comentarii

e despre copilarie scurta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Amintiri din Copilarie 2 - de LMC la: 27/07/2004 19:16:32
(la: Amintiri din Copilarie)
Cind am fost copila m-am indragostit de frumusete. Imi gaseam intotdeauna placerea in natura care ma inconjura, in bisericile ortodoxe si icoanele lor pictate, in florile plantate din centrul Oradiei, in sculpturiele monumentale de prin parcuri, in absolut tot ce ma inconjura. Pe vremea aceea incepusem si eu scoala. De cind am intrat in clasa 1-a devenisem fetita mare si mama ma lasa sa merg si sa vin singura de la scoala. Imi atirnase cheia la git care in ziua de azi se poate asocia cu posedarea unui carnet de conducere. Eram fetita cuminte, stiam si sa-mi incalzesc mincarea, si la ora de "..." ma duceam la gradinita sa-mi iau fratiorul si-apoi impreuna ne jucam cuminti pina venea mamica de la servici. Eram asa de mindra cind mamica ma lauda pe la vecini si rude.

Pe strada Republici nu se mergea cu masina, era numai pentru pedestrieni pentru ca acolo erau cele mai multe magazine. Imi placea cind mergeam de mina cu mama pe-acolo pentru ca puteam sa vad tot felul de minunatii in ferestrele frumos aranjate. Intr-o zi insa am vazut pentru prima data ceva care nu am observat pina atunci. Eram in fata unei biserici cind ne-am intilnit cu o cunostinta. Ne-am oprit sa vorbim cu ea si-atunci am vazut o sculptura nemaipomenit de frumoasa. Era "Pieta" Fecioara Maria cu fiul ei Isus mort in brate. Biserica era inconjurata cu un gard negru de fier asa ca mi-am tras minuta din mina mamei si mi-am bagat nasucul printre gratii sa ma uit mai bine la sculptura. Eram pur si simplu hipnotizata de frumusetea ei. Stateam si ma uitam la ea cu sufletul la gura pentru ca in mintea mea de copil ma gindeam ca daca stau si ma uit intensiv poate, poate se trezeste Isus. Ma uitam la fiecare detaliu in parte si imi imaginam ca aceasta sculptura e vie ca sub stratul acela alb de marmura exista carne, oase si singe viu care pulseaza in vene. N-as mai fi vrut sa plec de-acolo, dar la insistenta mamei m-am dezlipit de gard dar am ramas cu capul intors inspre sculptura pina n-am mai vazut-o. In momentul acela mi-am propus ca a doua zi dupa scoala sa fug sa-mi vad sculptura indragita. Vroiam sa fiu prezenta atunci cind farmecul se va descatusa si Maria cu Isus vor lua viata. Zis si facut. A doua zi cu ghiozdanelul in spate am fugit intr-o suflare sa-mi vad sculptura, dar binenteles farmecul ramasese, si stratul alb de marmura tot impietrit a ramas. Inima imi batea asa de tare ca puteam sa o aud fara stetoscop si minutele imi erau inghetate de frigul care se lasase. Am plecat dezamagita, tragindumi picioarele dupa mine ca un soldat dupa razboi. Vroiam sa pling dar lacrimile mi se inodise in git. Din cind in cind imi intorceam capul cu speranta ca poate, poate... Dar in zadar. Din ziua aceia de fiecare data cind am trecut pe linga biserica cu Pieta inima mi se oprea din bataie pentru o clipa, emotiile ma copleseau si doar cu coada ochiului priveam sa vad daca sculptura mai este acolo......

Multi ani au trecut de atunci si pe parcurs am uitat despre aceasta intimplare, pina intr-o zi cind dintr-o data mi-am adus aminte. Eram la Universitate chiar inainte de graduare si de a merge in Romania pentru prima data dupa 11 ani de America. In timpul acela incercam sa-mi descopar radacinile si asa cotrobaind printre amintirile copilariei mele am dat peste aceasta memorie.

Ajunsa in Oradea binenteles am luat calea inspre indragita sculptura. Am observat cum cu cit ma apropiam mai mult de locul unde se afla cu atit imi cresteau emotiile. Traiam din nou clipele acelea cind am fugit de la scoala sa-mi vad sculptura. Era tot acolo unde o vazusem 17 ani in urma. Stratul acela alb de marmura care odinioara era stralucitor si pur ca primul strat de zapada, acum era jegarit si distrus de ploaia acidica. Totusi pentru mine era tot frumoasa. Era amintirea copilariei mele cind descoperisem ca eram... indragostita de frumusete.
Copilarie imi amintesc...(continuare) - de DESTIN la: 28/07/2004 05:05:05
(la: Amintiri din Copilarie)
...de arsita verii cu roua diminetii.
De matusa Catrinca de capra si salcami...
si de amurgul seri cand de pe deal veneam
cu sanul plin de mere, sau prune mancam
pana plesneam...
Acasa langa tuci ce stransi eram...
Deabia de apucam sa-nting si eu ceva...
Catrinca se uita la noi,la laptele de capra
mai bea si ea din cand in cand ...
si tot vorbe de capra...
Imi amintesc de varu Gicu copilu lui Catrinca
cum tot plangea intr-o seara,
Ce-l mai pupa Catrinca...!!!
Aflai ca doua zi el nu mai vrea cu capra...
il prinse paduraru in puieti si se sperie saracu,
-Ba puta!!! nu esti tu cel mic,baiatul lu Catrinca?
-Eu -s nea Gogu da nu facu-i nimic...
-Ce cati tu in puieti cu capra?
-Pai n-am stiut ,pai stai sa vezi...
Nimica paduraru-l cearta ,Gicu scapase pipi chiar pe el...
Cum povestea saracul Gicu,Catrinca-l mangaia...
-Mai mama eu nu mai merg cu capra la pascut...
-Nea Gogo paduraru mi-a zis asa sa-ti spun
De ma mai prinde iara :ma bate imi ia capra
si pe Catrinca-o f_t
-Mai Gicu puiul mami,nea Gogu e glumet...
-Nu mama nu e drept tie-ti convine...
dar eu si capra cum ramane...

Biblipgraphy:
Copilarie imi amintesc text integral
il gasiti la:http://members.aol.com/cenaclu/afa1.txt

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18473 (raspuns la: #18428) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prostul anului - de SB_one la: 01/08/2004 10:55:14
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)





Miruna Ispas
Duminica, 01 August 2004


Presedintele american George W. Bush a devenit saptamina trecuta marele cistigator al Premiilor Internationale ale Prostiei, decernate in cadrul celebrului festival de umor “Just for Laughs” din Montreal. Liderului Casei Albe i s-a decernat titlul de “Cel mai prost om al anului”, invingindu-le de departe pe cintaretele Jessica Simpson si Britney Spears. Voturile au putut fi exprimate prin Internet, pe site-ul “Principalei Organizatii de Dezvaluire a Capetelor Patrate”, in timp ce nominalizarile au fost facute de experti in domeniu si supervizate de Academia mondiala de Recunoastere a Prostiei. “Cel mai interesant este faptul ca decizia a fost luata de majoritatea covirsitoare a americanilor care au votat pe site”, a declarat unul dintre organizatorii festivalului.
Premiul pentru “Cea mai stupida declaratie” a fost luat tot de Bush, pentru afirmatia potrivit careia “operatiunile de lupta au incetat in Irak”. Britney Spears fusese nominalizata pentru “Da”-ul pronuntat la Las Vegas, cind s-a casatorit pentru foarte scurta vreme cu un fost prieten din copilarie.



Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#18739 (raspuns la: #18705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Scurta revenire la subiect - de Crisa_ la: 05/10/2004 15:21:57
(la: despre barbati ... fara suparare :))
A te marita cu un barbat divortat este o datorie ecologica. Intr-o lume
in care sunt mai multe femei decat barbati, barbatii trebuie neaparat
folositi de mai multe ori.

Cand se uita le meciuri, barbatii isi inchipuie ca, daca se
concentreaza, isi ajuta echipa favorita.

Daca vrei sa-ti acorde atentie, nu te atasa de un barbat inaintea unor
meciuri de campionat european sau mondial.

Barbatilor le plac telefoanele cu multe butoane. Acest tip de telefon ii
face sa se simta importanti.

Barbatilor le place sa fie ei primii care citesc ziarul de dimineata.

Toti barbatii arata caraghiosi in sandale, cu sosete negre.

Dupa modul in care un barbat se uita in oglinda poti sa deduci daca mai
tine si la altceva decat la el.

Nu incerca sa inveti un barbat, in public, sa faca sau sa spuna ceva.
Sfaturile trebuie date acasa. In public, el trebuie sa stie tot.

Barbatii care incep sa cheleasca, poarta sapca.

Barbatilor le plac ceasurile cu agenda, alarma, muzicuta etc.

Toti barbatii detesta a li se spuna "Trebuie sa vorbim despre noi".
Aceste cinci cuvinte ii baga in toti dracii.

Barbatii au un mod ciudat de a fi sensibili.

Barbatii sunt destul de curajosi sa mearga la razboi, dar nu atat de
curajosi incat sa accepte sa faca o injectie.

Barbatii nu au celulita.

Femeile iau toaletele altor femei mult mai in serios decat o fac
barbatii. N-o sa auzi niciodata un barbat la o petrecere zicand: "O,
Dumnezeule, mai e cineva imbracat in costum gri!"

Daca un barbat gateste pentru tine mai multe decat un fel de mancare,
précis are intentii serioase.

Cand trei sau mai multi barbati se intalnesc, vorbesc despre sport.
(Cand trei sau mai multe femei se intalnesc, vorbesc despre barbati.)

Asociatia de idei la o femeie se face asa:"Sunt indragostita. Apropo,
trebuie sa-mi cumpar sutien." Un barbat spune: "A castigat echipa mea.
Apropo, trebuie sa duc masina la service."

Nu te ingrijora daca un barbat spune "Te sun eu" si nu suna. Poti sa fii
sigura ca n-a uitat, nu ti-a pierdut numarul, n-a murit. Pur si simplu
n-a vrut sa te sune

Barbatilor nu le place sa piarda.

Barbatii care pot manca tot ce vor si nu se ingrasa ar trebui sa manance
doar cand nu sunt femei de fata.

E o problema daca vrei sa scapi de un barbat fara sa-l ranesti. Expresii
ca "iesi afara" sau "nu vreau sa te mai vad" nu fac decat sa te oblige
sa-i dai explicatii ca sa scapi de el. Incearca sa-i spui "Te iubesc,
vreau sa ma marit cu tine, vreau sa avem copii". Va pleca fara sa ceara
explicatii.

Barbatii accepta complimentele mult mai usor decat femeile. De exemplu:
"Costica, arati foarte bine azi".
Costica: "Multumesc".
Invers: "Maria, arati foarte bine."
Maria: "Da? Probabil din cauza luminii."

Barbatii care asculta muzica clasica nu prea scuipa.

Barbatii sunt mai siguri pe ei pentru ca, inca din copilarie, se vad
niste eroi legendari. Femeile sunt mai putin sigure pe ele pentru ca
toata viata vor sa fie ca o papusa Barbie.

Cand o femeie incearca o rochie care ii este stramta, se gandeste ca s-a
ingrasat. Cand un barbat incearca niste haine care sunt stramte, se
gandeste ca au intrat la apa.

Andropauza este mult mai distractiva decat menopauza. La momentul M
femeia se ingrasa si se deprima, pe cand barbatii incep sa agate fete
tinere si sa cheltuiasca.

Barbatii uita tot. Femeile isi amintesc tot.
Proza scurta romaneasca de calitate - de (anonim) la: 14/10/2004 00:21:08
(la: Proza scurta romaneasca de calitate)
Recviem Rock, volum de proza scurta recent publicat in Romania de editura gallery@ro poate fi comandat online la www.dacris.com/literature

Marcel Tohatan

Autor de proza scurta, eseu, teatru, roman, scenarii radio-tv.Nascut în Bucuresti, 23 Iunie, 1956. Din 1996 locuieste în Toronto, Canada.

Publicatii
Proza scurta, eseu:
„România literara” (roman), “Contemporanul”, “Cotidianul”, “Adevarul literar”, “Corespondent”, “Canava Odeon”, “Vâlcea literara”, “Tineretul vâlcean”
Teatru:
„Punct ochit, punct lovit” – productie independenta Rivalta, difuzata de UNIPLUS - traducere în limba engleza la Teatrul Orange Tree, Londra „Monumentul” – productie independenta Rivalta, difuzata de UNIPLUS, 1995 - traducere în limba germana – Bernd Bauer Verlag, Berlin „Mâinile” – productie, difuzare, Radiodifuziunea Româna, 1993 „Massmedia” – publicata în volum la Editura Ghepardul, 1992 „Demonstratie” – premiera la Teatrul Odeon, 1994 - traducere în limba engleza la Teatrul Bush, Londra „Baloane de sapun” - productie independenta Rivalta „Blitz” – în manuscris „American Vision” – în manuscris Scenarii Radio (Radiodifuziunea Româna): „Lumini subterane”, „Petrache Poenaru”, „Vederea artificiala”, „Kulae, taica-su si mediul înconjurator”, „Vizita” Scenarii TV (Televiziunea Româna, în colaborare cu Florentina Tohatan) „Umorul în muzica”, „Melodia”, „Dirijorul”, „Orchestra”, „Quo vadis musica – serial”, „Muzica la frontiere – serial” Soap Opera „Gradina icoanei” – productie independenta Rivalta, 1995 „Piata rotunda” – productie BBC – Radiodifuziunea Româna, 1996 Romane: „Ultimul numar” – roman SF (1984 + 1986) „Semnul” – roman inclus în planul editorial al editurii Dacia, 1988 „Eugen” – roman în manuscris, 1989 – 1990 „Kulae, taica-su si mediul înconjurator” – publicat integral în revista „România literara”, 1993

Debuturi
Proza scurta:
Povestirea „Suntem” – Radiodifuziunea Româna, 1988
Povestirea „Tapetul” – Revista „Steaua”, 1989
Teatru:
Piesa „Mâinile” -Teatru Radiofonic, Radiodifuziunea Româna, 1993
Piesa „Monumentul” - Teatru Radiofonic Independent - UNIPLUS, 1992
Piesa „Punct ochit, punct lovit” – UNIPLUS, Radio Top 91
Piesa „Monumentul” Teatrul Odeon, 1994

Studii
- Clasa speciala de Informatica, Liceul M. Sadoveanu
- Facultatea de Fizica, Universitatea Bucuresti
- British Media, Londra, Marea Britanie
- Novel Certified Internet Professional, Toronto, Canada
- Novel Certified Network Administrator, Toronto, Canada
- Novel Certified Internet Business Strategist, Toronto, Canada
- Novel Certified Intranet Manager, Toronto, Canada
- IBM OTU VisualAge for JAVA, Toronto, Canada

Profesii:
- Profesor de Fizica
- Traducator tehnic
- Fizician
- Programator, C, C++, C#, Java, Visual Basic
- Redactor Radio
- Scenarist TV
- Dramaturg în colectivul de realizare a primului soap opera din România, „Piata Rotunda”
- Consultant IT, aplicatii Web

Contact:
tohatan@rogers.com
scurt si la obiect. Mi-a plac - de lucretia la: 31/10/2004 15:59:27
(la: 30.000.000 euro despagubiri pentru rege. No comment.)
scurt si la obiect. Mi-a placut
#27079 (raspuns la: #26750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zi scurta , - de anisia la: 04/11/2004 14:19:28
(la: Trancaneala Aristocrata)
fefelinelor, nu stiu ce am facut eu ca sa fiu asa de norocoasa dar uite ca acum plec acasa. zi scurta azi! hehe...ce bineeee!
pe mai tîrziu deci!
#27625 (raspuns la: #27603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alta viata................................... - de (anonim) la: 17/12/2004 15:26:22
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
locuesc de mult timp in strainatate si scuzati-ma daca ve-ti mai citi niste greseli gramaticale si chiar ortografice, am 21 de ani si ma gasesc in strainatate de 12 ani. italienii i-mi spun ca sunt chiar una de a lor dar sincera sa fiu nu ma simt si nici cred ca voi reusi vre-o data sa ma simt una dintre ei. cum puteti intelege eu m-am integrat chiar bine, muncesc si invat la facultate, am aici doar mama, rudele sun toate in Romania si singura persoana caruia ii simt dorul este bunica mea ce m- a crescut pana ce am plecat in strainatate. de Craciun, dupa 3 ani, voi veni in Romania. am prieteni de copilarie cu care vorbesc tel chiar foarte des dar dorul de casa nu ma patrunde mai niciodata; doar gindul si amintirile au un rol important in faptul de a-mi mentine radacinile si pot spune ca acetea sunt destul de tari.
am un singur gand care, sincera sa fiu ma face chiar sa sufar cite-o data: oare Romania va reusi candva sa-si recucereasca onoarea si orgoliul sau meritat in Europa si-n lume, oare romanii care sunt in strainatate de multi ani vor avea candva ocasia sa fie mandri de tara lor si de departe?.................................
romanilor din strainatate: invatati ceva de la prostii astia de straini, imbogatitiva cultural si moral si daca puteti chiar material, respectati pe toti chiar si strainii care va trateza rau (ce sunt multi) dar mai presus de tot respectativa unul pe celalat, antre romani, ajutativa intre voi, si cu asta nu ma refer la ajutor material dar suport psihologic si moral, sa nu uitati de unde ati venit pentru ca daca ve-ti uita de unde a-ti plecat si Romania va va uita pe voi.
traim pentru a invata, viata este prea scurta si pretioasa si nu ne putem permite sa o petrecem toata gresind si reparind greselile, cu cat noi ne vom imbogati mai mult cu atat tara noastra, Romania oamenilor viteji, orgoliosi si valorosi, se va inalta si va renaste........
scuzatima pentru pasiunea si chiar agresivitatea acestui mesaj dar astaz9i chiar simtem nevoia de a-mi axprima cu voi parerea.

#31861 (raspuns la: #31488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorintele copilariei - de Grettel la: 17/02/2005 17:10:06
(la: Spuneti-va povestea!)
Eu cel mai mult si mai mult mi-am dorit sa cresc mare... si am reusit.
Apoi, cand am aflat (ca asa mi-au spus mie oamenii mari) ca asta nu e o dorinta, am vrut sa fiu procuror... si tata mi-a zis ca nu pot... asa ca n-am mai incercat... da' pana la urma tot pe acolo sunt...

stii care e problema mea cu intrebarea ta? - ca eu nu cred ca dorintele copilariei mele sunt nerealizate cata vreme viata mea nu s-a sfarsit.
Voiam sa scriu si sa public si, dupa ce am incercat sa fiu ziarist, am hotarat sa ma apuc de scris o carte a mea. Pe care, cand voi simti ca sunt pregatita, sa o si public.
Am mai vrut la un moment dat sa pictez si sa desenez dar ai mei mi-au spus ca este o indeletnicire nedemna (pentru o liceeana pe care o asteptau examene), paguboasa si mai ales inutila. Acum am de gand sa incep sa daruiesc tablouri.
Cand eram mica imi imaginam ca in anul 2000 voi avea familie, copii, casa si vacante de facut la bunici. Nu am decat casa - inca.
Acum visez sa calatoresc mult-mult. Am calatorit ceva si probabil ca am sa o fac in continuare, nimic nu ma impiedica.
Asa ca nu prea stiu ce sa-ti spun despre visele copilariei mele nerealizate...
sau poate ca n-am incetat sa gandesc ca un copil?
Cu privire la stiinta de a fi scurt si corect gramatical - de Emirul Caton la: 23/03/2005 22:53:24
(la: Un stop cadru in mentalul colectiv al tiganilor)
Perfect valabil cand vorbim si gandim in limba materna. Cel ce vrea raspuns la acest comentariu gandeste in alta limba decat mine. Eu am invatat limba lui , el nu a invatat limba mea. Suna bine engleza lui Iliescu cand vorbea asa cum vorbea ? E mult mai bine sa vorbesti natural in limba ta da....cine sa te traduca. Pe scurt romanii nu au nevoie ca noi sa stim sa vorbim bine romaneste. Tot pe scurt raspund ca vorbesc nu findca chiar nu am cu cine ma injura pe tiganeste. Stiu ca intre a ura si a fi indiferent e cu mult mai rau chestia cu indiferenta. Si cand vom face balantele la sfarsit de secol ne vom intreba oare daca ceea ce sa intamplat putea fi evitat ? " O situatie descrisa ca reala devine reala prin consecintele ei " chiar daca vorbim de martienii sau adevaruri ce se vor autoprofeti in timp. Restul poate fi aflat de la R.K.Merton sau Thomas.
#40561 (raspuns la: #16144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspund scurt: nu - de anib la: 21/04/2005 16:35:34
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
raspund scurt: nu

ps sa vedem cit o sa dureze casnicia ta bazata pe lucruri asa importante
vizitele scurte sunt placute - de Georges Valch la: 09/05/2005 11:39:57
(la: Surprinde-ma!)
Comentariu de Georges Valch
Ovidiu Scarlat: Draga domnule; Despre concizie am mai vorbit. Atunci am spus ca, legat de literatura “concis” este un termen relativ. Sunt constient ca vizitele scurte sunt placute, dar asta doar atunci cand e vorba despre o ipocrita politete. Astept din partea unui om care scrie, ceva mai multa “aplecare” si rabdare cand este vorba despre ce scriu ceilalti. In ce priveste secretul domniei tale eu nu gasesc ca asta este un secret. Daca bunul gust are vreun sfarsit, nu poate arata decat ca o diaree de cuvinte fara de noima. Dar imi place sa cred ca nu este cazul meu…
#47662 (raspuns la: #47456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unul din cosmarele copilariei mele - de cristiscu la: 24/05/2005 21:26:59
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Aveam 6 ani si ne mutaseram la o noua locuinta. Apartament destul de mare, un culoar lung si intortocheat, mese si dulapuri percepute la acea varsta ca veritabile posibile ascunzatori. Erau zile in care stateam singur pana dupa lasatul serii. Pe masura ce se intuneca afara, imi cresteau angoasele. Deveneam tot mai atent la zgomotele marunte din casa. Mi-era teama sa ma ridic si sa aprind lumina.
Aceasta e cauza majora a unui gen de cosmar pe care l-am avut pana spre adolescenta. In vise imi aparea acea senzatie a 'strainului'. Ce se transforma cel mult intr-o umbra neclara la un moment dat. O prezenta ce nu era asteptata in casa la noi. A unei intruziuni cu ganduri rele. Perceptia prezentei fara confirmare statea la baza angoasei. Prezenta se confirma - dar nu mereu - printr-o umbra miscatoare in spatele geamului semitransparent al usii din sufragerie. Sau printr-o umbra fara chip sub un colt al mesei, in spatele unui dulap.
Am citit la Iulius un cosmar pe care-l banuiesc ca avand aceleasi surse. Daca mai tin bine minte, am scapat de cosmar ajungand treptat sa infrunt prezenta strainului. Daca simteam angoasa, imi luam inima in dinti si cautam sub masa sau dupa dulap. Cautam confirmarea. Nu a fost usor, insa odata prezenta confirmata, cautam sa strig, sa o infrunt, si atunci ma trezeam. Treptat, visele au devenit astfel de mai scurta durata. Apoi au disparut cu desavarsire. Poate si Iulian ar trebui sa faca la fel, sa accepte confruntarea si sa limiteze astfel durata cosmarului. Daca viziunea capata si imaginea unui balaur, exerseaza separarea visului de realitate. Spubne-ti ca visezi si confrunta-l cu banuiala ca nu poate fi real. La urma urmei, si daca ar fi real, tot o sa te prinda. De ce sa prelungesti angoasa?
Liste scurte - de Pasagerul la: 26/05/2005 20:50:07
(la: Ce ascultati?)
Gabi
Cine are lista scurta inseamna ca se limiteaza, nu incearca sa mai descopere si alte lucruri noi.
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
Din copilarie - de TeodoraPA la: 31/05/2005 08:43:11
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Cande ram mica aveam foarte des cosmaruri. Cel mai ingrozitor era unul cu pitici. Adica eu eram undeva intr-o casa si le vedeam pe geam caciulile acelea de pitici. Ceva ma chema afara si eu ieseam si ei erau acolo in intuneric. Apoi incepeam sa tip la oamenii din casa sa ma lase inauntru sau sa vina sa ma scape, dar ei nu ma auzeau.
Mai tarziu, mult mai tarziu, am aflat ca si sora mea avea acelasi cosmar cu pitici in copilarie.
Asta era cel mai ingrozitor, mai aveam si altele. Mama mea fugea mereu noaptea la patul meu ca eu incepeam sa tip, sau se trezea cu mine plangand la ei in camera.
________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
Arghesis - de Intruder la: 27/06/2005 12:16:04
(la: adolescenta....)
adolescenta este o perioada frumoasa...si scurta!
nu stiu de ce esti chiar asa de bulversat...
incearca sa-ti ''mobilezi'' adolescenta, nu tine ''camera'' goala...
nici mie nu-mi plac si nu mi-au placut diminutivele...impune-te in fata adultilor!
viseaza...chiar daca visezi in van...doar de aia-i vis!
tu esti cel mai sus, tu zbori cel mai frumos...CREDE asta si va fi bine...
nu-ti mai pune intrebarea daca MERITI sa ai un viitor...daca nu tu, atunci cine?
exista cineva, undeva care va fi dispus(a) sa-si traiasca viitorul cu tine...inca n-a venit vremea sa va intalniti...
arunca pesimismul asta de doi bani...fa-l cocolos si azvarle-l in sacul de gunoi...
uita-te in jurul tau cu alti ochi...asculta cum creste iarba, vezi cum zboara pasarile, observa oamenii...mai tarziu n-o sa ai timp s-o faci!
nu mai lua in seama ''sfaturile'' celor mari...ei si-au uitat copilaria si adolescenta...si tu ai sa uiti!...spune ca ei si fa ca tine...
ce daca lor nu le pasa de trairile tale?...sunt inconjurati de propriile lor probleme...daca-ti pasa tie, e suficient!
invata sa te suporti...invata sa castigi din singuratate...invata sa fi liber si sa te doara-n cot...invata sa-ti para rau dupa fiecare secunda trecuta...

un fost adolescent care a avut sansa sa INVETE...
Intruder.



cate ceva despre mine... - de HateFree la: 10/07/2005 00:36:30
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Mai intai vreau sa spun ca am descoperit forumul asta azi noapte si am petrecut 12 ore sa citesc fiecare mesaj in parte. Din curiozitate la inceput, transformata dupa cateva ore in indignare, apoi ura, apoi haz de necaz, pentru ca in final sa apara impacarea.
Vroiam sa aflu ceva nou, dar tot ce am aflat este ca sunt un tip nemaipomenit de norocos ca am prietenii pe care ii am, 90% str8, pe care ii iubesc si mai mult acum ca am descoperit cat de aberanta poate fi perceptia despre gay.

Pe scurt: sunt gay; acum privind in urma realizez ca semnele au aparut de mic copil, cand am vazut primul film porno si nu m-a interesat dacat barbatul, nicidecum femeia de pe ecran, desi prietenii mei faceau comentarii care de care mai str8...De constientizat am constientizat abia pe la 17 ani, cand tipa de care (credeam eu!) eram indragostit nebuneste in liceu mi-a spus intr-una din plimbarile spre casa: "tie de fapt nu-ti place de mine, ci de iubitul meu!" (caci da, ea avea iubit un super tip, iar eu, nu mai prejos decat el, voiam sa i-o suflu!!!)
A urmat o perioada plina de ganduri negre, gri, albe, cautari de explicatii (parintii mei sunt profesori, bunicul preot, asa ca...), no, nu vreau sa spun prin ce am trecut, cert este ca ar fi fost mai simplu daca mi s-ar fi spus atunci, la varsta aceea, la o ora de educatie sexuala ca, asa cum Dzeul crestinilor nu este unicul in lume, nici heterosexualitatea nu este un dat suprem, ca exista si alte feluri de sexualitate...
Asta e tot pe scurt...

A, si pentru amatorii de speculatii ieftine, ca am vazut ca e plin de diletanti pe aici:
- n-a abuzat nimeni de mine in copilarie
- nu sunt orfan
- nu miros a ca..t nici la propriu, nici la figurat (desi era pe aici o teorie cu argumente fiziologice cum ca gay miros a ca..t)
- nu am suferit niciodata de fisuri anale (this one was for rodi, lol)
- am fost si sunt iubit si de parinti (copil unic), si de bunici, si de profesori si mai ales de colege :))
- nu stiu daca parintii mei au cea mai fericita casnicie din lume, au si ei problemele lor ca toata lumea, dar sunt un cuplu unit
- nu sunt complexat de nimic din persoana mea (a, ba poate ca da, imi pare rau ca m-am nascut in romania, atat)
- nu m-am indreptat spre homosex DIN CAUZA unui esec in dragostea hetero (pt speculanti, relatia cauza-efect e aici inversa!!! ce sa-i faci, suntem pe un forum despre pe invers, :))) )
- ba chiar primul contact sexual a fost cu o femeie, din pct ei de vedere reusit din moment ce mai voia, din al meu total esuat, caci nu am simtit nimic - lol, atunci am crezut ca sunt defect, dar dupa ce m-am indragostit constient de primul barbat din viata mea, am simtit ce sunt sigur ca simte orice barbat indragostit...si sunt sigur de asta fiindca mi se tot spunea din afara "esti indragostit, se vede de la o posta, cine e fericita, hai spune-ne?"

Cam atat despre mine, va las pe voi astia cu teoriile, sa concluzionati daca sunt asa cum sunt din nastere, din cromozomi, din lipsa de vointa, din teribilism, din viciu dezumanizant, din pricina anturajului sau a drosophillei sau, de ce nu, din pricina furnicilor galbene cu pete maro de crocodil si clesti de rac cu emitatoare de radiatii hipnotice care ameninta prin existenta lor imposibila liberul arbitru al copiilor de bastinasi din America de Nord....


#58860 (raspuns la: #58751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alte episoade - de cico la: 25/07/2005 01:57:49
(la: Castanele sunt bune?)
Episoadele povestite de tine mi-au adus aminte de altele :

(1) Un prieten s-a intors dintr-o scurta vacanta prin NE-ul statelor unite. Cind s-a oprit in Boston sa-ntrebe de directii, s-au adunat in jurul lui multime de binevoitori. In New York, aceeasi situatie. Cu diferenta ca, pina a gasit pe unul sa se opreasca, mai toti fugeau si se faceau ca ploua.

(2) Pe aleea copilariei mele, mi-a povestit cineva acum 4-5 ani ca a oprit-o unul si i-a furat unei foste vecine geanta ziua-n amiaza mare, sub ochii altora carora le era teama sa intervina. Cu ani in urma, nu as putea sa-mi imaginez asa episod. Aceea era o alee a noastra, printre blocuri, plina de copii si adolescenti. Daca ar fi indraznit careva sa faca pe-atunci asa ceva, ar fi sarit toti vecinii pe el, sa-l culce la pamint.

PS: sunt atatea conferinte cu conotatii negative: moarte, tristete, rautate, depresiuni nervoase, incat am considerat ca e timpul sa discutam si despre ceva cu conotatii positive…

Ai mare dreptate, si eu eram cam satul de-atitea subiecte deprimante. Dar sa stii ca si-acesta, al tau, e totusi trist (sau nu stiu cum m-a umplut pe mine de tristete). Mai treci insa pe la amintirile din copilarie, sa ne aducem aminte de trasul cu cracanul :) Si ne destindem :)
zaraza - de rodi la: 25/07/2005 17:55:46
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Zaraza, hai sa-ti spun o poveste adevarata, din proprie experienta, despre cum practicile sexuale pot deveni adictive. Sa stii ca, desi sunt impotriva celor care in mod iresponsabil propavaduiesc hedonismul, n-am fost niciodata usa de biserica, precum majoritatea oamenilor dealtfel, barbati ori femei.I’ve been around the block cum se spune, si mi-au trebuit ceva ani ca sa-mi gasesc in sfarsit marea iubire. Nu regret in nici un caz experientele din tinerete, dimpotriva, altfel as mai putea eu sa le dau replica homosexualilor a toate stiutori de pe forum, in cunostinta de cauza? Incercasera sa-mi spuna la un moment dat ca unor homosexuali nu le place sexual anal. Ceea ce mi s-a parut o minciuna crasa, fiindca stiu ca o data ce-ai descoperit modul in care poti avea orgasm ( si orgasmul anal al barbatilor, asa cum ti-am mai spus poate depasi in placere cu mult pe cel “normal”), there is no way back.
In fine, pe la vreo 25 de ani am avut o prietena cu care obisnuiam sa vorbesc in mod deschis despre sexualitate. Ea era casatorita (cu un amant on aside, marog…), eu necasatorita si destul idealista in ale sexului, defapt eu eram fericita daca sexual era asa… un schimb de experienta intre doi parteneri care se iubesc. O strangere de mana sau o privire romantica insemnau defapt mult mai mult pentru mine decat orice “sedinta de sex”. Intr-o zi prietena mea ma intreaba daca am avut vreodata orgasm, la care eu de colo “sigur ca am avut, ce-ntrebare!”. Dar dupa ce mi-a scotocit prin memorie m-a convins ca habar n-aveam ce e aia, desi puteam sa jur ca in timpul actelor sexuale avusesem senzatii “paroxistice”. Pana la urma, dupa discutia cu ea , am ajuns la concluzia ca senzatiile alea se datorau defapt mai mult modului in care respiram, ca inecata. Stii ca atunci cand respiri mai sacadat si cu putere, iti poti pierde cunostinta o perioada scurta de vreme. Dupa ce mi-a explicat m-am dus glont la prietenul meu de atunci si i-am spus ceva de genul: acum e momentul ori niciodata . “Pai cum? Credeam ca ai avut orgasm pana acum…”, “ei lasa, lasa…”.Dupa ce l-am dirijat eu cum sa faca vreo doua-trei ore saracu’, am avut in sfarsit senzatia aia de “yes!!!! yes!!! yes!!!” pe care vreo 30% dintre femei o au in timpului actului sexual. Intr-adevar prietena mea avusese dreptate : nimic nu se putea compara cu asta.
Toate bune si frumoase pana aici. Kakaia prablema atunci? Pai problema e ca de atunci singurul mod in care pot avea sex in mod util si placut acum e daca am orgasm, ca sexual a ajuns mai mult un technical issue, “mai sus, mai jos, asa… mai la dreapta, nu asa repede, de ce te grabesti ?! (ma mai si enervez.. )” si mai mult orientat spre ce ma face pe mine sa ma simt bine, ca dupa ce se termina bag si eu in sfarsit de seama ca defapt a fost si un barbat care a participat (ba chiar a asudat) la treaba asta. Iar cand “nu iese”, banuesc ca esti o fata desteapta si-ti dai seama ca e greu pentru mine sa-mi ascund nemultumirea. Intelegi tu? Odata ce sexul devine o obsesie, dimensiunea umana dispare. Complet. Mai ales pentru barbati nu e usor sa reziste in ritmul asta, si la un moment dat stam si ne-ntrebam in sinea noastra daca mai e si altceva afara de orgasm in toata afacerea asta sexuala. Sotul meu, care e intr-adevar iubirea vietii mele, crescut la scoala anglo-saxona in care n-ai voie , mai ales daca esti barbat, sa spui ce te doare, e prea politicos sa-mi spuna in fata “femeie, mai lasa-ma-n durerile mele ca m-ai innebunit cu punctual tau G., mi-ajunge, gata!”. Incerc sa ma schimb. Si e greu al dracu’ , zaraza, crede-ma!
Slava domnului, am avut o copilarie fericita, n-am fost abuzata sexual. Am vorbit despre o experienta a mea care e normala, des raspandita si nu foarte grava as zice eu, desi… . Nu am vorbit de obsesiile care rezulta din molestarea in copilarie, sau din practicarea perversiunilor sexuale. Dar, zaraza, perversiunile sexuale sunt si mai addictive, trust me.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: