educatia primita acasa

Draga Daniel,

Omul e supus greselii deci se poate daca tu zici sa se fi strecurat ceva în text. Nu am vrut sa fiu îngîmfat prin asta dar daca tie îti place vip-ul tip romanesc este numai problema ta. Cum poti sa remarci daca citesti bine textul fac o remarca mai întîi la educatia primita acasa deci la parinti. Natia nu ti-a dat nimic din astea ci conducerea ei pe care si parintii tai daca nu au fost dizidenti sau afara au votat-o.
Scoala însa pe care ai urmat-o, daca nu esti sub 18-22 de ani a fost gratuita ca o seama întreaga de alte facilitati legata de ea. Pe asta dragul meu a platit-o toata natia daca nu te superi.
"nene, nene! da-te jos din corcodush!" - Nu am fost niciodata acolo.
pe cînd pentru tine se pare ca este un loc favorit.
Daca mai esti înca în natie te rog eu nu mai ramîne iar daca nu mai esti tot asa te rog nu te mai întoarce. Conturile vor fi echilibrate cu zero datorie de fiecare parte.
Marius

nu toti sunt rigizi...unii sunt doar tipicari sau prea mult batuti la cap in copilarie. eu iubesc ordinea dezordonata...adica am o ordine a mea...care la prima vedere pare un kaos, dar crede-ma ca stiu fiecare lucru de unde sa-l iau...

am un fost coleg de scoala generala (uite ce departe m-a dus gandul) care era de etnie germana. tatal lui era un tipicar din ala...ca la carte. imi aduc si acum aminte de colegul meu cat de ordonat isi tinea cartea si caietul pe banca...iar daca te uitai in caietul lui, fereasca Dumnezeu sa gasesti vreo stersatura sau mazgaleala. dar el, ca si copil, nu era deloc rigid. era la fel de nazdravan ca si noi. nu mai stiu ce s-a intamplat cu el, dar ti-am spus despre asta cu gandul la educatia primita acasa. uneori cicaleala parintilor ne formeaza acele refexe conditionate din cauza carora facem lucrurile din rutina.

sunt in plop cand vine vorba de profesionalism.

nu toti...

am intalnit oameni model, dar parca tinea mai mult de educatia primita acasa, felul in care se prezentau pe plan profesional.

in romania inca se iau oamenii cu japca, cu forta, cu nesimtirea.

se va schimba insa, pentru ca vor veni 'inglejii' si nemtii si alelalte natii de prin uniune sa cheltuiasca nijte euroi pe la noi si aia nu-s prosti.

daca il tratezi nashpa, isi ia banu'
si-l duce-n alta parte.

in americi e simplu: totul e redus la
' clientul nostru, stapanul nostru', pentru ca, fara drept de apel si fara comentarii, oricat de tare afacere ai, oricat de mare ar fi diferenta dintre afacerea ta si a altuia care ofera acelasi lucru ca si tine, in final 'clientul' se va duce intotdeauna acolo unde e tratat bine, cu respect.

vezi raspunsul catre proud :).
apreciez interventia ta, dar vezi tu, io sunt in tratament.
am o problema cu tinsul catre perfectiune inoculat in educatia primita acasa.
tinsul asta ma face extrem de critica fata de ceea ce fac la modul general, inclusiv fata de ceea ce scriu.

imi voi permite deci sa esuez pe alocuri, sa fiu nitel cam ingalata, cam impiedicata, cam dezordonata (poate cacofonica uneori) - doar ca sa-mi pot spune mie ca e ok sa fiu stramba pe alocuri. imi face bine chestia asta, zau. :)

Astrologia,insumeaza totalitatea cunostiintelor umane la un moment dat.Gandesc a fi nedrept, sa ne indoim in a crede sau a califica ca minciuna, rezultatele obtinute de stiinta in acest domeniu.
O relatie intre univers si noi exista cu desavarsire.De le creatie si in toata aceasta perioada de evolutie,omul isi are soarta lui ,caracterul sau.Puterea noastra de a interveni este minima,chiar si in cazuri extreme(sinucideri,...) .Pot da un exemplu :amintiti-va cata moneda se batea in comunism ,pe educatie...cei 7 ani de acasa...NU este semnificativ,din parinti cu caracter remarcabil,au rezultat "copii problema" ,cu toata educatia primita.Un exemplu la prima vedere minor, in raport cu acest amplu subiect,dar semnificativ.
Destinul indraznesc sa cred,il primim odata cu sufletul...

M-am intors in Romania dupa 8 ani de absenta, in okt. 2003. Am revenit bine imbracat la volanul unei masini familiale impreuna cu baiatul meu cel mic. La granita (2000 de km nu am mai dat de asa ceva), m-a intampinat un vames lingusitor aplecat de spate "poftiti la ghiseu cu pasapoartele va rog... nu deranjati baietelul..." dupa ce in fata mea urlase ca disperatul la doi romani care veneau cu un Audi mai vechi din Italia: Ba, n'auziti???!!! Intoarceti-va ca va ia mama dracu".
Mizerie, disperare, groaza, asta este pe drumurile romanesti, de la Arad la Bucuresti. Baiatul meu a zis in Arad: "aici e mai rau ca in Afganistan dupa bombardamentul americanilor", si am ramas impietriti cum o locomotiva traversa strada prin Arad, fara bariere, fara semnale, ..am izbucnit intr-un ras isteric. L-am rugat sa nu faca nici un fel de observatii de genul asta, care i-ar putea jigni pe cei dragi si care este si o lipsa de politete...
Am asteptat ca in orasul meu natal de munte, care exista idilic in memoria mea, sa ma linistesc, dar cand am intrat pe bulevardul cu castani, cu zeci de Dacii parcate in toate directiile, plin de gropi, case in culori tipatoare care te izbesc in cap, lume alergand in toate directiile fara nici un rost, am avut un soc, stare de cosmar: "Doamne ce caut eu aici? Eu nu am nimic in comun cu locurile astea..."
Apoi, Bucuresti, orasul in care la fel ca pe vremea lui Ceausescu daca ai tupeu sa treci peste banda continua cu 80 la ora in fata echipajelor de politie, la bordul unei limuzine, nu are curajul nimeni sa te opreasca...Am intalnit la un avocat, bun prieten si fost coleg, un personaj important de la directia circulatie. Ne-a relatat suparat cum a urmarit un Jeep care fugea cu peste 120 la ora pe DN1 in zona Ploiesti nord - centura. Dupa o alergare ca in filme a blocat jeep-ul. Se deschide geamul, si in el, secretarul Guvernului X, poreclit si Miky Spaga... Speriat, a luat pozitia de drepti si a strigat: "Ma scuzati, eu sunt vinovat"... Daca pentru asta trebuie sa-mi fie dor de Romania, daca pentru asta ma puteti acuza ca nu sunt patriot, atunci, nu-mi este dor. Casa mea e acolo unde sistemul ma ajuta, imi ofera posibilitatea sa arat ce pot, cine sunt, acolo unde la radio ascult muzica ce-mi place si unde copiii mei sunt fericiti si au viitor.
Daca pentru unii in comunism nu a fost bine, in capitalism nu e bine, atunci e o problema cu ei... In plus, fara sa fiu acuzat de ura de rasa, romanii s-au "tiganizat" in loc ca tiganii sa se "romaneasca". Toata lumea fura, minte, cumpara lucruri de furat fata nici o jena sau remuscare, devenind astfel partasi la crimele odioase ale clanurilor de analfabeti care conduc Romania. Pacat, mare pacat... Trebuie remarcat ca un raspuns la aceasta intrebare este greu de dat si tine de nivelul intelectual si de intelegere al fiecaruia, de integrarea in tara de adoptie, de cartierul sau orasul in care locuieste sau munceste, de caracterul lui si educatia de acasa si nu in ultimul rand de religie. Ma refer la religie pentru ca ortodocsii sunt mult mai legati spiritual de comunitate, de familie, etc. Catolicii au alt comportament, total diferit de musulmani sau indusi spre exemplu. Asa ca , personal, consider o intrebare grea. Da, ma bucur sa ma pot intoarce in Romania, dar ca turist pentru a exersa limba romana, pentru ca desi vorbesc sase limbi astazi, romana ramane limba materna pe care nu o poti uita (daca ai invatat-o, desigur). In ultima instanta visez uneori la o pajiste insorita pe terenul bunicilor, in munti, unde nu vine nici un postas cu facturi zilnice, nu am telefon, fax, computer, internet, autostrazi, playstation, etc. Dar asa cum zice sotia si copiii: "si cat timp poti rezista asa?"... Probabil pana mi s-ar termina banii din cont... oricum nimeni nu ne cere sa revenim in Romania in functii de conducere in ministere sau mai stiu eu ce consilieri prezidentiali. Nimeni nu are nevoie in Romania de cunostiintele noastre care fac atatia bani in alte tari, deci unde este "acasa"?

am caine, nu dulau. si chiar si aia (dulaii) pot fi dresati. depinde si de educatia primita in familie. stii cum e: copilu' ce vede acasa...:).

...deci din alt punct de vedere, cel al culturii, al obiceiurilor, al mentalitatii oamenilor, eu ma simt europeana. Intuiesc mai mult decit cunosc, pentru ca din punct de vedere al cunoasterii, ea se bazeaza pe literatura, cinematografie, chiar si muzica- si mass media, cum sint eu diferita, ca european, de americani, asiatici, sud americani si asa mai departe. Sau cum sint ei diferiti de mine, de noi, cei din batrinul continent. Chiar daca romanii au fost de-a lungul istoriei mai in urma tarilor din vestul Europei, eu, prin educatie (nu vorbesc de educatia primita de acasa sau de la scoala, ci de lectura in principal) ma consider la fel cu oricare persoana din alta tara a Europei care a parcurs un traseu similar cu al meu.
Pe de alta parte trebuie sa recunosc ca pe alt plan am si constinta faptului ca m-am nascut intr-o tara comunista la vremea aceea. In acest sens ma simt oarecum diferita de ceilalti europeni.
La fel, pe alt plan, ma simt romanca in Europa, deci altfel decit francezii, polonezii, nemtii, ungurii, englezii, cehii, etc., etc.
Poate ca locul comentariului meu nu era aici, subiectul conferintei fiind diferit. Dar am vrut sa il fac pentru a arata si acest mod de abordare. :)

Unii sunt pudici pur si simplu datorita faptului ca nu au avut experiente .Eu ma recunosc ca atare. Triviala in nici un caz,insa am descoperit multi oameni triviali chiar numai mergand cu mijloacele de transport in comun, care scuipa ,injura, vorbesc urat. Chiar si aici unde lucrez exista exemple graitoare in acest sens. Nu este o granita clara intre pudoare si trivilitate . Totul depinde de educatia primita de persoana in cauza. Cu unele persoane nu ai ce sa faci,pur si simplu, asa stiu ei sa se comporte, nu le poti cere mai mult. Cei sapte ani de acasa conteaza. Mitocani si prost crescuti sunt la tot pasul.Ideea e sa nu intri in jocul lor si sa-ti vezi de treburile tale.

nu am apucat sa citesc toate comentariile ca totusi sunt 756!!! dar in fine...nu asta conteaza...eu cred ca fiecare om se naste cu orientare sexuala normala...insa pe parcursul vietii, intervenind mai multi factori ca dezamagiri in dragoste...neincredere in persoanele de sex opus...si chiar educatia primita...ce ai vazut acasa...chiar daca nu constientizezi esti influentat de tot ce se intampla in jurul tau...si ca sa iesim din sfera asta voi spune ceva subiectiv....mai nasol e ca sunt si niste frumusei carora le plac barbatii.....what a lost!!

Marturisesc si ca nu am avut timp sa urmaresc fenomenul in detaliu, dar inca sunt o gramada de lucruri pe care nu le inteleg si poate ma lamuriti voi: cine spune si unde este dovedit ca e vorba de musulmani? din ce motive se asimileaza unei revolte sociale si nu ramane la stadiul de vandalism? pe ce baza se pot analiza cauzele, pana acum?
Din afara privind, lucrurile se pot interpreta foarte bine si altfel: majoritatea erau adolescenti si minori - aceasta categorie nu are nevoie de organizare, fiindca poate functiona in mod similar si pe baza de isterie colectiva; erau din cartiere sarace cu multi emigranti - se poate vorbi si de educatia primita, cei 7 ani de acasa etc. care nu au neaparat egatura cu cati bani au in cont parintii; au distrus bunuri ale unora de aceeasi conditie cu ei, ceea ce pe mine personal ma baga complet in ceata cu privire la ce anume ar fi vrut ei sa demonstreze si impotriva cui se revoltau de fapt; si in final, nimeni nu a "revendicat" nimic, in sensul ca nu a existat nici un mesaj clar, nici prin fapte, nici verbal, in care sa se spuna: "am facut asta pentru ca...". Repet, multi erau minori si au fost eliberati, insa eu din discursul lor n-am prins nici un mesaj revolutionar...
Eu pana acum imi explic cele intamplate in primul rand prin faptul ca erau adolescenti, crescuti intr-un mediu dezorganizat deci fara educatie corespunzatoare, si care s-au isterizat in mod contagios. Amploarea isteriei e dupa mine fenomenul cel mai interesant, si felul cum s-a propagat ea (daca nu se zicea mare lucru la stiri, pun pariu ca se stingea totul unde a inceput...). Exista evident si argumente de tipul mediu, marginalizare etc., dar mie pana acum acestia imi par mai degraba factori indirecti. Nu sunt foarte dispusa sa acord mult credit "revolutiei copiilor" dpdv ideologic. Dar, repet, poate ca nu am destule informatii. E doar o impresie fugitiva pana cum.

Depinde... de multe ori am auzit ... "ce sa fac? de dragul copiilor fac asta!"... si in general ... la femei... "copii au nevoie de tata langa ei"...
Eu nu sunt deloc de acord cu asta... educatia primita, mediul in care se dezvolta acel copil, armonia familiala, sunt lucruri esentiale... Ce are de castigat un copil care simte acea tensiune permanenta?Cu ce lucruri bune porneste la drum in viata?
Eu am tata vitreg... au fost certuri si discutii... ca in orice familie... dar niciodata nu i-am vazut sau auzit pe ai mei injurandu-se, batand-se si niciodata n-am simtit o distanta intre ei...
...fratimiu (rodul casniciei, mai mic decat mine cu 9 ani) are repulsie totala fata de parintii unor colegi... in a caror familie se petrec astfel de lucruri... si-mi spune ca el nu concepe asa ceva... cum adica sa-si bata nevasta? sau copilul?... imi place cum gandeste... si consider ca meritul este al parintilor ... colegii lui... obisnuiti fiind cu astfel de tratamente... au repulsie doar daca isi vad din intamplare tatal cu un pahar in mana... "iar vine tata beat.iar iese scandal in seara asta.ma duc acasa sa-i spun mamei"
astea-s cele mai "urate" cazuri... dar cunosc foarte bine... vecini,prieteni... care n-au nici o treaba unul cu altul... nu sunt scandaluri... dar copii au simtit distanta dintre cei doi parinti tot timpul...
si atunci ma intreb.... merita oare "sacrificiul" asta?
pentru ca nu sunt parinte... este posibil sa nu am tocmai o parere corecta despre cum sa-ti cresti copilul... dar "singuratate in doi" de dragul copiilor... chiar nu o accept si nu o inteleg... probabil asta-i tot meritul parintilor mei...

Cred ca mi-am dorit dintotdeauna sa adoptez un copil, nu stiu de unde ideea asta, inca de cand eram mica. Poate fiindca traiam aproape de o scoala cu internat si mama aducea acasa copii ai nimanui, in pauza de masa, ca sa le dea sa manance.
Cu toate astea acum tind sa ii dau dreptate Zarazei, e un pic superficial sa crezi ca e atat de simplu. Iar genele pot avea si ele multa importanta, desi ai dreptate, nici noi nu suntem perfecti, insa am vazut deunazi Hide and Seek cu Robert de Niro si ma gandeam cum ar fi sa te trezesti la batranete, alergat prin casa cu un cutit de bucatarie, desi se presupune ca activitatea cu pricina nu a fost capitol in educatia primita de la tine! :o)
Glumesc, e numai un exemplu, insa chiar nu trebuie luat in considerare atunci cand te gandesti serios la adoptie?

Si copilul nu e AL TAU, niciodata, e al lui insusi intotdeauna, chiar si atunci cand il faci.

Doar partial de-acord cu tine...Sigur ca exista si calitati(sau defecte)native. Dar , crede-ma , nimic, absolut nimic nu poate inlocui cei 7 ani de-acasa(adica educatia primita,in primul rand de la mama, dar si de la familie, in general).Iar acesti 7 ani , daca s-au asezat temeinic, nu-i vei pierde niciodata.Exista aici si o contradictie in ceeace spui: daca eu am cei 7 ani de-acasa, e putin probabil ca voi chiuli urmatorii 15 ani, adica voi refuza sa merg la scoala;sau, daca parintii mei nu vor avea posibilitatea sa ma tina la scoli, buna educatie primita in familie, imi va fi suficienta pentru a duce o viata decenta , chiar la un nivel inferior.
SAM

Mda, asta e o intrebare de capatai pentru mine. Cred ca oamenii pun accentul pe "material", cand de fapt ei sunt mai mult spirit decat materie.

Si nu ma refer la biata femeie care si-a abandonat copilul, ci la "educatia" primita de ea, la frica ce o resimte gandindu-se ce ar pati daca ar veni acasa cu copilul sau cum l-ar creste, saraca asa cum banuiesc ca era...

Oamenii au "sansa" sa aleaga ce sa faca, animalele fac asa cum le dicteaza natura.

istoricul emotional se refera la evenimente marcante petrecute in primii 7 ani de viata.evenimente precum moartea unuia din parinti sau abandonul sau orice forma de abuz.cei 7 ani de acasa...de fapt vorbesc despre mai mult decat educatia primita.

inteleg despre ce vorbesti tu si cred ca inteleg si cum lucrezi cu tine.insa emotiile din viata de adult au radacinile in ceea ce ai trait in primii ani de viata.daca intradevar ai curaj si rabdare si vointa sa rezolvi problemele emotionale de acum, atunci aia e perioada in care sa cauti.in primii 7 ani...

cat despre frica...nu cred ca ai idee ce inseamna sa-ti fie frica :) sa privesti in interiorul tau, sa devii constient de tine...e un proces infricosator pt unii...

Intrebarea este: tu vrei copii tai sa vorbesca romaneste? Daca vrei atunci o sa o faca. este chestia numai sa ii inveti si sa perseverezi in asta. daca faci limba parte din educatia de acasa atunci o sa vorbeasca limba ta materna la fel de bine cit de bine sint educati ;)

crede-ma, am un un caz chiar aici :)

Esti colosal ! Dar... cati gandesc ca tine ?
Educatia primita gratis in bite tari ca Romania sau India a dus la prosperitate pe cei care a stiut sa profite de ea si
"pentru un pumn de dolari" au uitat de unde au plecat.
Emil Cioran se intreba la un moment dat "A quoi bon d'avoir quitte Coasta Boacii" (un deal de langa Rasinarii Sibiului - locul jocurilor sale de copil...)

Karina, fiecare vede dezvolatrea proprie in functie de valorile in care crede, de educatia primita, de idealurile pe care le are.
Eu, de exemplu, nu m-as putea dezvolta (ca om, in primul rand) nicaieri in alta parte. Iar sa realizez ce mi-am propus inseamna sa lupt zi de zi ca sa schimb ceva in tara asta. Sa schimb ceva in mentalitatile tinerilor. Sa incerc sa nu las ca vidul intelectual, cultural si uman sa cuprinda de tot pamantul acesta. Pentru mine inseamna ceva interesul national. Interesul natiei mele e mai presus de elucubratiile nationaliste ale unora, de interesele politicianiste ale altora. Inseamna interesul fiecarui om care imi poate raspunde la buna ziua.

Nu stiu cu ce formula de adresare sa incep: "Stimata doamna/domnisoara?"...protocolar, nu?...mai ales pentru US...
Stiu ca ai perfecta dreptate si ii apreciez pe americani pentru ca atunci cand stiu pe ce domeniu vor sa mearga, se superspecializeaza in domeniul respectiv. Problema mea e alta...poate tine mai mult de o anumita educatie de acasa.
Nu stiu ce va face copilul meu, dar tare as vrea ca indiferent de profesia pe care si-o va alege, sa nu emita chestii inteligente de genul "Nureyev e un hocheist de la echipa...nu-stiu-care" , cum suna un advertising pe yahoo acum catava vreme, in sprijinul ideii ca ar trebui sa se invete mai multa arta in scolile din US.
Asta m-a izbit cand am venit aici, nivelul cultural, nu cel intelectual, al celor mai multi. Stiu, ei se ocupa cu altceva, si nu ii intereseaza. E normal, intr-un fel. Dar asa cum era scoala din Romania, buna, rea, mai aveam ceva cultura si stiam ca Verdi nu a fost o familie mafiota, ci un compozitor italian. Nu am pretentii la mai mult, nici eu nu sunt vreo minte enciclopedica, iar diploma de inginer nu m-a ajutat la prea multe.
Ceea ce voiam sa te rog e un sfat "din interior", pentru ca stii mai multe despre scolile de aici. Nu e graba, junioarea e la pre-school...:)))
Multumesc mult.