comentarii

e starea mea de suflet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cum ma simt eu... - de lmm la: 27/10/2003 09:39:51
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
...Eu vizitez Romania odata la citiva ani, depinde la citi ani...Vara trecuta am fost dar nu mai fusesem din `98....Prefer sa ii aduc pe ai mei sa ma viziteze....
Pot spune ca din momentul in care aterizam (la aeroport de obicei;)) am emotii .....Chiar imi bate inima... Imi este drag sa vad oamenii, ma gindesc zimbind``rominii nostri´´....chiar vamesii...Dar si cumva imi revin tot felul de amintiri neplacute,nu ceva concret,si ma face sa am si un fel de emotii negative care se amesteca cu bucuria de a fi acasa... Este cumva teama de nepolitete, badaranie,cu care nu mai vreau sa am de-a face, poate sint rani neinchise...
O singura data imi amintesc un lucrator de la pasapoarte la Otopeni mi-a spus ´´Bine ati venit´´ si m-a bucurat si emotionat...
Nu stiu poate intre timp spun mai multi bun venit, ar fi frumos si nu costa nimic.... Dar de valoare mare pentru orice inima de fiu ratacitor...:))
In general timpul in Romania este foarte stressant mai ales daca toate rudele sau prieteni afla ca am venit, fereasca Dumnezeu sa nu ai timp pentru fiecare sa mergi la masa la fiecare si sa maninci pina crapi...:::)))
Ce imi place sa fac este sa merg prin magazine, tot felul dar mai mult de curiozitate si ´´sa ma uit``...Sa maninc mici pina simt ca nu voi fi in stare sa mai bag in gura nimic o saptamina....Sa maninc ´´ora 12´´ si Savarine. Sa imi cumpar pastrama,hamsi...
Dar cel mai important lucru este cind vizitez piata taraneasca, sa ma plimb printre ei si sa-i ascult si uneori cumpar tot felul de zarzavaturi (spre disperarea mamei...)numai de dragul si mila lor...
Ce fac de fiecare data, a must pentru fiecare vizita a mea in Rominia este sa merg la Belu, la Eminescu...Fac asta de pe la virsta de 12 ani...Este o datorie a mea de suflet. Dar incepe sa devina o problema, vara trecuta era sa mor de frica ca erau o gramada de ciini si unul s-a repezit la mine ...Norocul meu a fost un paznic foarte aproape.....
Da, dupa citeva zile abia astept sa plec ...Parca mi-e si frica sa stau mai mult....:((
Pt. Cresida de la Ozzy - de (anonim) la: 03/06/2004 03:06:05
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Dear and beautiful Sister,

Eu imi scriu memoriile(in engleza) cand am timp,e un proiect lung dar uite ca si voi toti din cercul nostru stiti acum in rom. destule,si inca nu e nimic!E f. pe scurt.
Nu trebuie sa-ti para rau niciodata de ce mi-ai scris,eu te iubesc oricum fiind sora mea de suflet si nu-mi pasa(repet)cum arati!Suntem acelasi suflet cu totii.Ceva invatat de la fratii si surorile mele indieni americani.

Asa a fost sa fie karma mea,poate in viata trecuta nu am avut sex deloc si in asta am avut cu varf si indesat,nu ca Bivolaru(6000....?!)ci poate in jur de 90
si nici ca Bill Wyman(de la Rolling Stones=cam 1000,dar un rock star mereu are gagici si e adevarat).
Poate in cea urmatoare voi avea 2-3 fete toata viata ori niciuna,cine stie,Marele Spirit,Bunicul nostru stie.
Dar iubesc femeile mult,azi nu le mai vad ca un sex object ci ca surori si crede-ma ca NU mi-as insela sotia nici pt. Uma Thurman ori orice manechin de mode!
Interesant e ca nici in gand macar nu-mi trece,macar o fantezie acolo!
Ma inteleg f.f.f.bine cu Marilyn sotia mea de 14 ani de casatorie,fiecare ne-am facut de cap inainte destul,ea inca a avut sex cu Roger Daltrey si John Entwistle,David Bowie si Iggy Pop,si cred ca ai auzit de ei.
Eu ca staruri am avut sex de 2 ori cu Dolly Parton.In Tennessee.
In carte am sa criu dar trebuie sa-i cer permisiunea.

Si ai dreptate,conversatia este un lucru important,la un pahar de vin,o cafea
si nu sari pe fata ca un lup infometat,romantismul este important,poate nici nu trebuie sa faci ca barbat prima miscare,eu personal nu am facut niciodata.
Le-am lasat pe ele sa decida.

In alta viata fi sigura ca te vei naste barbat.Eu cred asta si cred ca odata am fost femeie.sunt anumite cicluri din vieti,nu-i neaparat necesar sa fii o viata femeie si alta barbat,idea karmica este ca sufletul trebuie sa capete toate experientele Creatiei,de la piatra la om si ca om mai departe pana se uneste cu Marele Spirit,Dumnezeu.

Am visat despre tine cu 2 nopti in urma.E pacat ca inca suntem in probleme cu site-ul cafenelei(cercul nostru)si nu stiu daca vei primi acest text...
In vis erai ca iarba,dulce si in vant,dar nu fi purtata de el,bate din toate
directiile,nu te lasa purtata de el,radacinile tale sunt in pamant,Mother Nature
nu asculta de vant,lasa-l sa te adieze dar nu lua orice adiere drept reala.Fi wise my dear sister,nu toate cantecele vantului sunt sincere.
Numele tau este ,si sa-l tii minte mereu:"WAKANGA"(in limba Lakota-Sioux
inseamna"Sweet Grass")
Acesta e realul tau nume de suflet,ce-i scris in acte e altceva ce nu are legatura cu tine!

Inveti chiar acum si zi de zi si clipa de clipa ceva din viata,karma se poate schimba a doua zi ,nu stii,traieste clipa,prezentul si iubeste ,e cam greu uneori sa-ti iubesti dusmanii,dar Jesus a facut-o.Daca el a putut si prin asta a dat un exemplu si noi putem.

Noi avem pe perete multe poze color cu actori semnate in autografe originale de ei,si desigur si Johnny Depp,Ozzy Osbourne,Pierce Brosnan,Russel Crowe
Gary Oldman,Christian Bale,avem un disc original semnat in original(Marilyn l-a avut demult)de Rolling Stones,grupul de inceput,cu Brian Jones!Din 1967,se numeste:"At Their Satanic Majesties Request".La fel un disc din 1973 semnat
de grupul Black Sabbath"Sabbath Bloody Sabbath"in original de ei si Ozzy era atunci cu ei.

Da ,ceea ce spui este frumos,si am avut destule nopti ca cea descrisa de tine.
Cum am scris mai sus,NU sari pe o fata ca un flamand!Ea decide cand vrea si asa cred eu.
Imi place si azi sa fac complimente la femei pe strada ori in un simplu supermarket,le spun ca arata bine si ca le iubesc si ma bucur cand imi multumesc si zambesc.NU-s dupa ele sa le agat ca pe vremuri trecute ci le iubesc ca pe surori.Crezi ca-mi pasa ca unele-s grase,altele slabe,unele poate nu-s atragatoare conform...."standardului " barbatilor ce vor o Claudia Schiffer
doar si se masturbeaza in schimb.Apropo de ea am vazut-o doar in bikini odata cand eram messenger in NYC,e simpatica si frumoasa.Deci i-am vazut sanii.I-am dus niste rochii noi de la Ralph Lauren(am fost odata in apt. lui din NY pe 5th. ave)si am vorbit cu el.
Nu s-a sinchisit ca era goala aproape in fata mea.Chiar mi-a facut cu ochiul.
Dar sa revenim la noi,cum am mai scris nu mai sunt cine eram...din Johnny Depp...am devenit un fel de Tony Soprano...!Cam nasol,nu?Dar nu-mi pasa,nu-s chiar f. gras ca el dar arat ca un bouncer.

Asta-i viata,mai pui Kg. pe tine la o anume varsta.Si totusi inca ma iubesc femeile,e chiar ridicol!
Sunt sincer si simt asta ele in mine.De ce m-as ascunde?Sunt o carte deschisa.Imi pare bine ca mi-ai raspuns,te simt acum f. aproape,si nu uita niciodata ca te iubesc f. mult si te sarut de departe cu drag.
Am sa-ti mai scriu.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaute Shice-Little Eagle Who Cries).

"Mitayuke Oyasin"(We are all related)
Takche Huste(Great Chief and Medicine Man Lame Deer)







































































































#16080 (raspuns la: #15394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
....am trait-o ...am citit si - de gladis la: 10/10/2005 13:23:35
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
....am trait-o ...am citit si recitit randurile scrise de tine... (camy )
si cat de neputincioasa ma simt ...
caci ....
si eu am fost printre cei care m-am rugat sa uit ... mi s-a cerut sa uit .. in viata ti se cere deatatea ori sa uiti dar oare cat ai sa poti sa mai uiti ...
pe..el ...nu am sa il uit niciodata desi ma doare... cand spun asta .. amintirea lui e vie in mine... poate din cauza ca a fost atat de intesn e greu sa .. se estompeze ...in totalitate ..mi-am dat seama ca ...la el nu mai e chiar acelasi lucru ...
...el a plecat acolo...eu am ramas aici ... in acelasi loc in care am copilarit cu el... poate si asta a fost unplus pt el ..pt ca nu atrait cei trei ani langa locuri atat de bine cunsocute de pluralul "noi" ...in schimb eu inca ma perind in locurile atinse de noi ... nu am cum sa schimb asta .. si ast ami-a fost cel mai greu la inceput ..traiam doau vieti parele ... traiam prezentul ...caci nu aveam ce face ..era inevitabil...dar la fiecare pas era o panza atat de usoara dar atat de grea ... amintire pelicule din aceleasi locuri dar cu alt cuprins ..facut de noi ... in schimb acum eram doar eu ..in peisaj ... urmata mereu de locurile cu dubla imagine... imi era greu sa vad ..cum totu in juru meu e o forfota ..si eu totusi ma miscam atat de greu ...
a fost un an ... dat peste cap ...primul... an in care am avut nenumarate certuri cuvinte care nu credeam ca le aud de la el .. el fiind acolo .. si totu s-a dat pest ecap de la un mail de al meu ..prost inteles .. dar am incercat sa fiu matura si sa-l inteleg .. ca doar nu e usor sa fi strain intr-o tara straina..si ..degeaba lucrurile ..numai erau la fel... poate gelozia ...nesiguranta ... si mai presus orgoliul...lui... nu l-au facut sa aibe incredere in mine...si mai ales naivitatea si lasitatea mea de al putea intreba franc.. ocloleam din durerea unui raspuns... ..m-am pierdut pe mine in istorii apai pe voi... a fost un an .. de cosmar ... il pierdusem pe el ..doua prietene .. parintii mei ...
a trecut anu ... si a venit ...o intorsatura in care m-am sigilat in casa doua luni ... l-a sfarsitul unui an aveam deja atatea minusuri si atat de putin mai cunosteam lumea din jurul meu ... si atat de speriata eram de ..ceea nu mai aveam... deodata totul era nimic....
a venit al doilea an ... carpit ...mers sontac ... in tije puse de ... de monstrii ... traiam si paseam pe propiul meu vid... m-am hotarat sa nu ii mai scriu .. caci nu mai avea rost ... nu mai puteam ...
ma ingrijora ca nu am sa mai iau bacul ma ingrijora examenel ede sfarsit de an .. pe care nu mai eram capabbila sa le iau ....
ma ingrijora starea mea destul de preecara a sanatatii... depresiile ( care mni-a fost greu sa le accept ca le aveam ...) caderile prea dese de calciu ... caderea parului ... oboseala pe care o resimteam atat de puternic... anemia dar mai ales durerile de cap pe care uneori abea le mai puteam face fata ..dependenta de anumite pastile ma facusera imuna la efectul lor ...
...
imi rescrie acelasi vechi el .. cu aceeasi voce poate un pik mai ..tematoare intrebatoare si nesigura ..de cum era candva,...insa imi scrise .... si am dat ton unei renuntari la viata pe care o duceam parca din paragina in paragina..si am vrut o prietenie. masimteam salvata . aveam senzatia unei cuprinderi in brate nimic nu imi mai putea face rau...
din prietenie ..incetul cu incetul a dus deparet ...la reamintirea a ceea ce am fost .."noi " .. si fara sa vreau ... da .. am incercat sa imi pun... insa nu numai eu imi aminteam atat de perfcet tablourile picatte de pasii nostrii..si el era cel care descria dara de cerneala lasata e noi ,atat de perfect ... si am prins curaj .. ... in nici mai putin de o luna se stinse ttt ... din nou ...fara din nou nici un motiv ... sau poate sunt dar imi greu sa le expun .... am incercat in jumatate de an .. sa m arezum ..la cuvantul prietenie... pt ca imi dadea forte ..relizasem ca devenisem ..intr-un fel dependenta emotiional ..de el .. caclciu durerile fizice se atenuau ... din prietenie .. tot timpu .. se ajungea la cuvintele grele..."stii ca atunci cand am sa ma intorc o sa fim iarasi noi ..."...desi nu dadeam crezare ... in suflet tot se sadea ... o iluze ... aveam povestile micile lui aventuri .. povesti in care ma implicam si imi placeau radeam impreuna la ele... si apoi sa rupt ... din acealsi lucru .. care cred ca ... m- afcaut sa il pierd .. dar niciodata nu am avut curajul sa il intreb ...
s-a sfrasit al doilea an ... poate cu o ura ... si un strigat plin de ahhhhhhhh
anu asta nu am rut sa ma mai sigilez... am vrut sa nu mai fac asta .. ma inebuneam pe mine...
.... a fost o perioada de un an ..in care nu a mai vb ..
a fost o peioada ..in care ...


a fost .. a si revenit in tara ...
aflasem intamplator... si printr-o aluzie atat ed tampita .. si fara nici unsuport moral langa mine...
trei zile poate chiar o saptamana ..am fost in sok..sau mai bien in zis ...intre doua ...drumuri ..sa las ..si sa uit ... sa las si sa sper ca la capatul firului voi auzi un alo ...
intr-o zi de luni cu frica in gat ... cu toatea sat ... mai fericita ca niciodata ca ... ceea ec simt in mine atat ed viu ...
poate pt ca demult nu mai fusesem vi..e...
am sunat ...la acelasi vechi numar de telefon ...defapt si cand aflasem mai injoaca mai in gluma.. caci nu eram siguar daca era sau nu o gluma.. am sunat timp de o sa pat ... si nimeni nu raspundea... cev adin mine imi spunea ca e plecat in bucuresti l acealalta familie alui .. si cealalta ca defapt nici nu etara si totul a fost o ...gluma..nemiritat ...
si luni intr-un ras de faptul ca sunatul al acel numar ma facea sa zambesc ..desi nimeni nu imi raspuned ma linistea ..si ma faea sa ma simt bine...surprinzator...
ramanand melancolica ..ccu telefonul in mana ...A RASPUNS!ALO!_____________
DA! ..mi-aduc si acum aminte cum am ramas incremenita si reflex am inchis... eram in fata oglinzi si in capu meu era cel mai frumos "da" posibil....
am fugit ma hotarasem ca am sa fug ..dar nu de el ci inspre el ...
nu stiam cum ce in ce fel ... dar orele pana la usa ..lui erau asha de ... ingat imi era inima.... in gandu meu rasuna aceeasi fraza ..." erai in tara si nu aveai de gand sa imi spui nimic ...." tot drumu asta era replica pe care incercam sa imi fac curaj si sa incep o discutie cu cel care imi taia orice ...rasuflare ...
am fugit pt a nu da inapoi
frica ma facea sa tremmur ...
eramsperiata de mine
de el
de ..ei...
de el ..
de mine..
de ..nu pot sa zik ..de .." noi ..." pt c a..in gat mi se puneau cuvintele stiind sau inconstient stiind ca ..acel ...cuvant .." ...n..o..i "nu mai exista ...
stiam asta o stiam prea bine ...
dar stiam ca ceea ce imi doresc ma va face din nou vie
ce era!?
O IMBRATISARE ! DA O IMBRATISARE ASTA IMI DOREAM CU INTREGUL MEU SUFLET!!!!O IMBRATISARE !!!!!!DOAMNE SI CAT DE MULT
..
DAr NU AM AVUTO,...
-
aflsem ca stia ca aflasem ca e in tara ... discutii..pe un ton atat de oficial si aat de dureros ..pt mine... si attaea intrebari ..de ce ... care inca imi bantuie trupul....
" ce stai acolo crezi ca te mananc ..." ..da asha ..e stateam ... ma pusese destul de departe officialitatea lui..tonul lui... in tot acest timp stiu ca abea auzeam miile de intrebari cu care m abombardau ... si finalu lor " da ce vorbesti asha mult "
asha e ... nu puteam scoate un cuvant .... si am recunoscut ...chiar si de ce ... doar trecuse ... 2 ani ..
m-am apropiat si l-am luat in brate ..nu stiu cand de ce si in ce mod s-a intamplat ... dar nu nu afost caeea imbratisare ...
pana la sfarsitul dicutiei au fost mici jocuri ..pt ca se mai destinsese atmosfera ...
am cunoscut-o ..chiar si e pe ea...aceea ea...de care imi fusese teama ...
am mers ..chiar in locul in care am visat ca vom merge doar noi doi cand se va intaorce ... decat ca acum eram trei ....
tatonari au existat ... dar o urma..
d..a o urma de necunsoastere umbrea si era deasupra noastra ...
ne-am luat la reveder ....
au fost mai multe ...dar am sa ma opresc ..
spunand ...ca ...nu ma mai cunoaste ...
lumea in care a trait a avut o amprenat asupra ..lui ..si asupra noastra ...

aveam nevoie de o discutie in doi ..dar nu a avut loc.......
inca si acum poate ar trebui sa o mai am ..desi totu se va derula prin intermediul internetului...
undeva s-a rupt ...
....
unde si de ce ...
portite lasate intredeschise lucruri ata de neinteles ...
sunt mai multe ...nu am sa mai scriu ..am sa incerc sa ma linistesc...
.
shtevia, - de maria de la medgidia la: 16/11/2005 10:57:35
(la: Autismul)
am citit raspunsul tau cu fiori...
o parte din ce povestesti tu, le recunosc, mi se intampla, desi le-am negat in mine multa vreme, de frica sau de rusine... prin pregatire, prin educatie, sunt o fiinta prea rationala... acum 3 ani mi-as fi putut pune diagnosticul psihiatric fara second thoughts...

intr-o camera, sunt peste tot si simt tot fara sa vreau... nu se intmapla mereu, cred ca tine de starea mea de moment, dar nu pot controla cand se intmapla... simt ca ocup intreaga camera, o umplu, ca un lichid intr-un recipient... sufletul meu e mai "larg" decat corpul, cuprinde spatiul inchis in care ma aflu, dar cumva nu trece prin pereti... in starea asta pot "pipai" cu sufletul fiintele din incapare, chiar fiind cu spatele sau neatenta... STIU ce fac ele...
daca mi se intampola pe strada, atunci pur si simplu "nu mai sunt eu", sunt nicaieri, goala inauntru merg si fac lucruri pe care uneori chiar uit ca le-am facut... ca si sum, ma trezesc deodata aproape de casa, fara sa stiu cum am parcurs drumul, lacking the memory of coming home...

in mijloacele de transport in comun ma "joc" asa de cand eram mica, fara sa stiu ce fac... uneori impartasesc o stare de euforie de la cineva, alteori o jale adanca, sau o vrajmasie... dar nu intotdeauna identific persoana, este clar cineva in imediata mea apropiere, dar cred ca tine mai mult de intensitatea starii persoanei respective... nu am control total asupra lucrurilor astora, dar am descoperit ca pot sa ma "blochez" sa le mai simt, sa "fug" cumva din mine in reverie, pana la destinatie...

mi se intampla sa-mi vorbeasca cineva si sa ma uit la el ca o statuie... ma ia valu` deodata si nu mai sunt "aici si acum"...
dupa ce ma "trezesc", desi habar n-am ce a spus, stiu exact ce simte sau ce intentii are... cum? n-am idee, nu eu fac asta... si da, uimitor, ai spus aceleasi cuvinte cu care definesc eu asta "vorbesc ei prea tare in sinea lor"!! exact asa se intampla uneori, ei "vorbesc" clar si distinct, dupa care repeta cu voce tare...

nu mi-a placut la inceput cand am constientizat ca traiesc starile astea aleator, fara "mine"... dar acum incerc sa invat din ce mi se intampla... singura, fara indrumator...
cu copiii autisti simt lucrurile astea cel mai bine, si ei cu mine... ne "imbratisam" inainte sa-mi sara de gat, ne imbratisam cu sufletele, de cum intru in clasa...
nu stiu daca iti este cunoscut, dar acesti copii au o problema de afectivitate (ma rog, asa o numesc cartile, eu nu o vad asa), si nu accepta persoane noi in jurul lor decat dupa ani de zile, si numai anumite persoane... pe mine faceau copiii ciorchine dupa primele 2 saptamani de cand ajunsesem la centru... ei au perceptii dincolo de lumea fizica obisnuita, sunt "scannere" afective fantastice... problema (cred eu) este de exprimare a afectului, nu de traire sau intensitate a lui...

da, daca stau sa ma gandesc, n-am invidiat sau urat niciodata pe nimeni... mereu mi-a fost usor sa iert si sa merg mai departe, pentru ca senzatia mea este ca "ne-iertarea" se "agata" de sufletul tau ca un balast, te tine din drum, iti incetineste cumva evolutia, ca un om care merge pe un drum cu doua ghiulele prinse de glezne...

shtevia, in punctul asta nu stiu ce sa te intreb, nu mai ajung eu mai departe... as vrea sa stiu cum se poate controla mai bine aceasta stare, cred ca asta m-ar ajuta sa avansez cumva... desi nu cred ca poti sa-mi raspunzi, pentru ca eu nu cred in algoritmi universali, ci in individualitate, si caile ei sunt singulare...

si mai cred ca deschiderea asta s-a intamplat datorita unei boli din copilarie... despre care poate voi povesti intr-un alt episod, in vreo alta conferinta...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
#87918 (raspuns la: #87773) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Resemnare? - de cosmina la: 16/01/2006 21:51:52
(la: Tehnici de resemnare)
Ma surprinde cum, de fiecare data cand am senzatia ca s-a umplut paharul, urmeaza o noua picatura, si alta, si din nou alta. Se-ntampla ca subiectul discutat aici sa coincida, din pacate, atat de bine cu starea mea prezenta, cu povestea a carei protagonista sunt.
M-am revoltat intotdeauna impotriva resemnarii, de multe ori am fost pe punctul de-a cadea, si uneori am si cazut in capcana in care multi ajung, de-a renunta, de-a capitula doar pentru ca unele palme pe care viata, sau mai bine spus, oamenii mi le-au dat au fost prea aspre.
M-am intrebat daca noi alegem singuratatea sau singuratatea ne alege pe unii dintre noi. Am renascut de cateva ori din cenusa, mi-am spus si mi s-a spus ca "nu poate sa ploua tot timpul", ca intotdeauna dupa nori voi zari si-o raza de soare, am stiut mereu ca nimeni nu poate trai singur, am simtit mereu ca m-am nascut din iubire si ca intaia mea menire pe lume este iubirea, fara ea m-am simtit seaca, pustie, si asta m-a facut mereu sa continui sa cred, am incercat sa nu las sa moara speranta..Am invatat ca foarte rar gasesti Oameni, si ca atunci cand se-ntampla, te poti considera norocos si trebuie sa lupti ca sa-i pastrezi langa tine. Si-atunci cand, dupa atatea picaturi amare in paharul vietii, ajungi sa intalnesti un astfel de om, al carui suflet vibreaza la fel cu al tau, si dintr-un motiv care nu tine de nici unul dintre ei, cum ar fi o boala, cei doi totusi nu pot fi impreuna..cazi din nou, si disperi...si te gandesti ca poate ar trebui sa te resemnezi..sau nu..?
Poate ca n-am invatat inca sa ma resemnez, poate sunt prea tanara ca sa fac asta...si nu stiu de ce-i viata atat de nedreapta si dureroasa de multe ori. Si-atunci incep s-astern cuvinte in fata unor necunoscuti, intr-un spatiu virtual, desi ma tem de patetism..dar oare ce poti face?
Renunti la cineva pe care stii ca nu-l vei mai intalni vreodata, pentru a te proteja, pentru ca stii sigur ca-n viitor vei suferi din cauza suferintei lui? Te resemnezi? Si-apoi, c-un suflet "ciuntit" te resemenzi a doua oara si alegi sa fii singur?Da, trebuie sa lupti, dar uneori devine prea greu. Da, ne putem bucura de gustul dulceag al atator lucruri marunte care dau farmec vietii, dar gustul celalalt, al iubirii pierdute, strigatul sufletului ce-are nevoie doar de ceva si cineva anume pentru a nu se ofili, acestea din urma devin mai puternice..
Poate ca-n clipa-n care te-ai resemnat, incetezi sa mai existi cu-adevarat, pentru ca-ti moare mare parte din suflet. Ar mai fi multe de spus, dar mi-as dori sa aflu si parerea voastra..

Italienii - de emporio la: 26/01/2006 19:42:32
(la: Romancele - neam de curve ??)
Intr-adevar Italienii au lipici la Romance si reciproca e valabila. Toate bune pana aici, ar spune unii...Ei uite ca lucrurile nu sunt chiar asa de roz.
Italienilor le plac Romancele pt ca sunt frumoase, ingenue, usor de cucerit, si mai ales economice,( "ieftin" e un cuvant prea dur)le fac economie bietilor Italieni ca sa le ajunga banutzii pt achizitionarea terenurilor de pe meleagurile noastre la preturi derizorii si de ras de cele mai multe ori. Partea proasta este ca pt marea majoritate a Italienilor ,fetele noastre sunt un fel de Thailandeze, profesioniste, avantajoase si cu servicii complete. Ma doare sufletul!!! Asta este cuvantul care poate sa exprime starea mea de spirit vis a vis de aceasta situatie...spuneam ca ma doare...ma dor toate: mandria de a fi femeie si mai ales Romanca, durerea ca acest sistem din Romania arunca efectiv fetele noastre in bratele disperarii, in asa fel incat sa devina slugi sexuale ale multor occidentali, si nu femei adorate sau iubite. Nu vreau sa ma gandesc care e pretzul pe care-l platesc ele in umilinta, ma ingrozesc la gandul ca multe sunt fragede si pot ramane schilodite sufleteste pe viata(cu exceptia celor "de meserie" dura)...dar asta este o alta latura si nu vreau sa dezvolt acum, tocmai pt ca este prea complexa si necesita o dezbatere ampla. In concluzie: Nu am nimic impotriva relatiilor mixte, indiferent de religie natzionalitate sau orientare sexuala, dar am un cui impotriva celor care se cred privilegiatii soartei si-si bat joc de Romance (chiar si de Romani) tratandu-le femeile ca pe negresele de pe plantatii, pt ca de cele mai multe ori tot ele cad vinovate avand reputatia si imaginea stricata de multe alte predecesoare aruncate tot de acelasi sistem bonlav, in noroi, in vartejul nemilos al pierderii demnitatii de femeie si respectului de sine. Nu intru in amanunte, ar mai fi multe de spus si referitor la diferentele de varsta pt ca multi dintre aspirantii la favorurile Romancelor, au varsta tatilor sau bunicilor fetelor noastre. Pana una alta cele din familiile defavorizate nu au prea au multe alternative, si pt unele chiar echivaleaza cu o sansa o astfel de gaselnitza adica un mosulica cu o masina de o pereche de ochelari, si cativa euroi in portofel sau pe credit card. Multumesc pt atenzie, atat am avut de spus!
carti de suflet... - de lullabye la: 26/03/2006 11:44:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cred ca in fiecare carte citita se gaseste ceva care sa ne marcheze, mai mult sau mai putin, existenta, sa ramanem cu o idee, o traire interesanta, care sa ne urmareasca mai apoi, de-a lungul vietii. Insa, sunt si acele carti deosebite, care ne impresioneaza puternic, cartile de suflet. Cartea mea de suflet, ramane pentru moment, inca nedetronata, "Alexis Zorba - Nikos Kazantzakis".
Salutari, Cri Cri! - de zaraza sc la: 19/04/2006 19:22:42
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Am avut ocazia sa simt ce ma ajuta...La servici s-ar putea sa pierd muzica si internetul...as reveni la starea aia...stii tu...acasa prea rar as reusi sa intru pe net sau sa ascult muzica...degeaba ascult clasica o data cu sotul sau rock cu fiica, desi unele imi plac, daca nu ascult muzica mea de suflet...
Internet inseamna prietenii de pe cafenea...deocamdata am internet explorer, dar messenger, nu...poate se va rezolva cu muzica, deocamdata e stearsa aici, dar o am acasa...Mai imi trebuie winamp free...media player...nu ma grabesc...toate la timpul lor...graba strica treaba...As vrea sa iubesc mai mult decit as putea...visele imi permit asta...dumnezeu e undeva in interior, peste tot...dar n-am fost educata sa iubesc decit o persoana...si pe dumnezeu nu pot sa-l string linga mine...

Daca as putea m-as duce pe munte cu cortul, sa stau acolo macar o saptamina...m-as simti mai bine...mi-as incarca bateriile...chiar si singura...sau depinde cu cine...daca ajung din cind in cind mi s-ar parea perfect...imi place mai mult muntele decit marea...

cere si ti se va da
#117947 (raspuns la: #117514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reply suflete pereche - de anja la: 04/05/2006 19:51:25
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
draga emily,

cat de bine te inteleg...aproximativ acelasi lucru mi s-a intamplat si mie. sunt casatorita (sunt impreuna cu sotul meu de 10 ani), si mi-am intalnit jumatatea. cel care mi se potriveste ca o manusa. cel care ma intelege, care intr-un timp scurt mi-a cunoscut sufletul, cel care imi este ca o picatura de apa. in acelasi timp insa, exista piedica despartirii de sotul meu, desi am avut deja cateva tentative. cu duritate, curaj si sinceritate. sotul meu ma iubeste neomeneste, trece peste tot, nu conteaza nimic altceva decat sa fie cu mine. ca nu ar putea trai fara mine. am avut parte de amenintari cu sinuciderea (le-am spus aminintari desi nu au fost exprimate drept amenintari, ci drept o consecinta inevitabila a desprtirii noastre), ceea ce de fiecare data m-a determinat sa ma intorc, neputand sa nu ma uit in spate la ce las. Exista si din partea mea o dependenta, un atasament fata de sotul meu (dupa 10 ani ar fi ciudat sa nu existe in conditiile in care ma iubeste ca un nebun, imi face toate poftele si nu a fost o relatie cu probleme) care nu ma lasa sa plec spre iubirea mea, spre sufletul meu pereche. In momentul asta m-am intors la sotul meu, inarmandu-ma cu resemnare. resemnarea unei vieti bune, in care as primi dragoste pana la sufocare, dar eu nu as putea da decat raceala. el este acolo, si ma asteapta. iar eu vreau sa ma duc. sa imi implinesc fericirea, sa pot sa iubesc si eu. sa fiu cu cel care m-ar implini ca femeie. dar....sotul meu nu accepta o despartire. dragostea lui a dat in dependenta obsesiva. si este convins ca numai el ma poate face fericita, si ca ma va face. daca as pleca brusc de acasa fara sa ma uit in urma, l-as avea pe constiinta toata viata. mai vroiam sa mentionez ca familia mea a luptat in cel mai josnic mod alaturi de el si impotriva mea. il sustin, il iubesc pe el, ma considera nebuna, manipulata, vrajita, ca imi distrug viata...

in ceea ce priveste situatia ta, desi nu am prea multe amanunte, sfatul meu este sa te duci sa iti gasesti fericirea alaturi de cel cu care esti menita sa fii impreuna. Du-te si implineste-ti sufletul. nu trai o viata de resemnare, de regrete si de renuntari. poate ca in cazul tau se poate. eu inca sper ca si in cazul meu se va putea. dar lupta! nu renunta! nu renunta la fericirea ta!
#120238 (raspuns la: #120123) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anitzasmile la: 09/05/2008 21:27:40 Modificat la: 09/05/2008 21:34:39
(la: cafeneaua.com - jurnal colectiv)
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17339/epilogul-unui-jurnal-care-n-a-fost-scris-niciodată/1

astazi mi-a placut de mine fiindca am reusit sa fac si eu o fapta buna in cafenea.si cu aceasta ocazie vreau s-o parafrazez pe sancho spunandu-i ca efectul e reciproc.starea mea de spirit e grav afectata pana la noi schimbari in bine, iar mesajul ei a fost ca un balsam pt suflet.

uitam.imi place mult si faptul ca atmosfera pare mai destinsa, intalnirea cafegiilor si dorinta sustinuta de-a se repeta experienta e ca o pata de roz si lila si alte culori pastelate pe fondul destul de intunecat a ce a fost pana acum.
*** - de Roman Haduch la: 07/06/2008 18:57:33
(la: Lumea asta rea***patparadscha)
"Ati fii capabili sa omorati pe cineva pentru o piatra care-ar valora cateva milioane?" dar pentru ce altceva sunteti capabili sa omorati pe cineva_?
"
Eu sunt capabil sa decapitez o pasare pentru a imi hrani familia dar presupun ca intrebarea ta se refera la uciderea unui alt om. Poate pentru o piatra nu suntem capabili de astfel de gest insa pentru un fum de tigara suntem capabili sa ne punem in pericol propriile vieti si viziuni, nimic nu conteaza mai mult decat satisfacerea satisfactiei. Pot fi oameni care sa dispuna asasinate daca pentru ei piatrea va conta cel mai mult. Pentru un pahar de palinca m-ai strivim cate un ficat,si mai dinamitam vreo relatie conjugala, mie imi place sa beau restul nu conteaza, spun unii.
....
Astazi multi copii amaratzi nu stau cu o eugenia in mana ci cu punga cu aurolac iar noi, trecem pe langa ei si ii numim marginalizati sau cine stie cum m-ai nejustificam comlicitatea cu Acela care ii vrea morti si apti sa omoare nu"Visul este aventura saracului,o duioasa nebunie care insufleteste."entru un safir ci pentru un gest interpretat gre;it de mintea intoxicata.
Ma doare, ma cutremura, ma face sa plang starea mea de neputinta cand in zile, cum este cea de astazi, vad cate un tiganus mic,cu cate o punga cu aurolac in mana. Am incercast sa vorbesc un pic cu un astfel de om si am ainteles ca sunt intr-un vartej in care percep ca ei nu conteaza pentru nimeni ca nu exist anici o persoana carora sa le pese de ei . Poate lui Vanghele. "Nu consta oare,in a reincepe,a parasii toate rautatiile din lume si a vedea adevarata viata? " Asa este . Inca odata felicitari, "Daca ma rog la Dumnezeu,ma rog ,pentru ca sant convins ca exista." Esti crestin?
"i-mi vine sa rad,penru ca eu stiu cat mai am de trait si mai stiu ca pentru a-mi pastra moralul,trebuie sa traiesc si sa suport orice!Mai am o bizaterie!culmea este ca stiu cat traiti voi!oamenii care traiesc in aceiasi generatie cu mine!) " spune mi si mie ce crezi ca sti, te rog si iti multumesc.
"Oare japonezii ,sant tot asa de rai si egoisti ca noi?
Oare si acolo se fura,se injura si se omoara intre ei? "
Sigur ca si japonezii sunt rai.
Felicitari pentru textul postat.
referitor la "Visul este aventura saracului,o duioasa nebunie care insufleteste." pare o propozitie cu miez insa , cu deosebit respect , iti trimit si gandul meu care imi sopteste ca Visul te entuziasmeaza si te poate motiva fiind o mare bineuvantare . (visul de la Doamne-Doamne si nu Acela de la halucinogene). Eu stiu ca poate dura ani pana cand un vis frumos sa poposeasca in portul asteptarilor tale si sa iti lumineze sufletul prin impliniri. Suntem saraci nu atunci cand nu ne amintim visul la trezire ci atunci cand nu visam.
si da si nu in acelasi timp - de sergio_leonardi la: 16/09/2008 13:23:25
(la: dragostea la distanta este posibila?)
prietena mea cu care am fost impreuna aproape 3 ani a plecat in italia unde lucreaza pe un post foarte bun si face cariera iar eu am ramas aici pentru ami termina facultatea si au trecut deja 2 ani aproape de cand a plecat
si inca o iubesc enorm si ea ma iubeste dar gesi vorbim mereu la telefon si net si am fot la ea in vacanta si ea a fost aoco in concediu eu nu voi merge in italia ca cu meseria mea nu fac nimic acolo si ea nu va venii inapoi pt 5 milioane pe luna si am invatat sa iubesc la distanta si sa sufer mereu si sa plang tot timpul iar ea e la fel
nam mai fost capabil sa am o alta relatie pur si simplu nu se leaga si si ea e singura si vrem sa iesim din iubirea asta
am trait toata gama de emotii si sentimente care poate exista si toate pozitionarile iubirii toate depresiile posibile incat cred ca cioran e tatal meu si nu am gasit nici o rezolvate
sinuciderea sau moartea nu pot oprii iubirea
am cautat atatea cai de a nu o mai iubii si nu am reusit
si doare aceasta singuratate surda incat deja mia devenit o a doua natura
am incercat sa iubesc alte fete si tot la ea ma gandesc
mam resemnat de multe ori si iubirea a tzashnit din nou,am uciso in mine si tot reinvie invicibila si imi insulta mereu orgoliul si inteligenta
de cate ori nu am fugit de a mai simtii ca iubesc si de tot atatea ori ea ma facut sa alerg dupa ea
intrun final am realizat ca iubirea face ce vrea si nimeni nui este stapan ci ea ne stapaneste pe toti ca e in stare sa dea foc unui univers si tot nu iar ajunge ca isi bate joc de noi pt a ne invata sa ne purtam frumos cu ea
si de fapt ma facut sa uit tot si sa memorez tot
dar eu sunt tot aici si prietena mea e tot acolo si eu o iubesc pe ea dar nu mas duce acolo si ea ma iubeste dar nar venii inapoi si am ajuns sa cred ca nu ne iubim si ca eu nu o iubesc ca e o iluzie ca sunt un mare prost sa cred in ceea ce simt
dar si asta tine o perioada si totul se schimba dar in bine rareori
si te inveti cu raul si incet incet raul devine tot mai mic pana nul mai observi
timpul e pierdut batranetea ia loc tineretii si te bucuri ca ai ramas intreg si sanatos si nai innebunit inca de tot
iubirea devine anomalia spasmodica a vietii iti spune ca inca traiesti
pana la urma mam calmat: ea e prietena mea de suflet iubirea vietii mele
dar sa iubesti pe cineva nu inseamna ca te vei si casatorii sau vei fii impreuna
iubirea e iubire ea cere doar iubire si se implineste prin iubire atat si nu cere mai mult dar nici mai putin
of of - de dumbo la: 29/05/2009 12:33:24
(la: Cand nu mai stii cine esti)
mereu m-am intrebat de ce ne sperie dragostea, in prima faza...

cred ca esti foarte speriata si e firesc.pt noi, cele care tindem sa controlam totul si chiar credem ca e posibil, orice simtim involuntar, incontrolabil, ne bulverseaza, ne zdruncina axa in jurul careia gravitam si care, de fapt, nici macar nu exista, e doar in imaginatia noastra.

cautarea sinelui este un proces laborios si de lunga durata.cel putin asta am concluzionat eu dupa ce ani de zile am cautat, aproape inconstient, adica datorita felului meu de-a fi si a pierderii tatalui, raspunsuri la intrebari dificile chiar si pentru cei mai intelepti ca mine.

sa te cunosti pe tine insuti cred ca e cea mai dificila chestie :).eu inca descopar, cu toate ca ma apropii deja de a doua tinerete, adica prea multe n-ar mai fi de aflat.aiurea.se intampla lucruri...multe.unele lucruri simple, obisnuite, altele legate de qi gong, altele legate de starea mea sufleteasca, mentala.unele imi dau o stare de bine, altele ma fac sa fiu mandra de mine, iar altele ma sperie cumplit de tare.

in ce parte sa apuci cand nu mai stii cine esti?exista o singura directie: tot inainte.te poti cunoste prin prisma trecutului, in masura in care-ti amintesti situatii, trairi sau orice altceva iti poate oferi un raspuns sau deschide o cale spre cunoastere sau prin observarea permanenta a ce se intampla cu tine de acum incolo.da ai sa obosesti ca naiba si ai sa uiti sa traiesti.

poti incerca tot felul de tehnici, eu stiu, venite din partea unor persoane 'competente' (observa ghilimeaua), dar s-ar putea sa te bulverseze si mai tare (cum deja se observa cumva)...

sau poti invinge panica prin care treci, accepta ca schimbarea face parte din viata noastra, deschide-te noului, chiar daca asta inseamna sa-ti redefinesti propria fiinta, poate ca acum e momentul TAU, poate ca acum trebuie sa afli...ce anume?cu siguranta vei sti la momentul oportun.

in privinta faptului ca te-ai indragostit de alt barbat...n-am crezut niciodata intr-o singura dragoste.atat timp cat fiinta umana e supusa transformarii, cu tot ce presupune acest proces, mi-e imposibil sa accept ca o persoana poate trai toata viata cu sufletul prins ca-ntr-o panza de paianjen.si, DIN NEFERICIRE, viata mi-a demonstrat ca am dreptate.iar dragostea e unul din putinele sentimente care ajuta mult in descoperirea sinelui :)...

nu te incurajez sa traiesti un lucru interzis, ci doar sa accepti ce se intampla fara sa te sperii si fara sa crezi despre tine lucruri inutile, cum ar fi partea cu depersonalizarea.face parte din firea umana sa ne indragostim.iar pasiunea pe care ai trait-o doua saptamani cred ca e cel mai bun lucru ce ti se putea intampla.n-ai idee cat bine face sistemului nervos, cardiovascular, hormonal...:))).vorba cuiva drag: 'te face sa simti ca traiesti, nu-i asa?' :))).

cam asta mi-a venit sa-ti spun in prima faza.de bucurie ca s-a amanat un examen am venit pe aici si chiar ma bucur :)).
Circula pe net... - de Baby Mititelu la: 26/11/2010 08:24:45
(la: S-a dus omul...Va ramane Poetul)

…ultima poezie scrisa in agonie de Adrian Paunescu si transmisa in e-mail
> unui amic din diaspora…Noiembrie 4, 2010 !!!
>
> Eu recunosc ca am facut greseala
> De a slavi prea mult conducatorul
> Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante):
> Partidul, Ceausescu si Poporul.
>
> Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care
> L-am criticat si-am insuflat dorinta
> De libertate, bunastare si schimbare
> Subtil, necenzurandu-mi constiinta.
>
> Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta
> Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese
> Periclitandu-mi starea, familia si casa
> Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse.
>
> De-aceea spun ca ultima dorinta
> Sa ma iertati de v-am gresit vreodata
> Si-mi fac adanc proces de constiinta
> Caci nu e om pe lume fara pata.
>
> As vrea ca sa raman in mintea voastra
> Doar un poet ce si-a iubit mult tara
> Ce a descoperit si slefuit talente
> Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.
>
> Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama
> Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie
> Nu m-am dezis de clasa proletara
> Si am simtit ca am o datorie,
>
> De a starni in mintea tuturora
> Si mai ales in suflete de tineri
> Ca nu suntem o tara oarecare
> Si-avem destin maret si vom fi liberi.
>
> Cand noi cantam in salile-arhipline
> Si recitam pe voci de milioane
> Visam la Marea noastra Romanie
> Si va-ndemnam: Treceti batalioane!
>
> Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat
> Ca n-am putut opri din cale vremea
> Sa vad autostrada prin Carpati
> Din Chisinau-Arad cu via Tebea
>
> Sunt unii care ma lovesc si-acuma
> Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare!
> Cuvinte grele-arunca, nesimtire
> Si toti vor ca sa cada in picioare
>
> Eu va privesc de-aici de sus, cu mila
> As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate
> Se rasuceste Stefan in morminte
> De-atata ura, pizma, nedreptate.
>
> Imi este jena, sila….chiar ma bucur
> Ca am plecat de-acolo, dar ma doare
> Cand vad valori, talente, caractere
> Ce-si fac familiile peste hotare.
>
> Ce sa va spun, romanii mei de bine
> Ce-aveti sfiala, bun simt si onoare
> Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte)
> Nu lasati tara calcata in picioare.
>
> Nu plecati capul, tine-ti pieptu-n fata
> Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni
> Sa va claditi cu totii alta viata
> Mesaj catre romani de pretutindeni!
>
> Sa iei aminte tara mea de suflet
> Ia atitudine si da raul afara
> Unde s-a dus Granarul Europei
> Banala tara-industrial-agrara.
>
> Sa iei aminte tara mea de glorii
> Cu patima iti spun din nefiinta
> Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte
> Pe munca, educatie, credinta.
>
> In timp ce va imbarbatez de-aicea
> Din ceruri si din sfere tutelare
> Vad iarasi vorbe grele prin ziare
> Pe forumuri, pe la televizoare.
>
> N-am omorat pe nimeni niciodata
> Nici cand murim nu ni se mai da pace
> La toti gasiti cusururi si reprosuri
> Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace.





Sa fie doar un "joc" divin?! - de Madalina la: 15/11/2003 11:22:20
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Daca viata se reduce la doar un mare test de credinta din partea lui Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu nu face altceva decit sa joace un fel de joc dur "al sortii si al mortii" dupa spunea un scriitor.
Dar ma intreb, pt. ce acest test, cind majoritatea dintre noi il picam? Nu chiar El spune: "ingusta e cale si putini vor patrunde"?
Citi dintre noi cer un asemenea test? Citi dintre noi ar mai cere inca o viata in asemenea conditii?
Oare chiar asa, viata sa se reduca doar la suferinte determinate de "testele" divinitatii? Joaca Dumnezeu un fel de sah cu noi, numai dupa cum ii place?
Caci, daca ar fii asa (Doamne fereste!)inseamna ca va conta doar ce vrea El si nimic din ce aspir eu! Si atunci unde e libera vointa, daca totul e limitare, frustrare, obedienta?
Pai noi oricum suntem slabi... Dumnezeu tocmai aici se reveleaza in neputinta noastra...Steinhardt spunea "ajuta Doamne neputintei mele"...
Si mai e ceva sunt foarte multi oameni carora putin le pasa de Dumnezeu, de dumnezeire si de credinta, si crede-ma sunt f. bine si fericiti! Asa dupa cum sunt si foarte multi oameni care au facut din cautarea lui Dumnezeu sensul propriei vieti, insa au o viata mizera si nenororita rau!
Avem injur mozaicul complet de situatii!
Eu totusi cred ca viata e mai mult decit un test divin, ca eu insemn ceva, cit de mic,mititel in ochii lui Dumnezeu, ca El ma aude cind strig catre El si pot prin rugaciune, credinta si purtare sa schimb macar un pic din starea mea de "pion" in jocul divin...!!
#4310 (raspuns la: #570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hello anonimule :) - de (anonim) la: 11/12/2003 13:19:35
(la: Lucrul la stat. Statul francez.)
Sunt multe lucruri pe care le apreciez in CA , multe lucruri pe care le admir,CA este tara mea de suflet asa cum este cu bune si rele.

In acelasi timp am dreptul sa privesc cu ochi critic ceea ce vad in jururl meu, iar nu sa ma mentin dind din cap ca o oaie la toate cele ce guvernul CA le sustine.Fiecare are dreptul la o parere si eu si tu, toata lumea.
Fara un ochi critic viata ar fi mult mai trista si fara sare si piper.

Nota bene: pasapoartele nu se elibereaza in 5 zile, ci in 10 zile lucratoare.Asta doar pentru informatia ta.

Anonimule....o dai anonima si nu o semnezi, pai cum vine asta? Nu zicea al nostru Caragiale:

"o dam anonima...atunci o semnez...."(hei daca am gresit citatul nu ma rupeti in bucati)
#6436 (raspuns la: #6431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"verdele primaverii" sau tot: buna... - de belazur la: 04/03/2004 19:36:36
(la: Poveste de decembrie)
Bunica iubea florile. Aproape la fel de mult ca pe noi, nepotii ei... Cand a scris "usoara, maica, usoara,/ c-ai putea sa mergi calcand/ pe semnitele ce zboara/ intre ceruri si pamant...", Vieru s-a gandit probabil la bunica mea: descrierea exacta, portretul-robot al bunicii mele... Trebuie ca s-a trasnformat in noianul de flori care a acoperit fereastra, casa, drumul pana la biserica, pana la cimitir, cimitirul... De atunci imi sunt altfel dragi florile... De fapt totul are alt sens, parfum, culoare de atunci... Nu stiu de ce as vrea sa se schimbe "starea mea de spirit". Sunt lucruri ireversibile, pe care trebuie sa le primesti asa cum primesti "vedrele primaverii". Dimpotriva, cred ca ar fi trist sa uit, macar pentru o clipa, ca bunica va inflori si anul acesta, si la anul, si peste zece ani, si atunci cand eu nu voi mai fi...

Frumos din partea lui tweety sa scrie asa si sa nu ma lase sa uit...

#11373 (raspuns la: #11343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The child in all of us - de Little Eagle la: 26/05/2004 15:03:14
(la: Viata e o joaca)
Draga si scumpa sora,

Am 48 ani,caut intelepciunea,poate uneori sunt mai matur,dar de cele mai
multe ori sunt copil,I'll Be forever un teenager.Chiar si la 70 ani,daca apuc acea varsta,depinde cum imi e scris de soarta.
Sotia mea ma considera a little boy,dar si ea se comporta ca un copil mereu si avem intre noi tot felul de vorbe si fel de comportament ca de copii si parerea mea e ca este bine.
Trebuie sa fii ceea ce esti si sa faci ceea ce simti in viata.
Cine la varsta mea umbla imbracat doar cu jeans si poarta t-shirts cu jimi Hendrix,Ozzy Osbourne,Black Sabbath sau AC/DC,sau Who??Cu par lung in plus??
Asa vad lucrurile.Ai dreptate in textul tau.
Dar desigur ca trebuie in viata sa-ti asumi anume responsabilitati care nu apartin varstei copilariei,familie etc.

Cred ca cele mai frumoase momente din viata ce am avut au fost in copilarie
,nu te gandesti decat la joaca,nu-ti pasa de plati si datorii si credit cards.
la fel si in liceu sau la colegiu ori facultate.
dar personal inca pastrez in mine copilul ce am fost mereu.Cum poti sa-l alungi din tine?Ar fi nenatural firii umane.

E bine sa fii copil,inseamna sa razi,sa te joci sa ai prima iubire,sa ai cosuri pe fata,sa crezi ca devii matur...dar de fapt nu esti inca insa crezi ca esti mare stiutor si filosof al vietii.
E parte din viata un anotimp al vietii.
Iubeste primavara vietii draga surioara,bucura-te de ea in fiecare zi,traieste clipa,a trai din amintiri uneori e bine,alteori nu este.
Ai 24 ani,am fost si eu candva 24 ani si tot copil am ramas.

Cand iti scriu acum am din nou 24 ani,nu-i asa ca life is beautiful?
Te iubesc mult si te ador,esti sora mea de suflet,

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)



































Wake up people - de Little Eagle la: 26/05/2004 17:12:08
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Draga si scumpa Sora LMC,

Bush este un iliterat,un extremist religios,un megaloman,si in final un ignorant
care este manuit ca o marioneta de Cheney(realul...presedinte)si ..Renfeld(asa il numesc eu pe Rumsfield)ce era sluga lui Dracula.

Exista un film tare prost...al ...4-lea...din seria Omen,din pacate cu un f. bun actor,Sam Neil.El este mare acum si este desigur fiul lui Satan dar e si senator si urmeaza a fi presedinte al Americii....
Este o ironie a soartei,pt. ca Satan vine si amageste lumea,sub simbolul crucii
si crestinii zeloti cred in el...ironia zace si in scrisele Bibliei si crestinii zic chiar ei inca si azi ca sa ne ferim de diavol pt. ca ne va induce in eroare....

Bush este Damien.Ciudat nu?Toti crestinii aici il considera un om bun pt. ca ....
crede in Dzeu,merge la biserica etc.
Soacra mea il crede asa,o femeie onesta dar care ...niciodata NU a citit un ziar
sau vrea sa stie ce se petrece in lume decat ceea ce-i spune biserica ei(protestanta-baptista)sa stie citind zilnic Biblia(cred ca a citit-o de 1000 ori si tot nu a invatat nimic din ea)si o fituica data mereu de biserica numita The Evangelical.Este in aceiasi credinta cu Bush.

Bush NU citeste ziare,ci este briefed in mici texte din ziare si orice tv news,si doar ceea ce este frumos scris despre el,deja are in miini marea media din USA,tu ar trebui sa stii asta.
Oare nu-ti aduce aminte de un iliterat,megaloman si mereu periat,un alt dictator cu numele de Ceausescu?

Oriunde se duce are oameni anume care fac parte din public,Securitatea nationala,nu poti sa-l vezi pe o raza de 5 miles.Ce sa zic de demonstratii anti republicane....Va veni in NYC curand si primarul orasului(Bloomberg-republican)a interzis orice adunari ca demonstratii,ce urmau sa fie in Central Park!!!
Cica...se distruge iarba....!!!
La fel nu ai voie sa ai pancarte cu bat de lemn ori orice fel pt.ca-s considerate...arme....
La fel nu ai voie sa porti pe tine t-shirts cu vorbe impotriva presedintelui...
Dar ce ai voie atunci?Asa este considerata o natiune"democrata"in care ai avea cica,dreptul la libertate si a -ti spune opinia?

Nu trebuie sa votam pt. Mr. Bush!Nici Kerry nu-i perfect,dar e mai bine cu el decat cu Bush.
toata viata am fost democrat-liberal.Acest Nader,pe care eu il numesc ori
Darth Nader,ori Ralph Vader,mereu strica alegerile.E chiar un total incompetent.

Unde locuiesc sunt inconjurat de republicani,steaguri peste tot,am pus in geam in living-room si se vede din strada un afis pe care e scris"John Kerry for president"si un mic stegulet american.
Nu vreau ca Bush sa fie reales,va distruge total tara si altele inca.

In ceea ce priveste religia lui....este un ipocrit,Dumnezeu nu iarta pe ipocriti.
Draga mea surioara si iubita scumpa,tu faci cum consideri tu mai bine in judecata ta,asa cred si gandesc eu lucrurile,stam in cerc si fumam putin tobacco si ne spunem parerile,cred inca in libertate si intelepciunea omului.
sa ne gandim bine.Asa zic eu,asa cred,dar nu vreau ca Mother Nature sa sufere mai mult decat deja sufera,si nici noi.

Acum Bush vrea sa taie muntii in cautare de carbune.Taie din trupul Mamei noastre Natura,multi frati cu 4 picioare si cei cu aripi vor muri,la fel copacii si iarba,alti frati si surori,plang pt. ea si sufar.
Nu e necesar sa faci astfel de crima impotriva ei.
Oare tu ai face asa ceva mamei tale?Nu cred.Sa-i tai parul si sa o ranesti la sange?Eu nu cred.Esti sora mea si stiu ca sufletul tau este bun.

Bush si alti presedinti...toti republicani din trecut au incercat si incearca si azi sa cumpere de la confederatia de triburi indieni,The Black Hills,ofera peste 100 milioane de $ dar NU sunt de vanzare,e un loc sacru si a fost dat prin tratat indienilor cu multi ani in urma....adica vazi bine...da-le inapoi ceea ce a fost al lor de la bun inceput!
Nici pt. 100 miliarde de miliarde de $ acest loc sacru Nu va fi vandut!
Si de ce-i interesat Wasichu in Black Hills?Pt. ca exista mari depozite naturale de Uranium in acele dealuri!!!!!
La semnarea tratatului nu stia ce-i aia Uranium.

Tu faci cum crezi,indiferent de decizia ta,eu te iubesc si te voi iubi la nebunie,
cum pot sa nu te iubesc cand esti sora mea de suflet?

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)













































































Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...