comentarii

edituri pentru publicare carti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
publicarea cartii - de Cerulsarat la: 26/09/2008 14:07:39
(la: AM SCRIS O CARTE- VREAU S-O PUBLIC)

Hello tuturor!

Pana acum nu am mai scris nici o carte insa in ultima perioada m-a cam ''chinuit talentul'' si am scos ceva, sper eu sa fie bun :).
Domeniul este beletristica, pura fictiune, sincer sunt cam neincrezatoare mai ales pentru ca am terminat ASE-ul si pana acum nu am avut curaj sa scriu...Intrebarea mea este, cum procedez ca sa o public..? Mi-o publica vreo editura fara sa am pile si pic de notorietate...?

Multumesc mult si bafta tuturor!

Ilinca.
Publicare carte - www.bibliotecadigitala.ro - de bdigitala la: 10/04/2009 11:56:34
(la: carte de poezii spre publicare)
O modalitate de publicare este cea de la Editura Sfântul Ierarh Nicolae - lucrări de valoare, online sau nu. În Sala de Lectură sunt lucrări interesante comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se poate trai din scris - de Radu Herjeu la: 17/12/2003 06:48:24
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Nu. Si nu se poate trai nu pentru ca nu se citeste. Ci pentru ca
1. editurile publica la preturi astronomice, cu mult mai mari decat se justifica prin pretul tiparirii. Prin urmare cartile se vand mult mai putin decat daca ar avea preturi accesibile.
2. autorul primeste o mult mai mica parte, banii intrand in vistieria editurilor
3. acesti bani nu se regasesc in promovarea autorilor si a cartilor lor.
4. au aparut prea multi scriitori si editurile au publicat mult prea multa maculatura. Oamenii nu mai stiu cine merita citit.
5. critica in Romania este folosita pentru platirea de polite si promovarea tinerilor din cenaclurile personale ale carturarilor.
6. intelectualii nostri vorbesc despre economie si politica si mai deloc despre cultura.
De aceea nu se poate trai din scris. Evident ca nu oricine ar putea trai din scris. Eu cred insa ca si Marin Preda, daca ar trai, ar avea probleme cu banii. In occident scrisul este privit ca orice industrie. Se investeste in ea, se face promovare masiva si agresiva, se vind produsele si se incaseaza banii. In Romania scrisul e privit ca hobby.
#6767 (raspuns la: #6760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
manualele sunt nu numai stufoase - de Catalina Bader la: 20/12/2003 02:54:29
(la: Invatamantul din ziua de azi)
ce mi se pare interesant
este ca au aparut diferite edituri care publica manuale scolare

cand vrei sa cumperi manuale pentru copii
trebuie sa te duci la scoala

sa-ti spuna tova ce carti sa-i cumperi copilului tau.

vi se pare normala aceasta ,descentralizare'?

mentionez ca in Germania
este aceeasi problema.
#6986 (raspuns la: #6854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion Iliescu, CV. Cred ca este falsificat... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:11:35
(la: Oamenii politici...)
PDSR
Partidul Democratiei Sociale din Romania



Ion Iliescu
presedintele PDSR



Curriculum Vitae



S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti; tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".

Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.

In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1979-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.

Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.

In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.

In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de clasa".

In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.

In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.

A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.

Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".

In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.

Cu toate acestea, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei romanesti.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion Iliescu.

Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe plan international.

Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie.

La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.

La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea tara iesita din criza si intrata in normalitate".

La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.

Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.

In 1992 a publicat cartea "Probleme globale. Creativitate", in care sunt reunite articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.

In 1993 publica lucrarea "Revolutie si reforma", pe care o reia, in 1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in viata internationala si in economia europeana si mondiala.

Tot in 1994 ii apare cartea "Romania in Europa si in lume", ce cuprinde alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii politice, economice si sociale romanesti.

In 1995 publica alte trei carti: "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.

In 1996 publica "Momente de istorie - Volumele II si III" si volumul "Dialoguri romano-americane".

Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.

Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~





Crede si nu cerceta!...
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu stiu daca aceasta carte este renumita sau nu - de Catalina Bader la: 25/12/2003 01:40:13
(la: imaginea romanilor peste granite)
de fapt nici nu are atat de mare importanta

se numeste: Transilvania - Cele sapte ,burg-uri'
este o carte scrisa
in limba romana (de catre un autor roman)
si tradusa in limba germana.

cartea este scrisa inainte de 89
i-am rugat pe cei doi germani care au citit aceasta carte sa sara peste pasajele care canta ,importanta lui Ceasusescu pe vremea geto-dacilor'. Le-am explicat ca acele randuri trebuiau scrise pentru a putea fi publicata cartea.

si uite ca au reusit.

ideea este ca am gasit o punte de comunicare intre germani si romani
pornind de la ce: ceea ce ne leaga
prin istorie - Transilvania

Dupa ce au citit cartea mi-au spus ca le pare rau ca stiu atat de putine despre Romania.

Mentionez ca mi-a venit ideea de a le da aceasta carte deoarece oamenii sunt pasionati de arhitectura bisericilor.
Nici nu auzisera pana acum de Biserica Neagra
desi CITESC MULT in acest domeniu.

Nu vi se pare ca e trist
ca nu reusim sa aratam lumii si ce este BUN in noi?!

#7243 (raspuns la: #7233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dictionare si altele - de Dragos Bora la: 02/10/2004 12:49:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salutari! In primul rind, scuze! Mai "suprareactionez"
(overeacting) si eu...

> dar in aceeasi
> ordine de idei sint sigura ca nu au avut libertatea sa scrie
> tot ce au vrut sa scrie din cauza cenzorarii.

Cu siguranta ca a fost cenzura. Insa cum autorii erau in covir-
sitoare proportie mai inteligenti decit cenzorii, se puteau
strecura multe, foarte multe lucruri. Mai trista este autocen-
zura... Altfel, chestia aia care se tot vintura, cu "vidul
cultural" e o gogomanie. Multe s-ar mai putea spune.

Apropo de cenzura, ma gindesc la serialul din revista
"Stiinta si tehnica" intitulat "Planeta mediocrilor", de
Ioan Grosan. Suspendat cu vreo 6 luni inainte de ian.'90.
Pai acolo-si bateau joc in asa hal de Ceausescu & societatea
in care traiam incit imi vine sa cred ca aveau voie de la
cine trebuie ca sa apara.

> Plus de asta sint o multime de artisti care sub comunisti
> nu au putut sa lucreze liber, care nu au fost mentionati,
> sau care au fost considerati intr-un fel sau altul impotriva
> sistemului. Personal cunosc doua artiste din Romania, care
> au suferit foarte mult sub regimul comunist.

Pai cel putin 60% din artisti au suferit. 40% au dus-o
bine-merci si acum astia 40% racnesc c-au dus-o rau. Poate
difera procentele.

> Deci ce-am vrut
> sa intreb este, de cind comunistii au iesit din schema s-au
> mai publicat carti asemenea celor doua mentionate in preala-
> bil?

Desigur. S-au publicat. Trist este ca acum sint f. scumpe si
inaccesibile. Din pacate nici bibliotecile universitare sau
publice nu-si prea permit sa cumpere.
Apropo, "Editura 'Humanitas'" e fost "Editura 'Politica'".

> Daca te pricepeai, multe aveai de citit si-n "Lumea".

Aici am folosit "te" ca o generalizare si nu ca o forma de
adresare nepoliticoasa. Scuze daca s-a inteles altfel!






#23992 (raspuns la: #23932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am vazut filmul. Cartea lui - de Cassandra la: 10/07/2006 16:00:22
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Am vazut filmul. Cartea lui Brown mi se pare importanta in masura in care ar destepta curiozitatea reala pentru a afla mai multe despre ceea ce se cunoaste din punct de vedere istoric in privinta inceputurilor Crestinismului, despre dovezile obiective existente cu privire la aceasta perioada. Nu am citit tot ce s-a scris pe acest forum dar se pare ca lumea nu a aflat ca exista experti in aceasta perioada a Crestinismului, si este atit de simplu precum sa citesti ceea ce au publicat acestia (unii chiar au publicat carti cu privire la ceea ce este adevar si ceea ce este fictiune in cartea lui Brown). Documentarele de pe Discovery nu sint o sursa fiabila de informatie in acest sens.
Trebuie sa recunoastem ca Brown a gasit formula ideala pentru a atrage atentia majoritatii indivizilor in privinta unui aspect important al religiei - a nu lua drept adevar de-a gata ceea ce Biserica a propagat de-a lungul secolelor, ci a avea curiozitatea si atitudinea de a cauta cu spirit critic care si cit este adevarul pe care se bazeaza credinta milioanelor de indivizi. Si poate asa isi vor da seama ce putine dovezi obiective stau la baza unei religii care domina mase intregi de oameni...

HA! - de Marlene_ la: 23/12/2006 18:51:46
(la: Jurnal de bord (5))
"Conversaţia, este monologul interior care bântuie nopţile şi obsedează zilele celor ce-şi dau naştere, întrebându-se întruna. Dar, mai mult încă este vocea unei femei care decide şi cântăreşte sensul existenţei sale. Merită oare această eventuală iluzie să te opreşti asupra ei? Şi anume: să te situezi în această lume şi să devii. Liric. Conversaţia traversează o oglindă. Şi nu una dintre cele mai mici."
Samuel Tastet


Pai ce sa scrie Samuel Tastet (ST Editeur - Editura EST) care a publicat cartea? Dar iata si alta parere:

'citind, nu te poti abtine si exclami: sa mai lasi femeile sa scrie carti! tot ce au reusit scriitoarele lumii sa obtina a fost anulat de cele 117 pagini semnate lorette nobecourt. care pagini vorbesc despre comunicare sau lipsa acesteia intre oameni care se privesc in ochi.

sau in principiu, despre asta isi propun cele 117 pagini sa vorbeasca. cred... pentru ca rezultatul aduce foarte mult a conversatia unei femei bete. o cheama irene, are 28 de ani, se confeseaza unei anume anna si bea ingrijorator de mult whisky.

dintre confesiunile sale spicuim. a fost violata, a petrecut ceva ani in inchisoare, a facut un avort, a iubit femei, barbati grasi, barbati slabi, tacuti, violenti, destepti, batrani, artisti etc. ati prins ideea. astea deja ar fi niste sperante ca daca nu e o carte buna, macar e o carte cu sex. glumesc, dar "conversatia" este o carte excesiv de greoaie.

tot ce poti sa faci este sa ii plangi de mila annei. eu in locul ei nu ascultam. pe undeva pe la jumatatea cartii, irene precizeaza ca toata confesiunea duce undeva. ajuns acolo, te trezesti si exclami, "in sfarsit, se intampla ceva!". dar nu se intampla. nu pana la sfarsit, desi esti somat de nenumarate ori, alaturi de anna, sa ai rabdare.

cand in cele din urma afli unde duce confesiunea, esti atat de suferind cu nervii, ca nu te mai mira nimic. punctul culminant si deznodamantul sunt mult prea amanate si sufocate in confesiuni.

problema e ca pe mine nu ma deranjeaza catusi de putin continutul confesiunii, ci forma sa. practic, e o insiruire de om nebun care trece de la una la alta fara sa lamureasca nimic. numai aluzii si foarte multe ocolisuri.

irene este categoric o femeie careia ii place sa se auda si care se amageste cu iluzia ca este sincera, dar care are in realitate mari dificultati in a se admite. practic, nu cred ca vrea cineva sa citeasca 117 pagini de explicatii si justificari. pentru asta exista relatii. din nou, glumesc.

si pe langa toata viata personala pusa pe masa, dar acoperita de un servet, irene se apuca brusc, cam tarziu si cam inutil, sa peroreze impotriva sistemului. cu toata parerea de rau, nu asa se scrie sau se simte libertatea. si cu adevarat frustrant e faptul ca din cand in cand, apar pasaje simple, curate.

"cand ies din dus, imi place urma pe care o lasa picioarele mele ude pe parchetul deschis la culoare". poate ca nu ne intereseaza, dar e o fraza simpla si curata. e lumina. "intr-o zi am intrat intr-o cafenea, nu erau decat barbati, singuri, asezati ici colo, citind, fumand sau stand cu privirea ridicata in tavan si meditand. as fi vrut sa raman acolo nemiscata ca sa-i privesc in singuratatea lor intima, departe de teribila dorinta pe care o au femeile de a-i face fericiti cu orice pret". perfect de acord. e un pasaj dragut.

dar pentru o carte care nu duce cu ea o idee originala sau executata stralucit, ai nevoie de mult mai mult decat de trei fraze care suna bine.' Lorette Nobecourt, Conversatia, Editura Est, 2001.
louie@dbrom.ro
#164892 (raspuns la: #164729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de tomazian la: 29/05/2007 19:18:44
(la: Furt de idee ?)
29-05-2007, ora 15:59
Jurnalistul şi scriitorul Dan Mihu către Cristian Mungiu
Buna ziua,

Acesta este un mail colectiv, de aceea, celor care nu ma cunosc le
spun ca numele meu este Dan Mihu, sunt jurnalist si scriitor, membru
al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1997). Incepand din 1992 am
publicat o serie de piese de teatru, lucrari de proza si scenarii de
film, am luat mai multe premii literare la concursuri nationale si o
simpla cautare pe Google ar trebuie sa va spuna restul istoriei mele.

Stiu ca pare greu de crezut, acum ca dl Mungiu este eroul zilei, insa
sustin ca domnia sa a preluat exact tema propriului meu scenariu,
premiat chiar de domnia-sa in vara anului trecut la concursul de
scenarii originale HBO 2006.

Contand pe o reactie rece din partea dumneavoastra, va prezint direct faptele:

- anul trecut in aprilie, trimiteam la concursul HBO scenariul "Sa
iubesti si sa tragi apa", drama unei femei simple, care face un avort
ilegal, in ultimii ani ai comunismului si este silita sa scape cumva
de avortonul ei, expus in mod brutal si socant

- in juriul concursului de anul trecut se afla si dl Mungiu

- in luna mai eram declarat finalist cu sus-numitul scenariu

- in iunie, la TIFF, primeam premiul pentru lungmetraj; motivatia
juriului: "Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul
ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în
care-şi conţine tensiunea interioară."

- in mai anul acesta, dl Mungiu ia la Cannes un Palme d'Or cu "4
luni..."; conform presei internationale, filmul sau trateaza aceeasi
tema a avorturilor ilegale si prezinta imagini socante cu un avorton
in baie

- in cadrul ceremoniei de premiere dl Mungiu declara franc ca "acum un
an nici nu visam la acest proiect." Mai exact, intr-un interviu
acordat Evenimentului zilei sustinea ca a terminat versiunea finala in
luna iulie, asta dupa ce (conform Re:Publik), scrierea integrala a
scenariului a durat sub doua luni

Pentru comparatie, scenariul meu, premiat (si) de dl Mungiu, poate fi
descarcat liber de la adresa
http://editura.liternet.ro/carte/222/Dan-Mihu/Sa-iubesti-si-sa-tragi-apa.html
, impreuna cu un scurt comentariu al unui alt membru al jurului, dl
Cretulescu. Dupa ce veti citi premisa scenariului, va rog sa
rememorati cate scenarii sau carti pe aceasta tema ati citit in
ultimii 10 ani?

Nu incerc sa confisc subiectul avorturilor ceausiste, dar:

- dezaprob faptul ca dl Mungiu s-a prevalat de pozitia sa in juriu
pentru a cauta idei proaspete apte de a fi rescrise ulterior de domnia
sa

- sunt uluit de viteza neobisnuita (remarcata si de el insusi) cu care
a rescris un scenariu pe exact aceeasi tema, l-a finantat, l-a filmat,
l-a montat si l-a prezentat in premiera la Cannes

- mi se pare total nedrept faptul ca a fortat (pe ascuns) finalizarea
propriei sale productii, intuind probabil faptul ca noi ne vom
confrunta cu greutati in gasirea finantatorilor/producatorilor -
atitudinea sa mi se pare cel putin neloiala

Culmea cinismului este ca juriul punctase tocmai originalitatea temei
si partitura tragica a principalului rol feminin. De acum, adio
originalitate... Cine isi imagineaza ca anul viitor la Cannes va fi
selectat un al doilea film despre avorturi ceausiste e cel putin naiv.

Ma bucur ca in acest an HBO Romania a renuntat la serviciile domniei
sale in calitate de jurat. Din punctul meu de vedere, prestatia sa
a fost de-a dreptul descalificanta si sper ca abuzul lui sa aiba
drept consecinta macar evitarea invitarii domniei sale in alte
jurii viitoare.

Asteptand o atitudine obiectiva din partea dumneavoastra, nu pot decat
sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d'Or-ul un film ce
si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind
prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li
se iarta totul.

Al dumneavoastra,
Dan Mihu

PS Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii
la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori
sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu
parte.





Editura Art - de picky la: 31/10/2008 14:23:21
(la: sophie's choice)
http://www.editura-art.ro/carti.titluri/carte/alegerea-sofiei

Recomandată... pour les connaisseurs.

Tot acolo, multe, multe, multe cărţi excepţionale. Calitate şi la autori şi la titluri şi la grafică şi la facerea cărţii. Preţurile sunt accesibile.
Şo pe ei la Gaudeamus, peste 3 săptămâni, la Romexpo, unde probabil că vor avea şi niscaiva discount-uri :).
zaraza - de adina.petre la: 14/05/2009 23:26:07
(la: as vrea sa traduc o carte)
Eu: daca io am o carte in olandeza, si vreau s-o traduc in romana si sa o public
Eu: editura imi cere vreo dovada ca eu stiu s-o traduc?
Colega_ce_lucra_la_o_editura: daca mergi la Tritonic iti cer 5 pagini ca proba, pe care nu se uita niciodata
Colega: la alte edituri nu stiu cum sta treaba
Eu: aham
Eu: si cum iau legatura cu ei sa le zic ca vreau sa imi publice cartea tradusa de mine?
Colega: vor vrea drepturile de autor
picky - de zaraza la: 15/05/2009 16:28:50
(la: as vrea sa traduc o carte)
ma, eu nu pot sa cred ca in procesul de scoatere a unei carti traducatorul e ala care se zbate cel mai tare sa obtina finantare pentru publicarea cartii. atunci editura ce mai face? sigur ca nu astept ca editurile sa-mi bata la usa, e evident ca o sa le contactez eu. vroiam sa stiu cam cum merge treaba in mod practic, ce tre´sa le ofer, ce trebuie sa ma astept de la ele. sau poate sunt complet pe campii cu demersul meu si e cazul sa renunt, daca e asa de complicat. pana una-alta i-am scris unei tipe de la nemira, o cunostinta via-via. sa vedem ce-mi raspunde si o sa pornesc de acolo.

#439157 (raspuns la: #439144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Omerta la: 02/06/2009 13:20:23
(la: Millenium)
hmm... editura trei publica in general psihologie si sex.
citisem Bruckner si Sade. bunicele :)

"barbati care urasc femeile" mi se pare o carte de citit pe tren. iti starneste interesul, dar nu ramai cu nimic.

Omerta
Sorin - de Knulp_2 la: 14/07/2009 15:43:46
(la: Nocturnă - secvenţă senryû)
platite de altii??? amice, esti un artist sponsorizat de vreo marchiza... felicitari daca e asa.
sper din tot sufletul sa nu fie sponsorizate din bani publici.

Orice ar fi, lasand gluma la o parte, doar nu-ti inchipi ca te crede cineva ca nu ti-ai publicat cartile pe speze proprii la vreo editura obscura. Asa ca sa te lauzi si tu pe la neamuri ca "bre, mi-s intelectual".

decat sa-mi pierd mintile precum matale, crezandu-ma "scriitor", mai bine cu modestie cititor.
#462298 (raspuns la: #462283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
BT - de maan la: 09/10/2009 13:39:44 Modificat la: 09/10/2009 13:41:29
(la: Herta Muller - Nobel 2009 pentru Literatură)
te felicit pentru modu' profesionist in care ai redactat articolul.

altfel, ma suprinde ca e dezbatuta atata originea scriitoarei.
premiul pe care l-a obtinut nu e motiv de mandrie nationala pentru nimeni.
Romania ar trebui sa fie recunoscatoare ca ii se face-auzit numele in cercuri atat de inalte.
cat despre cat ii de mandra sau nemandra herta muller de originile sale, e irelevant, in context.


problema pe care mi-o pun eu acuma, e o intrebare: in conditiile in care editurile nu stiu sa faca publicitate autorilor pe care ii promoveaza, oare nu cumva scriitorii romani ar trebui sa-si publice cartile direct intr-o limba de circulatie internationala, ca s-aibe sanse la recunoastere mondiala?
*** - de Daniel Racovitan la: 17/03/2010 12:38:11 Modificat la: 17/03/2010 12:39:13
(la: Lulu.com - o platforma de publicare de carte)
"asta daca scrii in engleza, sa ai piata occidentala, eu ma gandeam la cartile in lb romana"

pentru piata in romana s-ar putea sa fie nitel cam scumpe,e adevarat, dar cine te obliga sa te limitezi la ea?


"pe mine m-ar interesa, mai ales daca e vorba de cineva de care n-am auzit, un debutant, daca nici macar nu a trecut de selectia unei edituri, deja imi scade interesul pentru cartea lui"

aici vorbim de business;
business care in era internetului si a tiparirii la cerere si-a cam schimbat datele; e important nu ce crede o editura ci ce vrea publicul cumparator; eu n-as fi asa convins ca publicul cumparator gandeste despre o carte ca tine; in business e o greseala sa crezi ca cumparatorul gandeste ca tine;


"de exemplu n-as cumpara acum nimic de pe lulu daca nu stiu nimic despre autor"

asta e altceva, si nu trebuie puse amestecate :)
filtrul nu ar terbui sa il faca editura ci publicul; daca cartea e proasta, nu se va vinde; daca e buna si i se duce vestea, autorul devine cunoscut si isi vinde cartile;

eu personal nu am incredere in alegerile editurilor; cea mai buna dovada ca filtrul lor nu e fiabil fiind cartile exceptionale care au fost refuzate in prealabil de zeci de edituri;
#531495 (raspuns la: #531493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de zaraza la: 27/09/2010 22:14:02
(la: scandal? deloc!)
multi au publicat carti pornind de acolo.

au publicat pentru ca i-au descoperit editurile pe agonia? sau au scos ei banu´si si-au publicat volumul de versuri/proza cum am mai vazut?
#571048 (raspuns la: #571039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baby Mititelu - de sami_paris74 la: 23/06/2011 09:54:13
(la: Am primit de la Melania Cuc)
Multumesc foarte mult Baby pentru trecere si coment...as vrea sa se cunosca faptul ca publicarea cartii la a doua lansare de Doru Dincus,cartea nu a suferit nici o modificare,a fost reeditata exact asa cum am scris-o eu .
Am primit multe aprecieri din tara si de peste hotare,in curind cartea mea o sa aparà in Franta cu sprijinul si editura domnului Jean d-Omerson,apoi lansarea la Ambasada Romàna de la Paris.In acelasi timp va avea loc lansarea la al doilea volum din" Tiganii ,aurul si diamantele".

hailoviu sous macy may darling.

Ton ami Sami.
#616169 (raspuns la: #616163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...