să conceapă să mergi într-un loc ˝în care nu ai treabă˝. Pentru mine e de preferat să conduc şase ore, să pierd timpul într-un oraş muncitoresc pe o vreme câinoasă, să împart camera de motel cu multe fiinţe vii şi mărunte, să-mi duc şniţele de-acasă ca să nu risc o toxinfecţie, în fine toate astea sunt de preferat în locul a trei zile de birou cu vechii mei colegi. Încearcă şi tu să mai schimbi decorul. Chiar dacă dai tot de tâmpiţi vor fi nişte tâmpiţi proaspeţi.

2. Fă un efort să-ţi cultivi simţul umorului când îţi vezi rudele. Şi eu am neamuri care se lipsesc fără nici o durere de răsfăţuri sibaritice cum ar fi canalizarea, în schimb când ne vedem le place grozav să întrebe: ˝voi ce faceţi în uichend?˝ Gândeşte-te ce privilegiu ai să te distrezi de asemenea tipuri umane interesante cu toate pupăturile aferente şi îndoparea la reuniuni.

3. Nu te mai învinui pentru defectele şi inapetenţele ce ţi le vezi. Recunosc şi eu că sunt o persoană dezagreabilă şi îmi găsesc singur suficiente defecte (incorect cu cei apropiaţi, delăsător, de o laşitate sănătoasă faţă de superiori). Dar hibele le avem fiindcă nu suntem în mediul nostru prielnic. Toate resursele psihice ni-s concentrate ca să ne menţinem pe linia de plutire, nu mai putem face eforturi să ne auto-corectăm. Dacă am fi în iaz ar fi altfel.

4. Găseşte-ţi domenii de interes fără implicare materială şi schimbă-le când te plictiseşti. În grupul meu sunt văzut ca un individ tare neserios, azi mă interesez de ceva şi peste două luni de altceva. La dracu’ cred că facultatea îţi impune suficientă specializare şi aprofundare şi că măcar în materie de hobby-uri ar trebui să existe liberul arbitru.

Detectez un vag reproş mascat la adresa lipsei mele de acţiune. Ba nu, abia aştept să fac ceva, m-aş preta la aproape orice ca să scap din situaţia asta. Nu am scrupulele tale kantiene şi nici nu le pricep. Dacă viaţa e nedreaptă şi cu tine şi în general, de ce trezeşti tu să vrei să fii mai corectă decât alţii?
Dar nu găsesc încă ceva de făcut, o cale de acţiune. Să mă apuc să sparg apartamente, să fug cu banii firmei? Sunt prea puţini, ar aduce o prosperitate îndoielnică, pe termen scurt şi m-aş trezi repede la puşcărie. Ori am ceva bănuieli că acolo-i chiar mai rău decât în perimetrul meu serviciu-apartament. Aşa că pe moment, stau, aştept şi-mi încerc să-mi fac aşteptarea suportabilă.

Dacă tu găseşti ceva de făcut sau ai măcar o sugestie de ameliorare cât de cât a situaţiei aştept să mi-o spui.

Ai citit ˝Vară în Siam˝? Am găsit o frază ce ni se potriveşte. O citez cu aproximaţie: ˝Nu vă adaptaţi, e ceva în neregulă cu realitatea˝
despartirea si durerea - de andrusca la: 18/03/2005 14:18:12
(la: Durere)
Sa ranesti este foarte usor, sa ierti pe cel care te-a ranit......spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau ........viata lor a fost o iluzie.....
#39783 (raspuns la: #39378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza* - de Rien 2 Loin la: 18/05/2005 09:23:01
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ca in orice lucru e o chestiune de ce castigi si ce pierzi facand acel lucru. In ceea ce ii priveste pe cei cativa prieteni apropiati, atunci cand am inteles ca nu se mai putea ascunde sau ca nu mai pot eu continua asa, le-am spus. Surorii mele i-am spus.

Cat despre anume prieteni dragi, sau despre o parte familie (stiu eu... taica-meu de ex.) despre care stiu ca sunt homofobi la extrem, sunt obligat sa pun in balanta, continui sa mint sau ii pierd?

M-am intrebat de ce mint? Cand am inceput sa mint de fapt si cum de-am facut-o prima oara?
Pai nu eu am mintit primul, ci cei care m-au lasat sa cred c-a fi homosexual este o boala, un lucru inacceptabil, o rusine, o alegere, o tara, o crima chiar. Si cum suntem obligati sa traim in societate si cum in prima parte a vietii nu noi alegem societatea in care traim, am fost obligat sa ma pliez pe regulile impuse de ea. Cand am considerat ca pot s-o fac, am luat decizia si-am parasit-o, tocmai ca sa nu mai fiu obligat sa mint.

(uite, nu mai departe decat aici, in acest forum, unde pretindem ca nivelul mediu de inteligenta ar fi mai sus de media societatii, s-a oferit cineva sa ma, tin-te bine... VINDECE !!! :c))) imi cer scuze persoanei... dar in fata unei asemenea opacitati si ignorante ma amuz sincer. nu vreau sa-l ranesc totusi apreciez buna intentie)

Dar acum ma intreb de ce trebuie sa le impartasesc celor din jur detalii despre viata mea privata care nu ii privesc de fel. Colega mea de birou nu ma anunta niciodata cand e constipata, nici seful meu cand a facut sex... ca nu ma priveste, as considera sordid...

nu in ultimul rand. mersi zaraza.

m vr gr.
r
#49649 (raspuns la: #49630) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mantuirea - de giocondel la: 15/06/2005 19:33:01
(la: azi, acum 9 ani)
Dl Daniel spunea la un moment dat:"Perfect de acord, insa acceptarea mantuirii este personala (daca e sa luam in considerare Scripturile, iar nu ceea ce si-ar dori oamenii). Tatal ei a avut sansa acceptarii mantuirii pana in ultima clipa a vietii. Dupa moarte insa, sansa aia nu mai exista."

In ce priveste faptul ca ar fi fost recomandabil ca ceremonia inmormantarii sa aiba loc conform credintei sau necredintei persoanei decedate, nu pot decat fi de perfect acord.In acelasi timp, insa, imi pot inchipui si sub ce fel de presiune a fost pusa familia respectiva, atat de catre restul neamurilor cat si de restul societatii, plus ca in momente atat de dureroase nu prea mai conteaza nimic, pierderea este resimtita atat de intens incat tot ce vrei este sa se termine totul odata...

Insa mi se pare putin extrem si radical ceea ce spuneti mai sus si anume ca tatal lucianei a avut sansa de a se mantui (conform scripturilor) in timpul vietii si ca , in ciuda a ceea ce oamenii se asteapta si isi doresc ei, dumnealui a pierdut unica sansa ce a avut-o pana in momentul mortii.
Intr-adevar viata este dura dar nu cred ca este cazul sa fim si noi duri cu cei din jur.Mai ales ca niciunul dintre noi nu detine adevarul absolut si nici eu si nici dumneavoastra nu stim 100% care este destinul si calea strabatuta de un suflet,pe parcursul existentei sale.

Din moment ce dumneavoastra ati oferit punctul de vedere al Scripturilor Crestine dar mai ales pentru ca, daca as fi fost in locul Lucianei si as fi citit un astfel de mesaj despre soarta tatalui meu dincolo de moarte, cred ca m-as fi simtit ingrozitor, am sa incerc sa contrabalansez cu un alt punct de vedere, al Scripturilor credintei careia eu ii apartin.

Aasadar, pe scurt, conform religiei baha'i, sufletul omului desi ia nastere in momentul conceptiei, este in esenta etern si in continuua evolutie.

Viata, in aceasta lume fizica, este o etapa tranzitorie, unde omul este menit sa isi descopere atributele divine si sa si le dezvolte, pregatindu-se astfel, pentru adevarata viata, cea din lumile spirituale ale Creatiei.

In momentul mortii fizice, sufletul omului trece intr-o noua etapa conform, bineinteles, bagajului spiritual acumulat in timpul vietii fizice.Insa el nu se va afla intr-o stare de stagnare ci, dimpotriva, este supus evolutiei, atat prin generozitateasi dragostea Divina cat si cu ajutorul rugaciunilor celor ce sunt inca in viata(f important de retinut!).

Nimeni nu cunoaste sfarsitul si destinul unui suflet creat, in afara de Dumnezeu, a carui dreptate este intrecuta de dragostea Sa pentru noi si generozitatea-I fara de sfarsit.De aceea, ma gandesc ca nu este recomandat sa aruncam cu adevaruri absolute despre starea sprituala a celorlalte suflete.Nimic nu este doar alb sau negru ci ,mai degraba, Lumea Existentei este imbracata intr-o infinitate de culori si nuante, pe care ochii nostrii nu le pot percepe intotdeauna cu claritate.

cu bine,
gio



"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

#55032 (raspuns la: #54958) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Serviciul medical in Canda - de Danila Prepeleac Jr la: 23/06/2005 02:32:16
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
“Am o prietena foarte buna care in Romania a terminat medicina ... dar acuma se bucura ca este medic recunoscut (In America)...daca vad un doctor care a terminat universitatea altundeva decit in America, iar daca-i in America nu a terminat la o universitate care stiu eu ca e foarte buna, pur si simplu sar peste si ma duc la urmatorul.
Cind e vorba de sanatatea mea, vreau "crema" nu pe oricare Bade Ioane” (fefe).
Prietena stie ce parere aveti fata de ea, ca medic? (luati-o ca pe o gluma!)

Avem noi senzatia ca in Africa sunt cei mai ... Va aduceti aminte ca primul transplant de inima s-a facut in Africa de Sud? (Dr. Barnard).
Fac o paranteza. In “94 am zis ca mi-ar placea sa traiesc intr-unul din
urmatoarele doua locuri: Paris sau Africa de Sud. Inca nu mi-am schimbat parerea. Despre Africa de Sud, pe care o cunosc putin mai bine decit Parisul am o multime de amintiri frumoase plus vreo 18 ore de imagini video (captate de mine).
Genialitatea nu este specific Americana. Cel mai inteligent copil din lume s-a descoperit printr-un sat din India (merge la scoala descult parcurgind km pina la scoala).
Sunt mai buni doctorii din America decit ceilalti? Ce putem spune despre oameni celebri, cu bani, care mor la virste de 65-70 de ani, considerate nu inaintate in USA?. In Canada iesi la pensie la 65 ani. Chiar si Papa sa fii, daca ti s-au terminat zilele... Cu toti doctorii in stiinta americani, “ creme a la creme,” naveta spatiala tot a luat foc.
Daca ai zile si nu esti ghinionist poti sa te duci la orice medic si sa folosesti numai medicamente Lakota (reclama curenta la Tv din Canada si SUA facuta de actorul care era seful indienilor din “Omul care a dansat cu lupii” – actor principal Kevin Costner).

Ca am indoieli in privinta alegerii celui mai bun doctor din America? Iata ce s-a intimplat unei rude apropiate. Avea de prin ’97 unghii incarnate la ambele picioare, la degetele mari. Citiva ani buni a mers la spitalul de specialitate in Bucuresti unde periodic avea cite o interventie chirurgicala. Dureroase foc. De pe latura cu coltul unghiei se taie o fisie pina la radacina, inclusiv. Uneori i s-a ars (cu nitrat parca) si radacina in locul cu pricina. Dupa citeva luni colturile se refaceau. Se resemnase cu gindul ca va avea de suferit mult si bine. Cu acest necaz a plecat in Canada.
Cind emigrezi in Canada, timp de trei luni nu ai asistenta medicala gratuita (o alta nedreptate) asa ca inchei o asigurare temporara care costa citeva sute de dolari. La mai putin de o luna de la sosire, degetul mare de la un picior se umfla ca aproape nu mai putea sa mearga. Pleaca la Spitalul General North York din Toronto. De la statia de autobuz pina la usa spitalului aproape un km. Acolo surpriza. Asigurarea temporara nu e valabila. Esti nevoit sa platesti din buzunar si sa recuperezi eventual de la societatea care te-a asigurat. O asiatenta i-a spus ca numai chemarea unui medic la camera de garda costa 250 dolari. I s-a atras atentia ca acesti bani nu sunt acoperiti de asigurarea temporara. Se facuse noapte si asistenta se indura si-i spune sa mearga la o clinica de tipul “Walking” unde costa mai putin. Si asa a fost. A dat peste un doctor chinez. Acesta ii spune sa faca bai cu apa cu sare, sa nu mai taie unghia si doar sa-i faca o crestatura in V la mijloc in virf. Ce credeti? Prin aceasta metoda a scapat definitiv de operatie le unul dintre picioare. Celelalt picior nu vroia sa cedeze total.
Intre timp, prin recomandarea unei cunostinte, medic in Ro, aici angajata la o clinica (am vazut ca se jena sa spuna de ce se ocupa acolo), devine pacientul unui doctor de familie considerat nemaipomenit care facea si mici interventii chirurgicale. Pacientii din sala de asteptare pareau cam selectati. Prezentindu-se cu fisa cu vaccinuri are surpriza sa constate ca medicul celebru nu stia ca exista vaccin combinat pentru hepatita A+B. Deci, in Romania, un simplu doctor de familie vaccina pacientii cu un produs deosebit din Belgia, iar in Canada care se bate in piept ca de ea depinde si SUA cind vine vorba de vaccinuri, nici nu se auzise macar. Noroc ca actele erau autentificate de o Policlinica cu plata din Bucuresti recunoscuta de Ambasada Canadei. Doctorul celebru din Toronto a aplicat aceeasi metoda ca in RO. Operatia.
Odata cu schimbarea locuintei se schimba si medicul de familie, o doctorita egipteanca. Cu o trimitere ajunge la un doctor egiptean intr-o localitate apropiata Woodbridge. Doctorul acesta vroise sa emigreze din Egipt in Ro acum 17 ani! Omul analizeaza degetul si aplica o metoda simpla si extrem de inteligenta. Printr-o operatie chirurgicala deslipeste muchia unghiei pe toata lungimea laturii cu coltul incarnat si introdice un tub izolator sectionat, cusut de unghie. La fiecare vizita mai taia un pic din tub. La aproape trei luni i-a scos tubul definitiv si de trei ani a uitat ca a avut vreodata unghii incarnate. Iata ca metoda chinezeasca si cea egipteana au batut de departe metodele “elevate” invatate pe continentul American.

Eu am jurat ca in Canda nu ma voi mai duce niciodata, de buna voie, la doctor. De ce? Am vrut sa-mi fac o asigurare pe viata. Analiza singelui era obligatorie. Am platit prima rata lunara si firma a trimis la mine acasa o asistenta pentru recoltat singe. Canadianca get-beget. Ma inteapa de 4 ori in bratul sting si nimic. Ca-s venele mici si ascunse...motive... (Este drept ca am niste vene mai dificile dar la clinica din Bucuresti unde am facut analizele pentru emigrare a venit o d-soara de vreo 19-22 ani care in 10 secunde a umplut o seringa sa hranesti 2 vampiri). Facem o pauza in care ne povesteste despre ferma ei de cai (asiatenta canadianca). Incepem si cu bratul drept si ajungem tot la 4 intepaturi nereusite. Atunci am renuntat si la singe si la asigurare. Dupa ce a plecat mi-am adus aminte ca prin ceata ca parca nu a rupt nici un ambalaj sau sigiliu la seringi. Am o spaima si acum, voalata ce-i drept. Daca erau seringile folosite la cai sau de cine stie ce drogati cu vreo SIDA?
Credeti ca exagerez? Acum, in Canada, este o mare dezbatere in presa si Parlament pe marginea reformei medicale. Statisticile din Canada arata ca anual sunt puse sute de mii de diagnostice gresite si mor zeci de mii de pacienti din cauza medicamentelor gresit indicate. Si inca un “ “amanunt”, sunt 3.000.000 de oameni fara doctor de familie! Nu este o nerozie cu respingerea emigrantilor calificati? Alta cauza majora este serviciul de specialitate. Pentru a beneficia de un consult de specialitate poti astepta la rind, in medie 2-6 luni de zile! In acest termen se incadreaza si consultul la ochi.
In Toronto Star era prezentat cazul unei ziariste canadiene care dupa plimbari de aproape un an si jumatate cu diverse diagnostice gresite, unele chiar hazlii precum stress avansat, un doctor particular din Quebec i-a pus adevaratul diagnostic: pierde lichid din coloana. Intre timp pacienta abia ca sa mai poate tine pe picioare.
Pentru cei ce nu stiu, sistemul Canadian de asistenta medicala este opusul celui din SUA. In SUA sistemul este privat, cu avantajele si dezavantajele lui. In Canada este aproape monopol de stat. Platesti numai ce tine de estetica incluzind si lucrarile dentare (?). Din noiembrie ’04 se plateste si controlul la ochi. Chiar daca ai o infectie la o masea pe care nu o vede nimeni dar nu mai poti trai de durere, statul canadian considera ca este o problema de estetica. O sa ziceti e perfect! Cat credeti ca a costat, la cel mai ieftin cabinet, o coroana peste 6 dinti? 6000 dolari (1000 dolari de dinte). Chiar daca in ultimii cinci ani nu am vrut sa trec pe la doctor am platit taxe grele. Retineti un amanunt: IN CANADA SUNT TAXELE CELE MAI MARI dintre statele membre G8 (cele mai industrializate 8 tari ale globului pamintesc).
#56187 (raspuns la: #56139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de cracker la: 27/09/2005 23:48:33
(la: farmece sa fie oare?)
...daca tot m-am deschis si v-am spus aproape totul, sa va povestesc acum si ceea ce m-a facut sa cred ca Georgiana mea are sigur farmece, ultimele piese lipsa ca sa spun asa...dar ca sa intelegeti mai bine trebuie sa va fac si o introducere a familiei ei, a situatiei...
Ea impreuna cu fratele ei a fost crescuta de bunicii ei.Locuiesc intr-o casa mare cu mai multe apartamente, chiriasi...Apartamentul lor are 4 camere:intr-una statea ea cu bunica ei, intr-una bunicul ei, intr-una unchiul ei cu sotia lui, iar in a 4-a unchiul cel mare, burlac si cu fratele ei.Casa a fost revendicata de aproape un an de zile, iar proprietarii au cam inceput sa-i dea afara pe chiriasi, mutandu-se ei aici, ocupand deja 2 apartamente...Bunicii ei au pensii foarte mici, unchiul cel mare a iesit in ordonanta cam de cand am inceput sa vb eu cu ea, iar acum banii s-au dus, si somaj si tot, el era care dadea cei mai multi bani in casa, unchiul cel mic nu contribuia cu nimic, el avand nevasta si pe care o tinea si acasa...Unchiul cel mare de cand a iesit in ordonanta a luat calea bauturii, si tot asa a tinut-o pana acum...de munca nici nu vrea sa mai auda...ca i-a tinut destul cica...proprietarii le bagau sula in coasta cu chiria etc...sa evacueze casa...deci va inchipuiti probleme mari din cauza banilor...Mai are o matusa care s-a maritat la 27 ani virgina, nu din dragoste, ci ca sa nu ramana fata batrana...A stat in casa acolo pana s-a maritat, ea fiind singura mai scolita, avand o postliceala, iar acum e asistenta...Sta cu barbatul ei si au o fetita...Ea are si a avut cea mai mare influenta asupra Georgianei...Erau apropiate, o chema mereu pe Georgiana de statea la ea, avea grija de fata, cat erau ei la munca etc...
Georgiana era genul de fata cuminte, timida, nu prea iesea din casa, statea mai mult pe la ei...a avut cativa prieteni inaintea mea, dar nu a fost nimic serios, toti spuneau ca parca-i salbatica, nu putea nimeni sa se apropie de ea...amandoi spuneam ca soarta ne-a adus pe noi impreuna ne-am indragostit aproape instantaneu, inca de la inceput ne-am iubit ca nu stiu ce...aveam cateva luni impreuna si parca ne stiam de cativa ani, eu care aveam atatea relatii la activ, nu mai simtisem asa ceva pana atunci, de ea nu mai spun...a fost prima mare iubire pentru amandoi...
La inceputul relatiei m-a prezentat si bunicii, si matusa-si, ele i-au spus pe-atunci ca pare baiat bun, inteligent etc...Banii inca nu intrau in discutie, nu s-au gandit poate ca o sa devina ceva prea serios...Ea pe atunci avea aproape un an de cand nu prea mai calcase pe la matusa-sa...mi-a spus si de ce: din cauza lui barbatu-sau care era un obsedat si se uita dupa ea, cand dormea la ei, l-a surprins de multe ori uitandu-se la ea dimineata cand se trezea si era imbracata mai sumar, a observat si matusa-sa asta, au fost si cateva faze mai naspa cand matusa-sa s-a enervat sa de tare si isi aruncase si verigheta de pe deget si vroia sa plece sa-l lase etc...de atunci spune Georgiana parca si matusa-sa se uita cu alti ochi la ea, prinsese ciuda, de parca era ea vinovata...si nu se mai ducea la ei, sau se ducea cand nu era el acasa...Apoi dupa ce m-a cunoscut si a inceput sa ma iubeasca, s-a indepartat si mai tare de matusa ei, nu-i mai spunea nimic, caci barbatu-sau facea tot felul de glume idioate si intepaturi, ca ce facem noi doi, mai ca nu spunea prostu' ca moare de ciuda ca si-a inceput ea viata sexuala...a trebuit sa mai mergem pe la cate-o nunta, inmormantare la ea in familie si ea ma lua intentionat ca sa se obisnuiasca ai ei cu ideea, deja ma urau, ca le-am furat fetita, iar ala se uita cu niste ochi la mine de parca vroia sa ma manance, un obsedat, se uita tot timpul dupa curul Georgianei...
deci deja incepusera sa ma urasca...plus ca au inceput apoi problemele legate de bani, si ea era parca vinovata de asta, o certau mereu, din curva n-o mai scoteau, bani nu-i mai dadeau pentru nimic(ea avea pensie alimentara, dar o lua bunica-sa), trebuia sa ne descurcam din banii mei putini(eu fiind fiu de pensionari, student, va dati seama cat banarit si la mine...),eu lucrand part time...mmm, a fost greu dar ne-am descurcat, ea dupa cum v-am spus nefiind genul petrecaret, nu-i placea sa iasa in oras, in discoteca, punand accent doar pe haine, sa fim imbracati, in rest plimbari prin oras si acasa...eram fericiti...apoi a plecat sotia unchiului ei in Italia acum vreo noua luni, si pe cand ea era a 12-a inca, suna acasa si spunea ca i-a gasit de munca, iar bunica-sa, chiar si matusa-sa o presau sa lase scoala ca ce-i trebuie si sa plece...normal ca nu a vrut si a trebuit sa indure tratamente din ce in ce mai rele...nu o mai lasau sa stea cu lumina aprinsa sa invete caci consuma curent, nu o mai lasau nici la televizor, nici sa faca baie caci consuma butelia etc...facea baie la mine, manca la mine, intr-un timp nici mancare nu-i mai dedeau...Sa vedeti ce-a indurat pentru a fi cu mine...marea mea prostie a fost ca nu am luat-o la mine de atunci, ea imi spunea mereu sa o iau de acolo din casa aia ca nu mai rezista, ca abia asteapta sa scape de acolo...eu aveam de gand sa o iau de acolo, dar dupa ce lua la facultate pana atunci sa am timp sa pregatesc terenul pentru ai mei(era o persoana in plus pe aceleasi cheltuieli, avea sa ne fie foarte greu, ne este si asa)...
stia si ea asta, ca dupa ce ia la facultate o sa stam impreuna, si pentru asta traia, asta astepta...cand au vazut matusa-sa si bunica-sa ca i-am dat bani sa dea la facultate si ca noi chiar avem ganduri serioase, ei va dati seama ce fel au ramas (sau mai bine spus nu au ramas...)...a luat la facultate, a fost asa de fericita, plangea de fericire si ma strangea in brate si-mi spunea ca o sa fim impreuna toata viata! ...nu a tinut mult fericirea...pe la mijlocul lui august a venit sotia unchiului mic din Italia, devenise prietena buna cu matusa-sa cealalta (ele care inainte nu se suportau una pe alta), o chemau pe Georgiana la ei incamera sa-i dea sa o serveasca cu tot felul de chestii (inainte nu-i dadea o cana cu apa), si sa-i bage in cap sa plece in Italia, cum ca o asteapta acolo cineva, sa munceasca unde a muncit ea, macar trei luni cale mai trebuie niste bani sa cumpere o casa(prostii)...ea nu a vrut la inceput dar apoi a cedat (nu inteleg de ce), vedeti in ultimele mesaje ca spune ca pleaca dar vine de Craciun...i-au facut pasaport la urgenta, si trebuia sa plece cu niste rude care aveau drum incolo...dar ce-i venise bunica-si de s-a trezit dimineata si dat cu aghiazma in toata casa, si a udat-o si pe ea atunci din greseala...ei, au venit aia, dar ea nu a mai vrut sa plece, nu vroia sa plece si pace...au trebuit aia sa plece ca pierdeau cursa...si ea era sa-si ia o bataie de la unchiu-su'...a scapat doar cu vreo doua palme...ei de atunci i-au interzis sa ma vada, i-au spus ca nici cu mine nu o sa mai fie..m-a sunat si pe mine matusa-sa asta care-l are pe obsedatul asta, si m-a amenintat sa o las in pace pe Georgiana, ca pune politia pe mine etc...nu puteam sa mai dau de ea nici la telefon...nu o lasau sa vb cu mine...a venit in dimineata urmatoare la mine...si in zilele urmatoare tot asa fara sa stie ai ei...dar nu mai era Georgiana mea...mi-a spus ca nu ma mai iubeste, ca nu stie ce are, caci crede ca i-au facut ceva...nu mai avea inelul si lantisorul de argint de la mine(ea noaptea le scoatea), ca intr-o dimineata cand s-a trezit nu le-a mai gasit si cica ai ei nu stiau nimic...mi-a spus ca dupa ora 17 nu mai poate sa iasa din casa, parca o tine ceva in casa, noaptea se trezeste la aceeasi ora in fiecare noapte si nu poate sa mai adoarma pt nu stiu cat timp...o doare capul mereu, ii este rau, (au apucat-o niste dureri si pe cand era la mine), ca parca nu stie ce-i cu ea are numai ghinion, a pierdut de mai multe ori niste bani, a si faza dura e ca nu o trimiteau la munca in Italia ci vroiau sa-i faca cunostinta cu unul Kamal, cu care matusa-sa a vorbit in numele ei, si vorbea si acum...dar cel mai interesant a fost cand i-am spus sa mergem la biserica, sa ne citeasca preotul ceva...a inceput sa dea inapoi si sa planga ca nu vrea...
Am luat niste tamaie(mama e credincioasa, are o groaza de icoane, carti etc), am aprins-o si am dat pe langa ea...a inceput sa planga si sa tipe sa spuna de ce o chinui...m-am speriat si am chemat-o pe vecina de deasupra,care e credincioasa si ea(mama nu era acasa), si a venit cu niste mir de la muntele Athos(baiatul ei e preot),si s-a a ramas masca si ea cand a vazut ce fel se zbatea si nu se lasa unsa cu mir...Incepuse sa tipe, sa planga si sa-mi spuna sa o las in pace, ca ma uraste, ca nu vrea sa ma mai vada etc...apoi si-a mai revenit si am inceput sa discutam iar normal, ba chiar ne-am sarutat cu foc si am si facut-o...si ramase sa vina ziua urmatoare sa mergem la biserica...se facuse dupa amiaza si a inceput sa spuna ca vrea acasa, dar nu ma lasa sa merg cu ea...eu sincer nu stiam ce sa cred, am crezut ca joaca teatru, asa ca am urmarit-o sa vad unde se duce crezand ca poate se duce in alta parte si vrea sa vad eu...m-am urcat in acelasi autobuz cu ea, fara sa ma vada...a coborat unde trebuia sa coboare pt acasa, dar la coborare m-a vazut si dupa ce ne-am dat jos a inceput sa faca urat ca sa o las in pace ca nu vrea sa ma mai vada niciodata etc...a doua zi nu am venit dar mi-a dat mesaj dupa vre-o doua zile ca vine la mine...a venit, dar la biserica nu a vrut sa mearga, spunand ca mergem vineri(era marti atunci), era tot asa confuza, ca nu ma iubeste dar ceva totusi o face sa vina la mine...imi spunea ca geloasa tot este, ca sa nu o insel, sa o astept...i-am spus sa nu se mai duca acasa, sa ramana la mine, dar nu a vrut...in schimb cand puneam la calculator niste melodii de-ale noastre, o apuca cate un plans de se prapadea...si repeta intr-una ca nu stie ca are, ca nu stie ce se intampla cu ea...apoi cand s-a facut dupa amiaza iar a inceput ca vrea acasa...a plecat, ramasese sa vina vineri...nu a mai venit...nu mai stiu nimic de ea de atunci, decat ca e in Italia...cand am vrut sa o sun, avea roaming-ul activat dar insuficient credit sa o pot apela...i-am transferat eu doi dolari ca sa o pot suna...dar imi spune abonatul orange nu este disponibil momentan, si asta spune de atunci...inseamna ca ea nu are decat cartela, nu a mai bagat-o intr-un tel, caci as fi primit mesaj de confirmare, cum ca a primit mesajele mele...Asta nu inteleg cum de nu a luat legatura cu mine, deloc...chiar si cu farmece, nu stiu ar fi luat legatura cu mine...stau si ingrijorat...macar sa stiu ca e bine...
Poftim fratilor, v-am spus toata povestea acum...tot nu credeti ca ar fi farmece? Tot credeti ca o dragoste asa puternica cum a fost a noastra se putea uita asa deodata? Tot credeti ca ea a ales sa duca o viata mai buna in Italia cu un necunoscut? hmm mai cititi odata mesajele ei, atunci...
my 2 cents... - de sjofn la: 08/10/2005 03:49:08
(la: cum ai reactziona daca...)
Oare chiar nu ne putem imagina ca in definitiv este vorba de iubire, unde sexul persoanei iubite este numai un mic detaliu...? Ar fi putut fi o fata, dar iata, nu este si pace! Important este ca sufletul de lânga tine iti este drag. De ce ne ancoram atat in carne, mate si organe ? Sau si mai rau, in patologii si explicatii pseudo-filosofo-medicale. Atunci ferice de acesti oameni pacatosi, bolnavi mental si scârbavnici ca Michelangelo, Da Vinci, Wilde, Platon..., si nu mi-ar ajunge cerneala sa continuu. E adevarat ca poate nu au lasat copii in urma, insa pentru ce au lasat ei vor trai vesnic.

M-am regasit si eu acum ceva timp in urma in situatia ta, Black Mamba. Imi amintesc cat de greu a fost sa le spun celor aproape mie ca plopul nu face mere, insa am avut parte de prieteni si sora adevarata, care nu numai ca nu mi-au intors spatele, ba chiar ne-am apropiat si mai mult, si nu de putine ori m-am bucurat de intelegerea si complicitatea lor. Mi-a permis totodata sa-mi târsesc mai usor ghiuleaua societatii de la glezna. Parintii mei au aflat nu de multa vreme, a fost dureros pentru ei. As fi facut orice sa-i scutesc, insa nu era chip. Din fericire pentru mine de cativa ani am lasat in urma Tara Iluziilor si mi-am schimbat resedinta in Tara Minunilor. Aici Alice nu ma arata cu degetul sa spuna lumii intregi ca-mi place sa ma uit la ceasuri cu fosfor pe sub plapuma, pe intuneric, din acelasi bun simt pentru care n-o arata pe stimabila doamna X careia ii place sa manânce in fiecare seara, singura, pe furis, cate un vitel intreg. Ok, so ? Nemaipunand la socoteala faptul ca nici Alice nu e usa de biserica, dar macar are reflexul pietro-inhibitor... Insa in Tara Iluziilor, asa cum bine stim, capra vecinului e a mai rea din imprejurimi, papa tot de prin livezi si ca urmare trebuie taiata, iar posesorul caprei celei rele facut de rusine in tot satul. Iar propria capra e un exemplu mondial de cumintenie. Of, tot la boala de neam ajungem...

A asculta e una, a intelege - alta, iar a accepta e si mai si. Hai sa ne saltam macar pâna la brâu, ca pârleazul l-om sari de-acum in cateva generatii.
....am trait-o ...am citit si - de gladis la: 10/10/2005 13:23:35
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
....am trait-o ...am citit si recitit randurile scrise de tine... (camy )
si cat de neputincioasa ma simt ...
caci ....
si eu am fost printre cei care m-am rugat sa uit ... mi s-a cerut sa uit .. in viata ti se cere deatatea ori sa uiti dar oare cat ai sa poti sa mai uiti ...
pe..el ...nu am sa il uit niciodata desi ma doare... cand spun asta .. amintirea lui e vie in mine... poate din cauza ca a fost atat de intesn e greu sa .. se estompeze ...in totalitate ..mi-am dat seama ca ...la el nu mai e chiar acelasi lucru ...
...el a plecat acolo...eu am ramas aici ... in acelasi loc in care am copilarit cu el... poate si asta a fost unplus pt el ..pt ca nu atrait cei trei ani langa locuri atat de bine cunsocute de pluralul "noi" ...in schimb eu inca ma perind in locurile atinse de noi ... nu am cum sa schimb asta .. si ast ami-a fost cel mai greu la inceput ..traiam doau vieti parele ... traiam prezentul ...caci nu aveam ce face ..era inevitabil...dar la fiecare pas era o panza atat de usoara dar atat de grea ... amintire pelicule din aceleasi locuri dar cu alt cuprins ..facut de noi ... in schimb acum eram doar eu ..in peisaj ... urmata mereu de locurile cu dubla imagine... imi era greu sa vad ..cum totu in juru meu e o forfota ..si eu totusi ma miscam atat de greu ...
a fost un an ... dat peste cap ...primul... an in care am avut nenumarate certuri cuvinte care nu credeam ca le aud de la el .. el fiind acolo .. si totu s-a dat pest ecap de la un mail de al meu ..prost inteles .. dar am incercat sa fiu matura si sa-l inteleg .. ca doar nu e usor sa fi strain intr-o tara straina..si ..degeaba lucrurile ..numai erau la fel... poate gelozia ...nesiguranta ... si mai presus orgoliul...lui... nu l-au facut sa aibe incredere in mine...si mai ales naivitatea si lasitatea mea de al putea intreba franc.. ocloleam din durerea unui raspuns... ..m-am pierdut pe mine in istorii apai pe voi... a fost un an .. de cosmar ... il pierdusem pe el ..doua prietene .. parintii mei ...
a trecut anu ... si a venit ...o intorsatura in care m-am sigilat in casa doua luni ... l-a sfarsitul unui an aveam deja atatea minusuri si atat de putin mai cunosteam lumea din jurul meu ... si atat de speriata eram de ..ceea nu mai aveam... deodata totul era nimic....
a venit al doilea an ... carpit ...mers sontac ... in tije puse de ... de monstrii ... traiam si paseam pe propiul meu vid... m-am hotarat sa nu ii mai scriu .. caci nu mai avea rost ... nu mai puteam ...
ma ingrijora ca nu am sa mai iau bacul ma ingrijora examenel ede sfarsit de an .. pe care nu mai eram capabbila sa le iau ....
ma ingrijora starea mea destul de preecara a sanatatii... depresiile ( care mni-a fost greu sa le accept ca le aveam ...) caderile prea dese de calciu ... caderea parului ... oboseala pe care o resimteam atat de puternic... anemia dar mai ales durerile de cap pe care uneori abea le mai puteam face fata ..dependenta de anumite pastile ma facusera imuna la efectul lor ...
...
imi rescrie acelasi vechi el .. cu aceeasi voce poate un pik mai ..tematoare intrebatoare si nesigura ..de cum era candva,...insa imi scrise .... si am dat ton unei renuntari la viata pe care o duceam parca din paragina in paragina..si am vrut o prietenie. masimteam salvata . aveam senzatia unei cuprinderi in brate nimic nu imi mai putea face rau...
din prietenie ..incetul cu incetul a dus deparet ...la reamintirea a ceea ce am fost .."noi " .. si fara sa vreau ... da .. am incercat sa imi pun... insa nu numai eu imi aminteam atat de perfcet tablourile picatte de pasii nostrii..si el era cel care descria dara de cerneala lasata e noi ,atat de perfect ... si am prins curaj .. ... in nici mai putin de o luna se stinse ttt ... din nou ...fara din nou nici un motiv ... sau poate sunt dar imi greu sa le expun .... am incercat in jumatate de an .. sa m arezum ..la cuvantul prietenie... pt ca imi dadea forte ..relizasem ca devenisem ..intr-un fel dependenta emotiional ..de el .. caclciu durerile fizice se atenuau ... din prietenie .. tot timpu .. se ajungea la cuvintele grele..."stii ca atunci cand am sa ma intorc o sa fim iarasi noi ..."...desi nu dadeam crezare ... in suflet tot se sadea ... o iluze ... aveam povestile micile lui aventuri .. povesti in care ma implicam si imi placeau radeam impreuna la ele... si apoi sa rupt ... din acealsi lucru .. care cred ca ... m- afcaut sa il pierd .. dar niciodata nu am avut curajul sa il intreb ...
s-a sfrasit al doilea an ... poate cu o ura ... si un strigat plin de ahhhhhhhh
anu asta nu am rut sa ma mai sigilez... am vrut sa nu mai fac asta .. ma inebuneam pe mine...
.... a fost o perioada de un an ..in care nu a mai vb ..
a fost o peioada ..in care ...


a fost .. a si revenit in tara ...
aflasem intamplator... si printr-o aluzie atat ed tampita .. si fara nici unsuport moral langa mine...
trei zile poate chiar o saptamana ..am fost in sok..sau mai bien in zis ...intre doua ...drumuri ..sa las ..si sa uit ... sa las si sa sper ca la capatul firului voi auzi un alo ...
intr-o zi de luni cu frica in gat ... cu toatea sat ... mai fericita ca niciodata ca ... ceea ec simt in mine atat ed viu ...
poate pt ca demult nu mai fusesem vi..e...
am sunat ...la acelasi vechi numar de telefon ...defapt si cand aflasem mai injoaca mai in gluma.. caci nu eram siguar daca era sau nu o gluma.. am sunat timp de o sa pat ... si nimeni nu raspundea... cev adin mine imi spunea ca e plecat in bucuresti l acealalta familie alui .. si cealalta ca defapt nici nu etara si totul a fost o ...gluma..nemiritat ...
si luni intr-un ras de faptul ca sunatul al acel numar ma facea sa zambesc ..desi nimeni nu imi raspuned ma linistea ..si ma faea sa ma simt bine...surprinzator...
ramanand melancolica ..ccu telefonul in mana ...A RASPUNS!ALO!_____________
DA! ..mi-aduc si acum aminte cum am ramas incremenita si reflex am inchis... eram in fata oglinzi si in capu meu era cel mai frumos "da" posibil....
am fugit ma hotarasem ca am sa fug ..dar nu de el ci inspre el ...
nu stiam cum ce in ce fel ... dar orele pana la usa ..lui erau asha de ... ingat imi era inima.... in gandu meu rasuna aceeasi fraza ..." erai in tara si nu aveai de gand sa imi spui nimic ...." tot drumu asta era replica pe care incercam sa imi fac curaj si sa incep o discutie cu cel care imi taia orice ...rasuflare ...
am fugit pt a nu da inapoi
frica ma facea sa tremmur ...
eramsperiata de mine
de el
de ..ei...
de el ..
de mine..
de ..nu pot sa zik ..de .." noi ..." pt c a..in gat mi se puneau cuvintele stiind sau inconstient stiind ca ..acel ...cuvant .." ...n..o..i "nu mai exista ...
stiam asta o stiam prea bine ...
dar stiam ca ceea ce imi doresc ma va face din nou vie
ce era!?
O IMBRATISARE ! DA O IMBRATISARE ASTA IMI DOREAM CU INTREGUL MEU SUFLET!!!!O IMBRATISARE !!!!!!DOAMNE SI CAT DE MULT
..
DAr NU AM AVUTO,...
-
aflsem ca stia ca aflasem ca e in tara ... discutii..pe un ton atat de oficial si aat de dureros ..pt mine... si attaea intrebari ..de ce ... care inca imi bantuie trupul....
" ce stai acolo crezi ca te mananc ..." ..da asha ..e stateam ... ma pusese destul de departe officialitatea lui..tonul lui... in tot acest timp stiu ca abea auzeam miile de intrebari cu care m abombardau ... si finalu lor " da ce vorbesti asha mult "
asha e ... nu puteam scoate un cuvant .... si am recunoscut ...chiar si de ce ... doar trecuse ... 2 ani ..
m-am apropiat si l-am luat in brate ..nu stiu cand de ce si in ce mod s-a intamplat ... dar nu nu afost caeea imbratisare ...
pana la sfarsitul dicutiei au fost mici jocuri ..pt ca se mai destinsese atmosfera ...
am cunoscut-o ..chiar si e pe ea...aceea ea...de care imi fusese teama ...
am mers ..chiar in locul in care am visat ca vom merge doar noi doi cand se va intaorce ... decat ca acum eram trei ....
tatonari au existat ... dar o urma..
d..a o urma de necunsoastere umbrea si era deasupra noastra ...
ne-am luat la reveder ....
au fost mai multe ...dar am sa ma opresc ..
spunand ...ca ...nu ma mai cunoaste ...
lumea in care a trait a avut o amprenat asupra ..lui ..si asupra noastra ...

aveam nevoie de o discutie in doi ..dar nu a avut loc.......
inca si acum poate ar trebui sa o mai am ..desi totu se va derula prin intermediul internetului...
undeva s-a rupt ...
....
unde si de ce ...
portite lasate intredeschise lucruri ata de neinteles ...
sunt mai multe ...nu am sa mai scriu ..am sa incerc sa ma linistesc...
.
sa revenim cu picioarele pe pamant - de yogi bear la: 03/12/2005 10:09:52
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Cei care vor sa se convinga daca yoga/MISA este buna sau nu pot sa citeasca site-ul: http://www.yogaesoteric .org

Nimeni nu poate fi convins prin vorbarie mai mult sau mai putin sterila.
Discutia a luat o turnura extrem de interesanta si de elevata dar cred ca se pierde esentialul din vedere.
Articolul initial al acestui tread, cel care este vizibil intotdeauna, pentru orice nou venit, contine minciuni grosolane si este discriminator fata de practicantii de yoga, autorul sau intrand sub incidenta legii. Acest lucru trebuia amintit la fiecare postare.

O.G. nr.137/2000 - privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Dreptul la demnitatea personalã

Art. 19. - Constituie contravenþie, conform prezentei ordonanþe, dacã fapta nu intrã sub incidenþa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandã naþionalist-ºovinã, de instigare la urã rasialã sau naþionalã, ori acel comportament care are ca scop sau vizeazã atingerea demnitãþii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitãþi ºi legat de apartenenþa acestora la o anumitã rasã, naþionalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori de convingerile, sexul sau orientarea sexualã a acestuia.

.....

Art. 20. - (1) Contravenþiile prevãzute la art. 5-8, art. 10, art. 15 alin. (1), (3) ºi (6), art. 16, art. 17 alin. (1), art. 18 ºi 19 se sancþioneazã cu amendã de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei, dacã discriminarea vizeazã o persoanã fizicã, respectiv cu amendã de la 4.000.000 lei la 40.000.000 lei, dacã discriminarea vizeazã un grup de persoane sau o comunitate.@
(2) Sancþiunile se aplicã ºi persoanelor juridice.

Ca MISA si yoghinii sunt discriminati o dovedesc Raportul Amnesty International pe 2004:
http://web.amnesty.org/report2005/rom-summary-eng
...
"Some people were deliberately intimidated by police at the behest of local authorities. For example, in February police raided a student dormitory in Bucharest after protests about the lack of hot water. In March, police searched the homes of members of a socially stigmatized yoga movement, MISA, and ill-treated some of them, capturing this inhuman and degrading treatment on film and broadcasting it on television. "

si APADOR-CH in raportul sau anual: http://www.apador.org/rapoarte/anuale/raport2004.htm

CAMPANIA ÎMPOTRIVA MIŞCĂRII PENTRU INTEGRARE SPIRITUALĂ ÎN ABSOLUT ŞI ÎNCĂLCAREA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR MEMBRILOR ORI SIMPATIZANŢILOR MISA


I. MISA ŞI CAMPANIILE ÎMPOTRIVA EI

Ce este MISA ?

Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut a fost înfiinţată ca asociaţie non-profit prin Hotărârea judecătorească din 23 ianuarie 1990 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti. Ea are caracter socio-profesional, filosofic, experimental-educativ, avînd drept scop ridicarea nivelului spiritual prin popularizarea cunoştinţelor si practicilor yoga.

Cel care este considerat mentorul spiritual al Mişcării, Gregorian Bivolaru, a fost controlat permanent de Securitate, pentru astfel de activităţi, până în 1989. El a fost închis de două ori, apoi internat într-un spital psihiatric destinat oponenţilor politici ai regimului comunist, pentru acelaşi gen de practici ca şi cele de astăzi.

MISA a deschis cursuri de yoga şi de informare asupra unor tratamente naturiste. Liderii organizaţiei evaluează la circa 45.000 numărul celor care au practicat yoga în cadrul pregătit de MISA. Instructorii care predau yoga sunt membri MISA ori au înţelegere cu MISA să facă cursuri sub egida asociaţiei.

MISA a publicat cărţi şi scoate un buletin lunar.

Campanii anterioare vizând MISA şi membrii ori simpatizanţii acesteia şi investigaţiile făcute pentru verificarea acuzaţiilor

APADOR-CH a avut două investigaţii privind campaniile anterioare împotriva MISA şi a membrilor ori simpatizanţilor săi. Ele au fost publicate în rapoartele anuale ale APADOR-CH – pe anul 1996 şi anul 1997. Reprezentanţilor APADOR-CH li s-au adus la cunoştinţă şi alte violări ale drepturilor şi libertăţilor membrilor ori simpatizanţilor MISA, după 1997. Cum în timp, situaţiile care au generat plângeri au fost considerate rezolvate de către conducerea MISA, APADOR-CH a renunţat să facă investigaţii fără cererea reprezentanţilor Mişcării.



II. CAMPANIA VIOLENTĂ DIN ANUL 2004

Precedentul campaniei din Târgu Mureş, septembrie - octombrie 2003

În luna septembrie 2003, presa din Târgu Mureş, televiziunea locală Antena 1, ediţia locală a Jurnalului Naţional şi apoi alte mijloace de presă au lansat o campanie împotriva instructorilor şi simpatizanţilor yoga din oraş şi a MISA, organizaţia care deschisese aceste cursuri. Aceştia au fost acuzaţi de consum de droguri, orgii sexuale, evaziune fiscală, fără prezentarea nici unor probe. Doi dintre instructori au fost chemaţi la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog. Aici au fost jigniţi şi intimidaţi pentru a da declaraţii compromiţătoare la adresa MISA şi a mentorului spiritual al Mişcării, Gregorian Bivolaru. Conform declaraţiilor celor în cauză, inspectorul anchetator Beldeanu a afirmat că îi va ucide pe ei şi pe Gregorian Bivolaru “în afara orelor de serviciu“.

Emisiunile “Actualitatea mureşană“ din 2 octombrie 2003 şi apoi emisiunea “Observator“ din 3 octombrie 2003, au prezentat în direct o listă de persoane care au practicat yoga dându-le numele şi locul de muncă. Prin acuzarea lor pentru “acte de ilegalitate“, “spălare de creiere“, “folosirea de substanţe halucinogene“, acţiunea reprezenta o incitare a opiniei publice împotriva practicanţilor yoga. Efectele au apărut imediat : unii dintre cei numiţi au fost chemaţi de către conducătorii unităţilor şi ameninţaţi că vor fi daţi afară din serviciu, dacă vor continua să urmeze cursurile de yoga. Alţii au avut probleme în familie.

Având în vedere felul în care au decurs acţiunile din Târgu Mureş, atitudinea anchetatorilor faţă de cei chemaţi la Centrul Regional, campania din toamna anului 2003 pare să fi pregătit amplele desfăşurări de forţe contra membrilor şi simpatizanţilor MISA începute în luna martie 2004, în Bucureşti.

Descinderea jandarmilor din 18 martie 2004

La data de 18 martie 2004, peste 300 sute de jandarmi, procurori, poliţişti şi lucrători SRI, folosind cagule, au forţat simultan 16 imobile în care se aflau membri MISA. Au fost sparte uşile şi geamurile deşi intrarea în clădiri se putea face fără obstacole. Cei găsiţi au fost maltrataţi, trântiţi şi ţintuiţi la pământ sub ameninţarea armelor, unora li s-au pus cătuşe. Au fost persoane care au fost ţinute sub ameninţarea armelor ore întregi. În unele clădiri s-a tras cu armele în aer.

Obţinerea semnăturilor pe declaraţiile dictate de procuror s-a făcut prin ameninţare. Au fost ridicate bunuri personale fără consemnarea în procesul verbal de percheziţie a tot ce s-a luat. Reţinuţii au fost împiedicaţi să ia legătura cu apărătorii lor.

Aceste acţiuni au fost filmate şi date la posturile de televiziune. Ulterior, în presa electronică au ajuns şi alte imagini luate cu ocazia descinderilor, menite să discrediteze pe cei reţinuţi şi să sugereze opiniei publice vinovăţia lor. Nimeni însă nu a fost arestat preventiv sau reţinut în urma descinderilor.

În zilele următoare au continuat percheziţiile - peste 20. Din imobile în care s-a intrat şi din cele 15 locuri de depozitare a bunurilor MISA s-au ridicat abuziv camioane de materiale.

Campania de presă

Prezentări incitator-calomniatoare

Următoarele citate din ziare (la fel s-a vorbit şi la posturile de televiziune) imediat după intervenţia unităţilor de jandarmi demonstrează prin ele înseşi caracterul incitator-calomnios al prezentărilor: “În timpul descinderilor au fost găsite diferite substanţe, despre care nu se poate spune, deocamdată dacă sunt stupefiante” (Cotidianul, 22 martie); “…acţiunea a fost declanşată şi ca urmare a sesizărilor formulate de mai mulţi cetăţeni cu privire la activităţi de prostituţie şi trafic de droguri în mai multe cartiere mărginaşe ale Bucureştiului”; “autorităţile statului au acţionat în imobile unde se desfăşurau activităţi de video-chat-uri pornografice şi erotice neautorizate” (Ziua, 20 martie); “Material porno în casa unui cadru didactic universitar” (Evenimentul zilei, 22 martie); “în acest camion au fost descoperite materiale compromiţătoare, printre care reviste pornografice şi cărţi ale cultului MISA” (Adevărul, 22 martie) ş.a.m.d. S-a folosit în mod deliberat, la adresa MISA, termenul “sectă”.

Presa a susţinut deci, pe parcursul primelor zile de la evenimente, acţiunile forţelor de ordine încercând să inducă în opinia publică ideea vinovăţiei celor perchezionaţi şi reţinuţi în data de 18 martie 2004. Este puţin probabil ca ziariştii să nu ştie că poliţia nu are dreptul să intre într-o casă privată pe motiv că “există delicte în cartier”. Deţinerea materialelor porno nu este ilegală şi nici dialogul erotic prin Internet nu are nevoie de aprobare. Acuzele care au pus accentul pe elementele gândite drept scandaloase - sex, urinoterapie - au fost cu atât mai gratuite cu cât aceleaşi mijloace de presă folosesc în mod curent imagini cu caracter erotic şi un limbaj ce poate fi considerat, în raport cu atitudinea pudibondă arătată în acest caz, scandalos.

Practic, majoritatea mijloacelor de presă au încercat să “asmută” populaţia împotriva membrilor şi simpatizanţilor MISA, să determine o vânătoare de vrăjitoare. Este relevant, în acest sens, anunţul dovedit fals, că Gregorian Bivolaru a fost dus la Poliţie de către un grup de persoane. Felul în care era făcut anunţul constituia o invitaţie adresată populaţiei să hăituiască membrii MISA.

Intoxicarea presei de către autorităţi

Informaţiile din presă au fost preluate de către ziarişti de la autorităţi, care au lansat în opinia publică o lungă serie de acuzaţii: folosirea drogurilor, trafic de persoane, etc. După cum s-a demonstrat la sfârşit, aceste acuzaţii au fost gratuite. Filmările din timpul percheziţiilor au fost făcute pentru a induce în opinia publică ideea de vinovăţie. Violându-se complet dreptul la propria imagine, imaginile filmate au fost transmise de către organele de anchetă presei şi prezentate pe posturile de televiziune. Astfel, una din seringele aflate în posesia unei doctoriţe a fost prezentată ca fiind folosită pentru injectarea drogurilor. Situaţia a obligat mai mulţi membri MISA să ceară Institutului Naţional Medico-Legal să constate că nu aveau droguri în sânge.

Imaginea Petrachei Natalia Elenacare a fost luată din toaletă cu chiloţii în vine şi aşezată sub ameninţarea armei lângă portarul clădirii în care se afla, a fost prezentată ca arătând promiscuitatea în care trăiesc membrii MISA. Mai multe fotografii ale practicanţilor yoga, în costum de baie, găsite la percheziţie, au fost prezentate pe posturile TV. Uneori, succesiunea de imagini reale era amestecată cu imagini preluate din alte surse, pentru a realiza un montaj convingător.

Punctul maxim al încălcării intolerabile a vieţii private a fost trimiterea Jurnalului personal al minorei Mădălina Dumitru la ziare şi publicarea lui. Autoarea a declarat că acestea reprezintă fanteziile sale erotice. Totuşi, Jurnalul a stat la baza arestării ulterioare a lui Gregorian Bivolaru.

Autosesizarea presei
Că instituţiile implicate în hăituirea MISA au fost principala sursă de intoxicare o arată faptul ca presa a luat de la un moment dat distanţă faţă de intervenţia autorităţilor. Acestea au început să observe că datele oferite de autorităţi nu se susţin: “Amploarea dată cazului Bivolaru ... este cu greu justificată de dovezile prezentate, ieri, de reprezentanţii instituţiilor implicate în această anchetă: Parchetul, Poliţia, Procuratura” (Cotidianul, 25 martie 2004).

Şi alte ziare au acuzat autorităţile, ulterior, de a fi încercat o manipulare politică. Una dintre explicaţiile cele mai vehiculate a fost aceea că întreaga campanie împotriva MISA şi a mentorului spiritual Gregorian Bivolaru s-a desfăşurat pentru a acoperi fuga unui apropiat al partidului de guvernământ închis pentru fraudă, Gabriel Bivolaru – uşor de confundat cu “Gregorian”.

Pentru manifestarea cu mai multă circumspecţie a presei a contat, într-o anumită măsură, şi un prim comunicat de protest al APADOR-CH dat publicităţii la 15 aprilie 2004.În analiza sa, APADOR-CH a subliniat că dacă unii membri sau simpatizanţi ai MISA au comis fapte penale, pentru care există dovezi certe, aceştia vor răspunde în faţa instanţelor de judecată cu titlu individual, conform unor proceduri şi judecăţi echitabile.

Violarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale

Măsurile luate de autorităţi împotriva unor membri ori simpatizanţi ai MISA şi împotriva Mişcării ca atare au fost ilegale, disproporţionate, combinând intimidarea, incitarea şi hărţuirea cu acuzarea şi reţinerea abuzivă. Au fost încălcate în aceste evenimente libertatea persoanei, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, respectarea vieţii private, dreptul de a manifesta paşnic ş.a.:

Pe durata percheziţiilor derulate mai multe zile - începute pe 18 martie 2004, procurorii, jandarmii, poliţiştii şi cadrele din SRI, cei mai mulţi purtând cagule, au acţionat brutal, folosind nemotivat/excesiv forţa şi încalcând procedurile:

- au spart uşi şi geamuri pentru a pătrunde în locuinţe fără ca vreunul din ei să fi întâmpinat vreun obstacol;

- locatarii au fost loviţi, trântiţi la pământ şi ameninţaţi cu arma. Peste 80 dintre ei au fost duşi la parchet unde au fost obligaţi să dea declaraţii sub ameninţare;

- au ridicat mari cantităţi de obiecte şi înscrisuri fără o raţiune palpabilă: încheierea şi conţinutul proceselor verbale de percheziţie au fost viciate;

- mandatele de percheziţie nu au fost prezentate întotdeauna la intrarea în imobile;

- în multe descinderi nu a fost lăsată vreo copie a Procesului Verbal de percheziţie;

- au filmat membri ori simpatizanţi MISA îmbrăcaţi sumar sau aflaţi în posturi umilitoare;

- au împiedicat membrii sau simpatizanţii MISA să ia legătura cu apărătorii lor.

Încălcarea drepturilor şi libertăţilor din timpul acţiunilor începute de “organele de ordine” pe 18 aprilie 2004 au continuat prin violarea vieţii private şi a dreptului la propria imagine. Fotografiile şi filmările făcute în timpul descinderilor au fost utlizate în scopul discreditării victimelor. Autorităţile au trimis la posturile de televiziune imagini însoţite de comentarii falsificatoare.

Acţiunile în forţă ale procurorilor, jandarmilor, poliţiştilor şi cadrelor SRI au încălcat normele garantate de Constituţie, de legislaţia internă (în particular, de Codul de procedură penală) şi de documentele internaţionale ratificate de România.

Victimele au depus numeroase plângeri în care au reclamat încălcarea drepturilor şi libertăţilor lor. Caracterul flagrant al acestor încălcări obligă Ministerul public să se autosesizeze, iar conducătorii Ministerelor ori a altor instituţii implicate au datoria să ia încă din acest moment măsuri administrative împotriva vinovaţilor. Cercetarea şi sancţionarea lucrătorilor SRI, a poliţiştilor, jandarmilor şi procurorilor care au încălcat drepturile omului şi libertăţile fundamentale înainte, în timpul şi după descinderile şi investigaţiile în cazul MISA sunt indispensabile pentru salvarea principiilor statului democratic.

Violarea dreptului la asociere

Dreptul de asociere include asigurarea personalităţii juridice, iar acest drept i-a fost acordat MISA în 1990 şi nu i-a fost retras după această dată. Totuşi, dreptul de asociere înseamnă şi că nimeni nu va fi afectat prin participarea la activităţile organizaţiei în cauză. De asemenea, nimeni nu va fi intimidat dacă doreşte să adere la organizaţie; dacă doreşte să colaboreze cu ea sau să-şi exprime simpatia; dacă vrea să participe la acţiunile ei. În caz contrar, asocierea formală sau subiectivă a persoanei în cauză nu este liberă.

De ani de zile, membrii MISA şi simpatizanţii ei sunt supuşi discreditării şi hărţuirii publice, cu incitarea şi participarea directă a unor instituţii româneşti - Parchetul, Jandarmeria, Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Admnistraţiei şi Internelor ş.a.

În mod particular, sunt preocupante:

- percheziţionarea şi reţinerea nejustificată a unor membri şi simpatizanţi MISA;

- calomnierea lor;

- ameninţarea membrilor şi simpatizanţilor MISA de a fi daţi afară din serviciu datorită afilierii lor;

- investigarea MISA şi a simpatizanţilor de către Serviciul Român de Informaţii.

Urmare a acţiunilor de denigrare şi hărţuire, mai multe persoane au fost nevoite să renunţe la frecventarea cursurilor de Yoga organizate de MISA iar relaţiile unor membri ori simpatizanţi MISA cu colectivul de lucru sau cu familia au avut de suferit.

8. Implicarea Serviciului Român de Informaţii în hărţuirea MIS

Serviciul Român de Informaţii s-a implicat direct în acţiunile de supraveghere şi hărţuire cu justificarea că MISA ar fi o formaţiune paramilitară şi că ar reprezenta un pericol pentru siguranţa naţională. Persoana juridică MISA a fost vizată ca atare, deşi acuzaţiile curente: încălcarea legii drepturilor de autor, răspândirea de materiale pornografice ş.a. nu au legătură cu siguranţa naţională. În ceea ce priveşte alte acuzaţii, mai grave - crearea unor formaţiuni paramilitare, trafic de droguri, trafic de persoane - ele s-au dovedit fără absolut nici un temei.

Acţiunile SRI au încălcat dreptul fundamental la viaţă privată şi la libertatea de asociere. Decizia de supraveghere a MISA de către instituţia care protejează siguranţa naţională a României a fost cu totuldisproporţionată.

9. Tratamentul minorei Mădălina Dumitru

Între abuzurile comise de autorităţi în cazul MISA, una impresionează prin gravitate: tratamentul inuman şi degradant la care a fost supusă Mădălina Dumitru, minoră în vârstă de 17 ani. Deşi nu avea decât calitatea de martoră în procesul intentat lui Gregorian Bivolaru, minora, reţinută la 18 martie 2004 în timpul descinderilor în locuinţa unde locuia, a fost tratată ca o infractoare. Ea a fost privată de libertate, supusă unor presiuni şi violenţe pentru că a revenit asupra unei declaraţii iniţiale, smulse pentru a-l incrimina pe mentorul MISA. Pe 1 aprilie 2004, Mădălina Dumitru a fost dusă cu forţa la INML unde urma să fie examinată ginecologic, în ciuda refuzului categoric al victimei. Minora a fost permanent înconjurată de poliţişti şi jandarmi, la INML a fost despărţită de apărătoarea ei, fără ca ulterior să mai ia legătura cu ea. A fost izolată de colegii şi logodnicul ei. Tratamentul inuman la care a fost supusă a făcut-o să treacă prin momente de criză.

Comisia pentru Protecţia Copilului a hotărât la 7 aprilie 2004 să o plaseze pe Mădălina Dumitru în familia surorii mamei sale. Această măsură a fost luată împotriva voinţei ei. Minora este ţinută în familia surorii, neavând voie să se deplaseze singură şi fără să se poată întâlni cu nimeni. Minora este împiedicată:

- să urmeze şcoala;

- să ia legătura cu apărătorii ei;

- să facă plângeri împotriva celor care îi încălcă drepturile şi libertăţile;

- să se căsătorească cu logodnicul ei, cerere adusă la cunoştinţa opiniei publice de către cei doi.

Faptul că regimul la care a fost supusă Mădălina Dumitru de către autorităţi nu a avut motive umanitare şi educaţionale s-a probat prin actul lor scandalos de a da presei jurnalul ei privat. Presa a publicat copios citate din fanteziile erotice ale minorei. Acţiunea de discreditare publică la care au cooperat cei care au confiscat jurnalul privat şi presa intră în conflict flagrant cu invocarea responsabilităţilor faţă de minoră.

III. Concluzii
(a) Descinderile brutale, nemotivate, efectuate la data de 18 martie 2004, la Bucureşti, la care au luat parte peste 300 sute de jandarmi, procurori, poliţişti şi lucrători SRI, sunt un eveniment dintr-o lungă serie de acţiuni care au avut ca ţintă MISA şi mişcarea yoga din România. Acţiuni represive şi campanii calomniatoare contra MISA şi simpatizanţilor yoga au avut loc şi anterior, şi în alte locuri din ţară. Dar intervenţia parchetului, jandarmilor şi Servicului Român de Informaţii în evenimentele din martie 2004 nu a atins totuşi niciodată asemenea proporţii. Este vorba despre cea mai gravă încălcare a democraţiei de la mineriade încoace.

(b) Presa a fost implicată în campaniile calomniatoare împotriva MISA, folosind fără discriminare “datele” puse la dispoziţie de autorităţile publice. A fost grav încălcat codul deontologic al presei: obligaţia de a informa corect opinia publică, prezumţia de nevinovăţie, verificarea informaţiilor, respectul demnităţii umane. De o gravitate deosebită trebuie considerată difuzarea prin presă a jurnalului minorei Mădălina Dumitru, conţinând fanteziile sale erotice. De la un punct încolo, unii ziarişti au luat distanţă faţă de abuzul autorităţilor. Mulţi dintre ei au acuzat autorităţile de folosirea cazului MISA în scopuri politice.

(c) În timpul descinderilor şi în timpul investigaţiilor ulterioare, autorităţile statului au încălcat grav drepturile şi libertăţile fundamentale, printre care : intimidarea, incitarea şi hărţuirea, reţinerea abuzivă, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, respectarea vieţii private, dreptul de a manifesta paşnic, dreptul la propria imagine ş.a.



#92417 (raspuns la: #92254) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
frumos... - de Lady Allia la: 30/12/2005 15:43:51
(la: felii de cozonac)
Frumos...m-ai facut sa ma pierd pentru cateva clipe departe...in amintiri...de acolo de unde mai aud glasul bunicului cum ma striga si ma cheama...incet si bland, ca si cand nu ar vrea sa ma sperie sau sa ma faca sa tresar in timp ce fata mea parca ar fi lipita cu lipici pe gemuletul mic al ferestrei.
Bunica ingana incet un cantec si framanta aluatul...probabil ca tot cozaonac o fi...mereu bunica facea cozonac...cozonac cu nuca, cozonac de o zi...cozonac asortat...offf, saraca de ea...ce maini obosite si ce fata plina de lumina avea bunica...acuma sta inganand durerea si cersind parca sa nu mai fie...
Dar..., iti multumesc ca desi pare dureros...mi-ai amintit de serile de Craciun, cand fulgii cadeau mari si albi, mai stralucitori ca niciodata... cand sub bradulet mai gaseam cate o papusica de material, cu par de lanita galbena si obrajiori de plastic colorati cu rosu, ca si doi nasturei... Era o papusica simpla..., dar este si acuma frumoasa...!

Si mie mi-a placut povestirea ta...ca dealtfel aproape tot ce scrii :).

Si...pentru ca se apropie Anul Nou...iti doresc un an mai frumos, mai magic, mai plin de bucurii si impliniri...iti doresc sa pastrezi mereu un cer senin deasupra sufletului tau ca sa nu fii niciodata trist...si...sa fii iubit...pentru ca la urma urmei ceea ce ne da sens si frumusete este...iubirea! La Multi Ani!

.................................................................................................

"Înainte de a mă naşte D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine în suflet, m-a scăldat într-o lacrimă şi m-a trimis în lume unde am fost pierdută şi regăsită, iar sufletele noastre s-au atins şi noi am simţit că suntem două suflete pereche!"
din pacate... - de Homo Stultus la: 03/04/2006 23:54:55
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Iubirea acea relatie care ar trebui sa fie principalul eveniment existential (implicit principalul continut al fiintarii) ajunge sa se devalorizeze prin utilizarea repetata a notiunii golite de orice continut. Eu am mai publicat unele comentarii si chiar texte cu privire la relatie si mai ales la relatia de iubire. Din pacate tot ce pot sa fac este sa expun (intr-un mod mai mult sau mai putin fericit) niste notiuni particularizate sau nu in fiinta mea si in fiinta celuilalt. Singurul motiv pentru care am apelat la "Dumnezeu este iubire" a fost acela de a sublinia caracterul profund personal al lumii in care traim si mai ales caracterul de existenta personala a lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu este iubire el subzista in persoane. Tocmai pentru ca Dumnezeu este iubire vine si enipostaziaza natura umana in persoana Logosului divin. Suntem chemati in fiecare moment al existentei noastre la o participare relationala. Dumnezeu este iubire iar omul trebuie sa-si activeze acele potente relationale. Desi nu sunt o fire prea sensibila pot afirma fara sa-mi fie rusine ca pentru mine fiecare frunza care cade este un ravas de iubire pe care Dumnezeu mi-l trimite. Am mai spus ca nu am pretentia de a aduce pe nimeni in orizontul meu existential. Singurele momente in care m-am implicat in dialog au o determinare clara. Ce este non iubirea zici tu? Non iubirea este departarea de sursa iubirii. Dostoievski spunea ca "iadul este o pedeapsa a iubirii". Chiar si in iad Dumnezeu te iubeste. Chiar si acolo continua El sa fie sursa existentei tale. Si daca putem concepe un chin al persoanei in iad acest chin este urmarea esecului existential. Vrand nevrand omul are posibilitatea de a relationa afectiv. Cum isi foloseste aceasta posibilitate? Aici este marea aventura a libertatii. esti absolut liber sa faci cum vrei. Poti sa te apropii poti sa te departezi de Dumnezeu sau Il poti ignora. Sunt multi care spun ca dupa viata identitatea mea personala dispare. Fals. Omul are sansa de a se dezvolta in bine sau in rau la nesfarsit. El a fost conceput pentru relatie. relatia personala nu cunoaste insa un sfarsit. Ma pot adanci in iubire sau in ura la nesfarsit. Pentru asta prima mea datorie este sa caut in adancul fiintei mele. Sa ma caut. Aventura omului catre Dumnezeu este si aventura omului catre sine insusi. Stiu ca ceea ce spun nu are nici o logica pentru ca cel strain de un anumit tip de vietuire nu poate intelege. Totusi indraznesc sa postez acest comentariu pentru ca am spus deja ca nu doresc sa aduc pe nimeni in perspectiva mea existentiala. Probabil (daca nu ma flatez) am suparat pe multi oameni la aceasta conferinta. Imi cer iertare. NU am avut nici un fel de intentie ascunsa decat aceea de a creea un dialog constructiv intre parti. Am fost intr-adevar mai dur atunci cand s-au facut afirmatii unilaterale. NU pot fi acuzat insa de duplicitate. Omul are aceasta energie imensa de a iubi. Chiar daca aceasta nu este investita in iubire ea nu va ramane necheltuita. Daca nu iubesti iti vei folosi potentele relationale intr-un mod negativ. Este o problema de alegere. (nu sunt adeptul existentialismului). Pana la urma non iubirea este absenta iubirii. Totusi spre non iubire se poate hotara doar o fiinta personala libera. Clar ca alegand partea (sa-i zic) negativa vei pierde libertatea. Singura libertate autentica (care creeaza libertate la randul ei) este a face si a simti binele. Imi pare rau ca trebuie sa inchei aici dar devine tarziu si eu devin mult prea confuz.
#115249 (raspuns la: #115188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu e dureros cri cri. E... vi - de zahir la: 26/04/2006 07:37:44
(la: .)
nu e dureros cri cri. E... viatza!!! Atat. Insa.. am fost nedrept. Povestea mea nu e doar... deziluzie. Povestea mea inseamna si visare povestea mea inseamna si bucurie, ochi deschisi spre soare, caldura... e mult mai mult. As fi groaznic de nedrept sa spun ca nu am primit niciodata nimic ci doar am oferit. Am primit la randul meu... insa vezi tu.. uneori ne cuprinde o astfel de revosta incat ne vedem aruncati in abisuri fara fund. Atunci cand ni se face o nedreptate avem impresia ca toata lumea e nedreapta cu noi ca nimeni nu se intereseaza de noi si fiecare este interesat doar sa ia de la noi. Sa imi povestesc aici povestea... ar fi o pierdere a intimitatii mele. Ar fi poate o impietate fatza de .... fatza de persoanele care au construit povestea mea. Si poate povestea LOR.
#118950 (raspuns la: #118908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
elide - de Alexandros la: 28/06/2006 20:26:40
(la: Sinuciderea)
fiica mea de 15 ani,cu care am discutii vii si interesante pe cele mai neasteptate teme, scrie (la secret!) un eseu despre sinucidere…

Acest aspect e cel mai alarmant. Nu stiu daca e cazul si fiica ta doar scrie despre asta ca o teme data ori chiar o inreseseaza foarte mult subiectul.
Oricum, e la o varsta periculoasa, varsta la care orice act de bravada pare posibil. De la conflictul fiica, mama la fugitul de acasa, apucatul de fumat, droguri, alcool inceperea vietii sexuale, mergand chiar pana la sinucidrere ca influienta a aderari la unele curente sataniste ori deceptii sentimentale.
Cred ca dragostea familiei e cel mai important remediu, dar e foarte greu sa ajungi la sufletul unui copil care neaga totul, datorita acestei varste.
Stiu ca nu e cazul copilului tau. Eu vorbeam in general pentru ca si eu am avut aceasta varsta, precum si copii de varsta respectiva si din experienta spun ca nu e chiar usor.
Faptul ca ai discutii vii si interesante cu fiica ta, va apropie si acesta e un atu foarte important.
Acum despre sinucidere in general.
Cred ca daca excludem ce scriam mai sus, sinuciderea e actul final al unei depresii netratate corespunzator. Persoana depresiva ajunge sa-si ingusteze sfera de interes in viata si exclude usor usor cate un element pentru care merita sa traiasca.In final nimic nu-i mai confirma ca viata-i frumoasa si merita traita. Dispare treptat: interes pentru familie, pentru prieteni, pentru cultura, pentru natura , cariera si implicit pentru viitor.
Daca mintea iubitului care se sinucide ar putea intelege ca mai se poate intalni cu dragostea pierduta si altadata sigur nu ar face pasul.
Oricum majoritatea sinuciderilor au ca baza deceptiile sentimentale.
Ar mai fi un numar restrans de sinucideri ale celor cu boli incurabile. Acolo lucreaza mecanisme diferite de ce am discutat pana acum; pierderea oricarei sperante si neputinta de a mai suporta durerea fizica.

Sinuciderea e intalnita la romantici incurabili dar si la pragmatici extremi(falimente de exemplu).

In general sinuciderea e un paradox.
Cineva care se sinucide, se presupune ca a pierdut orice interes pentru viata.
Viata nu-i mai ofera nici un motiv de a lupta.
Dar daca nu te mai intereseaza viata atunci ce-ti pasa daca ea are de oferit ceva pentru tine ori ba?


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#130488 (raspuns la: #130434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Liana68pro - de a399 la: 10/07/2006 08:36:32
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Citez: "mi-era si mila de bietul om ca gasea ca parteneri numai otrepe care-l tocau de bani; unii nici nu erau gay, erau doar tarfulitze pt sex.. dar ce putea gasi un biet cetatean european. in Bucuresti, in anii de dupa revolutie?..asta e"

Este exact precum spui, desi exista foarte multi homosexuali de caracter, care s-au ascuns atunci si se mai ascund. Azi tinerii au alte posibilitati de a intalni alti tineri potriviti cu ei, dar ceea ce ai observat tu a fost chiar viata mea de acolo. Din cauza asta am plecat din spatiul mioritic. 90% din otrepele alea se si lauda ca nu sunt gay. E mai bine vazut in tara acum sa fi criminal decat homosexual, si asta nu e tocmai bine pentru toata lumea.

"nu am auzit, in zilele noastre, ca cineva a fost data afara de la serviciu pe seama orientarii sale sexuale..poate nu cunosct toate datele tuturor si asa mai departe.."

Evident nimeni nu ar recunoste asa ceva! Nici in America nimeni nu recunostea asa ceva. Cand cineva era dat afara, de multe ori toti stiau ca motivul real este fie ca e gay, fie ca e femeie, fie ca este negru, dar cine ar fi recunoscut asta, cand recunosterea inseamna a pierde un proces si deci...bani!

"te asigur ca pentru tzatza Floarea de la sat, tot "boala" se cheama ca este, pana merge cineva sa-i explice, da nu machiat strident si cu strasuri ca o sa creada ca o iei in balon;cel mai fericit caz o sa creada ca a venit circul pe ulitza ei"

Si eu te asigur ca de multe ori tzatza ori lelea Floare de la sat e desconsiderata fara motiv. Am cunoscut in Ardeal tarani simpli si inculti, dar cu mult bun simtz; cand era vorba de un satean homosexual, spuneau numai: ce sa faca si el daca ii muiere, cum l-o lasat Dumnezo. La Dumnezo totul se poate". Cu mult mai corect decat savantii de la Noua Dreapta sau Mitropolitii lui Teoctist.

Dar iti dai sema ca tocmai acum e momentul sa invetze lumea! La ancheta facuta de ziarul Ziua, m-am distrat cand am vazut cat de adanca e ignorantza celor care prettind ca nu sunt lelea Floare.
Un reporter intreaba: ce parere aveti despre homosexualii acestia care fac parada? Raspunsul "romanului mediu": "niste stricati, niste din aia...dar dumneata ce esti?".. "sunt heterosexual!" Replica: "lasa ca va stiu eu pe toti , niste perversi si stricati cu totii!".

Sa razi sau sa plangi?

Acum e momentul de invatare, chiar si pentru intelectualitatea homofoba, care se teme ca minoritatile au prea multe "drepturi".As fi dat exemple din Patapievici si Plesu, dar alta data.

"pe mine ma intereseaza cel mai tare cum ar privi un specialist in psihologia copilului evolutia si sanatatea mentala si sufleteasca a unui copil crescut de un cuplu gay; sunt atat de complicate problemele cu copii, cu traume din copilarie - n-ash crede ca in cuplurile gay, fie ele si legale nu exista probl de cuplu..."

In acest domeniu exista foarte multe date, pentru ca in America exista deja infieri gay de multa vreme! Daca ai intrebari specifice, spune-mi. Se parte ca partea cea mai dureroasa pentru un copil crescut de un cuplu gay este reactia irationala de ura a unor segmente ale societatii, care de obicei predica "iubirea aproapelui".

Dar apropos de asta: America a acceptat infieri gay cand nu s-au mai putut gasi parinti "straight". Romania nu. Te-as ruga sa-mi spui ce crezi tu despre responsabilitatea colectiva a romanilor in privinta aurolacilor, un segment al populatiei aflat azi la nivel animalic. Exista vreo parere de rau, vreo remuscare, privind vinovatia colectiva? Cu doi ani in urma am trecut pe langa podul Grozavesti in Bucuresti, unde este un magazin francez parca. Pe jos in tarana, un copil de care nu s-a singhisit nimeni! Cu o sticluta de apa calda in mana, ca sa nu moara de sete. Zeci de mii de oameni au trecut indiferenti pe langa el. In nici o tara civilizata asa ceva nu s-ar face. Cine se ofera sa-i adopte pe acesti copii? Ca gayii nu au voie! O face cineva, pana nu e prea tarziu?

" -dupa mintea mea aia creatza de femeie bleaga ...."
Te rog nu vorbi asa ca ma faci sa rad! Aveam un coleg in tara care era homosexual ascuns; nu voia sa recunoasca nici macar fatza de el insusi, dar era usor de ghicit dupa multe amanunte; toti colegii il stiau; cand incepea el sa se refere la "mintea lui proasta de femeie" ca sa sustina ceva homofobic, interveneam eu si-i spuneam: da, totul e exact cum spui, daca gandesti cu mintea aia proasta de femeie, dar gandeste-te ce progres in gandire faci daca incerci sa gandesti acelasi lucru cu mintea ta desteapta de barbat"! Si toti colegii radeau!

"am vazut pe N geographic un documentar despre homosexualitatea in regnul animal; pt (unii) specialisti pare un pic de neinteles, desi fiecare poate sa gaseasca ceva explicatii; cea mai logica mi sa parut, din pacate, tot selectia naturala a speciei".

Ai atins un punct fierbinnte, pentru ca intr-adevar acest subiect este hot topic acum in biologie!
Se pare ca selectia speciilor lui Darwin nu explica in intregime lucrurile si e pe punctul sa fie completata cu alte mecanisme de selectie! S-a analizat acum sexualitatea a peste 450 de specii de animale si concluziile sunt uluitoare! de exemplu in cazul speciei de macac japonez, femelele prefera in 97.5% din cazuri sa aiba sex cu alte femele decat cu masculi, dar lesbianismul lor are un rol social. Masculii violenti sunt indepartati prin bataie de catre maimutzele legate erotic, in schimb cei care "corespund" sunt selectati si acceptati! La delfini si la Bonobo relatiile homosexuale sunt chiar mai frecvente decat cele hetro,avand un rol social bine definit de calmare si aplanare a conflictelor intre exemplarele cu prea mult testosteron! Cercetarile sunt in curs si parerile pro si contra abunda, dar e clar ca biologia si-a schmbat deja modul cum priveste relatiile homoerotice in lumea animala.Nu mai e vorba de exceptii.
In lumea umana e mai greu sa schimbi ceva, cred, pentru ca oamenii isi schimba greu mentalitatile.







#132465 (raspuns la: #132258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
baloo - de Cri Cri la: 11/07/2006 23:32:17
(la: Povara frumusetii)
Iti amintesti.. "Concis si pus in formula" :)))))
Te-am contrazis, fiindca parea sa lasi lumea fara culori. Dar expresia era admirativa. Acum.. nu stiu ce sa zic. Poate as cita cealalta chestie: "ne incurcam mai rau ca pisoiul in ghem" :)))
Mda.. hai sa fim seriosi.. Adica, hai sa fiu serioasa (desi nu prea-mi sta bine si-o sa-i para antipatica lui Lascar poza mea de la profile).:)))
Lucrurile sunt, in acelasi timp, mai simple si mai complicate. Mai simple, pentru ca, e clar, infatisarea cuiva si prima sa atitudine trezeste sau, dimpotriva, omoara in noi un anumit impuls. Mai complicate, deoarece in aceasta "prima impresie" sunt implicati atatia factori constienti si inconstienti, de mediu si sociali, incat speculatiile ma duc cu gandul la "experimentul Philadelphia":))
De acord cu tine in ceea ce priveste "armele"...si aici depinde:
-de noi si de scopul avut in vedere: pentru unii pregatim capcane, pentru altii, tunuri. :))))
-de celalalt, cum alege sa "riposteze"... alianta sau "foc de voie" :))) Doua subiectivitati, alcatuiesc obiectivitatea starii.
Clar, la un anumit moment transmitem o anumita stare, afisam anumite intentii si depindem de feed-back-ul celuilalt. Si, daca vrei, ne intoarcem la "credeam ca esti altfel". Vorba asta ne atinge doar daca persoana care a spus-o are suficienta importantza pentru noi. Atunci ne facem procese de constiinta. Otherwise... fucking flying words.:))
Presupun ca oamenii banuitori au pretentia ca se feresc de ipocrizie, fara sa realizeze ca ei sunt si sursa si motorul acesteia. Si ca, in procesul de "analiza" pierd o gramada de frumusete. Asta o spune o naiva notorie, a carei incredere a fost de nenumarate ori trantita la pamant, in noroi. Dar care a cunoscut si inegalabila senzatie a Phoenix-ului, renascut din foc, purificat prin acesta, chiar daca focul e mai mult durere decat lumina.
In fine, mi-e greu sa asimilez ideea ca ipocritii s-ar simti bine in pielea lor, si uite-asa ajung la topic. :) Dar poate ca eu gresesc.

Acum inchipuie-ti ca o persoana anume este "impinsa" tot mai mult, odata cu convingerea, spre sectoarele de cei indragiti, fata de care se simte tot mai lejer, si deci vorbele vor fi tot mai putin filtrate, si deci pare mai "badaran".
Vad ca insisti cu asta. Inca n-am picat de acord ca e doar subiectivism? "Pare badaran".. cui? Persoanei cu care vorbeste? Nu cred, fiindca ea impune limitele. Celor din jur? Who cares? Vorbea cineva cu ei? :)))

Nu era vorba de comportament in sensul dat de educatie, de cei 7 ani de acasa, ci in sensul de modul de actiune, neconstientizat, liber, dupa dorinte si necesitati si nu dupa regullamente ("cum trebuie").
Pai.. hmm.. la asta ma refeream si eu. Oricum, e putin mai complicat. Adica.. pot spune ca ma exprim liber, fara sa-mi pese de parerea celorlalti, dar "libertatea" asta mai e data si de vocabularul din dotare, si de sinapsele implicate.

QED. Si cum totul e relativ, asa si definitiile sunt. Ok. Deci definim omul obisnuit ca fiind deosebit si invers. Sa verific : majoritatea oamenilor sunt obisnuiti. Corect?
Maii.. chiar ca cedezi repede! :)))
Vrei sa caut eu niste argumente, sa ma (auto)contrazic? :))))



--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#132768 (raspuns la: #132484) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...