comentarii

ef


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
fotograf - de Dinu Lazar la: 12/11/2003 19:35:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Aparatele mecanice de care amintiti se pot gasi si azi la consignatiile din Bucuresti; din pacate ele , cu exceptia lui www.f64.ro nu au email sau sit; la F64 puteti scrie si puteti incerca sa ii trimiteti patronului niste bani pentru a va procura aparatele dorite.
Aparatul digital Canon300D este un aparat reflex, iar NC 5700 un bridge camera; a le compara inseamna a compara merele cu perele.
Pentru majoritatea muritorilor, un aparat nereflex sau un bridge camera este absolut suficient pentru a obtine rezultate foarte bune; ele oricum sunt folosite la 1% din ce pot, de majoritatea fotografilor amatori sau chiar profesionisti. Canon D300 are avantajul ca i se pot pune obiective din seria EF, dar bune sau maxime rezultate nu se pot obtine decit cu obiective foarte, foarte scumpe, din seria L. Astfel un aparat reflex digital si obiectivele necesare, care sa faca o imagine de calitatea lui NC5700, costa pe la 3000$ sau peste, pe cind un 5700, sub 800$ la ora aceasta.
Ca sa tragem concluzia, aveti un aparat grozav, cu care nu veti face niciodata ce poate el, si o mai mare atentie trebuie indreptata catre estetica, compozitie, culoare, studiului imaginii, si nu fugii catre pixeli si elemente scumpe. Cum am spus, mergeti la lomografie si vedeti ce se poate face cu un aparat de 20$, inainte de a da de sute de ori mai mult pe un aparat care tot in dulap ajunge...
In fotografie se pot obtine rezultate "profesionale" cu orice aparat!
#4102 (raspuns la: #4099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SI CE CREDE FIICA FOSTULUI DICTATOR. - de anita47 la: 17/12/2003 03:49:12
(la: Saddam, un om sfarimat, cu nervii la pamant)
Raghad, fiica cea mare a fostului dictator irakian Saddam Hussein, este convinsă că tatăl său a fost drogat în momentul capturării de către forţele americane. “Cum se poate crede că (militarii americani) l-ar fi putut captura, dacă nu ar fi fost drogat?”, a întrebat ea, convinsă că nu exista altă modalitate care să îl determine pe Saddam Hussein să se predea. “Saddam Hussein rămâne tatăl meu şi oricare persoană onorabilă care i-a cunoscut puterea şi fermitatea ştie că cel care a apărut pe ecranele televizoarelor era un Saddam Hussein drogat”, a subliniat Raghad, care locuieşte la Amman. “Unde este democraţia? Unde este imunitatea de care beneficiază oricare şef de stat?”, s-a întrebat indignată Raghad, care crede c㠓leul rămâne leu, chiar şi înlănţuit”. Raghad, care a vorbit şi în numele celorlalte două surori ale sale, Rana şi Hala, a cerut ca Saddam să fie judecat de un tribunal internaţional, în cadrul unui proces echitabil. Aceeaşi cerere a fost formulată şi de sora lui Saddam, Nawal Ibrahim al-Hassan, care a precizat că doreşte ca fratele său să fie judecat de Tribunalul internaţional de la Haga, nu de către irakieni. După cum
s-a anunţat la Bagdad, membrii Consiliului de guvernare de tranziţie din Irak asigură că Saddam poate beneficia de un proces corect în Irak şi că vor putea dispune în primăvara anului viitor de un tribunal pregătit să îl judece pe fostul dictator. (C. B.)
-----
(din "independentul")
moprea19,7281(continuare) - de anita47 la: 27/12/2003 10:41:17
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Referitor la "presa cu nuante verzi",un articol "in tema" din revista Electra:
======================


Ştefan Postelnicu

ANTISEMITISMUL ÎN PRESĂ. PUBLICAŢIILE DE EXTREMĂ DREAPTA

Scurt istoric

De-a lungul celor 13 ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie a apărut un număr relativ mare de publicaţii ce pot fi subsumate orientării ideologice de extremă dreapta. Şi totuşi puţini sînt analiştii care au acordat o atenţie constantă acestui fenomen. Sigur, articole ocazionale, critice luări de poziţie în raport cu excesele acestor publicaţii au fost şi sînt destul de frecvente. Însă majoritatea radiografiilor evoluţiei sectorului mass-media prin care s-a încercat conturarea specificului presei româneşti de după decembrie 1989 au ignorat acest fapt. O oarecare atenţie din partea cercetătorilor au primit – şi subliniez încă o dată că mă refer aici doar la acele studii sistematice, care nu se opresc doar la denunţarea atitudinilor excesive din punct de vedere ideologic – doar periodicele al căror program doctrinar (în cazul în care acesta există şi este unul coerent) se revendică în mod explicit de la extremă stînga sau reiau clişee ce pot fi identificate ca aparţinînd acestei orientări (e vorba, bineînţeles, de România Mare, Şi Totuşi Iubirea, Politica, Naţiunea şi lista poate continua). Cazul este cu atît mai interesant cu cît, dacă structurile organizaţionale sau de presă de extremă stînga par a fi cu totul dezinteresate în a-şi configura un program propriu-zis, la polul opus tocmai efortul de a elabora o ideologie coerentă pare a fi preocuparea majoră. Alegînd, la întîmplare, două dintre studiile dedicate acestui subiect, Mass Media in Revolution and National Development. The Romanian Laboratory de Peter Gross (Iowa State University Press/Ames, 1996) şi Tipologia presei româneşti de Marian Petcu, (Editura Institutului European, Iaşi, 2000) se poate constata cu uşurinţă cam care este interesul specialiştilor pentru acest segment de presă şi ponderea pe care i-o acordă (atunci cînd i se acordă!) în raport cu cel de extremă stîngă. Dar "bibliografia" neglijării publicaţiilor de extremă dreapta şi a locului lor în peisajul presei româneşti de azi este mult mai vastă şi nu este aici locul să insist asupra acestui fapt.

O scurtă trecere în revistă a acestor periodice este, cred, utilă. Foarte rar, apariţia unei publicaţii aparţinând acestui segment de presă a fost conjugată unei structuri de tip politic. Presa de partid oferă un singur exemplu notabil. Este vorba despre defuncta revistă lunară Mişcarea, organ de presă al Partidului Mişcarea pentru România, condus de Marian Munteanu.

Dacă din punctul de vedere al vieţii politice constituirea unor partide orientate ideologic în această direcţie a fost mai dificilă (iar atunci când acest lucru s-a produs respectivele partide nu au avut puterea financiară şi audienţa necesară editării unui organ de presă propriu), presa de extremă dreapta neafiliată unei grupări bine determinate de interese politice a cunoscut pe parcursul acestor 11 ani o evoluţie aş spune spectaculoasă.

Gazeta de Vest, săptămânal de informare, ce apărea la Timişoara, imparţial din punct de vedere ideologic în anii 1990-1991, va cunoaşte ulterior o rapidă metamorfozare, fiind preluat de un grup editorial orientat către extrema dreaptă (director Ovidiu Guleş, redactori: Zaharia Marineasa, Valeriu Neştian, Mircea Nicolau). Publicaţia va fi transformată în revistă lunară şi îşi va revendica un caracter extremist radical. Spre sfârşitul anului 1999 revista dispare din pricina divergenţelor de opinie ireconciliabile dintre director şi colaboratorii revistei.

Sub îngrijirea unui colectiv de redacţie compus din Gabriel Constantinescu (director), Răzvan Codrescu (redactor-şef), Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Florea Tiberian apare la Sibiu din 1990 cea mai longevivă revistă de extremă dreapta postrevoluţionară, Puncte Cardinale.

Din ianuarie 1998 apare la Bucureşti revista lunară Permanenţe, editată de Fundaţia Profesor George Manu. Colaboratori acesteia editează pe Internet revista Sfarmă Piatră, "săptămânal de rezistenţă românească". În mai 1998 apărea Cămaşa de izbândă, săptămânal ce, în lipsa unor colaboratori de prestigiu pentru mediile de orientare neolegionară, va dispărea curând.

Din 1998 apare cu regularitate revista lunară Vremea Dreptei Naţional-Creştine scoasă de Editura Vremea (director Nicolae Henegariu).

Din 1997 apare "revista de oceanografie ortodoxă" Scara, publicaţie fără dată fixă de apariţie, cu format de almanah. Gruparea revistei este constituită din aproximativ 100 de colaboratori, redacţia fiind condusă de Mugur Vasiliu (director) şi Rafael Udrişte (redactor-şef). Un program ideologic similar îşi asumă şi revista Măiastra.

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România editează Schimbarea la Faţă, "o propunere de lectură ortodoxă a realităţii româneşti", publicaţie lunară ce apare din ianuarie 2000.

Pe lângă aceste reviste mai apare şi un buletin informativ al Fundaţiei "Buna Vestire", cu o circulaţie restrânsă, incontrolabilă şi fără un impact real.

Trepte ale antisemitismului

Ar fi total greşit să afirm că toate aceste reviste au manifestat în mod explicit atitudini antisemite. În fond, aici este o chestiune de nuanţă. Să luăm, spre exemplu, cazurile Mişcarea şi Scara, două dintre publicaţiile a căror prioritate o constituie (a constituit-o, pentru prima dintre ele, care nu mai apare de mult) conturarea unui program de renaştere în primul rînd culturală. Antisemitismul este aici mai degrabă o prezenţă implicit㠖 atîta vreme cît colaboratorii acestor reviste şi-au propus să readucă în atenţia cititorilor programul ideologic (într-o formă atenuată sau nu) al Mişcării Legionare.

Voi încerca în continuare o trecere în revistă a formelor de antisemitism prezente în discursul presei de extremă dreapta de astăzi, fără a-mi propune un mod sistematic de prezentare.



A vorbi despre nuanţe în atitudinile de tip antisemit poate părea cinic. Şi totuşi, între antisemitismul furibund şi autoasumat şi cel propagat prin reafirmarea, de pildă, a unui inventar simbolistic aparţinînd Mişcării Legionare este o diferenţă. O diferenţă care nu face ca formele "atenuate" de antisemitism să fie mai puţin culpabile sau care să ne dea dreptul de a le trece cu vederea. Există o scală a antisemitismului, dificil de realizat, dar care demonstrează că acest flagel este prezent în forme suficient de "productive" în discursul public din societatea românească.

De pildă, ar trebui să ne întrebăm dacă afişarea unui portret fotografic al lui Corneliu Zelea Codreanu în revista Scara în chip de model absolut al creştinului este sau nu o dovadă implicită de antisemitism. Răspunsul meu este pozitiv şi, în consecinţă, voi încerca o scurtă argumentare. Dacă luăm oricare dintre cele două texte programatice importante ale doctrinei legionare elaborate de către Codreanu – Pentru legionari şi Cărticica şefului de cuib – vom putea face observaţia de bun-simţ că antisemitismul nu este doar o prezenţă constantă aici, ba chiar una dintre cheile de boltă ale întregii construcţii ideologice (spun asta din convingerea că orice ideologie totalitară are mai multe chei de boltă, adică grile pe baza cărora îşi dezvoltă întreaga pseudoargumentaţie).

Cei care îşi doresc reabilitarea doctrinei codreniste îşi justifică demersul prin faptul că ar trebui uitate culpele trecutului, mai ales cele din perioada în care şef al mişcării a fost Horia Sima; ei pledează pentru o reîntoarcere la teoria şi spiritul acestei mişcări, încercînd să se facă abstracţie de excesele practicii. Dar, pentru că tocmai am pomenit cele două volume fundamentale pentru extremismul românesc interbelic, nu mă pot opri să nu observ faptul că doar în Pentru legionari peiorativul jidan apare de aproximativ 500 de ori. Cum, oare, se poate face abstracţie de componenta antisemită evident㠖 care, de altfel, nici nu mai trebuie demonstrat㠖 şi să se păstreze întreg spiritul originar al ideologiei legionare – iată o dilemă pe care neolegionarii "moderaţi" nu au cum să o depăşească.

Aşadar, a-l reabilita pe Codreanu, fie şi prin această modalitate iconografică şi a-l propune implicit drept model absolut al omului creştin este, implicit, un gest antisemit.

*

O altă marotă a neolegionarilor constă în repunerea în discuţie a holocaustului coroborată cu instaurarea regimului comunist în România, care este văzută drept opera exclusivă şi în beneficiul exclusiv al evreilor sau al iudeomasoneriei. A insita asupra acestui punct este, din punctul meu de vedere, inutil, aşa că, mai bine, să trecem la exemple pentru a vedea cum se încearcă sistematizarea acestui tip de "argumentaţie" în beneficiul propagandei antisemite.

Aşadar, simple exemple:

"Cine acuză?", articol de Filon Verca, publicat în Permanenţe, an I, nr.7, iulie 1998, ca răspuns la o analiză a lui Norman Manea din revista The New Republic:

"(…) Nu ştiu cui să mă adresez mai întîi, cînd dl Manea, ca şi toţi coreligionarii săi, de la Moses Rosen la Elie Wiesel, acuză poporul român de toate relele istoriei, dar trece sub tăcere perioada de început a comunismului în România, perioadă în care evreii au avut un rol preponderent în instaurarea lui, după cum au avut acelaşi rol în exterminarea elitei româneşti, ei servind drept instrument în supunerea ţării de către colosul sovietic.(…)"

"Naţionalism şi extremism", articol de Aristide Lefa, publicat în Permanenţe, an I, nr. 5-6, mai-iunie 1998, privitor la acuzaţia de antisemitism adusă întregii Mişcări Legionare:

"(…) În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om [e vorba despre omul nou, n.n.] şi nu puţine sînt exemplele care demonstrează acest fapt, începînd cu jertfa lui Moţa şi Marin, care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pămîntul Spaniei catolice şi terminînd cu numeroasele exemple date în închisori, cînd legionarii au ajutat cu sacrificii pe cei care-i prigoniseră în trecut, inclusiv pe evrei.(…) Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele său, cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism, rasism sau xenofobie?(…)Şi Biserica creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sînt sfinţii decît creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teria la modă ce incriminează extremismul, ar trebui

să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi din biserici.(…)"

"Către prietenii mei români", articol de Nicolae Henegariu, în Vremea Dreptei Naţional-Creştine, an IV, nr.33, 20 aprilie-17 mai 2001; autorul răspunde articolului "Scrisoare către prietenii mei români" de Gaspar Miklos Tamas, publicat în Dilema, nr.416, în care se vorbeşte despre rolul unei părţi a elitei culturale în propagarea antisemitismului:

"După această întristare pentru prezentarea necritică a intelectualităţii interbelice de dreapta şi chiar fasciste (?), gardianul de serviciu al gîndirii politic corecte ajunge la locul care-l doare(…):<>. Împrejurarea probabil prea puţin importantă, că peste un milion de români au fost exterminaţi de către comunişti în închisorileşi lagărele din România şi URSS nu-l tulbură pe acest exponent local al gîndirii politice corecte(…)".

"Dogma capitală a noii ordini mondiale", semnat de Gabriel Constantinescu, în Puncte Cardinale, nr.4/88, aprilie 1998, prin care este repusă în discuţie cifra victimelor holocaustului după principiile cinice ale "aritmeticii" antisemite:

"(…)După obţinerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic beneficiar a fost iudaismul, democraţiile şi comunismul sovietic nefiind decît instrumentele prin care s-a obţinut victoria), evreii au exploatat din plin consecinţele cumplitului carnaj, creînd cea mai redutabilă armă în procesul de decreştinare şi iudaizare a omenirii: mitul celor şase milioane, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul timp cele şase milioane au devenit totuşi o cifră negociabilă cu prudenţă).(…)"

Comentariile sunt de prisos, iar a continua lista de exemple ar deveni obositor.

*

O altă formă de realizare a antisemitismului, pe care doar o voi menţiona, este următoarea afirmaţie, prezentă constant – şi, surprinzător, venind uneori chiar de la intelectuali implicaţi în activităţi civice, de la democraţi de bună credinţă! – nu doar în presa extremist-legionară: antisemitismul de astăzi este doar rodul insistenţei cu care evreii încearcă să impună rediscutarea unor chestiuni "sensibile" (fie că e vorba despre rebeliunea legionară, de deportările din Transnistria, de antisemitismul unora dintre cărturarii români, sau de cel manifestat în perioada tîrzie a ceauşismului în unele publicaţii extremiste), fără a lăsa analizarea acestor fapte în seama "noastră", a românilor. Afirmaţia apare, de regulă, însoţită de o alta, şi anume: tragedia holocaustului este folosită drept modalitate de culpabilizare generală a celorlalţi, a ne-evreilor, de către evrei.

După cum s-a văzut, nu mi-am propus un studiu sistematic, ci, mai degrabă, un inventar parţial al unor atitudini extremiste, despre care se vorbeşte, cum spuneam şi mai sus, destul de des, fără a fi exemplificate sau analizate în amănunt. Desigur, problematica este complexă, dar asupra altor aspecte pe care le comportă voi reveni cu un prilej ulterior.











#7296 (raspuns la: #7281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Antisemitism rudimentar, ură, ignoranţă - de Filip Antonio la: 09/02/2004 10:21:03
(la: Evreii si o manie curioasa..)
"Nu sunt de acord - nici partial - cu "pretentiile" Aureliei si RSI: au existat excese in orice vreme, in orice tara: a se vedea romanele marilor scriitori (cum erau tratati evreii sau populatiile evreiesti in Anglia, Franta, Germania in anii 1500-1800 !!!)".

Da, numai că Holocaustul a aut loc în secolul XX, când apăruse un sistem nou: statul de drept.

"De aceea ar trebui de studiat de catre ei, evreii, care au fost cauzele socio-economico-politice pentru care au stirnit astfel de manifestari in oricare parte a lumii ( nu se pune USA care este un conglomerat fara cultura, fara unitate determinata de milenii de existenta comuna pa acelasi teritoriu, etc.). Nu cumva din cauza rasismului lor manifest, din cauza ignorantei masive mult propagata si dictata (impusa) altora, nu din cauza obscurantismului si inflexibilitatii in a accepta si "parerea altora" se intimpla toate acestea?"

Observaţi amalgamul demn de "protocoalele Înţelepţilor Sionului".

"Nu din cauza celor care sunt stipulate in cartile lor sfinte si in indemnurile "intelepte" ale unora dintre rabinii lor: "daca nu este de credinta ta, este cinstit sa-l pacalesti, sa-l trisezi / sa-l omori" ???? (a se vedea tot ce s-a publicat despre doctrina francmasoneriei si ai lor doctrinari, intelepti, mentori !!!!)".

Cărţile "lor" sfinte? Dar Biblia Ebraică - Vechiul Testament nu e şi cartea sfântă a creştinilor? Şi "citatele astea" de unde le-ai luat?

"Deci, ceea ce s-a intimplat in Romania a fost un caz izolat (la pogromuri nu a participat populatia tarii si nici chiar oficialitatile vremii, ci doar un grup restrins de "oameni", cei care detineau niste friie politice in vreme, caci si asa au fost anihilati cind conditiile politice si/sau economice si strategice au permis-o";

Sigur că da: doar regimul Antonescu de la cap la cel mai jos nivel a imaginat şi pus în practică deportarea în masă a evreilor din basarabia şi Bucovina.

"mai a se citi adevarata istorie scrisa de poporul roman"

Poate îmi recomanzi şi mie istoricul numit "poporul român".

"si nu de asa-zisii istorici 'gestionati', dirijati, indoctrinati, urmariti incontinuu si amenintati cu "canalul" sau puscaria politica de catre o ANA PAUKER, EMIL BOTNARAS, si ceilalti care de fapt conduceau destinele Romaniei, nu cei care erau titularizati in aceste functii)".

De ce-l treci sub tăcere pe tartorul şef, Gheorghe Gheorghiu Dej.

"Adevarata istorie a poporului acestuia pe care ei, poporul israelian, il culpabilizeaza pentru ceea ce a facut un numar de 0.0002 % din el (dupa "birfe" numarul legionarilor si nationalistilor extremisti participanti la aceste actiuni, adica nu toti legionarii inregimentati in acel partid si nu tot poporul roman)",

Observaţi ignoranţa: legionarii fuseseră desfiinţaţi ca forţă la momentul deportării evreilor.

"cuprinde si fapte de eroism pe care doar cei corecti, cinstiti dintre evrei il vor putea confirma: familii de evrei ascunse si ferite de atrocitatile unor legionari si nemti, familii carora li s-a usurat fuga din Romania in acele vremuri, familii si comunitati "acceptate" de regimul Antonescu sa paraseasca tara in pofida regulilor impuse de dominatia nazista din tara in acele vremuri, si asa mai departe".

Dacă ţi-ai fi dat osteneala ai fi citit mesajul despre românii (în frunte cu Regina Mamă Elena) care au fost decoraţi cu titlul de "Drept între Popoare" de către memorialulul Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim.

"Daca ar dori - cu adevarat - sa-si cunoasca istoria pe aceste plaiuri sfinte, ar putea sa renunte - macar putin - la a mai improsca cu ura, noroi, mizerie umana acest popor.
In concluzie: stimati fosti/actuali/viitori conlocuitori de alta natie: vorba unui alt "fauritor de istorie":invatati, ..... Deci, analizati, cercetati, studiati cele pe care vi le pot spune bunicii Dvs., nu va lasati indoctrinati, manipulati in ura si intoleranta. Nu ajungeti la nici o solutie procedind in acest fel si va incarcati si natia de foarte multa karma (pe linga cea pe care o aveti deja si pe care nu ati tratat-o)".

După câte aberaţii ai aşternut în acest mesaj, cred că tu eşti acela care are nevoie să înveţe şi asta urgent.

"Oricum, urez celor care ne acuza natia (mai mult pe nedrept) succes in demersurile lor, in inteleptire si in toleranta si iubire. Asa sa-i ajute Dumnezeu dupa ceea ce merita fiecare !!!"

Ură, ură, ură.

"P.S. Nu este vorba aici de poporul israelian care - si conform Vechiului Testament - n-ar trebui sa existe azi caci nu a existat dinainte de 1948 (stat infiintat cu voia americanilor), ci de poporul evreu, pomenit in Sfintele Scripturi, cel care a patimit, a suferit, s-a eliberat si apoi s-a subjugat cu de la sine voie (a se vedea si Noul Testament)".

Antisemitism prost mascat sub formă de antisionism.

"Noi, ramanii, nu avem ce ne reprosa fata de israelieni; era deja terminat razboiul, era deja stabilita o rascumparare a pacatelor fiecarui popor (nu figureaza in documentele Procesului de la Nurnberg nimic de platit poporului israelian - care inca nu era format pe deplin - ci doar populatiei evreiesti oropsite de nazisti). Acelasi".

Fii pe pace. Nu la Nurnberg s-au stabilit despăgubirile pentru "poporul israelian". Iar România nu plăteşte nici un cent despăgubire. Şi nici n-o să plătească.
#9215 (raspuns la: #9178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iliescu - din nou de partea chiriaşilor - BBC - de Filip Antonio la: 27/02/2004 09:11:13
(la: Restituirea proprietatilor confiscate de regimul comunist)
Proprietarii deposedaţi abuziv de stat sunt stupefiaţi de intervenţia preşedintelui Iliescu

27.2.2004 13:11 Ora României

Preşedinta Asociaţiei Proprietarilor Deposedaţi Abuziv de Stat, Maria Teodoru a declarat la BBC că membrii asociaţiei sunt stupefiaţi de noua intervenţie a preşedintelui Ion Iliescu. "Nu suntem de acord cu prelungirea termenului de evacuare a chiriaşilor şi vom trimite proteste la organizaţiile internaţionale"- a afirmat Maria Teodoru. Ea susţine că toate intervenţiile preşedintelui Ion Iliescu în problema restituirii caselor naţionalizate au fost în favoarea chiriaşilor.

Preşedintele Ion Iliescu a declarat joi seara la postul public de televiziune că a solicitat guvernului să prelungească din nou termenul de evacuare a chiriaşilor care locuiesc în casele naţionalizate. Ion Iliescu a spus că este nevoie de "solidaritate cu chiriaşii", care în mare majoritate ar fi pensioanari sau "oameni sărmani". Maria Teodoru l-a contrazis pe Ion Iliescu. Preşedinta Asociaţiei Proprietarilor susţine că mare parte din cei care locuiesc în casele naţionalizate sunt oameni politici sau oameni de afaceri.

În ultimii 10 ani statul român a prelungit de trei ori termenul de evacuare al chiriaşilor din casele naţionalizate, termenul urmând să expire la 1 mai. Preşedintele Iliescu a vorbit de prelungirea termenului de evacuare şi în luna decembrie din 2003. Atunci şeful statului a declarat că "a garanta proprietatea este una şi a garanta material este alta", referindu-se la retrocedarea imobilelor naţionalizate de regimul comunist şi la acordarea de despăgubiri foştilor proprietari.
Nu este nimeni sa-i spuna d - de SB_one la: 28/02/2004 04:04:28
(la: Romania si Comisia Europeana)
Nu este nimeni sa-i spuna dnei. Nicholson ca sunt probleme intr-adevar mari si care ar trebui sa intereseze Comunitatea Europeana; de exemplu incercarea de tip si anvergura stalinista a Rusiei de a subjuga o tara majoritar romana: Basarabia!? In loc sa o preocupe cele majore si reale, ea se "revolta" pentru cateva adoptii in plus si o biata casatorie de minori in Romania, cand in Occident nu mai stiu cum sa opreasca pedofilia, prostitutia de tip sclavagizare a femeilor din Estul Europei si alte mizerii! Curat murdar: Europa arde si baba Nicholson se piaptana!!

Eugen Cojocaru
jurnalist si scriitor
Stuttgart



Punerea la îndoială a existenţei statului de drept în România este o apreciere exagerată, declară preşedintele Iliescu
Bucureşti, 27 feb /Rompres/ - Preşedintele Ion Iliescu consideră drept exagerată punerea la îndoială în Raportul Nicholson a existenţei statului de drept în România. Totuşi, şeful statului a recomandat din nou joi seara clasei politice româneşti şi societăţii civile să reacţioneze cu calm, cu echilibru şi cu responsabilitate la toate aceste aprecieri, reiterând ideea potrivit căreia observaţiile oficialilor europeni nu trebuie nici negate sau bagatelizate, dar nici transformate într-un moment de criză naţională.
"Nu e prima dată când ne aflăm în faţa unor momente delicate în negocierile noastre cu Uniunea Europeană. Noi trebuie să facem nişte eforturi şi nu întotdeauna reuşim să realizăm toate aceste performanţe, criterii care condiţionează intrarea noastră", a spus preşedintele.
Referitor la problema adopţiilor internaţionale şi "reproşurile" aduse la adresa României, şeful statului a apreciat că au fost unele neînţelegeri de ambele părţi. "Întârzierea adoptării pachetului legislativ în acest domeniu nu este atât internă, pentru că proiectul s-a elaborat în primul an, apoi s-a luat în discuţie cu partenerii noştri. Şi la partenerii noştri sunt păreri diferite - unii sunt vehemenţi în a stopa aceste adopţii, dar, în acelaşi timp, au început presiuni pornind de la reglementările internaţionale", a afirmat şeful statului, remarcând că adopţiile internaţionale nu sunt interzise în Uniunea Europeană şi nici pe plan internaţional.
În aceste condiţii, a declarat el, Guvernul s-a trezit la mijloc. "Probabil că au fost multe cazuri nelegale şi afaceri cu această adopţie de copii şi s-a pus piciorul în prag să nu se mai repete aşa ceva", a spus şeful statului, care, personal, s-a declarat din nou împotriva adopţiilor internaţionale, pentru că "n-avem nici un interes ca să înstrăinăm cetăţeni încă din vârsta fragedă".
Întrebat cum comentează declaraţiile recente ale purtătorului de cuvânt al comisarului european pentru extindere, Jean-Christophe Filori, potrivit căruia adoptarea de către România a legislaţiei privind adopţiile nu ar avea nevoie de un aviz comun al europenilor, cu argumentul că România este o ţară suverană, preşedintele Iliescu a remarcat deosebirea de vederi care există între acesta şi baroana Emma Nicholson, membru al Parlamentului European. "Şi până acum nu era suverană? Şi de ce s-a considerat că românii nu ştiu ce au de făcut?", s-a întrebat retoric preşedintele. "Ştim că suntem o ţară cu probleme, cu sărăcie, ne zbatem cu atâtea probleme şi în acelaşi timp suntem la judecata nu ştiu câtora. Măcar această judecată să fie comună, să fie unitară, să avem un punct de vedere din partea unor parteneri care gândesc măcar apropiat", a spus Ion Iliescu, care şi-a exprimat speranţa că în cadrul dialogului cu UE se va găsi formula cea mai potrivită pentru rezolvarea acestor probleme.


SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#10866 (raspuns la: #8296) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femeile astea domnule.... - de Jay la: 03/08/2004 09:53:59
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Ce spun femeile când sunt surprinse asupra faptului?

Englezoaica:
Darling, dacă mă anunţai la timp când vii acasă, s-ar fi putut evita
situaţia asta jenantă pentru amândoi.

Nemţoaica:
Hans, azi ai venit cu patru minute şi patruzeci şi cinci de secunde mai
devreme acasă. Îmi datorezi o explicaţie pentru asta!

Franţuzoaica:
Jean, ce bine că ai venit, Jaques e terminat, nu mai poate.

Suedeza:
Tu eşti Olaf? Eu am terminat, ce-i drept, dar Sven ar vrea să se mai
distreze, alătură-te şi tu!

Rusoaica:
Ivane, tu eşti? În sfârşit, un bărbat adevărat! Înainte să mi-o tragă,
ăsta
n-a fost în stare nici să mă ia la palme!

Evreica:
Iţig, tu eşti? Atunci cine naiba e ăsta de pe mine?

Românca:
Nu fii supărat, dragul meu, a plătit înainte.

Unguroaica, în timp ce sare din pat:
István, tu mă crezi mai mult pe mine sau ochilor tăi?

Cehoaica:
Pepa, nu te impacienta! Tocmai am aflat că el e noul tău şef.

Nevasta de secui:
Dacă ai băut toată pălinca din casă, cu ce să-l fi servit pe musafir?



#18854 (raspuns la: #18786) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Canon G6 - de Dinu Lazar la: 05/10/2004 00:08:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ge shasele ( ce repede trece timpul... mai ieri semnam cu pseudonimul Ion Gedoi pe niste liste de discutii) e un aparat interesant, cu bune si rele, si pare a fi o reusita in seria G de la Canon.
Personal as prefera un aparat de 5 MP cu zgomot in imagine inexistent sau neglijabil la 3200 ISO acestei cresteri nebunesti de numar de pixeli care au desigur oarece importanta, dar nu folosesc prea mult cind e lumina putina si cind totusi 99,99% din fotografi nu maresc niciodata mai mult de A4.
Ca sa fac o comparatie, ne cam aflam in domeniul aparatelor prosumer cu captor Sony de 7 sau 8 MP cam in stadiul in care era fotografia acum 40 de ani; puteai sa faci fotografie fara granulatie pe film Kodachrome 40 de 40 ISO ( era si K 25 de 25 ISO) sau fotografie cu granulatie ca pietrishu` pe film color de 400 ISO.
Pe urma pe film granulatia a devenit tot mai mica si mai putin vizibila, si poate asa se va intimpla si cu digitalele de azi.
Ma rog, deci la G6 granulatia este aproape invizibila - as spune imperceptibila in conditii normale - la 50 ISO , ca sa devina foarte prezenta, dar nu deranjanta, la 400 ISO, care e si sensibilitatea maxima.
Granulatia se vede mai mult in zonele de subexpunere si in cele inchise; dar nu deranjaza; si un print 30x40 cu un subiect oarecare arata mai bine de pe G6 la 400 ISO decit de pe film de 400 ISO developat la minilab si scanat normal. Cumva, granulatia e mai vizibila pe ecran decit in print.
Japonezii designeri au facut o pauza si au compactat aparatul si l-au facut argintiu; are acum un miner mai mare, dar pe ansamblu a devenit foarte mic, pare mult mai mic ca G5; pare un aparat de amator banal, ceea ce e bine in majoritatea cazurilor, treci neobservat de obicei, mai ales ca ecranul care se roteste iti permite sa fotografiezi de la briu si de fapt din orice pozitie.
Pentru o folosinta mai pro, calciiul lui Ahile il constituie obiectivul extrem de sensibil la socuri; el intra si iese din carcasa, si poate duce inuntru praf cu ocazia asta. Idealul ar fi folosirea numai cu adaptorul de filtru, pe care sa se puna un UV, si sa nu se mai scoata adaptorul; astfel creste mult rigiditatea sistemului.
Exista o patina de blit, pe care ar merge bine sa stea un blit TTL mic; un 420 EF e urias, disproportionat, iar un 580 iti rupe mina si cred ca si patina aceea are o rezistenta limitata si nu rezita la o zi de reportaj astfel.
O chestie nerezolvata la aparatele compacte Canon e compatibilitatea cu bliturile; nu se poate folosi lumina generata de ledurile rosii care ajuta mult la punerea la punct cind e mai intuneric; se poate folosi numai un led alb al aparatului, care e foarte vizibil, atrage atentia mult si nu se compara ca distanta cu posibilitatea oferita de iluminarea IR a blitului.
Personal, cred ca ar fi avut o reusita mult mai mare ca pozitie pe piata aparatul, daca ar fi avut un obiectiv gen 28-100, ca la S 70; asa, numai cu un 35, exista o limita pe care o simti des cind vrei un cadru mai larg.
Noroc ca poti sa faci o imagine panoramica foarte usor si din patru imagini recompui acasa un cadru ca si cum ar fi facut cu un obiectiv echivalent de 21 mm.
Formatul RAW a ajuns la maturitate la acest aparat si chiar cu programul oferit de Canon poti sa procesezi foarte multi parametri, e un incomparabil salt fata de aparatele de pina anul trecut; se poate procesa din RAW acum temeperatura de culoare, echilibrul magenta/verde, compensarea de expunere, efectul prestabilit, contrastul, definitia, saturatia, curba de expunere, se poate micsora zgomotul si chiar alege spatiul cromatic.
E simplu de facut poze, nu?
Ma rog, s-ar mai putea discuta o multime pe tema...
#24188 (raspuns la: #24180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Veşnicie şi paleative - de Simeon Dascalul la: 11/10/2004 12:05:26
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)


N-am spus că suntem condamnaţi pe viaţă, cel puţin încerc să mă autosugestionez că nu-i aşa. Dar nu găsesc încă şansa, culoarul, nişa de piaţă, cum vrei s-o spui. Am un fel de speranţă ilogică cum că se va ivi o ocazie şi o s-o recunosc când o să vină. Dar, având în vedere specificul nostru, avem nevoie de mult noroc.

În aşteptare îţi sugerez câteva paleative. Nu ajută nici un fel la îmbunătăţirea situaţiei de bază şi nici nu-s valabile pe termen lung, dar tot sunt mai bune decât nimic. Ca un algocalmin când de fapt ar trebui extrasă măseaua. Sigur nu toate ţi se potrivesc, dar poate găseşti măcar una utilă.

1. Să vezi tot timpul locuri noi. Nu zic să schimbi gazda o dată pe lună, iar cu serviciul e şi mai greu, dar să mergi cât poţi de des în locuri în care n-ai mai fost. Bucureştiul, pe care-l văd imens, cred că poate oferi privelişti noi măcar juma’ de an. Sau să te foloseşti de orice ocazie să mergi undeva (mă gândesc că nu-ţi poţi permite să mergi pe unde vrei pe banii proprii). Pe principiul ăsta tocmai m-am învârtit de o delegaţie în Sălaj. La şedinţă am susţinut ideea şefului care vede peste tot pieţe incipiente şi m-am oferit să plec în prospectare, deşi inginerii mai vechi susţineau că nu găseşti nimic acolo să merite drumul. Cel mai probabil ei aveau dreptate şi oricum avem destul de lucru pentru salariile de subzistenţă ce le luăm. Dar am susţinut cu ardoare că am auzit în facultate de piaţa înmgurindă şi plină de perspective din nord şi am strecurat nişte aluzii fine cum că alealalte firme de profil şi-or trimis deja inginerii pe teren. Delegaţia s-a decis, ai mei colegi m-au înjurat cu sârg în surdină şi am prins unele comentarii: ˝uite şi la ăsta cum se bagă-n seamă˝. Deşi obişnuiţi cu perversitatea naturii umane digerau cu greu metamorfoza mea dintr-un răzvrătit ca Lucifer într-o periuţă. Însă idei ciudate cum că eu aş vrea să fac turism în timpul serviciului şi pe banii firmei nu le-au trecut prin cap. În minţile lor inocente turismul se rezumă la munte şi la mare, eventual staţiuni pentru pietre la rinichi, nu pot să conceapă să mergi într-un loc ˝în care nu ai treabă˝. Pentru mine e de preferat să conduc şase ore, să pierd timpul într-un oraş muncitoresc pe o vreme câinoasă, să împart camera de motel cu multe fiinţe vii şi mărunte, să-mi duc şniţele de-acasă ca să nu risc o toxinfecţie, în fine toate astea sunt de preferat în locul a trei zile de birou cu vechii mei colegi. Încearcă şi tu să mai schimbi decorul. Chiar dacă dai tot de tâmpiţi vor fi nişte tâmpiţi proaspeţi.

2. Fă un efort să-ţi cultivi simţul umorului când îţi vezi rudele. Şi eu am neamuri care se lipsesc fără nici o durere de răsfăţuri sibaritice cum ar fi canalizarea, în schimb când ne vedem le place grozav să întrebe: ˝voi ce faceţi în uichend?˝ Gândeşte-te ce privilegiu ai să te distrezi de asemenea tipuri umane interesante cu toate pupăturile aferente şi îndoparea la reuniuni.

3. Nu te mai învinui pentru defectele şi inapetenţele ce ţi le vezi. Recunosc şi eu că sunt o persoană dezagreabilă şi îmi găsesc singur suficiente defecte (incorect cu cei apropiaţi, delăsător, de o laşitate sănătoasă faţă de superiori). Dar hibele le avem fiindcă nu suntem în mediul nostru prielnic. Toate resursele psihice ni-s concentrate ca să ne menţinem pe linia de plutire, nu mai putem face eforturi să ne auto-corectăm. Dacă am fi în iaz ar fi altfel.

4. Găseşte-ţi domenii de interes fără implicare materială şi schimbă-le când te plictiseşti. În grupul meu sunt văzut ca un individ tare neserios, azi mă interesez de ceva şi peste două luni de altceva. La dracu’ cred că facultatea îţi impune suficientă specializare şi aprofundare şi că măcar în materie de hobby-uri ar trebui să existe liberul arbitru.

Detectez un vag reproş mascat la adresa lipsei mele de acţiune. Ba nu, abia aştept să fac ceva, m-aş preta la aproape orice ca să scap din situaţia asta. Nu am scrupulele tale kantiene şi nici nu le pricep. Dacă viaţa e nedreaptă şi cu tine şi în general, de ce trezeşti tu să vrei să fii mai corectă decât alţii?
Dar nu găsesc încă ceva de făcut, o cale de acţiune. Să mă apuc să sparg apartamente, să fug cu banii firmei? Sunt prea puţini, ar aduce o prosperitate îndoielnică, pe termen scurt şi m-aş trezi repede la puşcărie. Ori am ceva bănuieli că acolo-i chiar mai rău decât în perimetrul meu serviciu-apartament. Aşa că pe moment, stau, aştept şi-mi încerc să-mi fac aşteptarea suportabilă.

Dacă tu găseşti ceva de făcut sau ai măcar o sugestie de ameliorare cât de cât a situaţiei aştept să mi-o spui.

Ai citit ˝Vară în Siam˝? Am găsit o frază ce ni se potriveşte. O citez cu aproximaţie: ˝Nu vă adaptaţi, e ceva în neregulă cu realitatea˝
Şi în SUA e cam la fel - de Anca Tudor la: 31/10/2004 12:06:20
(la: Cum şi cu cine ne alegem?)
Dragă Mariana,
Şi în SUA e cam la fel. Am o prietenă în California care zice că ar trebui să meargă 350 km până la prima secţie de vot. Cam mult, aşa că, probabil, ca şi tine, va rămâne acasă şi nu va vota. E trist, din păcate, deşi noi, cel puţin la ziarul unde lucrez (pe care poţi să-l citeşti pe Internet la www.viata-libera.galati.ro să mai vezi ştiri naţionale), ne-am străduit să atragem atenţia asupra acestor aspecte. Avem o rubrică, ce se numeşte Prieteni prin Internet şi unde poţi să scrii ce te doar, redactorul-şef, dna Katia Nanu, publică aceste gânduri şi răspunde celor ce ne scriu. Asta îţi spun cu titlu informativ, dacă simţi nevoia ca gândurile tale chiar să ajungă să fie citite de mai multă lume. Personal, sunt extrem de dezamăgită, cunoscându-i pe polticieni aşa cum îi cunosc aproape că nu îmi vine să votez cu nimeni, ceea ce nu se poate, fiindcă eu cred că e necesar să-ţi exprimi părerea dacă vrei să fii luat în seamă.
#27060 (raspuns la: #26774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


Libertatea - un elixir plin de reacţii adverse - de SB_one la: 16/11/2004 21:31:19
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
“ Cu un glonte în ceafă” îşi şoca publicaţia Spiegel de curând publicul. Atras de un asfel de titlu dramatic, cititorul putea afla amănunte despre cariera criminală a unui tânar rus. Ajuns aici în Germania, Eugen N. a devenit în scurt timp şeful unei grupări internaţionale criminale, care are deja şapte oameni pe conştiinţă, dacă se poate vorbi de vreo conştiinţă în acest caz.


Sursa: Spiegel Online

Eugen N. a şocat autorităţile prin lipsa de scrupule dovedită şi energia criminală dezlănţuită la vârsta de 20 de ani, când alţii abia întâlnesc prima iubire.

Tânărul rus nu este o excepţie, ca el sunt mulţi, cu un trecut şi prezent mai mult sau mai puţin dramatic şi cu un viitor dedicat “drumului strâmb”. Anul de cumpănă din istoria Europei, 1989, a deschis multora, larg, porţile înspre libertate. Numai că transferul de bunuri, oameni şi informaţie între ţările Europei a facilitat şi strecurarea, “mărfurilor negre”, circulaţia drogurilor între graniţe, a deschis portiţa din spate a mafiei internaţionale spre o piaţă nouă: copiii comunismului, adolescenţii perioadelor de interdicţie, tinerii aflaţi după “ perdeaua de fier”, flamânzi de nou, avizi de senzaţii tari. Pentru că nu scrie pe fruntea nimănui “bun” sau “rău” au ajuns destule elemente criminale din est în El Dorado-ul mafiei – Occidentul. Urmările nu se lasă mult aşteptate.



http://www.rom2.de/pietre.php?name=News&file=article&sid=208
#28951 (raspuns la: #28944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
10-22 - de Adi Marineci la: 25/03/2005 00:04:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am observat cateva fotografii realizate cu obiectivul 10-22 ef-s de la canon, dar multe dintre ele par sa nu aiba formatul 2/3, de unde apare ideea ca ele nu ar fi postate full-frame. Intrebarea mea e cum se comporta obiectivul pe tot formatul imaginii, cat de suportabile sunt distorsiunile, ce probleme apar pe la colturi :), pentru ca review-urile de pe net sunt cam 50 - 50

Multumesc,
adi marineci
#40709 (raspuns la: #40677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cel mai probabil - de Simeon Dascalul la: 30/03/2005 10:08:14
(la: CTP si-a dat demisia. Bine sau rau pentru presa romaneasca?)
aşa a fost. Nişte bani pentru zile negre şi atenţionarea că s-ar putea să se vadă cu fostul şef mult mai repede decât ar vrea. Sunt curios doar cât a fost suma. Din ce se bârfeşte nici înainte n-o ducea tocmai rău.
Un factor până acum nemenţionat. Investitorul ăla nou, viitorul patron al lui CTP. Cine-i şi ce hram poartă?

vocabular... - de stanescoo la: 14/04/2005 00:01:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
un mail cu o oferta de aparate foto mi-a "relevat" din nou ce frumoasa limba putem avea, pacat ca-i folosita...

pe scurt, cate ceva...
"canon EOS 300D- cadrul si partea de optica"
"obiectiv tip baionet"
"marire de 16x cu obiectiv EF / EF-S"
"distanta de focus: 18-55mm"
"! - intensitatea luminii: 3.5 - 5.6 "
"papuc Blitz"
"compresare"
"format decompresat"
"memorie alaturata aparatului"
"echilibru alb"

si cu asta am terminat
"- preselectie blende: manual
- preselectia aperturii: manual"

s-auzim bine!
#43459 (raspuns la: #43332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
10-22 sau 17-40 - de Dinu Lazar la: 19/04/2005 18:38:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"10-22 sau 17-40"

Stimate domn, depinde pentru ce si cind si de ce.

Sunt, totusi , doua obiective cu caracteristici destul de deosebite.

Depinde de genul de imagine pe care vreti sa il abordati si depinde si ce obiective mai aveti. Si ce aparat anume exact aveti sau vreti sa va luati.

Eu am fost un admirator si utilizator neconditionat al obiectivului Canon 17-40/4; ar fi insa neshte probleme cu el.

Prima problema este ca pe aparate cu captor de 6 MP era minunat, si pe aparate cu captor de 8 MP este dintr-o data parca altceva; adica, eu cel putin am remarcat ca un astfel de obiectiv era excelent pe un D60 si destul de problematic pe margine la diafragme deschise pe un 20D; am mai facut niste teste cu mai multe 17-40 aflate pe rafturi la consignatii si cam toate nu erau extrem de sclipitoare pe colturi la diafragma 4, asa cum pareau a fi la un aparat de 6 MP; deci ceva comun se poate constata; pe de alta parte, acest obiectiv practic nu se mai produce de la sfirsitul anului trecut la Canon, deci ce se cumpara acum e din stocul pe epuizare, daca se mai gaseste un obiectiv nou cumva.
Locul lui a fost luat de 18-55, de 17-85 cu stabilizare, si reporterii au 16-35/2,8 la dispozitie, daca ne referim la un zoom cu o focala care sa porneasca de la 16-18 mm.

Obiectivul 10-22 EF-S, care pare a fi excelent si pe fostul 300D si pe 20D sau 350D, e altceva; este un mult mai mare grandangular, care se foloseste acolo unde e nevoie de asa ceva; ca sa facem o comparatie cu lumea formatului de 35 mm, un 10-22 este ca un 16-35 si un 17-85 e ca un 28-135.

Deci cine are nevoie de un grandangular extrem se poate gindi la un 10-22 si cine vrea un obiectiv multivalent de reportaj poate lua in calcul un 17-85 - pe care eu personal nu l-am testat, dar cu care am vazut facute imagini excelente in conditii dificile de lumina; stabilizatorul acela practic echivaleaza cu doua, poate chiar trei valori de diafragma.
Cu conditia sa nu se miste subiectul...

Ceilalti domni cafegii pot avea desigur alte pareri; as fi curios sa le auzim.
#44352 (raspuns la: #44297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
obiective pentru 10-D - de Eduard Popescu la: 20/04/2005 17:49:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salutare,
Pt. domnul Stanecoo: "There are two things that are important to keep in mind when shopping for lenses for an EOS digital camera, such as the EOS 10D, rather than an EOS film camera." - Canon EOS Beginners’ FAQ Am gasit intimplator chestia asta pe net la
http://photonotes.org/articles/beginner-faq/lenses.html
E complicata chestia asta cu obiectivele si DSLR-ul. Eu momentan ma multumesc cu Sigma 18-50 f4-5.6 si 55-200 f4-5.6 DC, pe 10 D - plus un Canon 50 mm f1.4. Poate parea ciudata combinatia, dar cind am luat 50-ul credem ca viitorul financiar va fi mai frumos decit s-a adeverit a fi. Cele doua zoom-uri nu-s grozave, dar cred ca folosire la diafragme mai mici de f8-f11 si cu ceva editare mai migaloasa "merge" ;). In locul tau as alege 350D-ul, cum zice si domnul Dinu, si daca buzunarul obiectivul 17-85 EF-S.
Oricum, mi-a ramas in minte o chestie dintr-un articol citit recent: o imagine grozava, grozava si din punct de vedere tehnic e o imagine grozava. O imagine grozava, proasta din punct de vedere tehnic e o imagine grozava. Asa ca iti urez cit mai multe imagini grozave.
#44533 (raspuns la: #44419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noutati de la canon - de Vlad Mereuta la: 09/08/2005 13:56:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sunt de aceeasi parere. Totusi zvonurile circula. Canon pregateste ceva, ce anume vom vedea in curand cred. Se mai vorbea cum ca cineva a auzit de la un prieten care lucreaza la canon despre 3 obiective:

- 200mm f/1.8 L USM

- 300mm f/2 L USM IS

- EF-S 8-20mm f/4-5.6




Ramane de vazut...

Noutati: http://alex.netfun.ro/Canon5D-specs.pdf
noutati de la canon - 5d/30d - de Eduard Popescu la: 10/08/2005 04:51:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am aruncat o privire pe forumul Canon ...10D/20D de la dpreview.com - o posibilitate ar fi aparitia a doua noi modele semi-pro, 5D cu 12.8 Mp full frame (si un superangular nou, printre altele) si 30D cu montura EF-S. Ramine de vazut...

http://forums.dpreview.com/forums/forum.asp?forum=1019&page=1

Noutatzi - de Vancea Dorin la: 22/08/2005 14:28:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
http://www.dpreview.com/

Canon EOS 5D, full-frame 12.8 megapixel

Canon EOS-1D Mark II N

Canon EF 24 - 105 mm F4.0L and 70 - 300 mm

Canon Speedlite 430EX flash

Canon PowerShot S80

Canon PowerShot SD450 & SD550

Canon PowerShot SD30 / IXUS i Zoom

Canon PowerShot A610 & A620

Canon PowerShot A410

5D review - http://www.dpreview.com/articles/canoneos5d/



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: