comentarii

educația este amar dar rădăcinile sale sunt fructele dulci


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cand se va ajunge la sfarsitul alfabetului aceasta confa va fi finita! - de Areal la: 20/07/2008 11:43:49
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
EDUCATIE
Inteleptul invata din propria-i gandire, oamenii obisnuiti invata din experienta, cei prosti invata de nevoie, iar cei rai invata din instinct.

Practica duce la perfectiune, dar ai grija ce practici!

Educatia este ceea ce ne ramane dupa ce am uitat tot ce-am fost invatati.

Inima educatiei este educatia inimii.

Procesul de invatamant are ca scop sa-l ajute pe elev sa ajunga sa se descurce fara ajutorul profesorului.

Adeseori, cea mai buna metoda de indreptare a copiilor nostrii este sa ne corectam exemplul personal pe care li-l dam.

Afis pus deasupra usii unei Biblioteci: "Farmacie pentru suflet".

O diploma nu strica nimanui, cu conditia ca posesorul ei sa vrea sa mai invete ceva si dupa absolvirea scolii.

Sub providenta lui Dumnezeu, viitorul unei natiuni nu depinde atat de mult de nivelul academic al scolilor ei, ci de nivelul educatiei crestine predate copiilor.

Cel ce cumpara ieftin ca sa faca economie seamana cu cel care a cumparat ceasul ca sa faca economie ... de timp.

Am auzit odata pe cineva spunand ca nu poti spune daca un parinte
si-a facut datoria sau nu, decat dupa ce vei vedea ce fel de oamenii vor fi nepotii lor.

Socrate a zis: "Ma voi sui pe cel mai inalt loc din Atena si voi striga: "Concetateni, cum de sunteti gata sa munciti pe branci, sa spargeti chiar si pietre ca sa ajungeti bogati, dar nu va preocupati deloc de copiii carora le veti lasa toate acestea drept mostenire?"

Esenta intelepciunii este sa stii ce sa faci cu ceea ce cunosti.

Diferenta dintre critica si educatie este atitudinea in care sunt facute.

Cel ce are convingeri de nestramutat in probleme neclare da dovada de mediocritate.
De obicei, cei ce vor sa para cei mai intelepti se comporta si cel mai prosteste.

Fericirea vietii tale depinde de calitatea gandurilor tale.

Mai bine sa intelegi putin, dar bine, decat gresit si mult.

Cel care este stapan pe adevar, n-are de ce sa se ingrijoreze ca nu vorbeste convingator.

Cei care au gandit indelung asupra artei de a conduce popoarele au ajuns invariabil la concluzia ca soarta unei natiuni depinde de educatia care li se da celor tineri.

Ce sapam in marmura, piere cu timpul, ce turnam in bronz se macina, temple pe care le zidim vor ajunge odata ruina, dar ce scriem pe coala nepieritoare a sufletului, principiile vesnice ale temerii de Dumnezeu si ale iubirii fata de aproapele, va straluci si in viata de acum si in cea viitoare. - Daniel Webster

Un om intelep este ca acul: nu-l lasa capul sa mearga prea departe!

Invata de parca ar trebui sa traiesti o mie de ani si traieste frumos de parca ai muri maine.

Niciun om nu poate fi considerat needucat, daca stie Biblia si nici un om nu poate fi considerat suficient de educat, daca nu o cunoaste.

Tine minte mereu ca un om nu este rasplatit pentru ca are creier, ci pentru ca il foloseste.

Nimeni n-ar trebui sa mearga la scoala ca sa ajunga sa castige mai multi bani. Adevaratul scop al educatiei nu este sa castigam mai mult, ci sa stim mai bine ce sa facem cu ceea ce castigam.

Scopul nostru este sa construim in aceasta tara o societate umana, nu un sistem economic.

Un copil care invata doar la scoala este un copil fara educatie.

Nu da voie studiilor sa-ti stea in calea educatiei.

Educatia ar trebui sa insemne dezvoltarea mintii, nu doar incarcarea memoriei.

Adevarata educatie incepe in leagan si se termina la mormant.

Radacinile educatiei sunt uneori amare, dar fructele ei sunt dulci.

Mintea functioneaza ca si stomacul: nu conteaza cat pui inauntru, ci cat poti sa "digeri".

Multi sunt in stare sa rezolve probleme mari la servici, dar nu pot da un raspuns problemelor mici de acasa.

Se poate sa inveti despre tine mai mult de la un dusman, decat de la un prieten.

Marele fizician rus P.I.Lebedev era un mare dusman al eruditiei sterile.
"Biblioteca mea - obisnuia el sa spuna -stie mai multe decat mine. Totusi ea nu este fizician, in timp ce eu sunt."

Un gram de experienta, face uneori cat o tona de cunostinte sterile
#327457 (raspuns la: #327292) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amari - de tuxedo la: 16/11/2009 14:29:30 Modificat la: 16/11/2009 14:38:18
(la: Povestea „înfometaţilor” lui Ceauşescu)
"Spuneam ca intre "infometatii" celor doua timpuri mai satui erau cei de dinainte de `89. "


si eu spun ca e o tampenie aceasta afirmatie. si o grosolanie. evident sunt multi care gandesc asa. asta nu inseamna ca nu pot afirma ca vorbesc tampenii generalizand si ca ar trebui sa mai cerecteze chestiunea macar asa, moraliceste vorbind.

Si politichia este implicita prin mentionarea oricarui nume de politician activ in prezent.


PS:

o bunica: acum are o pensie de pana in 300 lei. Sta la tara intr-un sat amarat. Culmea: poate manca oua, legume si fructe proaspete. o bucata de branza, lapte, o paine, uleiul si-l face .De ce? pentru ca acum are prin curte cateva ceva ca nu le-a mai luat CAPu' la colectiv.

Inainte sta in aceeasi curte in acelasi sat. murea de foame muncind pt CAP. Nici atunci nu avea bani de medicamente. Dadea copilului in loc de lapte un colt de carpa inmuiat in apa cu zahar sa il mai pacaleasca sa nu tipe. S-a ales fara dinti ca au venit securistii satului sa o intrebe ca de ce nu a vrut barbate-su sa nu stiu ce si ala plecase de acasa. Si ea nu a zis nimic. Asa ca, hai, mai moale cu "intelepciunile" generalizante de kkt. a se scuza. Din acest moment nu ma comentez pe subiect ca nu are sens sa-mi fac draci pe idei ce-mi par oricum ...rusinoase.
#500275 (raspuns la: #500273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
frumos... - de Lady Allia la: 16/06/2007 22:03:16
(la: ...îţi scriu astăzi ţie, femeie ( II ))

sper sa fie doar o proza...pornita intr-o zi torida cand si tacerile tac...
sper doar sa ... nu fie asemeni "prozei mele de viata" :(...inspirata dintr-un gust amar ce ma incapatanez sa il simt inca dulce...desi nici macar umbra gustului nu o mai recunosc :(.
parca imi recitesc sufletul din "poezia" ... "tacerea":

"Nici nu mai ştiu dacă ne cunoaştem eu şi cu tine.
Poate doar odată, demult ni s-au ciocnit plânsurile sau doar e o părere din trecut.
Ne privim în mijlocul singurătăţii noastre şi nu recunoaştem nimic din noi două.
Eu te revăd. Alergam la tine în braţe visând la tine. Tu nu mă vedeai nici atunci. ..."

orice scrii e...minunat! orice...

te imbratisez cu drag...
mai am inca puful de papadie cules din copilaria mea... :). nu am uitat sa iti pastrez si tie...!
*** - de picky la: 27/08/2007 09:12:45
(la: Padurea fara uscaturi)
Se poate padure fara uscaturi?
Desigur. Exemple: Pădurea spânzuraţilor, Pădurea de piatră, Pădurea din frumoasa adormită (sic)...

Nu te saturi pana la urma de atata verde ca sa vrei si pamantiu?
Uneori, da. Alteori, tot da. Dar nu întotdeauna deodată. Şi nici în acelaşi timp!

Nu te saturi pana la urma de mereu dulce, dulce, ca sa simti si nevoia de amar?
Şi dacă da, ce? Nu există dulceaţa de cireşe amare?

Fara tristete ai putea intelege cum e sa fi etern fericit?
Întrebare fără obiect. Fericire nu există, iar tristul cuprinde în trunchiul său întreaga proteină omonimă.

Culoarea fericirii este sepia?
andante - de latu la: 11/11/2007 00:30:05
(la: Loc pentru trollat)
Ai luat un hap si hapurile is de regula amare...
Ideile lasa loc si unor urme de dulce:-))
#254541 (raspuns la: #254534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prole - de munteanu rodica la: 31/10/2008 19:52:23
(la: o ceasca - doua cesti)
Uneori gustul "amar"este mult mai rafinat decît cel dulce.
Si... toţi avem momente cînd poate dăm mai mult decit primim.
Probabil cineva a reusit să te supere
dar, bagindu-l în seamă si mai ales punînd la suflet,nu faci decît să te aşezi singur la acelaşi nivelcu persoana in cauza.Daca esti convins ca ai dreptate zimbeşte.
Caci "fiecare pasare pe limba ei piere"
RABDARE - de Areal la: 02/01/2009 14:47:06
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Radacinile rabdarii sunt adesea amare, dar fructele, dulci.

Rabdarea face minuni. Cine stie s-o foloseasca face din frunze de dud ... matase.

"Cu rabdarea trecem marea"; nerabdarea ne ineaca!

Trebuie rabdare ca sa ajungi "mare"

Secretul rabdarii este sa faci altceva intre timp.

Rabdarea poate face minuni, dar nu-l poate ajuta cu nimic pe cel care a plantat un portocal in ... Alasca!

Rugaciunea unui nerabdator: "Doamne, te rog sa-mi dai rabdare si sa mi-o dai chiar acum!"

Tinerii ar trebui sa se deprinda sa aibe rabdare cu cei varstnici, pentru ca atunci cand vor ajunge batrani sa stie cum sa aibe rabdare cu cei tineri.

Rabdarea este de admirat la soferul masinii din spatele tau, dar nu si la cel din fata!

Rabdarea poate fi asemanata cu tantarul care s-a asezat pe patul unui anemic,
asteptand sa i se faca o transfuzie de sange.

Ca sa ajungem indelung rabdatori trebuie sa fim indelung incercati!

Sunt timpuri cand tot ceea ce cere Dumnezeu de la copiii Sai sunt: tacere, rabdare si ... lacrimi.

#380946 (raspuns la: #380070) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza, - de 1brasovean la: 28/01/2009 12:20:15
(la: Zaha Hadid la Bucuresti?)
e foarte posibil sa fie doar un test.

mergand pe mana ipotezelor, cred ca - tot asa - este testata suportabilitatea unui asemenea proiect acolo, in zona aia.
iar, ca la medicamente, ca sa inghiti un hap amar, ti-l ambaleaza in ceva stralucitor si dulce, tot asa, de data asta, zaha hadid este...:)
#398811 (raspuns la: #398797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Catalina,
Mutumesc,
Imi place tonul acestei conversatii "virtuale." Tocmai am citit niste comentarii de pe urma interviului pe care l-am dat la "Evenimentul Zilei," destul de vulgare, referitoare la faptul ca am folosit imagini de la Mineriada din 1990 in filmul meu. Alt motiv de a nu incerca sa port un dialog civilizat cu o societate departe de civilizare. Dar sa raspund la intrebarea ta.

Familia mea a fost destul de ciudata, amestec de tarani si aristocrati. Toate informatiile pe care le am despre ei sint vagi, si multe lucruri pe care astazi cred ca le stiu, au multe pete albe. Parintii mei au murit in 1982 si in 1983, cind nu-mi inchipuiam ca vor muri vreodata, si ca urmare, am aminat intrebarile esentiale pe care orice adolescent ar trebui sa le puna parintilor. Din partea mamei, stiu ca sint ceva legaturi cu Brincovenii (am aici in state, un arbore genealogic care explica, chiar daca destul de vag, legaturile astea). Bunica din partea mamei a fost grecoaica, s-au stabilit la Buzau. Legatura cu Brincovenii vine de la bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut.
Fratele mamei mele, ambasador cultural, prieten cu Nicolae Iorga, a infiintat Liga Culturala. I-a promis mamei ca, dupa ce ea ii va absolvi facultatea, ii va deschide o casa de mode la Paris, unde sa-si desavirseasca visul (a studiat moda). Poate ca a simtit ceva, sau poate ca a stiut ceva despre ce se va intimpla in Romania. El s-a insurat si a plecat pe Coasta de Azur in luna de miere. In tara, Iorga si alti demnitari din cercul lui au fost asasinati. Din Franta a venit vestea ca unchiul meu s-a sinucis, destul de aberant daca te gindesti ca nimeni nu s-ar sinucide pe Coasta de Azur, in luna de miere, in loc sa ceara azil politic si sa se stabileasca in aceasta tara magnifica.
Bineinteles ca mama si ideile ei de moda s-au topit in salopetele rusilor si a comunistilor locali, care au considerat ca ea n-a avut "origine" sanatoasa, si ca urmare, desi era absolventa de facultate cu studii in design de moda, a fost nevoita sa fie "re-educata" si sa lucreze in posturi amarite de cusatoreasa, etc. Cred ca moartea fratelui ei a fost prima lovitura majora. Altele au urmat, dar ea nu si-a revenit niciodata. Am crescut in spiritul acela al lumii "vechi," inconjurat de ceea ce a putut sa salveze, un sens de cultura apusa, o umbra veche a ceea ce a fost vreodata, ca o patina de aur de-abia vazuta pe o icoana veche.
Tatal meu...n-a fost usor de trait cu el, desi m-a iubit mult mult. La 12 ani ascultam Europa Libera sub un cort de paturi improvizat intr-unul din dormitoarele apartamentului din Drumul Taberei. Tata credea ca paturile vor fi un fel de buffer (nu-mi aduc aminte cuvintul in romaneste), si ca vecinii nu vor putea auzi ce ascultam. N-a vrut sa se inroleze in partid, si toata viata a incercat sa ne salveze, ca familie, desi lupta pentru o cauza pierduta. A fost un om simplu, nascut intr-o casa de chirpici, fara podele. Cred ca a regretat ca n-a ramas la tara, si s-a mutat la oras pentru o viata mai buna. Cred ca si-a dat seama ca viata mai buna era doar o iluzie. A avut tot timpul nostalgia oalei de pamint si a strachinii. Mama avea seturi de tacimuri de argint masiv (salvate si nedeclarate la militie), dar tata s-a incapatinat sa-si manince ciorba intotdeauna cu o lingura de lemn. A fost un om ciudat, excelent fotograf amator, foarte patimas, care in ultimii ani de viata si-a gasit consolarea in bautura.
#6733 (raspuns la: #6627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"comics"-uri sunt si prin rev - de (anonim) la: 27/04/2004 10:36:45
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Draga Dan,



In legatura cu remarcile tale referitor la niste "birne" in ochii mei, nu stiu exact la ce te referi, dar presupun ca e vorba de Fotomagazin.ro. Da, ai dreptate, eu nu citesc in totalitate ce se publica in acel site, din lipsa de timp, si poate se strecoara si acolo greseli tehnice, ori de limbaj specific fotografic, asa cum a fost el folosit de zeci de ani in publicistica romaneasca. Este o lipsa a mea, si imi fac "mea culpa" in aceasta privinta. Poate ca circumstanta atenuanta, ai vrea sa consideri faptul ca acel site/publicatie este realizat de un grup de neprofesionisti in domeniul publicistic, un grup de entuziasti care isi sacrifica mult din timpul liber in scopul difuzari de informatie specifica, in oarece masura a educatiei amatorilor de fotografie, si mai ales nu este vorba de o publicatie bugetara, cu o structura stricta de functionare asa cum banuesc ca este revista la care se face referire mai jos. Dar astea sint lucruri pe care le cunosti direct, de pe timpurile cind am avut placerea sa te avem in mijlocul nostru ca redactor la site.
In concluzie, sa pui pe acelasi plan o revista profesionala [sau cel putin cu statut publicistic integrat in media locala], cu un site realizat cu mijloace departe de orice conexie cu un trust de presa, ori cu baza financiara probabil in jur de 0.01% din bugetul revistei amintite mai jos, mi se pare un pic exagerat!


Un alt aspect care imi da de gindit: tu ca poet si publicist, ar trebui sa fi un vajnic aparator al culturii si limbii romanesti! Ori, din comentariile tale de mai jos, si mai vechi in legatura cu acelasi subiect, eu cel putin inteleg ca acest mod defectuos de intrebuintare a limbajului specific fotografic si repercusiunile in rindurile mai tinerilor cititori, nu constituie o prioritate la revista pe care o conduci. Nu pot sa spun decit ca pacat!


Am propus in acelasi timp o solutie: angajarea unui fotograf recunoscut pt. verificarea si corectarea acestor articole despre fotografie. Nu am spus nicaieri insa ca aceasta relatie sa fie o "oferta" din partea fotografilor, si aici iar nu inteleg demersul tau. Atita timp cit revista respectiva dispune de un buget mi se pare normal ca munca cuiva, fie el si un amarit de fotograf, sa fie recompensata corespunzator. Sigur, sa-l angajezi pe Cosmin Bumbut pt. corectura, probabil ar costa mult prea mult, dar sint sigur ca exista si alti fotografi avansati (si nici macar nu este nevoie de un fotograf in sine, ci poate doar cineva care este pasionat de fotografie si care a dovedit ca poate intelege cel putin aspectele tehnice de baza atinse in aceste articole "(dez)informative") care pot sa realizeze acest deziderat la un pret mult mai convenabil pt. revista. Draga Dane, nu cred ca ti-ar place nici tie ca sa te "oferi" cuiva care publica o revista finantata, pe gratis!


Si in final, cel mai mult ma deranjeaza modul acesta vehement si antagonistic de abordare a unor probleme evidente! Sigur, vazind lucrurile de la distanta si neavind contact direct cu publicatia respectiva, e simplu de criticat, si poate exista multe alte probleme interne pe care nu le pot percepe. Dar, oare este atit de greu sa acceptam greselile personale si macar sa incercam sa facem ceva constructiv? Eu inteleg atasamentul tau fata de aceasta publicatie, si este chiar laudabil ca te identifici cu ea la acest nivel, dar in acelasi timp poate ar fi util ca din cind in cind sa te gindesti si la influenta pe care o astfel de publicatie o are in rindul cititorilor, nu numai la aspectele financiare strict legate de o publicatie?!


Ara G.

#14593 (raspuns la: #14544) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a te intoarce sau a nu te intoarce - asta e intrebarea - de (anonim) la: 30/04/2004 15:53:47
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
locuiesc in Statele Unite de cativa ani si lasand gluma la o parte m-as intoarce. dar sansele de a-mi gasi de lucru corespunzator educatiei si experientei capatate sunt cam neclare si mi-aduc aminte de zicala care zice sa nu dai cioara din mana pe vrabia de pe gard. asta nu inseamna ca imi lipseste patriotismul. au existat interviuri si aici si acasa in care mi s-a spus ca sunt "overqualified", iar asta este ceva ce nu vrei sa auzi pentru ca nu ai cum sa convingi pe cineva ca nu te intereseaza decat sa pui umarul la bunastarea firmei, tarii, etc. indiferent de educatia pe care ai primit-o. te-ai zbatut si ai urmat scoli 'inalte, prin strainataturi' tocmai ca sa ai mai multe sanse, iar daca altii nu ti le ofera ai libertatea de alegere, libertatea de a trai unde crezi ca te poti descurca mai bine.
m-am intors in tara la fiecare doi ani si de fiecare data am plecat inapoi cu un gust amar si cu o mare dezamagire in suflet. nimic nu s-a schimbat in bine din pacate. iar schimbarea nu se va produce pana cand tot sistemul si conceptiile noastre de delasare si imbogatire gratuita peste noapte, politicienii fatarnici nu se vor schimba si ele.
am facut-o - de Alice la: 20/06/2004 22:17:53
(la: Manual de castitate)
fiindca uneori te saturi sa suferi ca vita, si, cand te-apuci sa iei taurul de coarne, iti dai seama ca habar n-ai cum se face.
Ba, mai mult, te leaga aia de la protectia animalelor, desi 'taurul' e doar metafora.

Lasand cifrul in plata domnului, am facut-o fiindca uneori 'obosesc sa fiu roman' cum zicea careva (SB?) p-aici.
Am privit mereu adevarul in fata - n-am negat ca suntem in rahat.
Dar cand vad ca facem totul sa ne-afundam mai abitir, imi vine sa fug si sa nu ma mai uit in urma.

Am auzit undeva o poveste care mi-a incretit pielea pe mine: se pare ca pe usile de la intrarea unor boutique-uri din Roma scrie, pe dulcele nostru grai "romani, va rugam nu furati".
In ziua cand am scris postul asta, m-a amarat ca ne vindem nu doar trupurile ci si constiinta ... totul pentru bani.
Si nenorocitele habar n-au ca banii nu-s totul, fiindca majoritatea n-a avut niciodata destui.
Fiindca legiuitorului nu-i pasa ca femeile care ar trebui educate cum trebuie, ar trebui sa nasca aici prunci romani, unor romanasi vajnici - salva domnului, (mai) sunt inca.
Care insa pleaca-n lume, fiindca tot legiuitorului, nu-i pasa.

Ce ramane?
Ala de-si da votul pe un mic si pe un pahar de tarie de 3mii suta.

Iote cercul bine-nchis! :(

In fond, cei ca mine nu-s decat niste tembeli abtziguiti de idealism.
#16482 (raspuns la: #16448) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Daniela - de carapiscum la: 15/10/2004 17:30:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Abia acum am observat mesajul tau asa ca incerc sa-ti raspund ca sa nu crezi ca m-am facut ca nu vad.

In primul si-n primul rand nu stiu de unde ai tras tu concluzia desteapta cum ca "mi-ai fi turnat tu ceva sare pe rana". Draga, te flatezi singurica. Vezi tu, de aia nu va suporta romanii pe cele ca voi, ca intotdeauna cand incearca sa fie blanzi si vor sa vi se destainuie, voi aveti ambitia asta de a le rade in nas si de a-i trata cu sulfat de sictir. Adica daca un barbat vi se destainuie prin ceva anume, voi ori i-o luati ca pe o slabiciune aratand prin aceasta cat de slabe sunteti de fapt voi, ori o interpretati ca fiind o gluma proasta. Ce sa spun, am avut o droaie de dreptate cand am zis ca va plac barbatii straini fiindca va permit orice. E si normal, ca la aspectele atinse de mine (cele referitoare la legile care le sustin pe femei mai mult decat pe barbati- stiu eu cum se intampla: daca ei nu-i convine ceva se da cu capul de perete, isi face o masturbare rapida si-si rupe hainele de pe ia apoi da telefon la politie ca sa-l bage in puscarie pe fraierul de barbat'su) nici macar n-ai mai facut vreo sesizare. De ce? Hmm, doar nu sunt chiar asa de prost sa nu-mi dau seama. E simplu: tie uneia nu ti-a ajuns degetul intins, ai luat toata mana.

M-ai prins cu musca pe caciula...? Nu stiu care pe care a prins aici. Ca o paranteza, afla ca nici macar nu port caciula! Sic! Si daca am o musca eu n-o alung, ci o prind cu dibacie. Singurele care nu vaneaza muste sunt femeile, lor le place sa le stropseasca pe toti peretii.

1. Da-ne si noua un semn din mila Mariei-Tale si zi-ne pe unde ai gasit aici referirile alea, ca pe mine m-ai facut tare curios. Din cate am putut eu vedea in general la cafenea, majoritatea barbatilor se poarta frumos cu femeile de pe aici. Ah, probabil te-a contrariat faptul ca se gasesc destui dintre barbati care sa vi se "opuna" (adica sa vina cu explicatii pertinente) la capitolul stiinte si dezbateri despre viata.

2. Nu stiu ce-i fi crezut tu, dar se pare ca treaba e in felul urmator: fiindca n-ai gasit pe Fat-Frumos care stie sa le faca pe toate, inclusiv sa-ti dea cate o galeata de jaratic aprins, te-ai gandit ca el nu exista. Nu ti-ai pus problema ca n-ai stiut unde si ce sa cauti, ci ca nu exista din cauza ca tu n-ai gasit. Pai sa-ti spun ceva, nu e vina barbatilor buni ca nu dau decat de niste profitoare, in timp ce smecherii dau de cele bune- si invers. Pur si simplu se intampla. Daca m-am gandit ca ai fi stat in manastire...? Ha ha ha, ce gluma buna! Te-ai gandit mult inainte de-a scoate porumbelul din gurita? PAi daca ai fi stat la manastire macar o saptamana, atunci nu mai vorbeai asa. Si da, sunt convins ca doar ai visat la ei. Si pt. ca ei n-au visat la tine...iata cum s-a ajuns la discutarea temei de fata. Stii, ma intreb daca nu cumva tu ascunzi ceva in adancul sufletului tau, ceva de demult, o parere de rau pt. un roman pierdut din neatentie. Asta ar putea fi o scuza buna si ar explica in buna masura stresul si refularile de acum.

3. "Coada de peste" o sa devina coada de balena fiindca mi-am dat seama din textul tau ca tu nu cauti explicatii, ci motivatii pt. alegerea ta pe care ai facut-o. Numai un fraier ti s-ar mai destainui acum. Ce ziceam eu, cum trebuie o femeie sa stie ca e apreciata?...

4. Vezi cam multe pt. una care n-a reusit sa vada decat romani impotenti la toate! Nu crezi? Facusem doar o apreciere despre faptul ca romanii isi intretin cu greu familia si atunci ele (unele), ca sa scape de griji si de nevoi, deseori apeleaza la strategia internetului si-si gasesc iubitei desfranati cu bani care le ofera marea cu sarea, mai exact un trai fara grijile zilei dar si fara frumusetea experientelor traite in greutati. Ca orice mi-ai zice tu acuma n-am sa te cred ca nu mai poti de fericire. Dealtfel ce te-a facut sa vii sa scrii aici, oare nu tocmai lipsa celor ai tai? Ca daca erai atat de fericita nu veneai sa scrii despre barbatii romani, ci puteai la fel de bine sa vii si sa te destainuiesti urland ca nu mai poti de atata bine. Dar tu nu, ai vrut sa-ti justifici, precum spuneam, decizia luata cu ceva timp in urma. Eu cred ca in fond tu te simti vinovata de ceva. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama de asta.

Faptul ca barbatii judeca dupa "calapodul" lor nu e mai impresionant decat afirmatia ca femeile judeca numai si numai dp lor dv. Nu ti se pare ca ar fi ceva normal in asta? Ce-ai vrea, barbatii si femeile sa gandeasca si sa se poarte la fel? Pai atunci cat de plictisitoare ar deveni viata?

"Ciuda de mascul respins"... I have no idea what you talking about! Si chiar de as fi fost respins, ce-ti pasa tie? Tu chiar nu vezi dincolo de lungul nasului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai buna decat romancele care isi duc viata asa cum descrii tu? Cu alte cuvinte putem deduce din aceasta ca femeile care au parte de aceste experiente, care n-am negat ca ar fi insultatoare, sunt niste proaste si fraiere, doar cele ca tine sunt cuminti!... Dar treziti-va odata madamelor, ce tot stati sub papucul barbatului roman? Lasati-i pe fanaticii vostri barbati sa-si creasca plozii singuri, ca ei v-au folosit pt. placerea lor si acuma tre' sa plateasca, iar voi "bateti de-a lungul podul", vorba lui Eminescu! Stiu n-cazuri de barbati (romani) lasati balta de femeile lor, cu tot cu copii, pt. frumusei din aia luciosi si cheliosi decupati de prin reviste cu stampila "peste 18 ani". Si mai mult decat atat stiu cazuri de femei din astea usuratice care dupa un timp s-au intors la amaratii lor de barbati si acestia le-au primit cu bratele deschise- au zis ca din doua (am scris noua prima data) rele e mai buna cea mai putin rea.

"DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii". Aha, va sa zica atunci cand banul devine scopul si devenirea femeii, acesta nu mai este o extensie a feminitatii... Ce sa-ti spun, justa judecata ta. Si parca daca barbatul sustine familia dpdv financiar, asta e ceva injositor pt. ea si copiii ei. Ai uitat, mandra doamna de departe, ca rostul intemeierii familiei nu este decat nasterea de prunci, acesta este scopul principal. Ori asa ceva implica niste responsabilitati pe care trebuie sa si le asume fiecare in parte. Spune-mi mie cine iti educa pruncii: bunicii lor, dodele, prietenii, cunoscutii...? Si daca in barbati oricum nu ai incredere, atunci tu singura de ce nu ti-i educi? Din lipsa timpului, poate? Timp care se scurge in favoarea cui?!...

5. Nu consider ca te-am jignit cu nimic, pur si simplu am pus o intrebare si am facut o remarca generala. Scuze totusi, trebuia sa specific asta. Dar ce-mi vad ochii? Vorbesti de relatii ca despre purtat papuci!? Nu ti se pare ciudat sa ceri sa fii tratata cu consideratie din partea barbatului in timp ce tu vezi relatia ca pe o banala purtare de papuci folositi? Stai sa vedem: cand am afirmat eu ca barbatii au dreptul sa-si incerce frumoasele inainte de casatorie? Si a cui e vina daca se intampla, numai a lui? Uite, odata o judecatoare oarecare a fost pusa in fata luarii unei decizii referitoare la savarsirea infractiunii de viol de catre un tanar asupra unei fete. Si pt. ca procesul cam batea pasul pe loc, la un moment dat a intrebat-o pe "victima": cine ti-a dat...pilotii jos? PAi sa vedeti..., a inceput ea a intoarce lucrurile si a le fastaci, eu. Dar, stiti, eu nu sunt vinovata ca m-am dus la discoteca si-am ramas pana aproape de dimineata cand i-am cerut lui, desi era cam baut, sa ma conduca acasa. Aveam eu fusta aia mini si am cam flirtat cu el, dar n-am crezut ca o sa sara pe mine. Mda, cam asa se intampla: unele cauta cu lumanarea sa li se intample bucuria si apoi merg de bocesc pe la toate usile ca au fost folosite. Tu esti sigura ca femeile nu-i folosesc pe barbati in scopuri ascunse? Stii ce se spune prin occident despre barbat: ca este o prelungire inutila si scarboasa a...penisului. Asta sopteste ceva la urechiusele tale sensibile?

6. Si eu ti-am dat ceva raspunsuri la tema asta mai sus. Insa mai spun ca daca barbatii aia ideali pe care-i vezi tu de acolo si-ar lua in serios drepturile, nu numai obligatiile bagate cu forta pe gat de niste legi abuzive si partinitoare, atunci n-ai mai cotcodaci nimic stand cocotata sus pe gard. Apropo, stii bancul ala cu gaina pe gard, ca de ce sta acolo? Ca sa-i vada vecinul (din strainatatea de peste gard) copanele- si implicit tartita.

7. Pai are aceeasi obligatie pe care la randul lui o indeplineste, cu amendamentul ca din cauza conditiilor de mediu economico-social si politic nu are cum sa faca fata cerintelor tot mai mari venite din partea unor femei care s-au emancipat. Chiar e asa greu de inteles? Sigur ca atitudinea asta e incorecta, cea de care vorbesti tu, dar asta asa cum nu-l scuza pe barbat, nici n-o face sfanta pe femeie.

8. Stiam ca ai sa te legi automat de expresia respectiva cu toate ca am pus-o in ghilimele pt. a sublinia ca nu gasesc un termen corespondent si ceva mai fin. Insa ciudat nu e asta, ci faptul ca initial ma gandisem la cu totul altfel de hamuri...- nu te intreb daca tu si partenerii tai le-ati folosit vreodata, nu vreau sa fiu impertinent si sa ma bag in...papucii tai!

9. "si banii ei pe ce se duc?" Chiar vrei sa afli raspunsul? O sa te socheze: pe parfumuri din cele mai scumpe, pe rujuri, rimeluri, oje, coloranti de par, masti, alifii, uleiuri, cercei, bratari, inele, stofe rare, fuste si rochii la care platesc firma producatoare mai mult decat materialul si lucratura in sine (de fapt care material?), pantofi noi la fiecare saptamana, zaiafeturi, cine romantice sau pur si simplu numai cine, masina la scara s.a.m.d. Asta e comparativa cu lista lui Schindller (nu stiu daca am scris corect numele).

10. De ce te supara ca am adus in discutie niste aspecte asa cum le vad dealtfel multi dintre barbati?- chiar daca ei n-o recunosc public. Spui ca si-ar fi muscat limba... Chiar a facut-o pana la urma, ca avea o droaie de teribilisme in cap preluate din cine stie ce magazine saptamanale pt. "clasa muncitoare dezavantajata". Si inca nu stii nimic despre felul meu de a fi si despre ce gandesc in realitate, cum ma port. Ca sa zic asa, ma port cum mi-e portul si vorbesc cum mi-e vorba. Sunt simpatic sau nu, ce conteaza? Oricum nu poti impaca pe toata lumea.

11. De ce returnezi intrebarea pe care ti-am pus-o si nu dai un raspuns direct? Nu te teme, n-am sa te iau la paruit. Nu e greu, incearca numai. O parte din raspuns l-ai insinuat undeva mai sus in mesajul tau, deci de ce anume te feresti acuma?

12. Buna comparatia cu vaca, pe langa ca e cat (scuze ca suna a cacofonie) se poate de plastica. Eu cred ca nu intamplator ai dat-o, ci propria constiinta ti-a dictat impotriva logicii pe care ti-o crezi inexpugnabila. Chiar asa, de cate ori calcati prin strachini sau va abateti prin loboda vecinilor..., daca barbatii romani (ca despre ei era vorba) ar fi asa de cretini si s-ar multumi sa stea la coada vacii, atunci v-ar pune botnita si v-ar duce ca pe urs. Slugi...? Ei bine da, aici trebuie sa-ti dau dreptate. Dar din nefericire ai enuntat numai o jumatate de adevar. Corect si principial ar fi fost sa spui dupa cum spune Ap. Pavel la Efeseni cap. 5: "20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat." (acest pasaj se citeste in toate bisericile ortodoxe la savarsirea cununiei, iar cand aud mirii ce se spune, numai isi dau ghionturi, se calca pe picioare...si deja au uitat pt. ce se afla acolo, in fata lui Dumnezeu).

13. ibidem! Asta n-o pot pricepe cele care gandesc ca si tine: cum sa fie ele slugile barbatilor lor? Nu conteaza nici macar daca si ei la randul lor se fac pe ei insisi slugile femeilor, important e ca ele sa nu se simta atinse nici macar cu o floare!!! Aferim, de asta alearga o sumedenie pe la musulmani ca sa devina cadane si sa mearga pe langa caii stapanilor lor...

P.S. Stii, inca de la inceput am vrut sa-ti spun asta: din cauza ca sunteti asa de gurese, cele ca voi, barbatii nu va mai arata nici un fel de toleranta. Sunt satui de mozaicul ce-l asterneti zilnic in fata lor- verbal, vreau sa zic. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca oricat v-ati cazni voi si v-ati da peste cap ca sa fiti egale barbatului, nu veti putea fi niciodata? Si nu pt. ca nu va duce capul, ci pt. ca exista fiintial intre firea feminina si cea masculina diferente enorme ce nu pot fi in realitate nici macar comparate, daramite schimbate!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25188 (raspuns la: #24595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Educatoarea - de SB_one la: 20/10/2004 19:29:34
(la: Femeia)
----- -> Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte
> > > cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut
> > > ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul,
> > > cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a
> > > reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut
> > > broboane de transpiratie pe frunte.
> > > De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul
> > > i-a zis: "Doamna, dar sunt puse invers..."
> > > Intr-adevar, erau pe picior gresit...
> > >
> > > Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele
> > > decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze
> > > calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot
> > > cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum
> > > trebuia. Insa atunci baietelul a zis: "Cizmulitele
> > > astea nu sunt ale mele!!"
> > >
> > > In loc sa strige la el:"De ce nu mi-ai spus??",
> > > educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a
> > > chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul
> > > descaltatului, baietelul i-a spus: "Sunt cizmulitele
> > > fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea
> > > azi."
> > >
> > > Acum ea nu mai stia ce sa faca...Sa planga sau sa
> > > rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare
> > > pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in
> > > sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara
> > > la joaca, l-a intrebat: "Si acum, unde iti sunt
> > > manusile?Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti
> > > pleca afara!"
> > >
> > > Raspunsul?
> > > "Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd..."
___________________________________________
#25703 (raspuns la: #25559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Educaţia copiilor - de copilul la: 19/01/2005 17:56:01
(la: Parinti si copii)
A educa un copil, în zilele noastre, fiind precoce şi cu totul alte concepţii despre viaţă şi despre cei ce îl înconjoară. Cum spunea tatăl meu, un fost cadru didactic, acum un îngeraş, copii sunt "tirani", profită de slăbiciunile părinţilor , dar şi de situaţiile care apar între cei doi parteneri de viaţă. Cu alte cuvinte sunt speculanţi, cu o doză infimă de bun simţ, de respect faţă cei pe care dumnezeu i dăruit, ca părinţi. De vină consider că este şi surplusul de informaţie, pe care ei îl înţeleg altfel, decât normal. Sunt mamă şi eu am fost copil, poate un copil foarte răsfăţat, dar repectul faţă de părinţi şi faţă de dascăli, a fost respect. Copilul meu şi cei din generaţia lui cer mult prea mult faţă decât ar fi normal să ofere, sunt superficiali în tot ceea ce fac, se mulţumesc cu puţin, în ceea ce priveşte cultura generală. Copii de astăzi numai sunt doritori să citească cât mai mult, se limitează la temele şcolare, pentru ei toate materiale prezintă aceeaşi importanţă(adică deloc). Sunt copii lipsiţi de "bagajul de cunoştinţe" necesar unei conversaţii, atât cu o persoană de vârsta lor , cât şi cu una mai vârstă. Oare aşa trebuie educaţi copiii secolului 21?
:) - de nasi la: 18/04/2005 07:23:28
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
bine spus, gigicule. dar ce este "educatia"? educatia este ceea ce ni se spune ca e corect si bine, ceea ce ni se spune ca trebuie sa facem si noi asta invatam. si bineinteles, puterea exemplului este fenomenala. la asa exemple ca in societatea romaneasca... cu asa educatie s-a ales romanul. romanul (barbat) a fost "educat"/ invatat ca el trebuie sa fie un mic pasha, iar femeia invatata ca nu-i bine sa cirteasca. in general.

FIINTA UMANA E RETICENTA LA SCHIMBARE. mai ales la schimbarile de mentalitate. si daca amaritele arabilor au fost educate de mici ca asa e bine sa poarte cirpe-n cap si ca asa e bine si frumos sa li se taie clitorisul, normal ca asta vor in continuare. la fel s-a intimplat si cu revolutia din china cind au interzis prin lege ca femeilor si fetelor sa li se mai lege picioarele. erau oloage saracele si tot zbierau ca nu vor sa-si dezlege picioarele si se ascundeau mai ceva ca de ciuma. mentalitatea unui grup social/ familial este setul de valori in limitele cariua indivizii respectivi se simt in siguranta si sunt capabili sa interactioneze. orice schimbare de mentalitate inseamna o iesire din acel "comfort zone", se vad dintr-odata pe teren necunoscut, resimt teama sau percep o amenintare subconstienta pt ca nu stiu daca vor fi capabili sa functioneze in acel nou mediu, asa incit reactioneaza. si cu cit teama este mai mare, cu atit este si reactia mai puternica.
#44147 (raspuns la: #44045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
;) - de Cassandra la: 18/04/2005 13:30:51
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
"FIINTA UMANA E RETICENTA LA SCHIMBARE"

Da, mai ales atunci cind se simte confortabila cu conditia pe care o are. Schimbarea sau nevoia de schimbare apare atunci cind exista o contradictie intre mentalitatea unei persoane si conditia sa. Intai se revolutioneaza mintea si apoi cu multe sacrificii 'bunastarea' trupului.

"si daca amaritele arabilor au fost educate de mici ca asa e bine sa poarte cirpe-n cap si ca asa e bine si frumos sa li se taie clitorisul, normal ca asta vor in continuare."

Atentie, afirmatia ta poate sugera o justificare a comportamentului barbatilor sexisti... Daca au fost educati asa... Si oh da, multi asta vor in continuare :)

Deci tot acolo ajungem. Exemplul cu limitarea cresterii piciorului prin bandajare la chinezoaice poate fi foarte elocvent. Timp de peste o mie de ani femeia a adoptat o metoda atit de traumatica cu scopul de a-i fi pe plac sotului, de a-i bucura vederea cu imaginea sa gratioasa de ‘lotus plutind pe lac’. Pentru ca prin conditia ei de proprietate a barbatului, femeia nu avea alta sansa decit sa cumpere favorurile acestuia intr-un fel sau altul. Femeile care in ziua de azi se dau peste cap sa-si alinte sotul cu atentii si indeletniciri casnice au aceeasi mentalitate pentru ca asta este cel mai mare si mai persistent atractiv pe care il au. Ca urmare, isi educa fetele in acelasi spirit. Iar pe baieti ii educa sa pretinda femeii un astfel de comportament. Femeile care nu sint de acord cu o astfel de mentalitate, isi cresc copiii in spirit de egalitate. Sa nu ne inselam femeia are partea ei de vina.

"ce este "educatia"? educatia este ceea ce ni se spune ca e corect si bine, ceea ce ni se spune ca trebuie sa facem si noi asta invatam."

Da, si atunci cind corect si bine este sa existe egalitate intre sexe, de ce nu este asta educatia?

Curios este ca a existat in China o comunitate – Hakka, care nu a adoptat niciodata obiceiul legarii picioarelor. De ce credeti? Ma tem ca raspunsul e foarte putin romantic - pentru ca femeia lucra pe cimp impreuna cu barbatul si trebuia sa-si pastreze mobilitatea.
#44174 (raspuns la: #44147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
suferinte / bucurii - de anca g la: 29/04/2005 10:11:43
(la: Oglinda Sparta)
da, suferintele exista..si da (din nou) fiecare se foloseste cum poate / stie / (si daca are noroc) vrea de ele...

tot auzim si citim cuvintele - joaca : "moartea ne aduce in sfarsit liniste .... in sfarsit putem sa uitam suferinta.."

nu vreau sa uit suferinta .. de ce as vrea? ea ma face ceea ce sunt azi .. ea ma formeaza (evit cuvantul educa)... si invat din ea...

as folosi ca o foarte amara ironie expresia : Moartea ca sublima desfatare... pentru cei care ma cunosc.... ar fi clar..
iubesc viata .... cu tot ce este in ea..cu simplitatea ei..cu revelatiile cauzate de parfumul unei floricele.... fosnetul de frunze... puterea unei rafale de vant...bucuria din rasul unui copil....

poate si pentru autorul textului initial viata inseamna mult ( cu tot cu plictisul din ea) si de aceea fraza finala, pentru el, este o imensa ironie....

numai bine
#46299 (raspuns la: #46112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dulceata de cirese amare...yu - de Horia D la: 21/07/2005 22:12:28
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
dulceata de cirese amare...yum!! sau de nuci verzi! triple yum!
#60716 (raspuns la: #60715) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: