comentarii

ecipament de spionaj de pus pe telefonul mobil caut


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
„Pozitia (...) prin care es - de (anonim) la: 16/03/2004 06:13:10
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
„Pozitia (...) prin care este incurajata federalizarea Republicii Moldova, va avea drept efect crearea unui protectorat rusesc in teritoriu. Prin urmare, unica parghie de a influenta modificarea acestei pozitii este formarea unei opinii publice puternice, care s-ar face auzita. Numai in aceste conditii, actuala administratie a SUA, care utilizeaza destul de frecvent notiuni de genul ‘democratie’ sau ‘societate deschisa’, va fi nevoita sa tina cont de toate parerile existente in societatea moldoveneasca.”
George Soros, Conferinta de presa la Chisinau, 21 octombrie 2002


„Since Putin was elected president in 2000, every major figure exiled or arrested for financial crimes has been Jewish. In dollars terms, we are witnessing the largest illegal expropriation of Jewish property in Europe since the Nazi seizures during the 1930s... These arrests must be seen in the contex of increasingly aggresive, military and extrajudicial actions in Ukraine, Moldova, the South Caucasus and Chechya”.
Bruce Jackson, The Washington Post, noiembrie, 2003


„The Bush administration has taken a significant step toward adjusting its policy to fit the reality of Russia’s recent anti-democratic and imperialistic behaviour. (...) Mr. Putin must see that his attacks on democracy in his own country and on the independence o his neighbors will ve resisted. If he pays no price, he will surely step them up”.
„A Stand on Russia”, The Washington Post, 4 decembrie, 2003


„Solutionarea conflictului transnistrean este importanta pentru viitorul cetatenilor Moldovei de pe ambele maluri ale Nistrului. Modelul de solutionare a acestui conflict trebuie neaparat sa intareasca independenta si integritatea teritoriala a Moldovei”.
Heather M. Hodges, Ambasador SUA in Republica Moldova, 2003


„Doctrina Putin” aduce Chisinaul pe harta geopolitica a lumii
Scena geopolitica a istmului Ponto-Baltic – spatiu teoretizat stralucit in perioada interbelica de un Simion Mehedinti - sau a Caucazului au trecut in umbra odata cu concentrarea privirilor lumii spre Afganistan, Irak sau criza israeliano-palestiniana. America este ocupata pana peste cap, prinsa in capcana unui razboi care readuce in memorie, periculos, Vietnamul, somata sa raspunda cu solutii conflictelor din Orientul Mijlociu sau sa reconstruiasca, din temelii, Afganistanul.
Spatii geopolitice cruciale – cum sunt Istmul Ponto-baltic sau Caucazul - pareau uitate de imperiul ghidonat de la Washington sau date spre gestiune altcuiva. Si unii s-au grabit sa profite. Putini au sesizat, in acest context, semnalele pe care Moscova le transmitea tarilor din zona si presiunile la care acestea erau supuse. La 19 septembrie, la Yalta, Moscova impune semnarea tratatului economic dintre Rusia, Ucraina, Belarus si Kazahstan in vederea creari „unui spatiu economic unic” – net favorabil Rusiei si in pofida dorintei celorlalti „parteneri”. La 29 septembrie, fortele maritime ruse au inceput construirea unui canal in stramtoarea Kerch din partea de nord a Marii Negre, aceasta insemnand, practic, o tentativa de preluare a controlului de la Ucraina a unei insule si a unui canal adiacent. Supus presiunilor Moscovei, presedintele Kucima accepta „negocierile” legate de canalul strategic de navigatie din apropierea Marii Azov unde se estimeaza ca exista importante resurse de titei. La 5 octombrie, in Cecenia, cu ocazia unei farse electorale evidente, Rusia instaleaza un guvern marioneta si isi asigura astfel controlul. La 9 octombrie, Presedintele Putin si Serghei Ivanov, Ministrul Apararii, au exprimat intr-o conferinta de presa comuna ceea ce este cunoscut sub numele de „Doctrina Putin”: Moscova isi rezerva dreptul de a interveni militar in solutionarea oricarui diferend din statele vecine si dreptul de a-si mentine conductele de petrol ce se intind din Asia Centrala si de la Munti Caucaz pana in Occident, chiar si – afirma Presedintele Putin – „acele segmente ale sistemului de conducte ce se afla dupa hotarele Rusiei”. Trebuie adaugata la aceasta prezenta in continuare a trupelor ruse si bazelor militare in Georgia, in ciuda acordurilor internationale: conform deciziilor summit-urilor OSCE de la Istambul si Porto, Rusia trebuia sa inchida bazele de la Vaziani si Gudauta in 2001 si sa negocieze cu Georgia inchiderea bazelor de la Batumi si Akhalkalaki. Patru ani mai tarziu, Rusia a inchis numai baza de la Vaziani si a refuzat, practic, sa negocieze altceva. In ceea ce priveste Republica Moldova, Rusia nu a respectat nici o decizie internationala privind retragerea trupelor si armamentului din Transnistria, mai mult, a facut si face toate eforturile diplomatice pentru „legalizarea” prezentei sale militare in Moldova si perpetuarea controlului asupra unui stat independent si recunoscut international prin sustinerea fatisa a Transnistriei, „o enclava de tip mafiot, sustinuta de armata rusa”, cu a denumit-o celebrul comentator american Z. Brzezinski. Daca adaugam aici implicarea serviciilor secrete rusesti in alegerile din Georgia si Azerbaijan, deci fraudarea acestora, sau presiunile din Abhazia pentru prezervarea intereselor rusesti vom avea un tablou aproximativ al actiunilor concertate ale „Noii Rusii” pentru impunerea dominatiei in Istmul Ponto-Baltic si Eurasia.
Toate acestea succesele diplomatice sistematice ale Rusiei lui Putin, veritabil „Petru cel Mare” al secolului XXI, s-au constituit in semnale de alarma pentru populatia (ne-rusa) a zonei, si nu numai, oripilata de ceea ce poate deveni „doctrina Putin” impinsa pana la ultime consecinte pe plan extern. In plus, expresia „doctrinei Putin” pe plan intern, respectiv ofensiva masiva si concertata a echipei lui Putin impotriva magnatilor rusi de origine evreiasca a alertat cercurile politice, economice si opinia publica din UE si, mai ales, Statele Unite. Cazul magnatului Mihail Hodorkovski (arestat la 25 octombrie de agenti mascati ai securitatii ruse din cadrul FSB, succesoarea KGB, care au luat cu asalt avionul personal al omului de afaceri), este cel mai faimos dintre ele.
Reactia nu a intarziat. Cand nimeni nu parea ca pune la indoiala marsul triumfal al Rusiei, iar unii comentatori se grabeau sa acrediteze un nou pact Rusia-America pentru a explica cumva timiditatea Administratiei Bush fata cu „doctrina Putin”, o serie de evenimente de proportii masive si consecinte majore incep sa se deruleze ca un mecanism bine pus la punct. Georgia, Ucraina, Lituania, Republica Moldova – si cine stie cine va mai urma! – au intrat, perfect sincronizat, in clocot politic si geopolitic. Cazul Republicii Moldova este doar unul dintre ele pe aceasta „mare tabla de sah” in care piesele se muta cu repeziciune de un jucator abil, consecvent si tenace. Grabita si fascinata, poate, de omul de otel de la Kremlin, presa a catalogat initial miscarile drept „manevre ale lui Putin” sau jocuri geopolitice ale Rusiei. S-au inselat. Cazul Republicii Moldova developeaza in mic filmul evenimentelor si dezvaluie, in spatele haosului aparent, o succesiune ferma si bine gandita de decizii si evenimente. In final, Rusia nu este regizorul sau papusarul din spatele scenei, ci, deocamdata, perdantul unui joc in care a crezut ca are toate cartile castigatoare.
Din pricina „doctrine Putin” si cu mana americana, Chisinaul revine, precum la cumpana anilor 90, pe scena geopolitica a lumii... Sa vedem cum.

Filmul evenimentelor. Uite Putin, nu e Putin...
La 17 noiembrie 2003, prin persoana lui Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, Moscova propune Chisinaului un Memorandum pentru solutionarea conflictului transnistrean. Textul, in esenta un proiect de Constitutie federala care facea intreaga Republica Moldova dependenta de Tiraspol, deci de Moscova, vine in continuarea unui sir de initiative pe aceiasi directie. Daca documentul ar fi fost semnat, s-ar fi petrecut acceptare de jure a dominatiei de facto a Rusiei in Republica Moldova. Parafarea documentului era dorita intempestiv de Moscova care vroia sa puna pe masa la Reuniunea OSCE de la Maastricht (1-2 decembrie) cel putin o „realizare” de politica externa, respectiv chestiunea transnistreana. Gestul grabit al rusilor a lasat prezumtivii parteneri – SUA si OSCE – perplecsi... Rusia isi aroga controlul exclusiv al unui spatiu pe care convenise, teoretic, sa-l discute si cu altcineva.
Federalizarea ca solutie a conflictului din Transnistria este o poveste mai veche in Republica Moldova, iar punctul de plecare este tot Rusia. Batalia a inceput, practic, in 1997, cu asa numitul Plan Primakov, dupa care Rusia a pus pe masa, cu mana OSCE, un „Acord” care a facut sa curga multa cerneala (textul s-a tiparit la 9 iulie in Moldova Suverana cu titlul „Proiectul de Acord dintre Republica Moldova, document elaborat de OSCE, Federatia Rusa si Ucraina”). Pentru a garanta succesul operatiunii, Moscova a trimis anul acesta un nou ambasador la Chisinau, nici mai mult nici mai putin decat amiralul Zubacov Iurii Antonovici, mana dreapta a lui Serghei Primakov in toate posturile in care acesta s-a perindat: sef al FSB-ului, Ministru de Externe, Prim-ministru etc. Un „greu” a carui numire indica limpede interesul major al Rusiei in zona. Ripostele la proiectul din 2002 au fost rapide si concertate. Societatea civila – ONG-uri, Uniuni de creatie, publicatii etc. - s-a mobilizat exemplar, discreditand proiectul, chiar institutia care l-a propus.
Ultimul episod in acest serial regizat de Moscova si perdant, deocamdata, este Memorandumul Kozak. Trimisul lui Putin vine la Chisinau cu o misiune precisa: sa aduca pe cei doi lideri, Vladimir Voronin si Igor Smirnov, la aceiasi masa, dispusi sa semneze documentul. Daca acest acord s-ar fi realizat, Presedintele Putin insusi s-ar fi deplasat la Chisinau pentru a asista la semnare...
Primele reactii par de bun augur pentru diplomatia rusa: Igor Smirnov anunta rapid acordul fata de Memorandum si accepta ziua de 25 noiembrie pentru vizita presedintelui Putin la Chisinau (data a fost confirmata oficial pe 23 noiembrie). Pe 21 noiembrie, Ministrul rus al Apararii Sergei Ivanov anunta la Moscova ca trupele rusesti vor sta in Moldova ca „garanti ai acordului federal pentru o perioada de tranzitie de pana la 20 de ani”. Desi Memorandumul nu fusese inca semnat...
Reactia societatii civile si a partidelor din Opozitie este insa prompta, coerenta si eficace. Manifestatiile din fata Ambasadei Ruse continua, in ciuda hartuielilor repetate, la fel ca si mitingurile de protest. Pe 19 noiembrie, liderii grupurilor parlamentare, Iurie Rosca (PPCD), Victor Stepaniuc („Partidul Comunistilor”) si Dumitru Braghis („Moldova Noastra”) au avut o intalnire cu Dmitri Kozak, in care reprezentantii Opozitiei si-au exprimat dezacordul fata de proiect; chiar si Stepaniuc, liderul fractiunii comuniste din Parlament, a declarat ca nu sustine toate prevederile Memoradumului. Pentru a da o alura europeana Memorandumului, Kozac a afirmat: „memorandumul si planul propus in format tripartit, elaborat in comun cu OSCE si Ucraina, sunt foarte asemanatoare, acesta fiind doar mai concret”. Ceva adevar exista aici, cu „nuanta” ca proiectul anterior din 2002 tot de Moscova fusese construit... Pe 20 noiembrie, Igor Smirnov adreseaza un apel populatiei din stanga Nistrului prin care sustine documentul si sugereaza, totusi, o imbunatatire: „In conditiile in care viitorul stat va fi unul demilitarizat, rolul dominant in oferirea garantiilor militare si a securitatii de stat ar trebui sa revina Rusiei, fapt ce ar merita consfintit in constitutia viitorului stat federal”. Luni, 24 noiembrie, Opozitia din Republica Moldova se reuneste intr-o sedinta a Mesei rotunde cu Statul Permanent, un mecanism infiintat la sugestia Consiliului Europei si menit sa reuneasca pentru dezbateri principalii actori politici de la Chisinau (treptat, initiativa a cazut in derizoriu pentru ca era sistematic ignorata de Partidul Comunistilor sau de alte formatiuni din Opozitie; sistemul intalnirilor a fost resuscitat cu aceasta ocazie). In absenta reprezentantilor Partidului Comunistilor, s-a infiintat Comitetul pentru Apararea Independentei si Constitutiei Republicii Moldova (CAIC) la care au aderat toate formatiunile de opozitie si toate ONG-urile, asociatiile sau uniunile semnificative de peste Prut si care s-a pronuntat, explicit, impotriva semnarii Memorandumului. CAIC a cerut o intalnire cu Presedintele Voronin caruia i-a solicitat sa ceara implicarea UE, a Americii, a Romaniei si Ucrainei in procesul de reglementare a crizei. Iurie Rosca (PPCD) a propus demararea unor actiuni ample si hotarate de protest incepand cu ziua de 25 noiembrie, ziua sosirii Presedintelui Putin la Chisinau.
In contrapartida, Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, a utilizat toate argumentele pentru a-l convinge pe presedintele Voronin sa semneze. Kozak a afirmat, ulterior, ca Voronin ar fi acceptat, ca ar fi promis ca va semna, dupa care si-a schimbat radical opinia. Voronin declara in timpul negocierilor cu emisarul rus ca: „Acceptarea proiectului de catre toate partile interesate va semnifica un inceput real de solutionare a conflictului transnistrean fara invingatori si invinsi, iar finalizarea cu succes a acestui proiect va putea fi comparata cu caderea zidului Berlinului”. In plus, Dmitru Kozak dadea garantii ca OSCE va sustine orice plan care va fi acceptat de partile implicate in conflict. In acest timp, Jaap de Hoop Scheffer, presedintele OSCE, nu avea nici o pozitie. Pentru a grabi decizia, Kozak a lansat urmatoarele promisiuni: retragerea rapida a munitiilor de pe teritoriu Transnistriei, anularea unei parti a datoriilor Republici Moldova catre Rusia (in valoare de 100 milioane de dolari), precum si alocarea altor 105 milioane de dolari, ajutor nerambursabil, destinat pentru stabilizarea economica, sociala si ecologica din regiunea transnistreana. In plus, ca o consecinta a vizitelor lui Kozak la Tiraspol, se manifesta primele gesturi de deschidere. Dupa ce Chisinaul a schimbat frecventa de testare a televiziunii digitale, lichidand inferentele operatorului de telefonie mobila din Tiraspol, Tiraspolul a inlocuit, la randu-i, bruierea frecventelor de telefonie mobila utilizate de Voxtel si Moldcell. De asemenea, Tiraspolul a anuntat ridicarea, cu incepere de la 21 noiembrie, a interdictiei de acces pe teritoriul Transnistriei, impusa anterior lui Vladimir Voronin si altor oficiali moldoveni. Voronin si-a exprimat satisfactia: „este un semn bun, un semn ca vom reusi sa realizam compromisul necesar”. In plus, a afirmat in fata corpului diplomatic de la Chisinau, ca daca Tiraspolul continua sa se manifeste in acelasi fel, Republica Moldova va propune ridicarea sanctiunilor de circulatie impuse conducatorilor transnistreni de UE.
Totul indica semnarea Memorandului, mai cu seama pasii concreti care s-au facut dupa 10 ani de stagnare. Din acest moment, insa, incepe, probabil, ceea ce ministrul de externe rus, Igor Ivanov, avea sa numeasca „implicarea unor tari in afacerile interne ale CSI, ca si in Georgia” (afirmatie emfatica si ridicola, caci Ivanov nu este ministru de Externe nici al CSI nici al Georgiei!).

(Fragment din articolul AMERICA FACE SAH-MAT RUSIA LA CHISINAU
- SAU CEA MAI MARE INFRANGERE DIPLOMATICA A MOSCOVEI IN RAZBOIUL PENTRU CONTROLUL REPUBLICII MOLDOVA , la:

http://www.studiidesecuritate.ro/stiri/news12.html).
#12157 (raspuns la: #12148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns catre Domnul Andre Morariu - de ema word la: 26/03/2004 00:02:11
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
Mi se pare corect ceea ce spuneti. Da, romanii ar trebui sa fie pusi in tema de catre autoritati ce sa faca in caz de atac terorist.
Aseara am auzit si eu la radio ca Statele Unite au hotarit sa retraga efective insemnate din Germany si sa le planteze ca baze militare in Romania si mai jos, in Balcani. Prin urmare, deja, de ieri sintem in mod clar si noi tinta a atacurilor. Insa teama mi/e ca autoritatile care se afla la guvernare, pornite pe ideea de a cistiga alegerile si, stiind ca aceasta chestiune a pregatirii populatiei in vederea unui atac terorist este o problema ce scade popularitatea, vor aplica din nou politica criminala a strutului, se vor preface ca problema nu exista sau o vor trata superficial, expunindu/ne in cele din urma tot pe noi, cetatenii, unor grave consecinte posibile plus anxietatea aferenta situatiunii.

Bine zis, ca trebuie sa pe pazim singuri. Cu ochii in patru, deci. Cu grija la ce face vecinul. Cu suspiciunea ca in ocice ghiozdan de scoala nu sint manuale si reviste sexy ci coscogeamite bombe de palstic cu comanda prin telefon mobil. Toate astea imi amintesc de vremurile impuscatului. Va trebui sa devenim din nou suspiciosi, de data asta in scop de aparare.
Of!

Sint, insa, si semne bune si imediat profitabile din venirea militarilor americani. Vecinii mai artagosi vor vedea de acum incolo ca nu e de saga. Iar mediile internationale de afaceri vor recepta un mesaj pozitiv, de siguranta a tarii, de confort(cit de cit) al investitiilor. Plus faptul ca de aici incolo insisi americanii vor fi mai direct implicati in viata noatra reala, vor avea despre noi informatii mult mai corecte decit pina acum, vor face servicii de imagine si de politica und economie Romaniei, angrenind/o sa depuna eforturi pentru a se impune intr/o lume la care pina mai ieri nici nu puteam visa noi, ca tara.

Prin urmare, iata ca sintem in fata unei schimbari care are si fatete convenabile, si fatete mai putin convenabile. Principalul este ca, in sfirsit, s/a produs SCHIMBAREA. Este cert acum ca vintul va bate de la VEST, cel putin pentru un timp consistent.

Iar Basarabia ? Ei bine, eu am inca impresia ca soarta Basarabiei poate suporta corectii interesante. Abia acum, fiind in mod clar vecina cu NATO, Basarabia s/ar putea sa fie auzita si de alte urechi iar vocea ei disperata sa faca posibile negocieri ruso/americane pline de surprize. Si nu zic decit Doamne ajuta! Cei de dincolo merita macar doua lucruri, dupa cit au tras: 1. sa fie ajutati sa iasa din mizerie 2. sa fie scutiti de purgatoriul bolsevic in care sint exterminati la ora actuala ca fiinta nationala. Daca vor mai veni si alte ameliorari, cu atit mai bine.


Cordial,

Ema Word
#12836 (raspuns la: #12811) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
helouuu - de Ivy la: 10/09/2005 09:53:06
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
se doarme?!?!

pentru un inceput de weekend bun va pun niste glume..bune:-)

10 motive pentru care te poti considera un ratat in Romania :

1. Nu-ti plac hohotele de ras ale lui Gigi Becali la televizate
in direct. Cand vorbeste Gigi pe post, restul e tacere. Romanii il
asculta pe Gigi vorbind despre fotbal, fisc, Coelho, securisti-comunisti,
ursi,oi, hahalere, zdrente. Gigi e in tot si in toate. Noi suntem multi si
prosti. Avantaj Gigi.
2. Nu esti la curent cu evolutia suvitei lui Basescu. Mai mult,
ai ratat privilegiul de a fi fost frizerul care i-a retezat-o. Degeaba iti
vine sa-ti smulgi parul de ciuda. Nu vei fi in stare niciodata sa pricepi ca,
uneori, soarta unei natiuni depinde de un fir de par.
3. Nu ai plecat niciodata "afara". Nu ai facut nici un Revelion
in Antalya sau Creta. Nu te-ai dus nici macar pana la Ruse sau
Debretin. N-ai nici macar un var de-al treilea plecat in Italia sau Spania. Hal de
european ce esti!
4. Nu ai vazut nici un episod din prima telenovela romaneasca,
"Numai iubirea".
De parca asta n-ar fi de ajuns sa fii un nimeni, habar n-ai cine e Papi si ce vrea el.
Ai trandavit cu telecomanda in mana, fara sa afli ca, peste noapte, s-au nascut primele vedete de telenovela autohtona. Jalnic.
5. Nu ai trimis niciodata vreun SMS la nici o emisiune
"interactiva"unde puteai castiga o groaza de bani. Atunci, ce nevoie mai ai de
telefon mobil daca nu trimiti SMS-urile unde trebuie?
6. Nu ai cerut iertare nimanui la televizor, nu ai facut nici o declaratie de dragoste,
nu ti-ai inselat niciodata nevasta, nu ai facut nici o surpriza nimanui, nu te-ai batut cu nimeni,
nu stii ce vor fetele, nu ai dat mana niciodata cu Mircea Radu. Nici macar nu stii ce numar
de inmatriculare are caravana dragostei. Pe ce lume traiesti, dom'le?!
7. Nu ai fost de vreo doi ani in Mall. Inca nu ai aflat ca acolo e noua Mecca a teribilismului vestimentar,
ca e "trendy" sa te foiesti intolit pe scarile rulante, chiar daca nu cumperi nici macar un nasture?
Unde naiba te duci, la biblioteca?
8. Nu te-ai dus niciodata la un hair stilist. Tot la frizeria de cartier te tunzi, ca un neica nimeni.
Ba mai si lasi bacsis la plecare. Esti atat de rudimentar!
9. Nu stii nici un refren din repertoriile lui Nicolae Guta,
Florin Salam sau Liviu Pustiul.
N-ai fost niciodata "Suparat, Doamne, suparat".Nu ai dusmani, nu ai femei, nu ai bani, nu ai masini,
nu ai aur, nu ai necazuri, nu ai oftica, nu ai dansatoare din buric pe masa din
bucatarie. Esti nasol, gagiule!
10. Nu ti-ai pus inca termopane, centrala termica, parchet
melaminat, aer conditionat,
usa blindata, monitor LCD, televizor cu plasma, jaccuzi. De ce nu locuiesti, dom'le, intr-o cutie de carton?
Hai ca-ti dau ambalajul de la Hummerul meu.
#71160 (raspuns la: #71158) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi-a plăcut - de gaga la: 13/09/2005 14:54:20
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
10 motive pentru care te poti considera un ratat in Romania :
1. Nu-ti plac hohotele de ras ale lui Gigi Becali televizate in direct. Cand vorbeste Gigi pe post, restul e tacere. Romanii il asculta pe Gigi vorbind despre fotbal, fisc, Coelho, securisti-comunisti, ursi,oi, hahalere, zdrente. Gigi e in tot si in toate. Noi suntem multi si prosti. Avantaj Gigi.
2. Nu esti la curent cu evolutia suvitei lui Basescu. Mai mult, ai ratat privilegiul de a fi fost frizerul care i-a retezat-o. Degeaba iti vine sa-ti smulgi parul de ciuda. Nu vei fi in stare niciodata sa pricepi ca, uneori, soarta unei natiuni depinde de un fir de par.
3. Nu ai plecat niciodata "afara". Nu ai facut nici un Revelion in Antalya sau Creta. Nu te-ai dus nici macar pana la Ruse sau Debretin. N-ai nici macar un var de-al treilea plecat in Italia sau Spania. Hal de european ce esti!
4. Nu ai vazut nici un episod din prima telenovela romaneasca, "Numai iubirea". De parca asta n-ar fi de ajuns sa fii un nimeni, habar n-ai cine e Papi si ce vrea el. Ai trandavit cu telecomanda in mana, fara sa afli ca, peste noapte, s-au nascut primele vedete de telenovela autohtona. Jalnic.
5. Nu ai trimis niciodata vreun SMS la nici o emisiune "interactiva"unde puteai castiga o groaza de bani. Atunci, ce nevoie mai ai de telefon mobil daca nu trimiti SMS-urile unde trebuie?
6. Nu ai cerut iertare nimanui la televizor, nu ai facut nici o declaratie de dragoste, nu ti-ai inselat niciodata nevasta, nu ai facut nici o surpriza nimanui, nu te-ai batut cu nimeni, nu stii ce vor fetele, nu ai dat mana niciodata cu Mircea Radu. Nici macar nu stii ce numar de inmatriculare are caravana dragostei. Pe ce lume traiesti, dom'le?!
7. Nu ai fost de vreo doi ani in Mall. Inca nu ai aflat ca acolo e noua Mecca a teribilismului vestimentar, ca e "trendy" sa te foiesti intolit pe scarile rulante, chiar daca nu cumperi nici macar un nasture? Unde naiba te duci, la biblioteca?
8. Nu te-ai dus niciodata la un hair stilist. Tot la frizeria de cartier te tunzi, ca un neica nimeni. Ba mai si lasi bacsis la plecare. Esti atat de rudimentar!
9. Nu stii nici un refren din repertoriile lui Nicolae Guta, Florin Salam sau Liviu Pustiu. N-ai fost niciodata "Suparat, Doamne, suparat".Nu ai dusmani, nu ai femei, nu ai bani, nu ai masini, nu ai aur, nu ai necazuri, nu ai oftica, nu ai dansatoare din buric pe masa din bucatarie. Esti nasol, gagiule!
10. Nu ti-ai pus inca termopane, centrala termica, parchet melaminat, aer conditionat, usa blindata, monitor LCD, televizor cu plasma, jaccuzi. De ce nu locuiesti, dom'le, intr-o cutie de carton? Hai ca-ti dau ambalajul de la Hummerul meu.

P.S. trist dar adevărat
Coperta National Geografic Romania (Iunie 2006) - de Cristi.Radu la: 13/06/2006 19:55:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Marturisesc ca am simtit mai mult un impuls motivat de sentiment decat de vreo cugetare riguroasa cand m-am hotarat sa fac un mic comentariu legat de ultima coperta NG. In definitiv probabil ca nu va interesa prea mult pe nimeni (decat probabil minoritatea din care fac si eu parte).
Sa nu ma intelegeti gresit: nu sunt un puritan sau habotnic, ultraconservator ortodox sau mai stiu eu ce. Insa ca sa o scurtez, da, e-adevarat ca m-am simtit putin jignit de colajul de pe coperta (Hagi cu mana pe inima deasupra unui grup de preoti catolici, cu supra-titlul: "Fotbalul, noua religie" sau ceva de genul).
Sunt sigur ca persoanele care sunt reprezentate in acest mod ar avea ceva de comentat si ma indoiesc ca redactia a cerut permisiunea pentru aceasta asociere (nu stiu daca cei care au facut aranjamentul in redactie au habar ca intamplator in poza respectiva se afla taman ambasadorul Vaticanului in Romania basca capul Bisericii Catolice Romane).
Sa fim intelesi: sunt de-acord ca nu trebuie neaparat ceruta permisiunea pentru fotografierea unui subiect public. Nu condamn fotografii ci cei care se ocupa cu colajele astea prin redactii.
Nici din punct de vedere tehnic nu mi se pare cine stie ce, parca e lucrat de un amator care a pus pentru prima oara mana pe un program de genul QuarkExpress sau mai stiu eu ce folosesc. E taiata o bucata din poza arhetipala cu Hagi si dat copy-paste parca la o prima poza cu preoti gasita pe un harddisk. Rezolutia e la pamant, cu mult sub standardele NG (ala din afara) si nu stiu de ce dar aerul imaginii e acela al unei poze facute pe telefonul mobil (unde rosul are niste nuante albastrui sau ceva de genul).
Infine, din punct de vedere semiotic (atat cat ma pricep ca n-am urmat o scoala in acest sens) mi se pare un artificiu de 2 lei sa pui un titlu de genul "Religia numita fotbal" cu Hagi avand mana pe inima dar sa mai si adaugi si niste preoti pe undeva pe acolo, sa fie, asta in cazul ca nu am inteles chestia cu "Religia". Am inteles, nu-i nevoie sa mai repetati. Ce urmeaza? "Istoria geamurilor temopane" cu un copy-paste la o poza cu Neagu Djuvara rasfoind o carte pe a carei coperta sa scrie mare "Istoria Romanilor" sau ce?
Initial am crezut ca mai e un articol despre catolicism dar nu, insertul are singura menire de a sustine inca o data idea de "Religie" in cazul in care nu ne-am prins din titlu.
Ma rog, am spus ce am avut de spus, imi cer scuze ca am fost poate cam inflacarat sau daca am sarit cumva calul. Citesc deseori NG insa de data asta mi-a sarit in ochi coperta asta, si nu la modul pozitiv.

In alta ordine de idei, puteti sa ma vizitati pe cristiradu.blogspot.com

Nu e cine stie ce si adevarul e ca am destul de putin timp pentru a sustine un blog asa cum asi vrea. Incep sa ma gandesc serios la o pagina web normala. Blogurile mi se par prea imprastiate cand vine vorba de a prezenta imagini in mod coerent.

Cris
paranoia e o boala - de donquijote la: 13/08/2006 17:39:38
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
cateva sfaturi pentru paranoici - pentru a scapa de sub urmarirea lui 'big brother' trebuie respectate cateva reguli foarte simple:
1. nu folositi carti de credit sau echivalente (portofel electronic)
2. nu intrati in institutii care au supraveghere electronica (banci, magazine mari, aeropoarte sau terminale de granita, etc.)
3. nu scoateti carnet de conducere; intersectiile si soselele sunt supravegheate. la fel si carnetul cu poza e 'inregistrat' electronic.
4. nu folositi pc legat in vreun fel de internet.
5. nu folositi telefon mobil. poate fi localizat in cateva minute, chiar daca e inchis (cele mai noi).
in mod practic inseamna sa fi homeless traind din ajutor social sau cersit in orasele mari sau sa te sui pe varf de munte sa pazesti oile, desi si acolo te pot vedea din satelit.


am fost de curand in usa. la frontiera esti fotografiat si ti se iau amprentele. banuiesc ca daca cineva ma cauta, ma putea gasi in cateva ore (crte de credit la hotel, trecerea prin aeropoarte, etc.).

si acum la modul serios: nu e nevoie de nici un chip. si cu tehnologia existenta poti fi gasit in cateva ore. daca te cauta cineva. si ca sa te caute trebuie sa dai autoritatilor un motiv, adica sa te ocupi cu chestii ilegale. banuiesc ca asta-i sperie pe unii. :)

in germania si italia a fost o poveste cu niste 'arestari' de suspecti el kaida efectuate de cia ocolind autoritatile locale. povestea a transpirat, ziarele au facut scandal si autoritatile s-au pus pe cercetat. cam intr-o saptamana (poate ceva mai mult) au reusit sa refaca traseul agentilor, sub ce nume au intrat in europa, pe unde au umblat, ce-au cumparat, ce sie-uri de internet au vizitat, etc. asta dupa 2 ani, in conditiile in care persoanele in cauza erau agenti bine antrenati ai cia.

intr-adevar, cine are intentii criminale trebuie sa fie foarte atent.

in rest e vorba de o boala.

interpretarile 'apocaliptice' si cautarea cu orice pret a adevarului bazat pe texte scrise in 'transa' e o manifestare a bolii. :)

cica chiar daca nu esti paranoic 'big brother' te urmareste.
funny - de proletaru la: 28/12/2007 10:03:49 Modificat la: 28/12/2007 10:27:58
(la: De sfarsit de an:))
cea mai tare farsa.... da, am facut-o si pe asta si era sa se termine prost...
povestea: am primit de la un coleg de club un mail in care eram anuntat ca trebui sa astept niste irakieni care calatoresc cu doua Mercedesuri, in vizita in Romania. textul suna foarte realist si oaspeti vin de pretutindeni din alte cluburi (e vorba de o organizatie internationala). era atasata si o poza ca sa ii putem recunoaste.... evident, vazand poza, realizai ca e o gluma (doua camioane Mercedes pline cu refugiati calatorind prin desert). bag la cap si imi vine o alta idee nastrusnica: unul din colaboratorii nostrii e un fost irakian care traieste in Ro de vreo 30 de ani. ii scriu sefului care era in delegatie la Bucuresti, mail (era la un client si stiam ca e online): "vezi ca m-a sunat X si te roaga sa ii astepti niste rude care vin din irak si care nu cunosc limba si nici drumurile. te intalnesti cu ei in parcare la Carrefour Ploiesti la ora 14. iti atasez o poza cu ei ca sa ii recunosti, vin cu doua Mercedesuri."
pana aici totul e ok.
seful meu e online ... dar de pe mobil. citeste mailul dar nu poate sa vada poza (cheia glumei) pe telefonul mobil. la 14.30 ma suna disperat ca sta de o jumate de ora in parcare la Carrefour si nu a venit nimeni. noi ne spargeam de ras prin birouri (gluma fusese pusa la cale de intreaga echipa) gandindu-ne ca asta nu s-a prins de gluma. nu ne-am gandit insa ca daca nu vede poza, textul o sa il induca in eroare.
dupa o ora apare sefu' si ne gaseste pe jos de ras. aparitia lui a facut ca hohotele de ras sa se auda pana peste drum. cu cat privirea lui era mai nedumerita, cu atat radeam mai crunt.
dupa ce a vazut poza, doua ore a ras in continuu.
desi au trecut 3 luni de atunci, inca se mai glumeste pe tema "cum e asfaltul in parcare la Carrefour?"
ma gandesc ca daca va veni vreodata vreun irakian, pe ala nu il va astepta nimeni.
o alta faza misto am avut-o la un interviu pentru brand manager al inceputul anului. venise o tanara la interviu, tare timorata. CV-ul era foarte bun si hotarasem sa intervievam. pprezenta ei ne-a dezamagit insa profund: necooperanta. am incercat toate strategiile posibile sa destindem atmosfera, ice breaking, schimbam subiectul, un arsenal intreg de triks & tips pus in joc. minutele treceau si candidata tot incruntata. la un moment dat se lumineaza si incepe sa zambeasca. ne-am frecat mainile si ne pregateam sa o bombardam cu intrebari si scenarii problematice. ridica mainile si zice triumfator: "m-am prins, sunt la camera ascunsa!" ... era randul nostru sa ne incruntam. de atunci sunt atent sa nu mai fiu foarte jovial la interviuri...
de-a rasu-plansu - de cosmacpan la: 14/07/2008 11:48:03
(la: Gramatica de la cap se-mpute )
Imi cer scuze daca voi trolla dar poate ca puntea dintre se va naste...

Cultura triş
de Cristian Tudor POPESCU
Câţi dintre dumneavoastră, stimaţi cititori, mai ştiu ce e aceea o integrală, dacă au ştiut vreodată? Dar o derivată? Legile lui Kepler? Legăturile prin punţi de hidrogen? Concordanţa timpurilor verbale în franceză? Capitala Malaysiei? Câţi sunt ferm convinşi că în expresia lui Agamiţă Dandanache „şi să rămân fără coledzi” cuvântul „coledzi” înseamnă colegiu (electoral), şi nu colegi? Că „emul” înseamnă „concurent”, şi nu „discipol”? Că un corp mai greu nu cade mai repede?
În orice caz, mai mulţi decât adolescenţii de azi când vor ajunge la vârsta dumneavoastră. La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult ca niciodată. Elevii copiază pe rupte, profesorii se fac că plouă după ce şi-au primit cheta de „protocol” de la părinţii elevilor. Uniunea Naţională a Studenţilor propune chiar legalizarea acestei şpăgi. Trioul elevi-profesori-părinţi are un duşman comun – programa şcolară. Sancţiunile aplicate de minister şi inspectorate le par tuturor nişte „răutăcisme”, nedreptăţi strigătoare la cer ale unor birocraţi care-şi scot banii chinuind copiii cu tot felul de cunoştinţe folositoare la nimic..Ca şi pedepsele, care nu pot înlătura cauza fundamentală a examenelor pe furate: falia tot mai adâncă dintre şcoală şi viaţă.
Idolii, modelele de viaţă ale tinerilor de azi scoase în faţă de mass-media, n-au greţuri nici cu matematica, nici cu româna. Ca să-ţi numeri banii, trebuie să ştii doar adunarea şi scăderea. Credeţi că „succesurile” Elenei Băsescu i-au diminuat cota de succes printre puştoaice? Gramatica nu face doi bani în faţa poşetelor de mii de euro şi a superjeepului negru.
Faptul că d. Sorin Oprescu este un doctor Mengele al limbii române îl face mai puţin simpatic? D. Vanghelie a fost sancţionat la vot pentru „almanahe”? D. Gigi Becali „Sugi p..a” a realizat un adevărat hit pe internet cu această expresie şi acum conduce Capitala împreună cu partidul lui Băsescu. Majoritatea covârşitoare a personajelor publice ale zilei de azi au un vocabular de câteva sute de cuvinte şi nu sunt capabile să parlească despre altceva decât politicăreală, fotbal, „sentimente” şi buletinul meteo. Ce şansă are un pârlit de belfer, care nu poate să apară la televizor decât pierdut în mulţimea greviştilor pentru un salariu decent, să înlocuiască în ochii elevilor un star al zilei vorbindu-le despre poetica lui Ion Barbu? Sistemul de valori pe care îl impune viaţa noastră postrevoluţionară e paralel cu cel predicat în şcolile României. Nu spun predat, pentru că nici profesorii care cred în el nu mai sunt mulţi. Cultura mijloacelor este înlocuită de cultura scopului. Civilizaţia tehnologică multiplică şi rafinează mijloacele pentru atingerea unor scopuri tot mai bicisnice. Elevul care ţine acum la ureche nelipsitul telefon mobil, o adevărată corolă de mijloace, nu crede decât în cultura triş, ca mijloc direct şi firesc de a obţine hârtia fără acoperire numită diplomă de bac. Nu se va gândi vreodată că bijuteria de la urechea lui, pe care sub formă de handsfree „invizibil” o foloseşte la copiat, nu putea fi realizată prin triş.
Problema e, deci, convingerea elevului că majoritatea cunoştinţelor care i se livrează la şcoală nu-i folosesc la nimic.. Ce se întâmplă însă când întrebări de cultură generală sunt puse în cadrul jocului pe computer numit Conquiztador, cu punctaje şi topuri naţionale şi mondiale? Se întâmplă că jocul are un succes nebun.
În ultimă instanţă, ca să putem stopa cultura triş, în ţara în care şi concursul pentru copii Pampers e acuzat de fraudă, trebuie să ne asumăm faptul că vine peste noi lumea pe care ne-am dorit-o, dacă nu ne-a plăcut comunismul.
Căci comunismul a fost şi o epocă a culturii generale. Capitalismul înseamnă pragmatism şi specializare extremă. Vom avea şi noi „analfabeţii” noştri performanţi, aşa cum americani foarte eficienţi şi respectabili nu ştiu care dintre oceanele de la vestul şi estul Americii se numeşte Atlantic şi care Pacific. Ei spun simplu şi cinstit: to the sea.
Erată:
În fraza: „La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult ca niciodată.” s-a pierdut o virgulă. Corect este „La bacul de anul acesta se trişează parcă mai mult, ca niciodată.” Mulţumesc celor care au sesizat eroarea.

(http://www.gandul.info/puterea-gandului/cultura-tris.html?4237;2753864)
max - de proletaru la: 03/12/2008 14:13:33
(la: intoarcerea la origini)
stiam asta.
nimic nou sub soare. acum cativa ani am pus un subiect care dezbatea controlul social.
internetul face aproape imposibila "ascunderea" a ceva de catre un user obisnuit pentru ca asa e construit. ideea din Matrix nu e deloc originala.
chiar daca e posibil sa inregistrezi orice "miscare" fie ea pe net, fie in telefonia mobila sau alte medii, nu toata lumea e urmarita. exista "tinte" iar urmarirea lor e simpla. oricine foloseste un telefon, mail, net, carte de credit, gps sau pur si simplu se misca in aer liber e vulnerabil. mailurile se filtreaza automat pe algoritmi de lucru, la fel convorbirile. satelitii au o acuratete incredibila si sunt sisteme care vad la o anumita adancime sub pamant.
sistemele de comunicatie sunt facute de asa natura sa inlesneasca "agatarea" in retea fara costuri prea mari. nu cred ca au nevoie sa ceara voie decat daca vor sa foloseasca inregistrarea ca proba in proces. in vremurile analoage existau turnatorii iar acuratetea lasa mult de dorit. acum e mult mai simplu si mai sigur.
nu cred ca poate exista o intoarcere la origini decat daca civilizatia se reformateaza. sunt unii care vor avea grija sa nu se intample asa ceva.
Honey - de Intruder la: 11/12/2008 14:21:20
(la: Mai in gluma, mai in serios: exercitiu de imaginatie)
Si daca da, cum ar fi aratat?

mi-am pus si eu intrebarea asta, de multe ori.
la fel si cum ar fi decurs Revolutia daca existau retele de telefonie mobila...?
...voi reveni, la apus de soare (de Delavrancea) :)
Tristă cugetare despre dragoste - de Tot Areal la: 23/06/2009 14:19:33
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
… Avem atîtea pricini de întristare şi altele care vin din urmă, încît a trebuit să inventăm televizorul, discotecile şi terasele cu muzică. A trebuit să inventăm internetul şi telefonia mobilă, avioanele şi plaja. Dacă am da toate acestea la o parte pentru cîteva zile lumea s-ar surpa, răpusă de tristeţe. Dar s-ar ridica mult mai sănătoasă şi mai frumoasă decît este.
Mă întristează mai ales lipsa de înţelegere, provenită dintr-o slăbire bolnăvicioasă a dragostei. Nu mai este bună înţelegere nici între oamenii acestei lumi, nici în adunarea bisericească. Fiecare e mai bun doar prin comparaţie, nu prin sine însuşi. Iar atunci cînd vrem să nu mai părem răi, facem totul pentru a dovedi că există alţii mai răi ca noi. Cu alte cuvinte, murdărim totul în jur pentru a părea noi mai curaţi şi mai buni. Dar aceasta este o minciună.
A venit vremea cînd fiecare trebuie să deosebească singur binele de rău şi minciuna de adevăr. Nu mai există argumente şi dovezi pentru că nu mai există o gîndire izvorîtă din trăire. Fiecare înţelege ce vrea, dar mai bine zis ce-i place. Şi fiecare va trăi sau va muri cu înţelesurile sale.
Vai de cei care înţeleg că luptă împotriva dragostei şi nu se opresc...
Parintele Savatie Bastovoi
Discutarea legii pentru stocarea datelor telefonice, amanata - de 1brasovean la: 09/09/2009 12:16:35
(la: Legi pentru bloggeri si forumisti...)
articol integral aici

extras:
Curtea Constitutionala a amanat marti, pentru data de 15 septembrie, discutarea exceptiei invocate de Comisariatul pentru Societate Civila in cadrul unui proces intentat companiei de telefonie mobila Orange, cu privire la dispozitiile Legii nr 298/2008 privind stocarea datelor telefonice.

Potrivit comisarului general al organizatiei, Ioan Prodan, Comisariatul pentru Societatea Civila a chemat in instanta compania Orange, cu care are contract pentru prestarea de servicii de telefonie mobila, pentru ca aceasta sa fie obligata sa respecte clauzele contractuale ce privesc confidentialitatea convorbirilor telefonice.

"Am solicitat prin ordonanta presedintiala ca parata (n.r. Orange) sa fie obligata respecte contractele de furnizare privind intimitatea convorbirilor telefonice. Vrem sa ridicam exceptia de neconstitutionalitate si sa transferam procesul la Curtea Constitutionala, cerand Curtii anularea legii", declara Ioan Prodan in februarie.
Teroristul - de Apoll la: 25/02/2010 19:28:34
(la: Celularul nostru, cel de toate zilele...)
Măi,ce mare zapuşeală
si ce dulce toropeală
pentru-o zi de primăvară!
Vezi c-asfaltul se topeşte
iarba se îngălbeneşte
iar sudoarea-ţi dă pe-afară.

Cu speranţa să vezi nouri
ce-aduc ploile cadouri
priveşti cerul cel senin.
Deodată lângă tine
auzi tunetul cum vine
Bu,bu,bu şi zici Amin!

Dar sunetu-i păcăleală
nu-i furtuna cea reală
ci-i o joacă de copil.
Producând o mare zarvă
chiar a speriat o javră
cu un telefon mobil.

Moda-i tare şi e snoabă
de la puşti până la babă,
renunţat-au toţi la fix.
Că mobilu-l porţi oriunde
de la mare pân-la munte
n-ai nevoie nici de pix.

Bunica-i cu sapa-n mână
la mobil nepoata sună
evoluţie îi zici.
La tarabele din piata
târâitul iese-n fata
de vanzare sunt urzici.

Profesoara predă lecţii,
la mobil tot face frecţii
elevul cel studios.
Profesorul se frământă
in poetică se-avântă
pe Youtube va fi faimos.

Când e zi de sărbătoare
si te-nchini pe la altare
te distrage iar sunând.
Chiar şi la înmormântare
când e jale-atât de mare
auzi vreun mobil cântând.

Vrei s-achiţi o datorie,
la ghişeu e o zurlie
ce vorbeşte la mobil.
Grăbit când încerci a-i zice
o ştampilă să-ţi aplice
te tratează ca debil.

In şedinţa serioasă,
când toţi şefii stau la masă,
iar te sâcâie-un mobil.
Vezi persoana ruşinată
si-o consideri o ingrată
deşi iese-afar tiptil.

In toiul unei discuţii
când se caută soluţii
iar te bazaîe-un mobil!
Cade biznisul în râpă
câştigul devine cârpă
stii cine ţi-a pus fitil!

Regula le interzice
şoferilor să aplice
convorbirea la mobil.
Insă-i vezi cu mâna-n tâmplă
ocolind prin curba simplă
legea de-automobil.

Chiar şi la televiziune
la oarece emisiune
cu mobilul te prezinţi.
Sau te sfătuiesc propice
să devii şi tu complice
semese-ul să-l trimiţi.

Te şi fotografiază
ba mai mult, te şi filmează
fiind multifuncţional.
Iţi face o-nregistrare
de care nu ai scăpare,
e spionul ideal!

Sus mobilul,jos mobilul,
din gros face pe utilul,
dependenţă el creează.
Prinţ sau un umil de este
foloseşte pentru veste
o sfarleaza...cu fofeaza!
BM, - de Calypso la: 27/02/2010 09:54:28
(la: Celularul nostru, cel de toate zilele...)
"dauneaza sanatatii, datorita undelor"

si antenele releu ar fi cica periculoase; is o gramada de procese in occident pe chestia asta; impreuna cu vecinii mei si eu sunt implicata intr-un astfel de proces pt ca una din companiile de telefonie mobila ne-a pus o antena la 500 m, una frumoasa, deghizata in copac, un brad f inalt si frumos, din plastic; au reusit-o f bine, nici nu-ti dai seama ca-i antena;

ca sa nu riscam acest lucru exista hands-free-ul;
eu totdeauna am folosit telefonul portabil cu hands-free, niciodata fara si cind vorbesc il tin cit mai departe (in nici un caz in buzunar);

si non, il port totdeauna in geanta; se intimpla f des sa sune si sa nu-l aud dar imi consult mesageria vocala; si pt mesageria vocala tot hands-free-ul il folosesc
#528378 (raspuns la: #528370) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nyx - de adina.petre la: 05/11/2010 13:40:04
(la: Elevii vor primi note si absente in cataloage online)
Sigur ca la inceput, va fi o perioada mai complicata si agitata, cat timp cataloagele online vor functiona in paralel cu cele clasice...orice tranzitie evolutiva are nevoie de putin timp de ajustare,de la implementare pana ajunge la functionare optima.

Dar odata ce sistemul e pus la punct, si up and running, el usureaza colosal munca profesorilor.

In plus, parintii se aboneaza serviciului de sms-uri, contra cost, si primesc alerte pe telefonul mobil asupra (aproape) tuturor miscarilor plodului in scoala. Sedintele cu parintii vor fi anuntate, tezele, testele vor fi aduse la cunostinta parintilor, notele mici sau mari la fel sunt anuntate, basca, iti urla telefonu' de fiecare data cand plodu' iti chiuleste de la ore.

Mie mi se pare super ideea, in Letonia functioneaza de doi ani deja, si e foarte usor. Profii uploadeaza fisierele cu temele pe net, testele sunt mai bine planificate si anuntate - copiii stiu de la inceput cum va fi ciclul de invatare, ce vor avea de invatat, ce se asteapta de la ei; parintii sunt la curent cu situatia copiilor lor de la distanta (pentru ca asta e... nu au timp fizic pentru a face pe detectivii cu plozii, sau pentru a-si potrivit vizitele la scoala cu programul dirigintei, si etc)...si mie mi se pare super tare ca in sfarsit, oamenii incep sa si foloseasca efectiv toata tehnologia pe care s-au chinuit pana acum s-o inventeze.
#579191 (raspuns la: #579182) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Victorian Silă la: 02/08/2013 01:46:34
(la: Vinatorul de iluzii (text))
Sînt poveşti care te însoţesc toată viaţa,
fără să ai idee cine ţi le-a spus,
de parcă ar fi cu tine dinainte să te naşti.
Şi, fără îndoială,
o poveste bună trebuie să rămînă cu tine şi după ce mori.
Trebuie doar să ai grijă în creierul cui o sădeşti,
asta-i tot.
O poveste extraordinară, plantată în creierul care trebuie, ar trebui să te scoale din morţi la un moment dat.
Ecleziast,
Capitolul trei, rîndul paisprezece.

M-am trezit scuturat ca într-un autobuz de ţară.
“Hai puştiule că ţi se încălzeşte berea.”
“Am adormit, oare?”
“Eu aşa zic, altfel ai fi răspuns la telefon.”
“A sunat telefonul!? De ce naiba nu m-ai trezit, Vily?”
“Ca să te obişnuieşti să-ţi asculţi mesajele, ai uitat?”
3268. Mi-am deblocat mobilul. Un apel pierdut şi un mesaj nou, numărul, bineînţeles, secret. Vocea are un timbru plăcut, de femeie tînără, un plic plictisită. Cu o dicţie perfectă, aproape academică, mă anunţă că sînt invitat poimîine la un interviu. Îmi spune adresa şi numele unei firme de care nu am auzit vreodată. “Mulţumim încă o dată pentru atenţia acordată firmei noastre. În eventualitatea în care aţi fi încă interesat, am aprecia confirmarea de primire a mesajului. Vă doresc o seară admirabilă.”
“Ce zice mă, ce zice?”
“Că e o seară admirabilă. E de bine! Lasă-mă să văd la ce oră l-a lăsat.”
Brusc a sunat din nou, chiar în mîinile mele. Înainte ca Vily să mă poată opri, am răspuns din reflex.
O răsuflare aproape de receptor. Un şuierat aproape astmatic.
“Alo?”
“Răspunzi, deci exişti.”
Apoi a închis.
“Ce a zis?” întrebă Vily.
“Că e o seară admirabilă, n-auzi? Asta a zis mesajul. Iar adineaoară a fost o eroare. M-a sunat cineva din greşeală. Pot să-ţi folosesc veceul?”
Face un semn vag, spre hol.
Am luat-o în stînga, pe holul întunecos. Bîjbîi după întrerupător cum bîjbîi după răspunsuri imposibil de găsit. Am o stare de anxietate, cum am întotdeauna cînd presimt că urmează să se întîmple ceva. Mai nou, am foarte des starea asta. De cînd s-a întîmplat ce s-a întîmplat cu taică-meu, am rămas aşa.
Continui să avansez spre capătul holului, cu paşi mici, de frică să nu dau peste ceva. Mîinile mi se mişcă prudent ca nişte tentacule de ploşniţă. În dreapta dau de o uşă pe care o împing fără să vreau. Uşa se deschide aproape singură, fără zgomot. Printr-o deschizătură de cîţiva centimetri văd conturul unui pat. Înainte s-apuc să trag uşa la loc, observ silueta unei fete care doarme dezvelită, cu spatele spre mine. De surpriză mi-a dispărut şi nevoia de-a merge la veceu! Stau în cadrul uşii şi privesc spectacolul. O brunetă cu părul lung, îmbrăcată într-un maieu negru şi-un pantalon scurt, de pijama, care i-a alunecat atît de mult încît îmi dau seama că e indecent să mă aflu acolo. Nu cred că are mai mult de douăzeci de ani, iar Vily nu are copii şi e divorţat. Fata are forme plăcute şi, după încă un pas în cameră, semiprofilul pe care îl pot distinge e la înălţimea corpului. E frumoasă, e cea mai frumoasă fată care a dormit vreodată în blocul nostru. Pielea îi e catifelată, genunchii minusculi, ca de balerină. Miroase înnebunitor de plăcut în cameră, deşi n-aş şti să spun exact a ce… este ca în filmul ăla de Oscar. Parfum de femeie.
Dinspre inima ce-mi bate de acum incredibil de repede, simt ameţeala înfiorării coborînd în jos, ca purtată de milioane furnici dezordonate a căror alergătură lasă în urmă nişte mîncărimi chinuitoare. La naiba! Dacă în somn arată atît de excitant, mă întreb cum o fi să flirtezi cu o fată ca asta. Pe noptieră se află o forfecuţă de unghii – probabil că îşi făcuse pedichiura chiar înainte să se bage în pat. Cînd ai nişte picioare atît de perfecte merită poate să-ţi tai unghiile chiar şi zilnic. Nu pot să-mi explic de ce am luat forfecuţa. Era ca şi cum îmi pierdusem minţile şi nu mă mai puteam controla. M-am aplecat peste ea şi am privit-o mai atent. Forfecuţa îmi tremură destul de tare în mînă. Mi-am ales o şuviţă cît mai mică pe care am retezat-o fără ezitare. Am depus forfecuţa cu grijă înapoi pe noptieră iar şuviţa în buzunar, lîngă telefonul mobil. Tot ca în transă, am scos mobilul, încadrînd pe rozul pantalonilor şi a feselor pe jumătate ieşite. Am făcut o singură poză după care am revenit în hol şi m-am îndreptat cu paşi mari înapoi în bucătărie.
“Între timp ţi-am pus dvd-ul!” a anunţat Vily, cu spatele la mine, în timp ce butona la comenzile televizorului.
M-am bucurat. Stinsese luminile. Nu se uita spre mine şi nu putea observa cît de tulburat eram. M-am reaşezat pe canapea pregătit să mimez plăcerea de a urmări un film bun. Tot ce doream era să ramîn singur cu gîndurile mele. Servici, bani şi pe taică-meu, asta aveam în cap, dar de vreun minut apăruse şi fata aia!
“Îţi place?” l-am auzit pe Vily hlizindu-se după un timp.
telefonul "myphone" - de zaraza sc la: 02/10/2013 09:24:41
(la: Buton de panica)
Asta e varianta cea mai buna/potrivita. Are taste mari, ca am incercat cu un telefon "obisnuit" si nu a mers. Noroc ca il aveam, nu l-am cumparat. :)
Telefonul myphone are si buton de panica. Probabil se foloseste cum zice si Areal. Azi ne vine prin curier si vedem ce si cum.

http://www.emag.ro/telefon-mobil-myphone-1045-black-myphone1045blk/pd/D2YH9BBBM/

#647974 (raspuns la: #646524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum ma simt cand ma intorc in romania....... - de snoopy la: 06/05/2004 03:45:20
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sunt plecata de 7 ani din tara si tot nu siu unde imi este locul,adica unde ma simt acasa.
Merg regulat in romania si de fiecare data inainte de plecare sunt emotionata si bucuroasa ca o sa ajung in acel loc unde mi-am petrecut cei mai frumosi ani din viata.
La vama romana insa imi piere deja putin din bucurie cand ii vad pe graniceri cum se comporta si cum controleaza bagajele in speranta ca vor gasi ceva ce nu este in regula ca sa imi sopteasca sa bag 20 euro in pasaport ca sa trec cu cele 20 de pungi de cafea ....
Prima oara am inceput sa discut cu ei dar nu am ajuns la nici un consens.Au inceput sa imi citeze legile x si paragrafele y si lumea din autocar a inceput sa creada ca din cauza mea stau atat de mult in vama si mi-au spus sa-i dau omului banii ca altfel vom ramane peste noapte acolo.I-am dat.Ce era sa fac?Daca n-o faceam si ne tinea acolo cred ca ma linsau ceilalti calatori!!!!!
Oricum,am invatat ceva!Cand am "prea multa" cafea in bagaje pregatesc deja banii in pasaport si pana acum nu au fost refuzati niciodata.
In fine...asta e!
Dupa nenumarate ore ajung si eu acasa si ma bucur cand vad casa mea,vecinii,camera mea si uit de calatoria stresanta.
Din pacate aproape toti prietenii mei sunt plecat din tara,unii muncesc pe vas altii cu alte contracte prin toata lumea.Atunci imi pun intrebarea ce caut de fapt acolo!Incep sa ma gandesc cu ce sa ma ocup in urmatoarele doua saptamani.Mama imi spune cine mai e in tara sau cine e venit in vizita si ma apuc sa dau telefoane.In final dau de cateva cunostiinte si prieteni si imi dau intalnire cu ei la o cafenea din oras.
Ajung seara la cafenea si imi salta inima de bucurie cand ii vad.Imi sunt dragi.Iau un loc langa ei la masa si raspund la intrebarile standard ca de ex cum e in germania,ce muncesc si cat castig pe luna.Nu-mi plac intrebarile de genul acesta dar nu am cum sa le evit.
Dupa "interviu" aud de la toti comentarii de genul "pai atat castigam noi aici intr-un an" si "noi nu avem din ce trai" si "ne ajung banii numai de mancare" si incep sa ma simt prost.
Dupa cateva minute se trece la alte subiecte si ma simt usurata.
DAR:Cand ma uit pe masa vad ca fiecare are ultimul model de telefon mobil si prefer sa nu il scot pe al meu pe masa ca sa nu aud comentarii de genul "am avut si eu acelasi telefon...dar acum 2-3 ani".....
Pentru mine nu conteaza telefonul.Important e ca merge.Nu imi trebuie te-miri-ce-telefon cu camera si cu wap....!!!!Dar pentru ei e important.Ma simt pierduta.Nu mai inteleg nimic.
Candva o intreb pe o tipa de unde si-a luat pantofii ca imi placeau.Mi-a spus magazinul de unde i-a luat si ca au costat 5,5 milioane.O gramada de bani si pentru mine.Dupa 5 minute imi spune tipa ca are probleme cu banii,ca le-a taiat curentul luna trecuta ca nu a avut bani sa-l plateasca.Acum chiar ca nu mai inteleg nimic!!!!Am mai ramas pe post de ascultator la masa si am aflat de niste cluburi din zona unde costa 300.000 intrarea si o sticla de Jack Daniels 1.800.000 si unde se merge in fiecare vineri si sambata.Nu mai suport sa stau si le spun ca merg acasa ca sunt obosita.
Nu stiu cum le merge la altii dar toleranta mea scade la 0 cand vad ca lumea se plange si dupa aceea vorbesc de bani de parca i-ar avea cu sacii acasa.
Eu nu castig rau aici dar orice om care sta in occident stie ce inseamna sa platesti o chirie de +500 euro,curentul,telefonul,impozitul si asigurarea la masina.Nu imi permit sa ies in fiecare weekend la discoteca.Nu-mi permit sa imi cumpar pantofi care costa mai mult decat castig intr-o luna....nu am ultimul tip de telefon....!!!!!
Duc o viata normala si ma bucur de ea si sunt fericita pentru orice zi fara probleme majore.
Nu as vrea sa mai traiesc acolo.Nu suport superficialitatea oamenilor.Nu vreau sa spun ca sunt toti asa,siu ca exista oameni care chiar au probleme financiare si nu vreau sa-bag pe toti in aceeasi oala!!!!
Ma refer doar la experientele mele personale.

automobile si soferi - de Pacala la: 11/05/2004 16:13:39
(la: Automobile si soferi)
In Statele Uimite ale Americii poti sa-ti iei carnetul si daca nu te duce capul prea tare sau nu esti prea indemanatic. Probabil trei sferturi din populatia 'rutiera' din State n-ar rezista nici pentru o luna la stilul de condus din Romania. Dupa cateva saptamani de condus acasa, comentariul jumatatii mele a fost ca ar putea face o avere daca face un joc pe Playstation sau XBox cu masini pe trasee din Romania, in care sa includa soferi sinucigasi care depasesc la o palma de masina din sens invers, vaci sau alte patrupede care sa apara pe neasteptate de pe marginea drumului sau in mijlocul drumului imediat dupa o curba, biciclisti care circula noaptea fara ochi de pisica si in directia ta de mers, masini fara faruri functionale, sosele numai cu o banda pe sens, gauri mari de-ti pica masina intreaga in ele-fara semnalizare bineinteles, etc. No comments!
In State ai nevoie de masina ca de aer, pentru ca distantele sunt enorme. Incerc sa merg cat mai mult pe jos, dar nu exista trotuare oameni buni. Mergi pe marginea drumului si lumea se uita la tine ca si cum esti de pe alta planeta. Majoritatea oamenilor au uitat si sa mearga... la o analiza mai atenta a felului de mers, se poate observa cu ochiul liber cum cei mai multi si-au pierdut indemanarea de umbla pe membrele posterioare. Exceptie face NYC unde e sinucidere curata sa mergi cu masina, pentru ca este atata inghesuiala ca-ti pierzi intreaga zi numai in masina. The average American isi petrece o buna parte a timpului in masina. Cei mai multi de la doua-trei ore pe zi...
Si daca distanta este mica, majoritatea celor nascuti aici sau impamanteniti aici de multa vreme, vor folosi masina, fie si numai ca sa se duca pana la coltul strazii, la alimentara sa cumpere o paine sau ziarul!
Pana sa vin aici consideram ca a conduce pana la litoralul Marii Negre odata pe an era deja ceva de-a dreptul insuportabil. Acum cinspe-douazeci de ore de condus pe autostrada sunt un mizilic. De obicei prefer noaptea cand e mai putina aglomeratie si soferii de tir stiu sa conduca la drum lung. In majoritatea timpului prefer condusul peste limita vitezei legale (prefer sa-mi petrec majoritatea timpului facand alte lucruri mai utile decat condusul!) si de aceea din cand in cand mai iau cate o amenda. Asta nu neaparat inseamna ca sunt un sofer prost sau imprudent. Stiu sa semnalizez ce vreau sa fac, sa ma opresc cand trebuie, ce e aceea prioritatea de dreapta sau traficul din directie opusa, sa bag de seama cand se schimba lumina semaforului, sa vad semnalizatoarele, samd. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu mananc in masina un intreg 'meal' in timp ce conduc, nu vorbesc la telefonul mobil pe care-l tin cu o mana in timp ce gesticulez cu cealalta (!), nu-mi pun fard pe fata, nu incerc sa-mi pun haine pe mine in timp ce conduc, nu tin catelul in brate sau pe umar in tot acest timp sau nu fac sex in timp ce conduc! Parol, oameni buni, istorii adevarate...
Cand iei amenda exista doua alternative: fie o accepti si o platesti (poti s-o faci si online), fie te duci in court si o contesti si judecatorul spune daca ai dreptate si cat trebuie sa platesti si cate puncte inseamna in carnet. Punctele pentru viteza expira dupa un anumit timp daca intre timp n-ai mai fost prins cu alte abateri. Acest timp variaza de la stat la stat, ca si multe altele, nu exista 'gospodarii' asemenatoare... tabuuri: bautura, pietonii, injuratul sau nepolitetea fata de politaiul care te-a oprit. in rest, se ocupa asigurarea de tine.
Alte obiceiuri rele invatate in zece ani de condus acasa sunt inca prezente, desi uneori incerc sa ma abtin. Acestea includ farurile, injuraturile (in neaosa limba mioritica), folosirea limbajului mainilor, etc.
Cam asta-i cu condusul in State... altfel, s-auzim numa' de bine!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: