comentarii

e despre copilarie scurta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Daniel - de Alice la: 14/10/2003 09:07:49
(la: "Sa nu ucizi!")
Asa e!
Crima exista atata timp cat inima criminalului n-a fost izbita de pocainta, si daca-l ucid pe el, crima ramane in lume, starnind alte crime.
Dar cateodata doare-asa de rau o copilarie sfaramata!...
#1284 (raspuns la: #1165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bizar, bizar.. si pentru - de JCC la: 15/10/2003 13:32:32
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Arielmanor,

vorbeste despre fapte si date istorice? care tribunal international le-a dovedit?
au intentat evreii actiune in justitie pt. holocaust in Romania?
ce dovezi, netul? ai de unde selectiona, dar bizar mania sa selectionezi doar ce te avantajaza..

Valentinb

Legatura cu Sharon, Siria, Palestina?
N-am sa mai repet ceea ce Dan-Calin a scris in ultimul mesaj, de altfel il felicit pentru excelenta expunerii bine documentate,

Am sa mai adaug inca o legatura:
Incercati sa culpabilizati pe toata lumea, ca sa le inchideti gura,
ca nimeni sa nu protesteze la ce fac evreii astazi in Palestina, sau in Siria

Bizar, bizar, ajuns la scurt de argumente, n-ai gasit alta iesire decat un atac cu insinuari personale, ce stii tu despre familia mea, despre lectura mea, despre idolii mei?

Vorbeam de holocaust, nu despre mine, nu vreau sa-l repet pe Dan-Calin, mai reciteste o data mesajul lui si poate si DOINA lui Eminescu, uite o s-o pun in poezii, in cele mai frumoase poezii.. si sa ne spui si ce-ti inspira, ca Eminescu, sigur si garantat, n-a fost camarad :))

faci un talmes balmes legionari si comunisti...
cred ca nu ai pretentia sa tratezi familiile sutelor de mii, sau cateva milioane (sa-si intrebe fiecare bunicii) de romani-urmasi ai celor ce au fost legionari, de cloaca satanista...
mesajul tau este o insulta la adresa lor

A fost judecata la Tribunalul international, fost-au legionarii judecati?
Sima seful Garzii de Fer a fost judecat sau incriminat de holocaust? dar dr Vasile Andrei- seful studentimii legionare, a fost judecat??

da-mi date de procese, de sentinte..
astea sunt date istorice, nu linkuri de situri pro si contra

De ce evreii nu l-au tras in judecata pe Dr. Vasile Andrei? Nu se ascundea.
(Si nu se poate reprosa francezilor ca n-au facut si ei procese, se continua pana in prezent)
Dr Andrei a fost seful delegatiei medicale franceze in strainatate si mai representa si UNESCO unde era..

Cine i-au judecat? Comunistii? Cine i-a adus pe comunisti in Romania, calare pe tancurile ruse?

Valentinb, asta ar trebui sa-mi raspunzi, nu sa-mi ataci lecturile
Esti chiar atat de sigur ca am citit despre Dr. Vasile Andrei pe undeva?

datele tale, phhiii, sa nu-ti fie de deochi.. le citez mai jos fara un alt comentariu, ca vorbesc singure..

"camaradului ala de se de urmas de detinut politic"

"daca ai fi citit ceva istorie adevarate si nu numai "operele alese" ale "romanului" corneliu ZELINSKI codreanu
asa ca nu incerca sa inverzesti un patrimoniu al suferintei numai ca sa justifici niste pseudoteorii extrase din carticica sefului de cuib."
"iar idolii tai maestre sint aia care au adus romania in pragul dezastrului....norocul a fost ca romani adevarati au spus destul....si au sanitanizat cloaca legionara si cea comunista
cit despre comparatiile dintre sharon si codreanu....naivitatea domniei tale ma face sa zimbesc....dar avind in vedere ca probabil singura dumitale sursa de informare este fituica lui vadim ....nu ma mira"

ala si cu aia.. :) ce bune argumente..


#1406 (raspuns la: #1336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stay where you are! - de Florin George la: 15/10/2003 23:00:09
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Stii, cred ca vizite scurte in tara pentru vizitarea locurilor dragi pot veni ca un balsam pentru suflet. Amintirile au nevoie sa fie improspatate pentru a ramane vii (poate chiar pentru a ne tine vii). Pentru inceput vei fi intampinata bine dar se vor gasi binevoitori sa-ti spuna ca n-ai mancat salam cu soia alaturi de noi. So, stay where you are! We're staying here to close the light!
Carti care ne-au marcat existenta - de lmm la: 16/10/2003 14:35:33
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Din sutele de carti citite sint citeva de care imi amintesc cu deosebit respect si drag...
Viata lui Eminescu de Calinescu, Pinza de paianjen de Cella Serghi care mi-a ``educat`` adolescenta,Copilaria lui Maxim Gorki si Operele lui Guy de Maupassant(scuze daca nu i-am scris numele corect).
Chiar, stie cineva unde se pot gasi carti rominesti?
De ce imi mai amintesc cu placere sint si poeziile lui Topirceanu si St.O Iosif de la care recitam si am obtinut premii intii !!!!!! O:))
Nu, ci o profesie pe care mi- - de gabi la: 16/10/2003 23:55:11
(la: Practici profesia visata?)
Nu, ci o profesie pe care mi-am ales-o aproape intamplator, la care n-am visat in copilarie si care s-a dovedit sa-mi placa, de fapt.
Visam sa fiu marinar (nu capitan), ca sa am ocazia sa calatoresc si dupa un timp sa naufragiez pe-o insula tropicala si sa ma descurc apoi cel putin la fel de bine ca Robinson. Serios!
Ca biiiineeee! - de Alice la: 17/10/2003 04:18:41
(la: Prietenia si prietenii)
Eu "m-am comentat" mai retinut...desi gandit-am chiar mai mult decat ai zis!:):)Uitat-ai de taraf!
Stii, era vorba de prieteni in blog si plutea spectrul "banarii" au-dessus!
Una peste alta: eu si vinul - prieteni buni (dar nu chiar din copilarie!!!)Ne vedem rar, cate-un minut, dar fiecare pleacam multumiti de intrevedere. Si, culmea! Daca-l "tratezi" bine, nu te pacaleste niciodata!
Cica-i un fel de "reciprocitate" si-n betie.:):)

#1521 (raspuns la: #1515) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Franta, tara unde BD-urile sunt la ele acasa - de Daniel Racovitan la: 20/10/2003 07:29:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Daca ajungi prin in Paris, exista librarii specializate pe BD-uri... Am regasit in ele si Rahanul, si Pif-ul si dr. Justice & co... Sa-ti spun drept, printre celelalte sute de personaje populare de care in Romania nu s-a auzit niciodata, eroii BD ai copilariei noastre pareau niste ilustri secundari, intr-un coltzisor de raft (sper sa nu te dezamagesc). De fapt in orice librarie Fnac mai acatarii gasesti cel putin 1000 de albume BD. Il alegi din raft pe oricare, te asezi jos pe mocheta si incepi sa le citesti fara sa te bata nimeni la cap cu "alo, domnu', aci nu e librarie". Cateodata, cand am timp in pauza de pranz si sunt in libraria de le Fnac, mai dau o tura si pe la BD-uri, asa... de relaxare (si ce te lauzi Racovitane?...:) ) Daca credeti ca in Franta BD-urile sunt considerate ca in Romania, o distractie pentru copii va inselati. Cei care stau pe jos si citesc BD-uri in libraria de la Fnac sunt toti adulti. Exista seriile pentru copii, bineinteles, gen Pif sau Rahan, dar exista si seriile cu subiecte serioase (cum ar fi Razboaiele mondiale, Revolutia din Octombrie, lagarele de exterminare, etc.), ori cele criptice (din care un copil nu intelege o iota), ori poate chiar poetice, cu puneri in pagina complet neconventionale...
Pe bune, Franta e intr-adevar patria BD-ului, iar volumelor noi li se face reclama pe scara larga, pe strada, in metrou, pe autobuze. Serii la moda: "Le Troisieme Testament", "32 Decembre", "XIII".
Un singur defect au BD-urile : sunt cam scumpe. Un volum costa de la 12 euro pana spre 35... De aia probabil lumea prefera sa vina sa le citeasca in librarie :)
#1709 (raspuns la: #1676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Este adevarat (cel putin in parte) - de ninel la: 20/10/2003 12:29:05
(la: matrix)
Daca te gandesti bine, multi oameni au setat autopilotul cu mult timp in urma, deci intr-un fel pentru ei majoritatea vietii este ca un vis a la Matrix. Autosugestia este un alt mod de trai intr-o lume inchisa asemenea unui vis. Influenta mediului, in special a religiei si a mass-mediei asupra vietii omului de rand este inca un exemplu de putere deseori nevazuta sau subestimata ce influenteaza zi de zi miliarde de oameni. Faptul ca multi supraestimeaza ideea de "free will" si subestimeaza rolul influentelor externe (sau innascute) demonstreaza ca intr-un fel oamenii traiesc intr-o matrice putin controlata de ei insisi.

Matrice impusa de religie: multi se nasc incatusati intr-o matrice sufocanta forjata dinaintea nasterii lor (ex. "untouchables" in India).

Matrice impusa de mass-media (in colaborare cu activisti de partid republicani): improscarea cu noroi a unor personalitati politice ce cauzeaza discreditarea acestora si a apropiatilor lor pentru infractiuni inexistente sau minore (ex. Bill Clinton pe tema Monica Lewinsky, si implicit Hillary Clinton si Al Gore).

Pentru o analiza mai aprofundata a filozofiei sugerate de filmul Matrix, vezi eseurile de mai jos (in engleza), dintre care recomand in special pe ultimul care contine si o scurta introducere a gnosticismului (in contrast puternic cu sorele lui vitrege si foarte populare, crestinatatile catolice, ortodoxe si protestante):

http://www.onwardoverland.com/matrix/philosophy.html
nu-i atit de usoara... - de (anonim) la: 20/10/2003 17:29:11
(la: Romani in strainatate)
Eu am plecat acum 16 ani in US si din punct de vedere finaciar sau social n-as vrea in nici un fel sa traiesc acolo ca adult.Mi-e dor de copilaria care am avut-o acolo, doar atit.Viata e mult mai buna aici cu toate ca US trece printr-o recesiune de nu s-a mai vazut aici de 70 de ani!Romania vazuta de aici este ca toate alte tari foste comuniste numai ca este mult mai corupta.Romanii nu sint confortabili cu capitalismul si o sa treaca foarte mult timp pina scapati de fostii comunisti si sa ajungeti la un nivel respectabil.
Altfel accentul o sa-l ai oricum daca nu traiesti in Romania.radu
#1742 (raspuns la: #1722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania sau occident - de sergiu la: 20/10/2003 17:35:39
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Nu eram adaptat la viata in R. nici atunci cind traiam acolo; mi s-ar pare aberant chiar si gindul sa ma intorc acolo. M-am adaptat repede la viata in SUA, la fel si familia. Imi amintesc cind eram student la ASE, multi ani in urma si le spuneam prietenilor ca mi-as fi dat viata ca sa traiesc macar o zi in SUA. Ei ziceau ca sint nebun. Ei bine, am trait multi ani aici si am realizat prin munca si ambitie mai mult decit mi-as fi inchipuit vreodata. O zi traita aici inca mi se pare mai valoroasa decit intreaga viata ce mi s-ar putea oferi in R. Mi-am indeplinit dorintele, iar satisfactiile pe care mi le ofera viata zilnica de aici sint suficiente - nu am nevoie sa cistig la loterie.
Nu as dori sa traiesc nici in Franta, Germania, Italia, etc. fiindca - iertati-ma va rog - mi se par inapoiate. Inainte de a veni aici am locuit patru ani in Elvetia. Desi net superioara la nivel de trai comparativ cu R., Elvetia mi se pare un satuc amarit in comparatie cu SUA. Am vizitat si celelalte tari vestice. Pe scurt: sarut pamintul si steagul american cind ma intorc acasa in California.
In incheiere, as dori sa subliniez ca ce-am scris reprezinta opinia unui singur om. Am intilnit romani aici care nu ar fi de acord cu mine. Unii nu au invatat limba engleza, altii au intrat intr-un cerc vicios de munci nesatisfacatoare (responsabili de bloc, paznici sau chiar mai rau). Lor le face placere sa judece imperfectiunile SUA.
NATO - de (anonim) la: 22/10/2003 01:23:11
(la: NATO)
NATO a devenit o structura militara fara obiect dupa desfiintarea PACTULUI de la Varsovia, 1999.SUA folosesc alianta numai in interesul sau, dar se confrunta cu dificultati financiare majore.
Uniunea Europeana are nevoie de o armata PROPRIE pentru a sustine EURO
(intre moneda unei tari si arata este o stranbsa legatura-tarile fara armata nu au nici moneda tare).
RUSIA face parte din conducerea politica a NATO si are are rezervele sale fata de deciziile acestei organizatii.
CRED CA IN SCURT TIMP NATO SE VA CONFRUNTA CU DIFICULTATI MAJORE PRIN RETRAGEREA UNOR STATE EURPENE DIN STRUCTURA SA, IAR SUA NU SE VA MAI PUTEA FOLOSI DE ACEASTA STRUCTURA CA JANDARM MONDIAL.
s-a deviat putin de la subiect... - de sanjuro la: 22/10/2003 01:55:27
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Am lipsit cateva zile, si nu pot sa nu remarc deviarea de la subiect. Nu stiu de ce, dar subiectul a fost clar.
Si mie mi-au placut in copilarie Tom Sawyer, Comoara din Insula, Robinson Crusoe, Basmele lui Ispirescu, Legendele Olimpului, cartile lui Dumas, Karl May, Fenimore Cooper, Jules Verne, Jack London...Pif-urile, ba chiar si Cutezatorii. Am avut ocazia sa citesc o groaza de carti publicate in perioada interbelica in colectiile: "romane captivante", "15 lei", "Aventura", "celor 4 asi", "dox"...Mi-au placut. Cum mi-au placut si cele scrise de Paul Feval, Sven Hassel...Am citit si Rebreanu, (a citit cineva "Gorila"?) de fapt mai pe toti clasicii romani, in special interbelici. La fel si scriitori rusi. Dar NU mi-au marcat existenta.
Cele care mi-au marcat existenta, si mi-au slefuit caracterul, (zic eu) au fost acelea pe care le-am enumerat in primul mesaj.

Multumesc,


sanjuro
Exact! - de papadie67 la: 24/10/2003 02:02:50
(la: In curând Craciunul..)
Ca acasa, cand eram mici... Ca-n copilarie, nu?...
A fost gresit ce-a fost acasa?

Al cui Craciun il sarbatorim si de ce mai lacramam de prin Octombrie incepand, amintindu-ne Craciunul ala de demult, atata timp cat il adaptam azi "revolutionarului" concept: "voi da...sunt obligat sa dau ... deoarece m-as face de ras nedand, dat fiind faptul ca mi-au impus sa primesc...en retour!"?

Ce- a devenit Craciunul? Totusi!
#2017 (raspuns la: #2016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ura - de anonim la: 24/10/2003 08:12:58
(la: Primul ZID)
Intr-adevar, daca ar fi ura gratuita.
Motivatia insa e mult mai profunda, e vorba de pamant, de viata, si de o parte si de alta.

Apropo, un autor evreu, Arthur Kostler, in cartea sa "Al 13-lea trib" afirma ca marea majoritate a actualilor evrei sunt descendentii cazarilor, popor turcic, care adopta religia mozaica in secolul 8, statul cazar aflandu-se la nordul Marii Caspice.

Daca e asa, atunci formarea statului Israel apare intr-o cu totul alta lumina decat cea a eliberarii unor teritorii stramosesti.

Altminteri, insusi autorul, militant sionist, dupa o scurta sedere in nou creatul Israel, renunta la convingerile sioniste, declarand ca armata israeliana nu e una de eliberare ci una de ocupatie.

Totusi, orice popor care are simtul identitatii trebuie sa aiba o tara a sa.
Or, un stat evreu nu poate fi altundeva decat in Palestina iar capitala sa nu poate fi decat Ierusalimul.

Din pacate, valurile istoriei au facut ravagii si nu se poate face dreptate unora nedreptatind pe altii.

Din pacate, si mai grav, guverneaza dreptul fortei.

O impacare istorica, in sensul acceptarii reciproce, intre arabi si israelieni este singura garantie a unui viitor civilizat pentru ambele parti.

Nu vreau sa judec problemele altora - avem noi destule, inclusiv cu evreii (nu le amintesc aici exista pe alt forum) - dar lumea azi a devenit un mare sat si putini sunt cei capabili sa inteleaga durerea altora.
Noi romanii, care am avut parte de destula durere, fara insa a ravni la ceea ce nu ne apartine, poate ca putem intelege (chiar si ajuta!) pe altii.

Weekend placut tuturor, in oricare 'tabara' va aflati.
#2078 (raspuns la: #2068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gabi - de lmm la: 25/10/2003 03:46:25
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)

Intii trebuie sa specific ca nu imi luasem timp sa descriu iubirea, deci ce este acolo a fost primul meu mesaj pe acest site,doar un raspuns foarte scurt la alte mesaje care le citisem.

Ramin la parerea mea ca dragostea CRESTE si are si de-a face si cu anii pe care reusesti sa ii stai cu fiinta pe care ai ales-o.
Daca dragostea exista cu adevarat. Sau daca este strong enough sa creasca, daca nu, se va vesteji incet. Imi amintesc pasaje literare cind unii compara dragostea cu un muguras, altii cu un trandafir inflorit. Altii cu un copac cu radacini puternice pe care furtunile nu il doboara.
CRESTEREA este garantia progresului in orice in aceasta viata,(the reason we are here!!;))...ca este fizic, spiritual sau emotional, deci Iubirea cu atit mai mult. Sigur pe de o parte ne dorim sa fim iubiti ca in prima zi, pe de alta parte asta nu este destul...Pentru ca viata nu sta pe loc, sint challenges along the way care o pun la incercare in fiecare zi... Dragostea este o mica planta de care daca ai grija iti creste, de nu, nu. Bucuriile sau problemele prin care trecem impreuna cu un partener o omoara sau, o intareste si lasa sa creasca....:) ;)
Nu ai auzit niciodata spunindu-se ´´ma leaga atitia ani´´ de persoana cutare, sau ma leaga atitia ani de trait in locul cutare ?...Timpul si (afectiunea sau) dragostea merg si ele mina in mina...
Eu am pretentia numai sa imi spun o mica parere PERSONALA cu care nici nu astept sa fie cineva de acord, despre o tema vasta pe care fiecare o simte si gindeste dupa sufletul si mintea lui(ei).
After all, desi la fel, sintem toti atit de diferiti.
#2120 (raspuns la: #2104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Portocale - de papadie67 la: 25/10/2003 04:38:43
(la: In curând Craciunul..)
Thanx, Imm.

Eu, cand primesc cadouri de Craciun am tendinta sa ma reped sa-mi caut pantalonii scurti si shosetele albe si-apoi sa spun o poezie pt nenea sau pt tanti care mi le-a oferit..((:
Ce sa fac, mi-a ramas probabil prea vie asocierea dintre notiunile de "Craciun", "cadou" si "copil".
Si mie-mi dadeau parintii portocale, ciocolata sau bomboane de Craciun, insa nu-mi amintesc sa-si fi facut cadouri intre ei...poate n-aveau destui bani sau poate n-aveau nevoie de cadouri ca sa-si exprime iubirea, ori poate nu se iubeau (oh la la!)...desi cred totusi ca se simteau iubiti si importanti si recunoscatori unul altuia, oricum!

Nu vreau sa stric farmecul momentului primirii unei portocale de Craciun, chiar si ca adult...ce voiam sa spun este ca lungile liste de cadouri pentru "cei dragi", adesea in frunte cu "shefu'" de la birou si continuand cu Vasileasca, Popeasca, etc ("trebuie sa-i iau ceva, draga, ca stiu ca si ea o sa-mi dea ceva, si ma fac de ras...") nu mai au nimic de-a face cu sfantul Craciun, ci cu sfanta convenienta sociala, asemenea cardurilor de Valentine, pe care copilul le distribuie in State intregii clase, la scoala, sa nu se simta nimeni "exclus".
Nu mai e cadou de Craciun sau Valentine, e datorie si corvoada, pe pilot automat!

Imm, si eu te citesc cu placere.
#2124 (raspuns la: #2121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din fericire ceea ce visam eu - de grigore la: 25/10/2003 12:18:16
(la: Practici profesia visata?)
Din fericire ceea ce visam eu in copilarie sa devin s-a implinit. Ar trebui sa fiu multumita, nu? Ei bine, nu sunt in totalitate.
Visam sa devin vanzatoare si am fost pentru o perioada de timp (in vacante, ca sa rotunjesc bugetul). Dar munca la patron mi-a lasat un gust amar.
Visam sa devin invatatoare si acum sunt. Am trait insa si aici multe experiente neplacute. Totusi, atunci cand un elev de-al meu descopera ceva nou, bucuria din ochii curiosi ma fac sa merg mai departe si sa trec peste haurile din sistemul nostru de invatamant.

profesia = pasiune ??!! - de dorinsz la: 25/10/2003 16:44:47
(la: Practici profesia visata?)
Poate fi, in cel mai fericit caz, asa. Dar sa ne gandim putin, cand visam la o meserie? in copilarie...poate un copil sa viseze la o pasiune? Poate, de exemplu, sa viseze sa se faca "musafir", ca fiul meu la patru ani. Cand intr-adevar putem discerne (cu maturitate, nu cu betia tineretii) la o meserie, este de regula tarziu...am apucat pe un drum, ne complacem in aceasta pozitie, nu avem curaj sa o luam de la capat, si atunci cautam sa ne-mbatam cu apa rece, ca de fapt ne place ceea ce facem. Dar pana la urma este atat de important ceea ce facem, atata timp cand ne asigura un trai decent? Eu de exemplu m-am facut marinar; nu a fost unul din visele mele obsedante, dar intr-un concurs de imprejurari (alternativa dramatica -atunci- dupa admiterea ratata la facultate) am ajuns sa cunosc mai toata lumea (cate putin, e adevarat) si nu pot zice ca nu imi place. Plec, vin, ma despart de familie, ne regasim (cele mai frumoase momente) si uite asa trec anii si te intrebi: practici meseria visata? (o fi semn de batranete?) Va salut, Doru



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...