comentarii

edificiu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Catedrala si altele - de (anonim) la: 19/04/2004 05:12:07
(la: Catedrala Mantuirii Neamului: dezbatere si vot pe internet)
Catedrala, ca si concept, este semnul existentei unui episcop/arhiepiscop/mitropolit/patriarh, un simbol al autocefaliei unei Biserici. Orasele mari au avut intotdeauna catedrale. Si in Romania exista catedrale impunatoare la Timisoara, Cluj, Sibiu etc. Acolo se pare ca nu a protestat nimeni la amplasarea si ridicare lor.
Se face atata caz de domeniul public, dar ce este "domeniul public
si oare, intr-o tara majoritar ortodoxa, asadar cu un public ortodox, B.O.R. nu poate sa-si ridice o catedrala reprezentativa pe domeniul public?!?
Daca s-ar face referendum, desi nu e cazul, sunt sigur ca s-ar vota construirea Catedralei oriunde, inclusiv in Parcul Carol.
Nu este vorba de mantuire en-gros, asa cum s-a exprimat un domn, ci este vorba de un simbol. Daca va sperie megalomania, mergeti in Vestul pe care asa de mult il iubiti si-l luati ca etalon si veti vedea in fiecare oras european nu una, ci cel putin doua catedrale impunatoare. Daca vredti, este un semn de maturitate sociala, un semn de coeziune sufleteasca, un semn de civilizatie. Un astfel de edificiu ar trebui sa unifice, nu sa dezbine. Este vorba despre casa lui Dumnezeu, iar nu despre vreo fabrica sau, cum spunea un om de radio, despre o centrala nucleara.
Referitor la problema intretinerii preotilor de catre comunitate. Intr-adevar, Sf. Ap. Pavel muncea pentru ca sa-si castige existenta, dar tot el spune ca cel care propovaduieste evanghelia sa traiasca din propovaduire. Acum un secol preotii nu aveau salarii decat din fondurile proprii adica din incasarile Bisericilor unde slujeau, deci erau intretinuti de comunitate. Este un drept fundamentat in Scriptura foarte bine pentru a mai fi pus in discutie.
#14095 (raspuns la: #13831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de (anonim) la: 22/08/2004 11:43:16
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Dom'le, pe ce baza afirmi domnia ta ca profetia lui Isaia se refera la un alt mantuitor decat Iisus Hristos? Ce argumente poti sa aduci pt. asa o "acuzatie" de serioasa? Lasam la o parte faptul ca titlul subiectului era cu totul altul (probabil si intentia autorului)...

Vreau sa-ti spun ca am urmarit cu ceva interes firul discutiilor voastre desi, recunosc, la un moment dat n-am mai avut rabdare sa citesc absolut totul. Din comoditate, probabil, sau mai degraba din cauza faptului ca ati adus TOTI o multime de citate si de alte "dovezi incontestabile" si le-ati cladit de-ati facut un fel de piramida uriasa ce te striveste numai uitandu-te la ea.

Tin sa va spun ca dpdv al ortodoxiei stiinta despre viata si viata in stiinta se combina in mod practic si eficient fara a lasa loc la interpretari sterile. In ortodoxie se pune accentul pe practicarea solutiilor gasite in Scripturi, mai putin pe latura scolastica. De aceea aducerea cu atata dezinvoltura a mesajelor originale biblice in contexte atat de diferite si de serioase mi se pare a fi nu atat o rezolvare a problemelor dezbatute ci o dovada de manipulare a cunostintelor in favoarea sau defavoarea cuiva. Asta imi aduce aminte de vorba celebra a Mantuitorului: "va rataciti nestiind scripturile"; sau: "ochi au avut si n-au vazut, urechi si n-au auzit" (ca tot pomenii de citate...).

mi-am dat seama inca de la inceput ca discutia dintre voi nu va duce decat la slabirea sufletului. de ce? fiindca din cele ce am citit n-am dedus de nicaieri cam care ar fi opinia evrita despre Hristos si urmatorii Lui, asa dupa cum la ceilalti n-am gasit nimic referitor la opinia bisericii! toti vorbesc in nume personal si asta mi se pare a fi un lucru cam pagubos- stiti voi vorba aia: cate bordeiuri, atatea obiceiuri!!! constat, dar nu cu surprindere, inclinatia tuturor de a-si intocmi sisteme filosofico-teologice individuale, separate de credinta din care au iesit dar care se vor grefate pe aceasta. ei bine, asta nu se prea poate. nu putem fi cu fundul in doua luntrii; nu putem fi si la bal si la spital.

ce n-am putut intelege din ultimele tale postari: esti convins ca exista o limita de timp in care proorociile VT (si nu numai) trebuie sa se implineasca? daca DA, cam care ar fi aceasta? daca NU, atunci de unde graba de implinire a lor intr-un timp care sa convina cuiva? sa-ti spun si de ce te intreb. referindu-ma la proorociile despre sfarsitul lumii (continute in Apocalipsa Sf Ioan), se spun acolo lucruri cu anevoie de inteles (de patruns atat cu mintea cat si cu spiritul), lucruri care trebuiesc luate cel mai mult in chip alegoric decat in sens strict (mot-a-mot). Sf. Apostoli asteptau inca din vremea vietii lor sfarsitul lumii. in nadejdea invierii si a vietii vesnice nu mai aveau rabdare sa astepte venirea preconizata, proorocita, dar care intarzia. de aceea ei vorbesc adesea despre evenimentele acestea ca despre unele imediat urmatoare. la fel si ceilalti prooroci. de unde aveau ei sa stie cand se vor implini proorociile lor? pt. ei, ca si pt. niste crestini normali, era mai important continutul mesajelor divine decat timpul cand aveau sa se deruleze faptele respective. dar ca sa fiu mai pe intelesul lumii am sa incerc mai intai sa explic ce e cu proorociile- ca se vorbeste de ele si prea putina lume stie ce sunt.

Descoperirea Dumnezeiasca (ca despre ea este vorba in proorocii) a fost data pt. toti oamenii, sa fie "spre folos si spre binecuvantare" si pt. insusirea Legii. aceasta Descoperire s-a impartasit oamenilor pe doua cai distincte: prima s-a numit Revelatia Naturala; cea de a doua s-a numit R. Supranaturala.

R. Naturala s-a facut pe calea firii. ce intelegem din aceasta? ca firea intreaga pamanteasca ne vorbeste neincetat despre firea lui Dumnezeu, Creatorul ei. ordinea, frumusetea, dreptatea, nobletea, marimea sau micimea unor lucruri, complexitatea sau simplitatea altora, totul ne comunica in permanenta un intreg sistem de valori care ne pot trezi la realitate daca suntem adormiti, sau morti sufleteste. citim la Psalmul 18,1-4;Romani 1,20; apoi Sf. Atanasie: "intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei. chiar daca unele popoare se inchina la lemne si la pietre, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele"; Voltaire: "universul ma incurca si nu pot gandi macar / ca poate exista ceasul fara un ceasornicar". aceasta descoperire este continua, din primele zile ale omenirii si pana la noi. asa cum primilor oameni li s-a descoperit pe cale naturala goliciunea si pacatul calcarii de porunca, la fel si noua ni se descopera in permanenta lucrurile ce ne leaga sau ne despart de Dumnezeu. depinde de noi daca vedem sau nu.

cea de a doua, R. Supranaturala, este mult mai complexa si necesita ceva pregatire, nu atat mentala cat mai ales spirituala. din ea fac parte proorociile amintite. putem vorbi si in cazul ei de un fel de subdiviziune: directa si indirecta. indirecta: venita oamenilor prin "organele" purtatoare de duh dumnezeiesc. directa: a fost data direct de Dumnezeu unor oameni alesi, oameni fara pata care s-au invrednicit, atat cat a fost cu putinta firii omenesti sa perceapa (ca zice, "nu poate vedea omul fata lui Dumnezeu si sa fie viu"), sa le fie impartasite taine ale viitorului. aici apare o problema, viitorul. nu intentionez sa fac aici o apologie a timpului omenirii. stim ca timpul a fost creat pt. om si nu omul pt. timp. asta fiindca dincolo nu mai percepem timpul in cele trei planuri (trecut, prezent si viitor), ci doar ca un vesnic prezent. toate proorociile vorbesc despre lucruri care se vor intampla intr-un timp mai scurt sau mai lung, in functie de necesitati si de oamenii carora au fost destinate. acuma, cand vorbim despre aceasta Revelatie Supranaturala trebuie sa facem distinctie si in sensul cum se manifesta ea: uneori se manifesta din afara spre interior si reflecta din nou in afara; dar de cele mai multe ori ea se manifesta in chip duhovnicesc, spiritual, si a luat denumirea de Inspiratie/Insuflare Divina. de acest "instrument" s-au folosit toti Apostolii si Proorocii cand au proorocit sau au scris despre lucruri sfinte.

ortodoxia recunoaste 3 mari perioade ale Descoperirii: 1. de la facerea oamenilor pana la darea Legii VT; 2. de la tablele Legii pana la venirea Mantuitorului (aproape 14 secole); 3. ultima, si cea mai importanta, numita si a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1,17), incepe odata cu venirea lui Hristos si se incheie cu ultima scriere a NT. superioritatea ultimei fata de primele doua rezida din faptul ca daca inainte oamenii s-au calauzit dupa o Lege data de un Dumnezeu pe care nu L-au putut vedea "fata catre fata", acum ei sunt calauziti de un Dumnezeu care Si-a lasat pe Unicul Fiu sa moara pt. pacatele omenirii "cand noi eram vrajmasi ai crucii", Mantuitor pe care ei L-au vazut dar nu toti L-au cunoscut fiindca firea vesnic suspicioasa si nemultumita nu voia un eliberator spiritual, ci unul politic-social. insusi simulacrul de proces la care a fost supus Fiul Omului din considerente politice si mai putin teologice a fost menit sa distruga nu atat PERSOANA cat mai ales SPIRITUL relativ "nou" pe care il aducea invatatura Sa. de fapt El nu venise sa strice Legea, ci s-o plineasca. da, s-o plineasca, fiindca in persoana Lui s-au plinit "toata legea si proorocii". acuma, desigur ca putem discuta la infinit despre aceasta Persoana care a avut mai degraba o soarta ingrata decat una plina de liniste. "la ai Sai a fost, dar nu L-au primit". de aceea profeteste El: "se va lua imparatia de la voi si se va da neamurilor" (adica paganilor si celor ce au crezut in El). cuvant cutremurator care n-a putut fi suferit de acuzatorii Sai. ei, care mai inainte ramaneau ca stanele de piatra neavand nici un cuvant de indreptatire pt. pacatele lor; ei, care se obisnuisera la uciderea proorocilor si a oamenilor trimisi de Dumnezeu; ei, care spuneau ca Hristos face minuni cu domnul diavolilor (ca ziceau ca are demon); ei, care si-au facut un scop din a nega venirea Fiului Omului la vremea proorocita; ei, care pana si pe Moise, parintele lor, l-au nedreptatit prin spurcaciunile si calcarile de porunca la care s-au dedat impreuna cu popoarele pagane; ei, care stateau prin piete si pe la rascrucile drumurilor si se faceau ca se inchina ca sa le zica lumea "rabbi"; ei, care din Templu facusera o "pestera de talhari" unde comertul luase locul rugaciunii si al ajutorarii celor sarmani; ei, care au zis ca daca nu pot avea "Tara Sfanta" atunci isi vor face tot pamantul o tara a lor... ei singuri si-au cerut osanda de la Dumnezeu: "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L". "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"! auziti ce blasfemie, sa pui sangele unui om nevinovat pe capul propriilor copii, a urmasilor si urmasilor tai...! nu e asta o dovada de barbarie mai mare decat orice ucidere? adica sa traga si altii dupa tine ponoasele faptelor tale...

asta e judecata veacului ce vine: sangele care nu spala otraveste!!!!!!! pt. asta si explicatia la cele spuse: fiecare se judeca pe sine insusi, nu crestinii judeca pe evrei, nu musulmanii. de aceea si inteleg de ce evreii nu au nevoie de acest Mantuitor: fiindca daca L-ar accepta ar insemna sa recunoasca uciderea Lui nedreapta iar ei ar fi urmasii acelor ucigasi. cati dintre noi am putea sa recunoastem vina parintilor nostri?! spunea cineva ca daca prin nu stiu ce minune Hristos S-ar fi nascut la romani, atunci ar fi trebuit ori sa se mai nasca o data ori sa nu mai moara fiindca ai nostri nu L-ar fi ucis. se prea poate... cert este ca El a existat ca persoana si a fost crucificat. cine nu crede nici acum si-i invata si pe altii la fel, se pune in randul acelora care L-au tintuit pe cruce pe Unul Fiul lui Dumnezeu facut om dupa chipul si asemanarea noastra. si orice argumente pro sau contra nu vor fi acceptate niciodata decat daca ne mai eliberam din chingile stranse ale mintii. mintea nu judeca precum sufletul.

revenind la problema proorociilor... avand in vedere ce am scris mai sus, e necesar sa intelegem mai intai de la ce premise plecam si pe ce se sprijina intregul nostru edificiu ideologic. imi dau seama ca texte ca acesta de fata nu vor face niciodata pe nimeni sa iubeasca ortodoxia cu tot cu ortodocsii ei, la fel cum imi dau seama si ca nu va schimba mentalitatile cuiva. dealtfel nici insusi Hristos n-a reusit asta atunci, imediat; nici proorocii nu s-au "invrednicit" a-si vedea lucrul lor spiritual "inghitit" de toti. altfel nici n-ar mai fi fost nevoie de proorocii, de minuni, de Descoperirea Dumnezeiasca in general. daca oamenii ar fi fost drept credinciosi n-ar mai fi avut nevoie de acestea toate, nu-i asa? numai ca "trebuie sa ne lamurim precum aurul in foc"!!!!! fara a fi pusi la incercare in credinta noastra n-am avea nici un merit in a dobandi mantuirea.

credem sau nu, cel putin teoretic este posibil un anumit consens in ce priveste problemele aduse in discutie. consensul nu vine prin acceptarea imediata a unor idei, ci prin "rumegarea" lor indelunga si prin experimentarea macar la nivel fizic (palpabil, vazut, auzit...) a trairii in comuniunea sfintilor. in afara corabiei ce luneca pe marea vietii acesteia tulburi, in afara ei nu prea exista sorti de izbavire de la inec. in rest, Dumnezeu cu mila.

just me- enigmescu
#20109 (raspuns la: #20102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotografia si limba romana, strofa unu versul doi - de Dinu Lazar la: 02/08/2005 01:34:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un citat foarte interesant si definitoriu dintr-un text mai lung scris extraordinar de domnul Alexandru Bogdan Munteanu:

Limbajul scris folosit pe internet de catre majoritatea românilor are caracteristica de a fi înţesat cu cuvinte si sintagme englezesti mai mult sau mai putin adecvate, in locul unora românesti care ar putea exprima perfect opiniile autorului. Cuvintul dintr-o limba straina care este folosit in locul unui cuvint autohton, desi ambele au acelasi inteles, se numeste "barbarism". Denumirea are o nuanta peiorativa, aceasta fiind o mostenire a termenului folosit de cele doua mari civilizatii europene antice (greaca si romană) pentru a desemna persoanele care nu le apartineau. Un termen mai potrivit pentru cuvintele neautohtone ar fi "străinisme", care nu mai induce nuanta peiorativa, fiind deja incetatenita folosirea unor termeni care indica originea cuvintelor straine, de exemplu "englezisme", "frantuzisme", etc. Dar "barbarism" sugereaza cel mai bine comportamentul unui cuvint strain care nu se pliaza regulilor limbii in care este introdus, la fel cum "barbarii" de odinioara nu doreau sa respecte normele sociale ale marilor civilizatii antice.

Marele pericol al acceptarii "barbarismelor" in limba româna este potentialul lor distructiv asupra structurii de baza a limbii. Ceea ce diferentiaza barbarismele de neologismele "civilizate" este tocmai faptul ca nu se pot incadra in regulile gramaticale existente, pentru ele trebuind sa fie adoptate exceptii de la aceste reguli. Dar cu cit se accepta mai multe exceptii de la o regula gramaticala, cu atit regula respectiva devine mai insignifianta si intr-un sfirsit va fi desfiintata. Gramatica este schela pe care este cladit "edificiul" limbii, iar dezagregarea unei portiuni din aceasta schela poate avea consecinte dezastruoase pentru intregul edificiu. Persoanele care folosesc barbarisme in limbajul curent nu sint constiente probabil ca in acest fel incurajeaza introducerea unor "cai troieni" in limba româna, care in timp pot sa o distruga. La fel ca si un organism viu, limba unui popor a evoluat lent si a ajuns la o stare de echilibru. Barbarismele nu fac decit sa atace permanent acest echilibru, iar numarul lor in continua crestere le va usura mult sarcina. Cei care vor avea de suferit de pe urma acestui deznodamint vor fi tocmai cei care au contribuit la el, dar nu i-au prevazut consecintele sau nu le-a pasat de ele.

Insa poate ca barbare nu sint cuvintele, ci chiar oamenii care pentru a se simti "la moda", distrug (in mod inconstient sau cu buna stiinta) o limba cladita pe parcursul a sute de ani. Exista in momentul de fata din ce in ce mai multe persoane de toate virstele care se "remarca" prin folosirea barbarismelor, in special pe internet, dar din ce in ce mai frecvent si in limbajul de zi cu zi. Iar cei care indraznesc sa le atraga atentia asupra limbii "stricate" pe care o folosesc sint luati in ris sau insultati. Folosirea barbarismelor nu este nici pe departe un semn de cultura sau de modernitate, din contra este cel mai bun indiciu al superficialitatii in gindire si al respingerii unui minim efort intelectual care ar implica folosirea cuvintelor românesti, mult mai adecvate pentru a comunica si a face inteles orice tip de mesaj. Pentru persoanele care folosesc cu precadere barbarisme in limbajul curent (scris sau vorbit) voi folosi de acum incolo denumirea de "barbarişti".

...si ceva mai departe:

...este cel putin stranie atitudinea multor romani care isi considera limba materna ca fiind o limba de categoria a doua, inferioara celei engleze. Admiratia fara limite fata de limba engleza este probabil datorata necunoasterii caracteristicilor lingvistice ale acestei limbi. Oricine viziteaza forumurile romanesti este uimit de numarul mare de cuvinte englezesti din mesajele internautilor, ca si cum romanilor le-ar fi rusine sa-si vorbeasca propria limba si ori de cite ori au posibilitatea folosesc cuvinte englezesti in locul celor romanesti. Insa o privire mai atenta asupra continutului mesajelor postate pe forumuri arata ca de fapt "fanii" neinduplecati ai limbi engleze nu sint niciodata cunoscatori in profunzime ai acestei limbi, ci poseda doar o cunoastere de suprafata, care se limiteaza la cititul si scrisul unor cuvinte frecvent folosite, uneori fara a le intelege pe deplin sensul lexical. Cea mai mare parte dintre ei nu stiu sa se exprime coerent in scris in limba engleza, dovada fiind numeroasele greseli de exprimare atunci cind incearca sa scrie o fraza, nu numai cuvinte disparate. O alta dovada a superficialitatii cunoasterii englezei de catre cei mai mari "fani" ai ei este faptul ca sectiunile in limba engleza ale forumurilor romanesti (acolo unde ele exista) sint pustii, tocmai pentru ca aici s-ar vedea clar gradul redus de stapinire a limbii engleze de catre majoritatea internautilor si nimeni nu doreste sa-si expuna ignoranta in vazul tuturor. Reiese clar de aici ca "fanii" limbii englezei o dispretuiesc in interiorul lor la fel de mult ca si pe limba romana, din moment ce nu isi dau silinta de a o invata in mod corespunzator, lucru care nu ar necesita un efort prea mare. Cheia scrierii corecte in engleza este inainte de toate scrierea corecta in romana, pentru ca aceia care scriu gresit in romana vor face la fel si in engleza, deoarece ei nu inteleg necesitatea respectarii regulilor gramaticale proprii fiecarei limbi.


=================
Cine vrea sa citeasca tot textul - interesant text - la
http://www.muntealb.com/LimbaRomana-bn.htm
#62924 (raspuns la: #62871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vedeti voi, eu vorbesc des - de YZman la: 14/12/2005 15:26:40
(la: Mediocritatea actului de casatorie)
Vedeti voi, eu vorbesc despre mediocritatea oamenilor in general si ea fiind reflectata in acest act in particular. Vezi tu Yuki care e prinsoarea ca de la inceput actul de casatorie (contractul) are functie de valorificare calitativa (poate chiar cantitativa in unele cazuri, cine stie, in ceea ce priveste longetivitatea), dar in cele din urma... Bine, daca cei doi "insuratei" sunt itr-atit de potenti sa-si pastreze dragostea lor nestirbita, nu doar in suflet dar si in cap (adica cugetul lor sa nu devina ispitit sa atace acest sentiment al inimii lor prin itrebarii si ginduri dubioase, de indoiala), BRAVO LOR!!! Dar daca totusi se intimpla asa "rahat" ca cei doi vor sa divorteze, pai atunci contractul respectiv despre care vorbeam eu vine sa aiba deja un rol profanator al sentimentului insasi si induce in spectrul meu de privire al acestui "edificiu de casatorie" care ar trebui sa ramina pina la sfirsit pur si curat o urma materiala, interese pudice, meschine in loc sa joace rolul de a contribui la reconstructia si "reedificarea" acestei comuniuni sacralizate deja chiar... pu ca la urma urmei pentru aceasta ar trebui sa luptat si nu pu distrugere, destramare, stirbire, profanare, birfire... ma intelegi?
#94952 (raspuns la: #94566) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote - de picky la: 01/08/2006 07:53:20
(la: UNDE AM GRESIT?)
Adrian Fuchs :

dom.profesor a fost deja ejectat. La fel ca Dan Gabriel si ca BigDefender. Se pregatesc sa-i urmeze ... ceilalti doi ? De ei depinde si de sinceritatea lor !
Nu poti cladi pe o fundatie de minciuna dacat un edificiu ... mincinos.
zaraza - de Marlene_ la: 30/11/2006 07:56:42
(la: TOPUL POVESTIRILOR SCURTE)
M Yourcenar, Povestiri orientale. Dragute intr-adevar.
Cand spui de legenda MM te referi la Laptele mortii sau asa ceva, nu? O fi un mit generalizat prin Balcani. Am deschis cartea si scrie cam asa: 'Pot fi o multime de motive pentru care un turn nu se tine in picioare,...nepriceperea constructorilor, nepotrivirea terenului sau insuficienta cimentului. Dar taranii sarbi, albanezi sau bulgari recunosc o singura cauza pentru un asemenea dezastru. Ei cred ca un edificiu se prabuseste pentru ca nu au avut grija sa zideasca inauntru un barbat sau femeie a carui schelet sa sustina ...greutatea pietrelor' Nu m-as mira sa mai creada si azi... de fapt am auzit ca prin unele locuri se sacrifica un animal cand se construieste o casa.
#160475 (raspuns la: #159517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O fi, n-o fi? cine-i medic s-o gaseasca - de cosmacpan la: 17/01/2007 01:06:06
(la: Boala dragoste)
Doi soti faceau dragoste. La un moment dat, se aude un ciocanit in usa.
- Repede, fugi pe balcon! A venit barbatul meu!
El se duce pe balcon repede si dupa un timp vine inapoi si zice:
- Nevasta, cred ca suntem stresati amandoi...

Sa trecem si la lucruri serioase, daca dragostea poate fi serioasa………caci parca spuneai ceva de cronicitate……..

“Dragostea este ca un edificiu, iar piatra care sta la temelia acestuia este iubirea, si fiecare zi care trece este inca o caramida pusa la temelia lui.”
Deci avem un edificiu si avem si piatra de temelie. Intrebare: Ana unde este?

“Iubirea care provine din minte este intotdeauna iubire pura. Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire.” Osho
Deci: ori nu mai cautam si scapam de nefericire ori cautam prin alte parti o iubire impura.

“Dar cum poti explica dragostea in cuvinte ? Ce este ea ? Ce o declansaza ? De ce ni se intampla ? De parca ar stii cineva..E... un drog. Un drog al sufletului.”
Deci: vai de mama noastra de drogati. La dezintoxicare! Marsh!

“Dacă Totul ar avea un nume şi dacă Totul ar putea fi redenumit, probabil că numele acestuia ar fi Dragoste. Totul este relativ şi iminent, iniţial şi final, deschis şi închis, alb şi negru...”
Deci: All you need is love.............

Legenda dragostei
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare^ pentru ca fusese atat de ocupata ... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, ne putand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era
totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU

Si-am incalecat pe-o sa si v-am plictisit ceva.
PS: asta-i ce-am gasit acu' data viitoare.....cine stie........
Parisul meu - de anisia la: 10/02/2007 21:14:57
(la: Fotografie: Parisul meu / Mon Paris à moi)
Parisul m-a dezamagit. L-am simtit ca pe un batran ponosit de care nu se mai ingrijeste nimeni sa-i spele hainele, sa-i curete pantofii, sa-i pieptene parul, sa-i aminteasca sa se spele pe ochi. Sa merg la Paris a fost o dorinta de-a mea de demult. Nimic din ce mi-am imaginat, nu am regasit. Singurul moment in care am simtit ceva special, a fost acela cand m-am aflat in varful Turnului Eiffel. Deasupra lumii! Si asta pentru ca atunci, acolo, de una singura, mi-am infrant niste temeri mai vechi. Lucru care m-a facut sa ma simt puternica pentru cateva minute.
Catedrala Nidaros din Trondheim este mai frumoasa decat Notre Dame, dupa parerea mea. Mai primitoare. Chiar daca nu sunt in acelasi stil. Nidaros-ul mi-a adapostit sufletul cand i-am pasit pragul. Notre-Dame-ul mi l-a ignorat.
Louvre-ul este o marturie a tenacitatii si talentului, un edificiu al culturii, intr-adevar. dar odata pasindu-i pragul inafara, te loveste infumurarea francezului de rand care refuza cu indaratnicie sa-ti raspunda in engleza, si care te trateaza cu un aer de superioritate de parca ar fi cucerit cel putin trei universe pana acum. Unde sunt gentiletea, politetea si curtoazia pentru care erau renumiti? Unde sunt educatia si ospitalitatea? Antoine, receptionerul de la hotel mi-a explicat ca-i lipsa de educatie sa nu vorbesti franceza. L-am intrebat: nu este lipsa de educatie din partea francezului sa nu vorbeasca engleza? A tacut...
Le Metro este un labirint al uitarii unde te trazneste mirosul de urina amestecat cu cel de parfumuri tari, seci. Barbatul spilcuit paseste cu nonsalanta in excrementele betivului ce-a innoptat subteran. Femeia pe tocuri, cu parul prins elegant in clame stralucitoare isi aseaza poponul pe scaunul pe care e scris in grafitti "apprends-moi l’interdit...". Batrana cu broboada prinsa in colturi sade pe treapta din mijloc cu mana intinsa, cersind tacuta. Ii intind un pumn de maruntis. "saru-mana maica, sa-ti dea dumnezeu sanatate" - ma binecuvanteaza, jenata. Ma asez langa ea, oarecum stinghera. "cum iti zice, maicuta?". Ramane cu gura cascata si ochii bulbucati. Ii iau mana muncita in palmele mele si i-o mangai. "cum iti spune?". "petruta, maica." - si pleaca ochii, a rusine. Imi spune ca a adus-o fii-su sa-l ajute la copii. "Si cand sunt ei acasa, maica, mai ies si eu maica, sa le mai aduc un ban. sa-i ajut si eu cum pot." oftez. Ma ridic de langa Mamaie Petruta si plec impovarata. Cate ca ea?
La statia Grand Boulevard se urca un batran lipsit de vedere. Canta "O sole mio", soptit, in dezacorduri. Nimeni nu-i da nimic. Ma chircesc in mine, a neputinta, si intorc capul. Ca sa nu urlu!
La cafeneaua Le Marignan, pe Rue de Marignan langa Champs Elysee, se mananca bine, mi-au spus. Ma indrept intr-acolo, curioasa. Cucoane si domni eleganti fac schimb de idei importante. Ospatarii alearga contra cronometrul. Se mananca pe fuga, eficient. Comand o cacao cu frisca, o salata pariziana cu jambon si un pahar cu apa. Ospatarul vine in goana mare, cu tava deasupra capului. Masa nu era stearsa de frimiturile celor dinaintea mea. Tacamuri? Nici pomeneala! Aseaza tava pe o masa alaturata si sterge frimiturile cu coltul sortului ce-l avea prins la brau. Fura de la masa de alaturi un cutit si o furculita (ce nu se stie daca nu cumva au mai fost folosite) si mi le aseaza in fata, langa salata. Il privesc nedumerita si usor scarbita. Ii cer nota de plata. Platesc si plec, fara sa ma fi atins de cele comandate. Ii simteam privirea perplexa in ceafa. Cand dau sa ies, observ ca podeaua era plina de mucuri de tigara, de-a lungul barului. Scot aparatul si fac o poza. Barmanul ma priveste intrebator. Ii raspund dand din umeri.
Pe Champs Elysee domnite mai tinere sau mai in varsta isi plimba hainile de blana si catelusii pechinezi. Vorbesc afectat si-si contabilizeaza cu coada ochiului admiratorii. Domnii poarta cravate in culori felurite, palarii in varsta si obraji proaspat barbieriti. Cate un ratacit face jogging ostentativ, in plina zi. Ma plimb fara tinta, dorindu-mi sa fi fost toamna. Sa-mi fi ascuns dezamagirea sub frunzele cazute, de pe caldaram. Ca de atatea ori, pe Aleea Castanilor din Parcul Herastrau.

irmei - de maan la: 21/03/2007 10:33:11 Modificat la: 21/03/2007 10:34:13
(la: toate vin.....si....toate se trec:)...)
as vrea sa-ti inteleg reactia.
pana una alta am s-o explic pe-a mea.

ploada asta are-n jur de 17 ani.
nu are rabdare nici sa ortografieze complet un mesaj, is convinsa ca nu va avea nici sa-mi citeasca mie sfaturile.

ii cunosc pe cei de varsta ei.
de 10 ani ma chinui sa-i fac sa priceapa ca un om nu are voie sa se plictiseasca, fiindca plictiseala cronica se transforma-n lene si asta duce inevitabil la ratare.

daca unii am fost asa candva nu-nseamna nici ca toti am fost si nici ca-i normal.
asemenea stari nu trebuie incurajate ci demolate din start.

mesaje lungi ca asta vor fi citite la repezeala - DACA vor fi citite - fiindca fata ti-a zis clar ca se plictiseste.
daca mesajul ei e doar bravada, atunci ironiile-si vor atinge tinta.

NU!
nu asta-i calea.
17 ani ii varsta cand construiesti fundatia unui edificiu care ti s-o narui repetat si cand nu te-astepti fiindca nu ai pus ce trebuie la temelii, ocupat fiind cu ...numaratu' zilelor pe calendar.

deoarece acu' o mie de ani n-am avut pe cineva care sa-mi puna-n mana ANUMITE carti m-am chinuit ani intregi sacrificand nopti sa recuperez raspunsuri la-ntrebari ce s-au tot adunat...
#179057 (raspuns la: #179051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Allia - de Sancho Panza la: 21/03/2007 19:52:07
(la: cateodata)
recunosc in poezia asta ideea din mesajul pe care i l-ai lasat lui Radu Herjeu.
asa ca ma voi abtine de la comentarii...
dar, pentru ca sunt rautacioasa de felul meu, tot zic:poezia cladita pe trairile altuia poate fi cel mult acoperis suspendat pe schele, nu edificiu.
GRACIAS Intruder y Sancho Pancha - de maria de las maravillas la: 22/03/2007 11:04:05
(la: dedicatie cafenelei lui Admin)
Cu intrarea in Uniune, sa spunem ca schimbat un pic modul de a vedea tara. España omologheaza diplomele de medic si inginer, cel putin din ce stiu eu.
Si tot din propria expierenta stiu ca multinationalele care intra in Romania cauta specialisti romani insa platesc putin si cer mult. In plus se asociaza cu firme romanesti care folosec banii Uniunii in scopurile cele mai avantajoase pentru ei. Daca iti dai seama nu le place spaniolilor: interesul lor este sa le intre banii in buzunar. De exemplu: in loc sa construiasca drumuri si poduri se sa faca nu stiu ce edificiu a presei in Bucuresti. ( vezi empresa Terratest, cea mai mare multi din Spania). Si multe alte lucruri ..... sunt de spus

Salutari
........!!! - de Sancho Panza la: 10/04/2007 08:09:05 Modificat la: 10/04/2007 08:10:31
(la: DUMNEZEU)
Dumnezeul tau e cat se poate de neconvingator.
Ca un ospitalier,e bun si trist;
s-a ofilit dispretul sau de-ndragostit:

Daca ai vrut sa-l faci egal cu noi...l-ai facut egal cu tine. Adica tot cautand dupa o cale ( spre poezie) si negasind-o nicicum.

Daca e traducere, cred ca ai trecut pe langa esenta...ceva ti-a scapat acolo.

PS: nu-mi amintesc sa fi vazut de prea multe ori semnul : la sfarsitul unui vers.Ma lamuresti si pe mine asupra importantei sale in intregul edificiu liric?
alex - de latu la: 24/09/2007 09:16:56
(la: La o cafea, cu fetele..)
Tare ma tem ca-s majoritari
Teama asta o am si io.
Altfel n-as putea explica imprejurarea ca in unele locuri calitatea si/sau valoarea nici nu se cauta, pe de o parte pentru ca cei care ar trebui s-o controleze sunt din aia care s-au vorbit in sus pe posturi si pe de alta parte, pentru ca tzelul nu e ridicarea unui edificiu pentru viitor ci cresterea de rendite pentru cativa ani imediat urmatori.

Linistea asta sufleteasca de care vorbesti este data tocmai de constiinta propriei valori.
Da, cred ca aia vroia si Marc Twain sa zica:-)))
#236548 (raspuns la: #236547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Intruder la: 10/04/2008 23:53:15
(la: Iarasi despre Dumnezeu vs ateism)
da, fiecare sa-si faca datoria in patratzica lui dar putini o fac fara un salariu, recompensa...ceva acolo.
am vazut intr-un documentar (TV arte?) ca MT nici macar n-a acceptat ca vreun edificiu, scoala, spital, institutie caritabila...sa poarte numele ei. daca una din astea poarta numele ei (si poarta), totul s-a facut dupa ce a murit.
...si ce mi se pare extraordinar e ca n-a judecat pe nimeni niciodata. a trait in epoca noastra, sunt destui martori si materiale ce vorbesc despre ea.
sa fim seriosi, banii sunt ochiul dracului si...e misto sa-i avem.

Voltaire a fost un intelectual in adevaratul sens al cuvantului (sau asa cum inteleg eu un intelectual), a infiintat theismul, a fost un varf de lance al iluminismului francez (care stim unde a dus) si tolerant.
cuvantul lui despica dar era Adevar.
#301461 (raspuns la: #301453) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Cri Cri la: 28/06/2008 22:56:05
(la: Firesc)
probabil e buna, ca o chestie beton-armat, insa nu-mi place nimic la edificiu

"lamaia stoarsa pe gat" nu-mi da nici o revelatie, pare o metafora la intamplare
primul vers din a doua strofa se evidentiaza doar prin contrast cu ce-i urmeaza, nu e sustinut
cum nu se sustine "sa nu-mi auzi mainile reci" intre momentul "duci mainile la urechi" (gest comun) si "simti indiferenta" (la fel de comun), trecand peste faptul ca ma supara "mainile" ca repetitie in context nesimetric; dupa mine "sa nu-mi auzi mainile reci" ar fi crescut ca intensitate in "simti gri" (de exemplu) sau ma rog, vreo alta transfigurare a indiferentei
"...ai nevoie de povestea asta ca nevoia de apa dupa o lingura de sare??
"sarea-n bucate" era o sintagma semnificativa, dar si inspirata, asta insa... :(
deci nu

Marturie:
Erau doar poduri imense intre noi.
Poduri de carton.

asta da
singura-singurica face de-un poem
*** - de nyx la: 24/08/2010 18:14:22
(la: Bărbatul la 40 de ani)
desigur, ar parea stanjenitor si deplin penibil ca un barbat sa scrie toate astea despre sine, fara sa-i rada cineva-n nas.
si-atunci purcede la un artificiu - ii pune pe altii s-o faca.


uneori, personajul scapa de sub controlul scriitorului - isi impune vointa, actioneaza independet de creatorul lui.
in textul prezent, personajul nostru e umilit si tras de par ca sa spuna ce i se dicteaza.
intregul edificiu e construit pe lupta dintre autor si personajul sau!
sub ochii uimiti ai cititorului, femeia se transforma progresiv in scriitorul-insusi: ii cresc burta si parul pe piept.

imaginea unui Fat Frumos nitel intunecat, de ne-nfrant prin insasi vulnerabilitatea lui, se contureaza grotesca.
amintita vulnerabilitate i-atat de prost jucata, asa de gresit camuflata incat sare-n ochii cititorului, el insusi pus violent cu mintea-n tarana: nu ai de-ales, trebuie sa accepti faptul ca acest specimen ireal chiar exista!

bine, am gasit si fraze amuzante, precum "carnea mea este mai dulce decât a oricărei alte femei", constructii stupide ca 'nutrimentul meu sangvin',mi-a sarit in ochi lipsa de coerenta dintre sentimentul egalitatii ("nu-mi este superior") si contiinta sclavului ("sunt proprietatea lui"), am hohotit de-a dreptul in fata implacabilui raspuns-explicatie 'doi e mai mare decat unu' si m-am mirat cu ochi de copil ca descoperirea din baie n-a avut gust de pasca.
societatea s-a aratat infranta, dujmanii dau inapoi in fata Cuplului.
Barbatul si Femeia LUI, stanca-n fata neghiobiei celor multi...

am fost un cititor inocent.
mi-or fost violate tate criteriile estetice.

singura multumire-i ca limba romana-i inca vie si frumoasa.
ca elena.
den troia, zic.
*** - de nyx la: 21/09/2010 17:12:08
(la: căderea unui fluture într-un om)
am senzatia ca ai vrut sa scrii 'ninsori nebune' si, fiindca, instantaneu, ai stiut ca-i fumata, ai inlocuit 'nebun' cu un sinonim.

am o putere deosebită
sărut fulgi de zăpadă fără să-i topesc


asta ajunge la mine ca o metafora foarte buna despre moarte.

era un fel anume cum se iveau noaptea și liniștea
în clipa aceea
ca o mărgică într-un pahar de palincă trăind
pînă cînd se termină de spus tatăl nostru


pericol de confuzie, in strofa asta.
noaptea si linistea se puteau ivi ca o margica, tot asa de bine cum insasi clipa era o margica.
si apoi, margica aia inseamna-n primul rand 'bila', care bila nu are ce sa caute in vreun pahar.
as cauta altceva care sa sugereze o bula de aer.

"trăind
pînă cînd se termină de spus tatăl nostru " e, din nou, tare frumoasa.
ca si ultimele doua strofe, care au suficienta forta ca sa reconstruiasca, ele singure, un edificiu aparent naruit inainte de final.

nu stiu de ce trebuie de fiecare data sa cedezi infloriturilor locu' pe care n-ar trebui sa-l aiba in poezie.
ti-am dat citate despre cum poti transforma in arta niste cuvinte banale.
mi se pare foarte ciudat ca demonstrezi ca poti si totusi alegi drumul alora care scriu dupa aceeasi reteta.

iar peste - de edemynag la: 16/12/2012 20:11:34 Modificat la: 17/12/2012 00:16:31
(la: Nu stiu)
2 comentarii te transformi in tzatza, ne aduci la cunostinta ca pleci in locul unde poti sa-ti practici hobby-ul in voie, afumatul de sunca. Scurto, eu voiam sa stiu si daca pui muraturi cand ajungi acolo, mai important chiar, voiam sa stiu cu ce mergi, iei trenul sau...? Bine, pa !


*Domnule Admin, va rog respectuos sa-mi acceptati comentariile de pe aceasta pagina; consider ca multi utilizatori al acestui edificiu virtual au tendinta sa o afiseze mai mare decat o au. Vorbesc despre inteligenta, bine-nteles.
Multumesc tare, sanatate !
#637789 (raspuns la: #637765) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...