comentarii

dvd tanase scatiul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Maria Tanase - de cosmacpan la: 25/06/2004 23:28:16
(la: Maria Tanase)
Chiar daca citesc cu intarziere acest material recunosc cu toata bucuria ca sunt un fan infocat al ei. Drept sa-ti spun nu ma intereseaza cu care lautar s-a certat sau nu pentru ca este adevarat ca omul nu este doar un soare pe cer ci si ceva nori imprastoiati cand si cand si aducatori de ploaie sau doar tunete. Dar dupa cum am spun sunt un fan al ei si pentru mine Maria Tanase este un simbol asa cum pentru francezi este Edith Piaf. Pentru ca ea reprezinta tot ceea ce are romanul si rom,ania mai bun: bucuria de a trai viata asa cum este, buna sau rea cu bucuriile si tristetil;e ei. deci indiferent daca lumea isi aduce aminte de ea la posturile de radio sau tv, ceea ce este important este ca mai toate cantecelke sale sunt cunoscute si cantate sau reluate de fiecare noua generatie (sau mai bine zis descoperita). te salut si imi permit sa-ti urez o noaspte minunata cu "steaua" care ne lumineaza drumul spre Europa alaturi de alte nume mari sau uriase ca Brancusi, Ionesco, Ciporan si multi multi alti.
Cosmacpan in mare fan (al Mariei)
Am cumparat un DVD care conti - de Cassandra la: 23/10/2005 15:39:40
(la: Ce muzica ascultati in ultima vreme?)
Am cumparat un DVD care contine muzica si un documentar despre Pandit Ravi Shankar compozitor si interpret de muzica traditionala indiana care a reusit sa combine acest tip de muzica cu cea a altor culturi. A fost unul dintre cei mai mari sitaristi. Printre prietenii sai se numara (apar in documentar) Yehudi Menuhin, George Harrison, Zubin Mehta, Jean-Pierre Rampal, Steve Potts. Va amintiti de influentele indiene in muzica grupului Beatles?
Shankar a experimentat cu jazzul publicind un album Improvisations in 1962. (John Coltrane a studiat un timp cu el ) In 1966 a dat un concert de sitar-vioara cu Menuhin.
In 1990 a colaborat cu Philip Glass (un compozitor care imi place mult)
George Harrison spunea despre Ravi: "Ravi Shankar is the Godfather of World Music"
Un dvd writer. E la comun. I - de moon child la: 12/12/2005 20:28:39
(la: Mos Niculae!-Ce ati primit?)
Un dvd writer. E la comun. Il impart chiar cu Mosul. N-avea de ales. Ori lua dvd writer ori mai lua un hard...

==================
"An eye for an eye... And we'll all go blind!" (Ghandi)
Mi-am luat un DVD Under the s - de Cassandra la: 28/12/2005 21:34:52
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Mi-am luat un DVD Under the stars cu Renée Fleming si Bryn Terfel, pute mother! Il stiti?
#97546 (raspuns la: #97540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DVD - de Vancea Dorin la: 10/01/2006 20:05:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am si eu probleme cu DVD-urile. Mi le citeste fff greu, 4MB/sec, foarte putin. Pana copiez un DVD pe HDD ma iau toti draci.
Tehnica pe care urmeaza sa o aplic e urmatoarea:
HDD-urile sunt ieftine. Tin un HDD in dulap care din cand in cand il mai infig in calculator si copiez directorul de back-up. Cand HDD-ul din dulap se umple, mai cumpar un HDD :) samd ...
Cred ca e o solutie foarte buna.
HDD-urile daca sunt pastrate in conditii apropiate de cele prevazute de producator, totul e ok si HDD-ul dureaza mult mai mult decat un DVD sau CD (true?)
DVD - de Dinu Lazar la: 10/01/2006 23:21:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"totul e ok si HDD-ul dureaza mult mai mult decat un DVD sau CD (true?)"

Poate ca un HD sa dureze, dar informatia de pe platane, in nici un caz.
Nimeni nicaieri nu recomanda stocarea pe HD ca solutie valabila in timp.
Din cite am vazut pe pielea mea, cea mai solida stocare am intilnit-o la DVD RAM; dar sunt scumpe; domnul Berzegheanu prefera DVD RW din motive intemeiate pe care dinsul le poate explica.
Cred ca HD poate fi folosit optim daca este formatat cel putin o data pe an, chiar daca in acest rastimp nu a functionat de loc; au loc modificari structurale ale moleculelor magnetice din platane, incepind de la cimpurile magnetice de prin casa si terminind cu magnetismul terestru, plus demagnetizarea naturala, sunt atitia factori care pun in pericol informatiile...
Se gasesc la Hobbyfoto CD-uri cu suport de aur garantate o suta de ani.
#99539 (raspuns la: #99501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Flautul fermecat" in DVD; - de Calypso la: 28/10/2006 14:03:32
(la: Muzica)
"Flautul fermecat" in DVD;
iata varianta:
http://www.2xmoinscher.com/DVD/detail.asp?NomOpe=byCk_PangoraDVD_333&id=85961

e o ff buna punere in scena ;
"La reine des etoiles" e destul de buna (am o alta variante mai buna in CD), iar Papageno e superb, voce splendida,
costum excelent si joc ff bun!
"Flautul fermecat" in DVD; - de Calypso la: 18/11/2006 14:28:24
(la: Muzica)
"Flautul fermecat"
in DVD;
varianta pe care o ascult si vad e asta:

http://www.amazon.fr/Mozart-Fl%FBte-enchant%E9e-Guus-Mostart/dp/B000050X31

mai am si aceasta varianta pe care o gasesc si mai buna:

http://www.2xmoinscher.com/DVD/detail.asp?NomOpe=byCk_PangoraDVD_333&id=85961

#158019 (raspuns la: #154024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
opera "Rigoletto" in DVD; nim - de Calypso la: 25/12/2006 22:08:32
(la: Muzica)
opera "Rigoletto" in DVD; nimic mai potrivit pt o seara de Craciun;

varianta pe care o vad este:

http://www.alapage.com/mx/?donnee_appel=KELKO&tp=F&type=4&VID_NUMERO=5007093&support=DVDIM&fulltext=&nopp=1

e cea mai buna varianta in DVD pe care am vazut-o si ascultat-o pana-n prezent: vocile, jocul actorilor, punerea in scena sunt perfecte; de nota 10!!

cei care aveti copii mai micuti sa fiti atenti ca apar personaje goale, oameni care fac miscari mai obscene (bine, si subiectul se preteaza la asa ceva...); din fericire nu sunt multe, cei goi apar doar pe la inceput;
pt dvd-NErecomndari: opera - de Calypso la: 25/12/2006 22:57:25
(la: DVD-recomandari)
pt dvd-NErecomndari:

opera "Traviata" varianta asta:

http://www.alapage.com/-/Fiche/DVDVideo/903852/?id=187201161374680&donnee_appel=PROSH

o varianta moderna nereusita, nu aruncati banii pe ea!


Maria Tanase-cine iubeste si lasa - de alba3325 la: 10/04/2007 21:10:45
(la: Is there anybody out there ?)
Este cineva bucuros sa imparta cantecul Mariei Tanase, "Cine iubeste si lasa" pe adresa mea de e-mail?
Adresa mea anul1972@yahoo.com
Va multumesc
poate Maria Tanase? - de Daniel Racovitan la: 09/10/2008 09:57:05
(la: Piaf a Romaniei?...)
"Piaf a Romaniei" a fost numita pentru prima oara, din cate stiu, Maria Tanase, cu multi ani in urma.
MP3, sampanie, vin spumant ci CD - de (anonim) la: 08/10/2003 09:15:50
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
Inceraca sa bei "sampanie" (pe care scrie Champagne) si sa vezi ca nu are nici o legatura cu vinul spumant.

In ceea ce priveste "file swapping"-ul, sau conexiunile peer-to-peer, sunt de parere ca incarca constiinta celui care le utilizeaza, in orice caz nu mai mult decat atunci cand copii fiind, schimbam intre noi masinutele de fier si pif-urile.

Asa ca eu ca posesor al unui CD am dreptul sa il copiez, indiferent de suportul final. Apoi nu fac decat sa fac schimb cu un prieten: tu imi dai X1.mp3 eu iti dau X2.mp3

In ceea ce priveste preturile unui CD/DVD, stii cat costa procesul de fabricatie, cat primeste artistul si cat baga in buzunar casa de discuri? Ca sa nu mai spun ca in unele tari luserul plateste o taxa de copyright pt. fiecare CD gol, hard disk, caseta goala etc pe care il cumpara, deci datoria fata de casele de discuri e platita !

Si in final, doar nu o sa imi fie rusine sa "fur" de la cei care ma fura la randul lor pe mine ! Traiesti intr-o societate de consum nu in manastire.
Imaginea Romaniei in Italia - de SB_one la: 12/11/2003 15:21:52
(la: Romani in strainatate)
Imaginea Romaniei in Italia
Incursiune in Salasul Negru al tiganilor care au speriat Milano

De patru luni, imaginea Romaniei inseamna, la Milano, 600 de laieti. Instalata in zona zero a metropolei italiene, tigania a inconjurat cu munti de gunoaie si rahat cladiri-simbol ale orasului, ambasade si luxoase sedii de banci. La cateva strazi de Domul lui Michelangelo, "ai nostri" cersesc, fura si talharesc in amiaza mare. La periferie, invazia altor 400 de tigani din Romania a scazut preturile. Un BMW praduit peste noapte se vinde cu 500 de euro."Grande Centrale" este un loc in care milanezii calca cu frica. In fata
garii, laietii si spoitorii din Oltenia stau cu zecile, in asteptarea grupurilor de turisti, pe care ii fura pe fata. De aici, nimeresti tigania dupa miros. Pe o distanta de 500 de metri, tiganii si-au insemnat drumul spre casa: pete de urina pe trotuare si zidurile cladirilor, cabinele telefonice transformate in latrine. Brusc, dai peste salasul negru. Este un bloc cu trei etaje, ridicat in marginea selectului cartier Mellchiore Gioia. Curtea interioara e pavata cu piese din motoare ciordite, iar potecile spre intrari sunt flancate cu televizoare si aparatura video stivuita precum caramizile. Pe trepte, talpile
se lipesc de o clisa maronie. Puradei in pielea goala mananca de pe jos. Duhneste a hoit si dejectii. In fiecare odaie, sapte-opt insi dorm in paturi pline de paduchi, cu DVD-ul la cap si camera Sony la picioare. Peretii sparti sunt capitonati cu mormane de blugi noi si piramide de Panasoanice in tipla. O zi normala din viata satrei In fiecare dimineata, salasul negru se pregateste de munca. In coltul blocului, cersetorii isi sucesc mainile si isi impart carjele. Femeile isi palmuiesc copiii, ca sa dea bine la americanii milosi
de pe Via Galvani. Manglitorii ies in gasca cu ochii dupa turisti sau masini fara antifurtul pe volan. In fata blocului raman patronii si limuzinele lor. Stabul este unul, Dorel Spoitoru din Craiova, care face legea impreuna cu locotenentii. La doua nopti, Mannix – mana dreapta a laietului - intrerupe lumina, iar fiecare familie trebuie sa plateasca 10 euro. Sefii coordoneaza prin statii ciordelile de masini. Joi seara au ratat o manevra cu un Fiat Punto. Cei doi spoitori care o furasera n-au mai nimerit sediul salasului, au derapat si au facut praf alte patru masini. Ciorditorii au disparut in tiganie, acolo unde politia nu a avut curajul sa intre. Salasul negru a scapat de multe ori de raziile politiei. Cand au vrut sa intre in forta, carabinierii s-au trezit cu laietii
pe acoperisul ruinei, amenintand ca isi vor da foc la copii. Numai ca puradeii stropiti cu benzina erau de fapt papusi sau scutece umplute cu carpe. Ca sa scape definitiv de "burgheji" (politisti in civil care fileaza salasul negru), tigania a blocat acum doua luni o strada din apropiere. Asa au fentat expulzarea si zecile de laieti ajunsi in tigania romaneasca din Milano fara nici un act. Cu "Mihai Viteazul" si "Amza Pellea", la furat "Aici, fiecare e cu neamul si satul lui. La Grande Centrale sunt laietii din Constanta, la Rho sunt aia din Olt, iar aici suntem noi - din Dolj si Valcea. Traim ca-n rai". Tabinel, unul dintre liderii tiganiei care a ocupat groapa de gunoi de langa Cimitiro Maggiore, este acum in concediu. Asta fiindca italienii sunt si ei in concediu, iar productia nu mai merge. Locul in care traiesc mai bine de 500 de spoitori si rudari "a fost luat cu japca. Atunci cand vin carabinierii si burghejii sa ne sparga casile, scot butelia ii dau drumul si zic ca imi dau
foc. Fraierii pleaca si noi scapam", povesteste Tabinel. Liderul are 31 de ani, din care 4 de puscarie in Romania. Zice ca a ajuns in Italia de doi ani, dupa
ce a trecut pe blat prin Nadlac, cu o duba plina cu tigani fara acte. In Italia a inceput cu smenuri la magazine - "schimbam 500 de euro, da' rupeam o hartie de 100. Ziceam sa-mi dea alti bani, dar ramaneam cu suta la mine". Pe urma, ca si altii, s-a apucat de masini. Langa Cimitiro Maggiore, dorm cu sobolanii pe ei, dar toti au o masina in batatura. "Traim asa ca sa o ducem bine in Romania, cand o sa ne intoarcem. Dupa cinci ani de Italia, fiecare tigan din Cimitiro Maggiore are stransi 2-3 miliarde de lei. D'asta suportam conditiile". Tabinel spune ca acum a trecut pe motorina: "o dam ieftin si avem de unde sa o luam, ca sunt santiere destule. Politia nu zice nimic daca
ne vede pe langa vreun excavator sau vreun buldozer". Cand n-au comenzi ("masina bengoasa, aleasa de client nu face mai mult de 500 de euro, iar un pickhammer a scazut la 75 de euro"), gastile din Cimitiro Maggiore dau iama in zecile de travestiti care impanzesc periferia: "Travestitii scot cam 700 de euro pe noapte. Unul de-al nostru se imbraca in costum, iar altul se baga in portbagaj. Costumatu' cumpara bulangiu', iar ala din portbagaj iese ii da in cap cu ciocanul si salta banu'". Cei care n-au curaj sa dea in cap sau sa fure masini, ies la cerseala. Asa au ajuns toate stopurile si intersectiile "proprietati" ale unor tigani bine facuti, care implora mila la geamul italienilor. La Biserica Ortodoxa Romana din Milano, comunitatea vorbeste ca tiganii veniti la cersit au copii clandestini. "Unii dintre cei mici sunt bruneti, ca si cei care cersesc, altii sunt albi. Cand autoritatile italiene s-au interesat de copiii cersetorilor, micutii cu tenul mai alb au disparut din
intersectii", spune un preot roman. Dar tiganii din Milano nu terfelesc doar imaginea Romaniei, ci si istoria ei. Ca sa poata sa se intoarca in Italia, laietii prinsi la furat isi dau nume de voievozi: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran. Altii prefera sa se dea Amza Pellea sau Iancu Jianu.
Cativa au cerut permise de munca pe motive politice spunand ca sunt discriminati. Culmea, le-au si obtinut.



#4087 (raspuns la: #3990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din pacate - de athos la: 21/11/2003 15:47:29
(la: Irak)
nu poti forta un popor sa traiasca in lumina vietii asa cum o vezi tu,
ei poate nu ar prefera sa aibe McDonalds si filme prin DVD
nimeni nu poate impune cuiva democratia!
daca poporul traieste sa zicem sub preceptele religioase ale Koranului,n-ai cum sa-i impui sa se schimbe!
ceea ce este totusi ingrijorator e ca teroristii au ajuns deja la portile Europei,cu atentatele de la Istanbul,si ei ar trebui sa fie tinta mintilor "luminate"...
#4866 (raspuns la: #4490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
copyright - de Catalin Francu la: 01/12/2003 17:59:33
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
O conferinta extraordinara mi s-a parut:

http://web.mit.edu/m-i-t/forums/copyright/index_transcript.html

Este lunga, dar citibila. Mie unuia mi-a schimbat complet optica. Este o expunere a lui Richard Stallman, unul dintre oamenii de baza ai Free Software Foundation.

Ideea centrala a expunerii este ca sistemul de drepturi de autor asa cum exista el de la Gutenberg incoace este perimat. El a incetat sa mai incurajeze creativitatea si, aplicat la noile tehnologii digitale, a devenit doar o unealta prin care casele de discuri si RIAA tin un control acerb asupra productiei de muzica/film in interese personale.

Motivul pentru care copyright-ul asa cum il stim este neaplicabil datelor in format digital este evident: este infinit mai ieftin si mai simplu, pentru omul de rand, sa copieze informatia digitala decat pe cea reala (o carte de exemplu). Daca in trecut omul ceda o libertate minora angajandu-se sa nu reproduca o carte (ceea ce oricum nu putea), in ziua de azi i se cere mult prea mult interzicandu-i-se sa reproduca fisiere.

Slava Domnului ca RIAA nu a intuit succesul urias pe care avea sa-l aiba tehnologia CD cand a aparut ea. Altfel, ar fi impus un control la fel de strict cum au DVD-urile in ziua de azi (de exemplu, eu nu pot face, in mod legal, cadou un DVD unui prieten de pe alt continent, pentru ca el nu are cu ce sa-l vada -- datorita asa numitei "region encryption).

Intrucat nu am pretentia de a putea spune lucrurilor pe nume mai bine decat Stallman, ma opresc aici.
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fragment de film - de Florin Firimita la: 15/01/2004 10:25:08
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Inca nu (din cauza statutului de copyright, etc). Nu poate fi vazut in cinematografe pina la sfirsitul anului, pentru ca, odata ce este lansat comercial, nu mai poate intra in competitie la festivalele de film. Va fi trimis la Cannes, Sundance, si o multime de alte festivaluri, dar sint o groaza de probleme legale cu care nu sint familiar. Din echipa de aproape 60 de profesionisti care au lucrat la film, citiva se ocupa de aspectele astea.
In acelasi timp, filmul poate fi comandat in versiune DVD si VHS pentru Statele Unite, nu stiu exact despre compatibilitatea in Europa sau in alte parti.
#8100 (raspuns la: #8068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din JN - de Catalina Bader la: 21/01/2004 02:22:24
(la: Romania, in Africa economiei)
Privatizare

Trei directori din Iasi au fost tinuti pe nedrept in arest, deoarece au reusit sa-i supere pe unii dintre fostii inspectori ai Garzii Financiare. Dat in judecata, statul roman va trebui sa bage mana in buzunarele contribuabililor, de unde va scoate miliarde de lei, pentru a putea repara greselile anchetatorilor, care au luat niste decizii ce nu aveau nici o legatura cu realitatea. Acum, anchetatorii se prefac ca nu-si mai amintesc de caz ori ca nu mai gasesc dosarele intocmite in 1993 CRISTINA HURDUBAIA

Ermil Gafencu este director general la SC Itels SA Iasi, o societate de constructii si izolatii din Iasi. In urma cu 11 ani, acesta, impreuna cu alti doi directori - fostul director general Eugen Gidei si actualul director economic Constantin Ionescu - au fost cercetati si acuzati de fals, uz de fals si bancruta frauduloasa, in ceea ce priveste privatizarea prin metoda MEBO a societatii Itels. Mai concret, acestia au fost acuzati ca au furat din banii firmei pentru a plati actiuni.
La sfarsitul anului 1992, firma ieseana a facut parte din lista societatilor care urmau a fi privatizate prin metoda MEBO, care consta in cumpararea actiunilor de catre angajati. Atunci, Gafencu era directorul tehnic al societatii. Conducerea firmei iesene s-a ocupat de privatizare, legal, sub supravegherea Ministerului de Construc tii, Agentiei Nationale de Privatizare si a Consiliului Imputernicit ilor Statului.

Cum au inceput necazurile
La putin timp dupa privatizarea SC Itels, “unul dintre angajatii de aici, prieten cu unul dintre fostii inspectori ai Garzii Financiare Iasi, a fost dat afara, din cauza unor motive intemeiate, pe care eu nu le cunosc”, dupa cum ne-a declarat avocatul lui Ermil Gafencu, Maria Aldea. Conform unor surse neoficiale, ceva mai tarziu, seful Garzii Financiare de atunci a vrut sa-si angajeze sotia la aceeasi firma, insa fara succes.
De aici au inceput toate necazurile. Astfel, intr-o zi, la poarta societatii au aparut mai multi comisari ai Garzii Financiare, pentru a efectua un control legat de privatizarea societatii. Dupa ce s-a intocmit un proces-verbal, Eugen Gidei si Constantin Ionescu au fost arestati. “Fusese anuntata si politia”, a mai spus avocatul Aldea. Dupa cateva zile, pe 31 martie 1993, a fost chemat la politie si Ermil Gafencu. Cand a ajuns acolo, exista un mandat de arestare semnat si pe numele lui. Dupa ce i-au luat toate lucrurile personale, a fost dus imediat in arest.

Declarati nevinovati
Cei trei directori au stat in inchisoare timp de 11 luni. Eugen Gidei a facut, in acea perioada, diabet. Toti trei au fost serios afectati psihic. Imediat ce procesul a fost stramutat la Buzau, au fost pusi in libertate chiar de la primul termen. Abia dupa sapte ani, Gafencu, Gidei si Ionescu sunt in sfarsit achitat i, instanta considerand ca privatizarea societatii Itels a fost facuta legal si nu ilegal, asa cum sustineau anchetatorii.
“Eu consider ca a fost un dram de rea-vointa si o nein telegere a acestei privatizari prin metoda MEBO”, mai povesteste Maria Aldea.
Nici unul dintre cei trei directori nu vrea sa-si aminteasca despre zilele traite in inchisoare: “Nu vreau sa ma gandesc la asta si nici sa retraiesc acele vremuri, asa ca nu dau nici o declaratie”, ne-a spus Ermil Gafencu.

Statul dat in judecata
Dupa ce au fost declarati nevinovati, cei trei au dat statul roman in judecata, solicitand plata zilelor de inchisoare facute fara nici un sens. Astfel, Tribunalul Iasi ajunge la concluzia ca au dreptate si obliga statul roman la plata a cate 3 miliarde de lei pentru Gafencu si Gidei si a unui miliard pentru cel de-al treilea director. Curtea de Apel Iasi da si ea aceleasi sentinte.
La Curtea Suprema de Justitie insa, magistratii decid ca Gafencu sa primeasca doar jumatate din suma. Apoi, fostul procuror general al Romaniei, Tanase Joita, ataca decizia data in dosarul Gafencu, solicitand un recurs in anulare, deoarece a considerat ca achitarea acestuia poate fi considerata o “reparatie morala”. In cazul lui Eugen Gidei, hotararile date pana atunci sunt casate, iar dosarul ajunge din nou la Curtea de Apel Iasi.
La ora actuala, Constantin Ionescu are proces la Curtea Suprema de Justitie.

Anchetatorii nu vor sa vorbeasca
Pentru a vedea cum stau lucrurile si din punctul de vedere al anchetatorilor, am incercat sa dam de acestia. Majoritatea ofiterilor de la Politia Economica din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie Iasi care au lucrat la caz acum aproape 11 ani au iesit la pensie.
Dupa indelungi cautari, am reusit sa dam de unul. Comisarul-sef Lucian Crisu a fost foarte amabil la telefon. Am stabilit o intalnire, urma nd a afla si ce continea referatul intocmit la vremea aceea de catre politisti. Politistul Crisu insa nu a mai fost de gasit, acesta aga tandu-se de faptul ca reporterii cotidianului nostru au ajuns la politie un pic mai tarziu decat se stabilise, din cauza traficului aglomerat. Dupa numeroase insistente, am ajuns la seful Politiei Economice, comisarul Grigoruta Bejan, care si-a amintit ca, in 1993, a lucrat si el la caz: “Eram pe la inceputul muncii mele. A fost o armata de oameni care au lucrat la cazul asta. Am facut o ancheta transparenta si la obiect. La noi a ramas doar referatul”, ne-a spus Bejan.

Uite referatul, nu e referatul
Dupa cateva ore de as teptare, comisarul Grigoruta Bejan ne-a anuntat triumfa tor ca a gasit referatul, insa va mai trebui sa asteptam putin, pentru a cere aprobare si de la adjunctul sefului Politiei, Ioan Campeanu, deoarece inspectorul-sef era plecat din localitate.
A urmat o alta ora de asteptare. Raspunsul final a fost insa ca abia a doua zi o sa putem avea datele din referat, pentru ca “stiti cum e, e praf mult in arhiva... dureaza “, desi, anterior, ne spusese ca-l gasise. A doua zi, comisarul-sef Grigoruta Bejan nu a mai fost de gasit. A treia zi, la fel. Abia dupa inca o zi, Bejan a dat o declarat ie care se bate cap in cap cu ce declarase anterior: “Nu am gasit urma dosarului in care cei trei directori de la Itels au fost trimisi in judecata. Cel care lucreaza la arhiva noastra este venit din anul 2000 si nu stie inca modul de clasificare a dosarelor. Chiar daca as fi gasit urma de dosar nu as fi putut sa va dau o copie, deoarece informatiile sunt secrete. Va pot spune doar ca cei trei directori au fost trimisi in judecata pentru acuzatiile care au fost formulate in plangerea penala”.


Capitol pentru o carte

Cum a avut loc privatizarea prin metoda MEBO la societatea din Iasi, in varianta anchetatorilor, s-a scris si in cartea fostului general de divizie Ion Pitulescu, “Al treilea razboi mondial - Crima organizata”. Anchetatorii au ajuns la concluzia ca firma s-a privatizat pe spatele statului roman. Astfel, se arata cum, “in anul 1991, din dispozit ia conducerii, Itels a inregistrat suma de peste 140 milioane de lei in bilantul contabil, suma ce reprezenta avansurile pentru executarea unor lucrari. In realitate, suma, care reprezenta valoarea unor lucrari de izolatii efectuate, trebuia inregistrata ca venit al firmei. Societatea a predat in locatie de gestiune santierele sale din Iasi, Suceava, Botosani, cu obligatia ca acestea sa se transforme in SRL-uri in timp de 40 de zile. Santierele s-au transformat in trei SRL-uri, dar nu au functionat efectiv. Toate operatiunile de aprovizionare, productie, incasari si plati au fost efectuate de SC Itels SA Iasi. In luna aprilie 1992, firma a transferat catre cele trei SRL-uri peste 120 milioane de lei. La sfarsitul anului, pentru cele trei firme s-a calculat un profit de 79,9 milioane de lei, repartizat catre cei trei directori care detineau cele mai multe actiuni. Ulterior, SC Itels a scos la licitatie o serie de active adjudecate de cele trei SRL-uri. Pentru a depune 10% garantie, conducerea Itels a virat firmelor 14,7 milioane de lei, care au reintrat in conturile aceleiasi societat i, dupa licitatie. De fapt, Itels s-a privatizat prin virarea a 34 de milioane de lei din contul societatii si nu din sumele ce trebuiau depuse de actionari. Cu alte cuvinte, societatea s-a privatizat pe banii statului”, se mai arata in aceeasi carte. Avocatul Aldea afirma ca s-a constatat, pana la urma, ca expertizele facute de anchetatori nu au fost reale: “S-au facut tot felul de presiuni in ceea ce priveste aceste expertize, dar ultima expertiza a dovedit ca acuzatiile aduse celor trei nu erau adevarate”.


Prea multi ani

La Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi am avut acelasi “succes” ca si la Politie. De procurorul care a anchetat cazul, Camelia Boi ta, nu am putut da, deoarece purtatorul de cuvant al institut iei, Iulia Diaconu, ne-a informat ca au trecut prea multi ani ca acesta sa isi mai poata aminti povestea. “Singurul lucru cu care va putem ajuta este sa faceti o adresa, sa cautam in arhiva dosarul, sa vedem daca mai exista, daca nu s-a prescris fapta, dar asta dureaza mult...”
clarificarea dosarelor disparute - de (anonim) la: 21/01/2004 06:54:11
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
Procurorul general, Ilie Botos, a repartizat dosarul mineriadei procurorului Mircea Levanovici care ar putea colabora cu gen. mag. Dan Voinea. Anchetatorii le vor prezenta membrilor Asociatiei Victimelor Mineriadelor materialul penal cuprins in vechile dosare si vor decide ce alte probe mai sint utile anchetei. Viorel Ene ne-a declarat ca asociatia sa va depune o plingere penala contra lui Tanase Joita si Ilie Botos, ultimii doi procurori generali, precum si contra lui Ionel Slavoiu si Samoila Joarza, ultimii doi sefi ai Sectiei Parchetelor Militare, pe care, din cauza neelucidarii acelor evenimente, ii va acuza de “favorizarea infractorului”. De asemenea, Ene a mai spus ca procurorii militari Joarza si Popov nu ar trebui sa participe la reluarea anchetei pentru ca au fost implicati in evenimentele derulate dupa sosirea minerilor in Bucuresti.
Gen. mag. Samoila Joarza ne-a declarat ieri ca a lucrat si el la dosare, “dar nu am incheiat nici unul. Nu mai stiu nimic despre dosar”. Col. mag. Mihai Popov, ne-a declarat la rindul lui ca arestarile au fost dispuse de procurorii civili. “Eu am dat scoaterea de sub urmarirea penala a lui Marian Munteanu si Nica Leon.” Popov a adaugat ca celelalte dosare au fost anchetate de Mircea Levanocici, apoi de procurorii Doana si Surdescu, dar ca nu mai stie ce s-a intimplat cu ele.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...