comentarii

dvs ati ramene client fidel


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
precizarea "client fidel al c - de Cri Cri la: 06/01/2007 21:33:52
(la: (pentru cineva care se stie, client fidel al cafenelei))
precizarea "client fidel al cafenelei" m-a dus cu gandul ca "se stie" de catre altii; e stiut.
dar probabil ca tu ai dreptate
of, romaneasca asta! :)))
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."
#166821 (raspuns la: #166813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ok - de Honey in the Sunshine la: 03/12/2005 00:48:09
(la: sa facem un film!)
Vede cafeneaua in vanzare si se opreste in loc ca sa o admire. Brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

De cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul?
Femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau.

______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
#92451 (raspuns la: #92440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de anisia la: 03/12/2005 15:13:47
(la: sa facem un film!)
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...


***


___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
te inteleg - de bacdafucof la: 04/02/2006 19:39:38
(la: Tipuri de slujbe)
iti multumesc totusi ca mi-ai aratat ce iti poate(sau nu) capul...eu nu sunt un client fidel al "cafenelei" (le prefer pe cele reale) si se pare ca inca nu sunt pregatit sa ma ridic la nivelul "inteligentei artificiale" de care da dovada societatea acestui mic lacas de cultura:))...ce frumos!
PS:nu te-a obligat nimeni sa rasp
PS:get a life(lasa net-ul)
#103895 (raspuns la: #103883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si io - de onutza la: 06/01/2007 22:11:08
(la: (pentru cineva care se stie, client fidel al cafenelei))
is clienta fidela a fabricii de facut batiste!


---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
maiii, - de onutza la: 16/08/2007 21:21:25
(la: Ce SMS iti da idolul dupa intalnirea amoroasa?)

uite ca si pe cafenea sunt idoli:)))

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/12024/-pentru-cineva-care-se-stie-client-fidel-al-cafenelei/1
:))))))))))))))))) - de zaraza la: 29/08/2007 22:23:52 Modificat la: 29/08/2007 22:30:33
(la: e bine sa inseli?)
La începătoare se dă rabat.

pai bre, adica cum? clientii fideli platesc mai mult ca incepatorii? ce marketing e asta? acusi ma supar si trec la concurenta!

zaraza
#231096 (raspuns la: #231089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ah, - de maan la: 10/02/2008 17:31:13 Modificat la: 10/02/2008 17:32:56
(la: Cotofenele)
daca-mi amintesc bine (si google e de partea mea!) m-am inscris in septembrie 2003.
nu dai bonusuri, ceva, clientilor fideli?:)))

ps. bestiala, rupta d viata! am mai citit-o o data!:)
#284318 (raspuns la: #284302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de donquijote la: 19/08/2009 09:19:09
(la: O cafenea.)
wi-fi
clienti fideli (cartele in care insemnezi la 9 cafele una gratis de exemplu)
muzica buna in surdina
prajiturele uscate de calitate
ciocolata de calitate
un pahar de apa rece (de la robinet sau 'brita' nu minerala...)
chelnarite atragatoare sa-si clateasca clientii ochii (una din criteriile dupa care aleg localul in locuri necunoscute...)
o masina de expresso buna
cateva cafele exotice (cu irish cream, cu coniac, etc.)
croasoane si dulci si sarate si neutrale(cu sau fara unt...)
mai bine nu multe produse, dar de calitate
honey:) - de M a o la: 07/03/2010 18:51:42
(la: Secretul zilei de nastere)
sunt peste tot. Din curiozitate am dat un gugal si au aparut 45 de surse. Astia care le halesc pe paine sunt clienti fideli ai mamei omida. Nu-ti vine sa crezi cati sunt:)
#529939 (raspuns la: #529773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ah da - de adina.petre la: 29/09/2010 23:34:04
(la: Ghici cine-a pozat! - septembrie 2010)
ia sa-mi dau cu parerea :D

desertu rosu plus desertu rosu 2 sunt ale domnului goe. cred asa pentru ca mi-a fost imposibil sa vad pe unu dintre clientii fideli in spatele nasului lui Bucu :))))))

apoooi. dupa ploaie, intr-o nu stiu care seara, si podul, cred ca sunt ale Lascarului (asta daca nu cumva s-a intors boldea) ca doar ei doi (parca) stiau sa mestereasca nu stiu ce tehnologii cu aparatele sa faca poze asea...trei de!

hai, ma mai gandesc si mai zic!
Zodiac rautacios - de Baby Mititelu la: 04/01/2011 08:14:33
(la: Zodia Berbec(21 martie-20 aprilie)-Aries)
Berbec (21.03-20.04)
Planeta dominanta: Marte, planeta incapatanarii si incaierarilor.
Animalul sacru: barzaunul
Personalitate: Berbecul guverneaza capul, drept pentru care Berbecii sunt experti in a se arunca cu capul inainte, a face doar ce-i taie capul si a da cu capul de pragul de sus. Sunt foarte siguri pe ei in tot ce fac, chiar si cand fac cele mai monumentale prostii. Plini de energie si initiativa, sunt atat de grabiti si de ocupati, incat nu au timp sa gandeasca. Cu toate astea, in intelepciunea lor nemarginita, stiu intotdeauna ce e mai bine pentru ceilalti.
Nimeni n-are voie sa-i contrazica, in timp ce ei isi pastreaza dreptul inalienabil de a contrazice pe toata lumea. Specialitatea lor este viteza, din care cauza au mereu fel de fel de vanatai, arsuri sau taieturi si sunt clienti fideli ai service-urilor si asigurarilor auto. Cea mai mare afacere a vietii lor este sexul, pe care-l practica numai din dragoste, chiar daca dragostea respectiva nu dureaza decat o zi.
Meseria potrivita: director, pompier, instructor de sex, bungeejumper, spargator de banci.

Pizza magica: Diavolo.

sandtrout - de zaraza sc la: 01/08/2011 07:16:31
(la: feedback)
Asta-i marca inregistrata de F.O.C.A.!! De unde pana mea sa-ti fac rost, ca da numai clientilor fideli. Ori eu nu prea dau pe acolo... Pe de alta parte, nu e asa grav. Tu esti un troll inofensiv, poate putin dus prin nave extraterestre, dar asta e de bine! :D

feedback pe bune - cand raspunzi comentariului cuiva, leaga-te de al lui, nu de ultimul. Poate altadata nu e clar cu cine vorbesti. :)

#618200 (raspuns la: #618160) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citind cele scrise de Dvs, si - de stanescoo la: 03/12/2003 18:47:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Citind cele scrise de Dvs, simt o regretabila urma de amaraciune, dar imi dau seama ca ea izvoraste din fapte reale, concrete, din tristeti traite.

Nu pot insa sa nu va spun ca imi (cred ca as putea sa spun ne) pare rau sa citesc ca va retrageti din variate proiecte. Sigur ca propria munca / opera e (cea mai) importanta in viata unui om, si totusi...

Inteleg ca nu vreti sa scrieti despre fotografie. Si totusi...citind randurile Dvs de aici si vazand cate avem de invatat de la Dvs, poate "macar" un volum de amintiri?

Multumim pentru cele impartasite aici si pe alte forumuri si liste de discutii, si va rog nu va retrageti chiar de (peste) tot!

cu respect,
lucian stanescu
#5946 (raspuns la: #5925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citind cele scrise de Dvs, si - de Dinu Lazar la: 04/12/2003 10:57:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Stanescu, va multumesc pentru cuvintele Dvs.
Cred insa ca ar trebui sa clarific niste puncte si sa spun in primul rind ca eu cred ca cel putin teoretic ar fi bine sa incercam cu totii diverse experiente, cu conditia sa ne dam seama exact cind am depasit limita de competentza pentru a nu avea esecuri sau a nu deveni ridicoli.
Noi, romanii, avem o incredibila mobilitate si elasticitate a resurselor, prea putine ori dusa la profesionalism; din cauza aceasta multe lucruri nu merg sau sunt ca dracu`, pentru ca un marinar conduce un oras, un sofer un minister al turismului, si nu mai dau exemple pentru ca sunt prea multe si cunoscute.
Nu vreau sa intru in detalii acum ( desi o pot face la cererea publicului) - dar au fost citeva elemente destul de exacte si cuantificabile care au actionat ca un catalizator, care m-au facut sa imi vad lungul nasului si sa ma gindesc ca decit sa particip la o difuza constructie sau alta, pentru ca nu ma pricep la afaceri si nici la oameni, sa incerc sa ma ocup de fotografia mea si atit.
Ideea de a incerca sa shlefuiesc diamantul si atit nici macar nu imi apartine, mi-a lansat-o un alt fotograf care asta face si o face extrem de bine, in loc sa discute la gramada despre shlefuire si sa fie luat in tabarca cum ca piatra se tine asa sau asa, si muchia trebuie sa fie asa sau asa, sau uite-te la piatra mea si zi daca e bine taiata, uite al naibii am pus pietre la vedere si nu zice nimic, iete cum si-a premiat el asistentul la concursul cutare ( lucru care mi s-a parut de departe cea mai abjecta acuzatie pe care a putut vreun alt fost amic sa o debiteze)...
Lucrurile merg inainte. Timpul actioneaza ca un decantor, toate se vor aseza cumva si vom putea privi mai clar ce a fost bine sau ce a fost rau. Pentru ca sa privesc cu mai multa liniste un singur lucru, m-am gindit ca a face un singur lucru in continuare nu e chiar asa de rau, macar am ajutat la impins dar ca daca ceva e sa mearga de la sine va merge si fara mine, si daca e sa nu mearga, nu va merge orice as face. Si ca sa fac eu fotografie buna sau rea si altii cu mai bune aptitudini sa faca ceea ce trebuie sau ce poate fi facut in proiectele in care s-a intimplat sa ne cunoastem. Nu e nici o tragedie in asta, dimpotriva, e un lucru foarte bun.
Cred ca o analiza - pe care o poate face fiecare - mai aprofundata a discutiilor de pe forumurile in care mai se discuta despre fotografie in romaneste, de la nettime la jocuri de computer, ar arata ca a fost un an straniu, cu multe si mici sau mari intorsaturi si scintei si ca si in fotografie suntem in general dezbinati si stratificati pe caste sau bisericute care si-au construit intii zidul si pe urma opera... eu o sa-i dau bataie sa fac invers cit se mai poate.

Ziceam insa sa discutam mai mult de fotografie si mai putin de persoana mea...
#5994 (raspuns la: #5946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un prim raspuns - de Mihai D. la: 17/02/2004 16:02:12
(la: Supoziţii ale gandirii conservatoare)
Ma simt flatat de atentia pe care ati acordat-o eseului meu, cu intampinari precise si cu dileme pe care marturisesc ca si eu le incerc.
Voi incerca sa punctez cat pot de riguros problemele pe care ati avut amabilitatea sa le ridicati:
1. "scaparilre interpretabile" de care vorbeati exista in fiecare doctrina politica, doar ca gandirea conservatoare are un comert mai bun cu precaritatea, ea recunoaste ca raul este o chestiune extrem de reala, ca inteligenta este o raritate (chiar si la oamenii inteligenti, care nu sunt constant destepti), ceea ce nu inseamna ca logica (,) conservatoare cultiva ambiguitatea intre bine si rau. Aceasta ambiguitate exista in realitatea efectiva a zilelor noastre si a avea un raport realist cu dificultatile distingerii dintre bine si rau , cred, este o calitate.Pe scurt, conservatorismul nu incurajeaza ambiguitatea dar o recunoaste si evita sa prescrie foarte tusat distinctii forte intre bine si rau. Aceste distinctii poate exista, dar nu cred ca este igienic sa le postulezi. Au facut-o altii, precum marxistii sau jdanovistii epocii negre sovietice. O aperceptie fidela a realitatii presupune circumspectie si prudenta, asta cred ca face conservatorismul;
2. vorbiti in al doilea rand de memorie si identitate pierduta;asta marturisesc ca este si pentru mine o imensa problema: cum refaci cultura memoriei dupa o trauma istorica mutilanta? cum recapacitezi energiile colectiva si individuale in reconstructia acestei memorii? Dar nu cred ca reactia la pierderea de care vorbim este unilateral constructia unei normativitati rationale; nu cred ca "recunoasterea traditiei" de care amintiti dvs. se poate face (dupa dilutia ei) doar pe calea discursului rational si procedural; pe de alta parte cred intr-o refacere a traditiei dupa o indelungata trauma, cazul comunismului fiind aici mai mult decat un exemplu. Dar ceea ce am intentionat sa sustin in textul meu este acest lucru: ca transmiterea comunitara a unor date apartinand memoriei colective si traditiei nu se face pe cai imediat rationale, transparente rational, jocul semnificatiilor in marele joc social urmeaza cai netranscriptibile procedural; sunt multiple rationalitati nicidecum una singura;
3. Von Mises ca si Hayek sunt promotorii, intr-adevar, al unei dimensiuni a gandirii conservatoare; ei, in modernitatea tarzie, au fost preluati si de libertarieni, ceea ce ar putea parea un paradox, dar nu este: conservatorii nu sustin de pilda statul minimal ci statul limitat, ceea ce este altceva;statul limitat este acela caruia i s-au pus granite constitutionale puterii sale potentiale, cel caruia i s-au limitat din capul locului posibilitatile abuzive de extindere a puterii, dar el--in gandirea conservatoare--ramane un reper, o sursa de stabilitate si siguranta, un garant al continuitatii si al memoriei comune, un paznic al institutiilor si-al dreptului raport intre ele.
4. raportul capitalism-conservatorism are ca supozitie comuna acordul institutional asupra sferei individuale, singura datoare sa-si construiasca prosperitatea (statul conservator nefiind unul asistential). Doar insul poate concura pe piata iar proprietatea este valoarea fundamentala pe care se intemeiaza ambele. Ceea ce le desparte este ideea de piata totalmente libera, in care doar comportamentul economic furnizeaza normele uzitate. Conservatorismul apreciaza ca o atare unilateralitate este reductiva si pune in umbra alte dependente pe care indivizii le recunosc: valorile comune, practici nationale, relationari intersubiective ale actorilor economici. Comportamentul nu este niciodata liber in sens deplin si niciodata conturat strict de interese economice. Iar utopia pietii perfect libere este (acum, in epoca multiculturalismelor dar si a resuscitarii extremismelor nationaliste si religioase) usor stranie.
Inca o data multumiri pentru promtitudinea de care ati dat dovada dar si pentru pertinenta si atentele dumneavoastra observatii.
Cu stima Mihai D.
#9865 (raspuns la: #9784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Portretele participantilor la "Big Brother" - de Dinu Lazar la: 14/03/2004 12:05:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cred, banuiesc, adica cel putin mi place sa cred, ca emisiunea amintita de Dvs e un produs international care are un program de identitate vizuala extrem de clar, de precis si de elaborat.
Adica cindva, un grafician, un director artistic, un producator, au detaliat toate aspectele grafice, de la sigla la generic si de la culori la maniera de filmare, pentru seria respectiva ; le-au cunatificat intr-un caiet, sau manual, care se numeste program de identitate vizuala al acelui produs.
E posibil sa fi vrut sa fie asa acele imagini.
Insa, pe de alta parte, cultura vizuala e in general la pamint la noi, din cite mai vad si eu pe ici pe colo.
Mai e si multa rea vointa sau incompetenta sau delasare; si cum o imagine proasta nu doare, penibilul e peste tot.
Asa ca asta e, trebuie sa ne detasam, sa inspiram si ne uitam la un apus sau pur si simplu in zare, sa facem poze pentru book-ul personal, si sa incercam sa nu murim de inima rea cind vedem cum sunt masacrate imaginile facute totusi cu atita daruire...
Statistic vorbind, daca eu fac o lucrare si dau clientului mai multe variante sa aleaga, alege cele mai proaste imagini posibile; nu stiu daca asta se intimpla si la alti fotografi, dar la mine e lege.
#12022 (raspuns la: #12012) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
clientul alege prost - de stanescoo la: 15/03/2004 01:51:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Statistic vorbind, daca eu fac o lucrare si dau clientului mai multe variante sa aleaga, alege cele mai proaste imagini posibile; nu stiu daca asta se intimpla si la alti fotografi, dar la mine e lege."

Pot confirma situatii asemanatoare nu din fotografie, dar din publicitate. Totdeauna logo-ul cel mai comercial va fi preferat de clientul obisnuit unei lucrari subtile. Ex logo-ul Rompetrol, ales de client dintr-o multime de alte lucrari bune...macar astia sa se fi invatat minte, ca s-au ars tare cu acest logo (datorita asemanarii sale cu cel de la BP)
#12051 (raspuns la: #12022) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presa din Romania - de Dinu Lazar la: 17/03/2004 16:40:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Bun venit la o cafea, stimate domnule Buzoianu!
Problema Dvs la noi e lamurita de la sine; in presa se fura ca la balamuc, oficial si neoficial.
Oficial, adica atunci cind se plateste, se plateste foarte foarte prost; neoficial, orice publicatie, luata la bani marunti, are mai multe sau mai putine imagini care nu se stie ale cui sunt, de unde sunt, si, normal, nu se platesc pen`ca piscina patronului trebuie si ea umpluta si iahtu` nu are vele si elicopteru` elice si mertzanu` stea.
Pentru ca sa scape de probleme, rareori se spune cine a facut cutare poza; din cite stiu, nici nu e vreo lege care sa-i oblige sa puna acel credit line.
Eu, din cite mai vad si mai aflu, apreciez ca un procent important din imaginile pe care le vedem pe ici pe colo nu sunt platite, ca sa nu zic ca sunt furate.
Eu am avut un caz cu un ziar mare mare, cel mai mare ca tiraj de la noi; a publicat niste fotografii de-ale mele fara sa intrebe si fara credit line si desigur fara sa plateasca; am trimis redactorului sef un extras din legea dreptului de autor; acesta mi-a dat telefon foarte ofuscat si mi-a spus ca au avut anul trecut beneficiu multe milioane de dolari si pentru ei e o nimica toata sa isi ia cei mai buni avocati si sa-i dau io pe ei in judecata daca vreau sa infund pushcaria pina la adinci batrineti si ca acu` e bine dispus si o sa treaca peste faptul ca l-am jignit cu faxul cu extrase din lege. Adica o io s-o iau eu peste bot ca l-am deranjat, asta voia sa spuna.
Deci, e un sistem aici la ora asta, care e cam asa; nimeni nu va obliga sa dati poze la publicatii sau la ziare. Daca dati, multe nu vor fi platite sau nu vor avea credit line. Si multe din cele platite vor fi in bataie de joc; Mediafaxul, unde am facut grava eroare sa dau niste poze, mi-a vindut poze cu un dolar, cu doi dolari... incredibil. Sume impozabile, desigur.
Asa ca mie imi e foarte simplu sa va lamuresc; e libertate, e care pe care, e furaciune generala, fotografilor din Ro putin le pasa si sunt incapabili sa stabileasca niste norme de conduita profesionala, majoritatea sunt amploaiati pe salarii de mizerie si rad si ei ciubucuri pe unde pot, distrugind astfel preturile in fotografia profesionala.
Calitatea imaginii, pe ansamblu, e la pamint, dar asta nu doare pe nimeni, viata merge inainte, si supravietuieste care cum poate, iesirea e prin Sarindar, vorba crainicului de la gradinile de vara de odinioara.
Ca fotografilor de aici si de acum nu le pasa de ce se intimpla, sau ca sunt inculti, se vede si din lipsa lor totala de prezenta din orice forum de discutii pro sau de fotografie generala, in Ro sau in lume; daca nu stii ce mai e si daca nu participi activ pe la photopro, fotonews, fotoeditorial, prodig, fotomagazin, afepereu, chiar badorgood, inseamna ca n-ai treaba cu meseria asta si ce se vede e numai partea vizibila a aisbergului.
Pentru ca inca e de apreciat linistea, scandalurilor dintre diversele gashti si fractiuni si grupari.
Ce rezolvare vad eu? Sa existe o patura solida si bine pregatita si inchegata de freelanceri care sa dea materiale la publicatii si firme; sa existe un for profesional care sa certifice si sa oblige pe toti, clienti si fotografi, la niste preturi minimale si la o calitate profesionala a produsului finit.
Sunt firme in Ro care acum doi ani aveau bugete de sute de mii de dolari pe an pentru fotografie, si acum si-au cumparat un aparat digital si un baietzash de la IT sa butoneze, si care va sa zica fac economie; nu conteaza ca produsul fotografic rezultat e jalnic.
Dar, repet, mai multe imagini decit ati crede sunt furate pur si simplu.
A se vedea la bxg raspunsul procuraturii in cazul unei imagini furate de Carrefour. Credit line? Astea sunt amagiri. Cum ziceam: ce lume vesela, care este.
#12294 (raspuns la: #12282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...