comentarii

elemente fantastice


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
originile - de donquijote la: 27/04/2006 08:09:23
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
In una din cartile referitoare al aparitia crestinismului (laica)- cred ca 'originile crestinismului' lui k. kautzky, autorul prezinta urmatorul scenariu: saul (Paul - Sf.Paul) din tarsus ( vezi si http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_of_Tarsus .), considerat de autor ca adevaratul intemeietor al crestinismului (si recunoscut de biserica ca unul din parintii crestinismului), care era un tip intreprinzator si suferea nu putin de mania grandorii, a apelat la rabinii din ierusalim (dupa ce avusese contact cu sectele 'pre-crestine') cu ideea de simplificare a iudaismului, practicarea prozelitismului si transformarea lui in religie universala. (de mentionat ca in perioada aceea multi 'who & who' din societatea romana se convertisera la iudaism, din plictiseala, cautand ceva nou, asa cum madonna invata cabala, desi evreii nu practicau in mod activ prozelitismul, dimpotriva). bineinteles ca rabinii l-au trimis la plimbare. atunci el a hotarat ca e cazul sa s-o faca singur si a inceput sa popularizeze noua doctrina: un fel de iudaism simplificat pentru mase, pe intelesul tuturor caruia i-a mai adaugat cateva elemente imprumutate din taramuri aflate mai la est (iad-rai, diavol, viata de dupa moarte si inca cateva concepte inexistente in iudaism), cateva elemente sociale (kautzky afirma ca era un fel de 'comunism primitiv') la care s-a renuntat mai tarziu cand biserica a devenit instrument al puterii, martirul yehoshua (probabil un razvratit social sau impotriva autoritatii romane, un fel de haiduc) - a carui suferinte si lupta pentru binele semenilor circula (probabil) in legende orale (fiecare perioada cu 'telenovelele' ei :) )si a pornit la drum.
la toate astea s-au mai adaugat mai tarziu element mesianice (mesia = hristos in greaca) - care s-au dezvoltat mai ales in perioada revoltei impotriva romanilor (67-70), impreuna cu tot felul de grupuri si secte mai mici sau mai mari - atribuite eroului popular. si dupa aia 'fratii grimm' ai epocii le-au adunat in evenghelii piperand pe ici si colo naratiunea cu elemente fantastice.
*** - de donquijote la: 02/05/2007 07:20:22 Modificat la: 02/05/2007 07:45:02
(la: Si eu... si tu si noi.... si voi)
da?
ia sa vdem cine sustine elemente fantastice si aberante din basme ca dumnezei, draci, ingeri, viata de dupa moarte si alte bazaconii de adormit copiii? cine gandeste ca un copil?

ti-ai terminat argumentele si treci la insulte? o atitudine specifica care carecterizeaza pe multi credinciosi 'adevarati'. nu esti primul care da pe aici si o adopta. noroc ca nu suntem fata-n fata ca sa pui mana pe bata.

biserica n-a fost o frana in dezvoltarea economica si sociala?
poti sa dai macar un exemplu unde biserica a fost factor de dezvoltare?
o singura reforma sociala sustinuta de biserica?
un exemplu cat de mic ca sa nu reiasa ca publici doar ca sa provoci.
daca nu poti sa-ti sustii ideile du-te si publica prin site-uri unde citesc doar tampitei care bat din palme la orice citat din biblie.

daca te uiti la harta socio economica a lumii in trecut si in prezent si ai sa vezi ca legatura dintre liberalism si dezvoltarea economiica e destul de clar.

intrucat biserica n-a prea promovat liberalismul, dimpotriva, acolo unde era puternica economia a stagnat. spania catolica si conservatoare a fost depasita de anglia liberala (relativ poentru vremea aia)unde biserica era despartita de stat.
tarile europei de vest si centrale s-au dezvoltat proportional cu gradul de liberalism si invers proportional cu cel de reliiozitate.
iau exemplu europa (si usa/canada ambele cu biserica separata de stat de la inceput) pentru ca in restul lumii in afara de japonia care e si ea o tara superliberala si dpdv religios nu se poate vorbi de tari dezvoltate.

hai sa-ti mai propun ceva: sa luam satele la rand pe orice drum din romania si sa vedem a cui casa e mai mare si mai opulenta si cine are masina mai bengoasa- invatatorul care trebuie sa educe generatia viitoare, medicul care se ingrijeste de sanatatea oamenilor sau popa care e practic un parazit social?
#192793 (raspuns la: #192686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de jeniffer la: 03/05/2007 18:02:49
(la: ce se poate spune despre?)
A crede ca o femeie a fost insarcinata de un duh este a nu intelege ca miturile contin elemente fantastice, care nu se bazeaza pe real. Adoptarea in secolul nostru a teoriei cunoscute despre istoria oamenilor nu are relatie cu politicienii, ci este pur si simplu pe inteles in raport cu ideea ca un spirit fantoma a creat universul si a facut un fiu pamintean. Dumnezeu reprezenta la evrei un spirit fantastic, dar el a evoluat de la primele ritualuri si mituri despre elemente simbolice.
#193219 (raspuns la: #193194) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Guine - de alex andra la: 18/05/2007 14:22:27
(la: Zdrenţe)
Doamne, ce mult mi-a placut.
Picky, textul e undeva intre naturalism si o boare de fantastic, fara a exista in evenimentele relatate vreun element fantastic propriu zis. Nu-mi pot explica de unde imi vine senzatia asta. Poti sa mi-o confirmi ? A, acum imi dau seama. E ninsoarea aia care nu-i nisoare si care trece asa, ca un leit motiv printre randuri. Superb text.
#198481 (raspuns la: #198379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de jeniffer la: 15/04/2008 12:38:28
(la: Iarasi despre Dumnezeu vs ateism)
Legenda se bazeaza pe realitate, dar este diferita prin faptul ca introduce elemente fantastice, moralizatoare, dar imaginare. Oamenii din acea vreme au avut probleme care exista inca, nu pentru asta cele de astazi devin legende. Istoria celor doi frati sau al unui cuplu vechi, cind scrierea era la inceput si credinta in spirite supranaturale la fel nu se poate compara celor de astazi, chiar daca nu prea diferita.
#302923 (raspuns la: #302863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)) - de thebrightside la: 09/09/2008 14:35:39
(la: Jurnalul unui nemuritor III)
cum ce importanta are? pai daca nu e credibila, nu o "cumpar", logic, nu?

povestea nu are (deocamdata cel putin) sufieciente elemente fantastice ca sa fie un SF, atunci de ce as crede ca invatatorul isi bate zilnic cu bestialitate elevii si scapa basma curata?! poi cel putin un tata i-ar fi rupt oasele cu tot cu primar si politai.
#340373 (raspuns la: #340370) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fantastic - de mama la: 25/11/2003 06:50:08
(la: Tablitele de la Tartaria)
link-ul este fantastic. Multumesc pentru informatie.
Copil fiind ma atrageau ca un magnet
alte scrieri vechi.

pana acum n-am realizat
ca e deajuns sa accesez un link
pentru a mi se deschide
o asemenea usa spre cunoastere.
tipul e fantastic... de la ri - de Daniel Racovitan la: 09/12/2003 15:23:25
(la: Cohen)
tipul e fantastic... de la ritmuri de vals si copacabana pana la cajun si ghospel le interpreteaza su aceeasi usurinta....
#6312 (raspuns la: #6230) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel, fantastic! nu face d - de SB_one la: 24/12/2003 05:54:21
(la: Misterele Revolutiei)
Daniel,
fantastic! nu face decit sa-mi intareasca convingerile. Ar trebui s-o vada titzi. Zau ca merita.
Multzam ptr. informatzie

sb


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7213 (raspuns la: #7210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fantastic,mi-ai reparat ziua - de (anonim) la: 12/06/2004 17:19:29
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
fantastic,mi-ai reparat ziua proasta,la mai multe....
#16178 (raspuns la: #15553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elementele conflictului... - de ikoflexer la: 16/10/2004 07:15:08
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Spune Florin ca
Pe cafenea trei topici duc la conflict: istoria, religia si politica.
Si-i dau dreptate. Dar mai e un element care se pare ca e prezent in fiecare conflict de pe cafenea: d-nul anita47.

Coincidenta? Maybe... :)
--ikoflexer
#25239 (raspuns la: #25213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fantastic...poate nu stie lum - de mya la: 17/01/2005 18:43:17
(la: Gmail)
Fantastic...poate nu stie lumea despre ce e vorba. Pe mine m-ar fi interesat sincer acum vreo cateva zile insa intre timp "mi-am tras" adresa la ei.

Poti sa ceri ceva in schimb, de exemplu...un eseu aici pe Cafenea despre sensul vietii si al mortii / de caciula. Poate asa sa apara clientii ;-).
#33622 (raspuns la: #33603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Corigent la limba romana- de - de gabriel.serbescu la: 14/03/2005 21:41:47
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Corigent la limba romana- de Minulescu, pentru ca viata nu e un moment ci o traiectorie, si mai presus de toate nu exista decat aceiasi invingatori si sinvinsi, si aceleasi nostalgii.

Nostalgia - de Cartarescu, pentru ca exista o lume fantastica ce conditioneaza fiecare biografie

Toamna Patriarhului, de Marquez, pentru ca lumea, atunci cand esti singur, se perinda trista si fara ritm, fara punctuatie si fara exclamatii

Gog, de Papini, pentru ca daca singuratatea e o povara, bogatia e una si mai grea, e momentul in care descoperi iluzoriul oricarei intentii

Povestirile lui Salinger, pentru ca orice fragment dintr-o viata, poate fi de fapt o mica schita, sau nuvela, depine doar de atentia noastra

Particule elementare, de Huelebeq, pentru ca un om poate fi conitionat de societatea careia ii e prizioner

Arbolele stiintei, de Pio Baroja, pentru ca etica e si ea conditionata, insa de biologic, si singura atitudine cvare ii ramane unui om in viata
e decenta de a accepta si a nu interferi

Mircea Dinescu, pentru cui ii place ca autorul sa umple orasele de mirosul de vanilie, si a porturi deschise

si ce mai stiu eu....

Intreb: de ce nu explicati de ce va place o carte sau alta, ci doar le etalati? Sint multe titluri, cele ruse in special, pe care nu l-eam rasfoit, dar care continua sa nu-mi spuna nimic.
Numai bine

Religia e un element pozitiv - de (anonim) la: 31/03/2005 20:09:48
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
Religia e un element pozitiv din anumite puncte de vedere si unul negativ din alte puncte de vedere.
elementul chimic:femeia - de donquijote la: 21/04/2005 09:25:40
(la: Femeia)

Denumire: femeie

Symbol: wo2

Descoperitor: Adam

Masa moleculara : in mod normal 55, dar poate varia intre 40 :) si 200 :(

Raspandire: poate fi intalnita si in mediul rural si cel urban

Propietati fizice:

*suprafata extrioara deobicei acoperita de o crusta colorata

prezinta instabilitate termica: trecerea de la punctul de fierbere la cel de inghetz fiind determinata de factori dependenti de propria-i vointa

*punctul de topire poate fi atins numai cand i se acorda atentie deosebita

in stare naturala poate fi gasita in forme variate de la fecioara la hoasca batrana

*reactioneaza la atingere in puncte strategice



proprietati chimice:

*afinitate ridicata cu aurul, argintul, platina diamante si pietre pretioase. interactiunea cu aceste metale este usor de masurat in carate si grame si aduce de cele mai multe ori rezultatul scontat ;)

*capacitate mare de absorbtie pentru substante scumpe

mare pericol de explozie fara cauze precise ori semne prealabile

*capacitate incomensurabila de "topire" a banilor , special a celor condensati in cartile de credit ale barbatului

Utilizare:

*ca element decorativ in plimbarile cu masina sport proaspat cumparata, ori la receptii unde reprezentanti ai aceleasi clase trebuie indusi in eroare.

*bun instrument de destindere cand se afla in starea ei maleabila (arareori, dealtfel)

Culoare:

exemplarele (specimenele) pure in starea lor naturala au culoarea roz

specimenul capata instantaneu culoarea verde daca e pus alaturi de un specimen mai frumos,

Concluzii:

element foarte periculos daca e utilizat de persoane necalificate

ca masura necesara de protejare a barbatului s-a dat legea care nu permite posedarea a mai mult de un singur exemplar.

Îmi place literatura "fantastică" - de stancosty1 la: 06/06/2005 11:34:41
(la: trebuie judecat iliescu pt. uciderea lui Ceusescu ?)
Donquijote, vorbesti din cărti, si încă din alea fantastice.
Adică cum, ar fi fost la fel dacă cei judecati la Nurenberg ar fi fost pusi direct la zid?
Nici o executie fără judecată (adică linsaj) nu are justificare.
Pe de altă parte, unde ai văzut tu teroristi în decembrie 89? Sau poate atunci erai mic si ti se spuneau povesti? Acum, oricum ai crescut, e timpul să nu mai crezi în feti-frumosi şi zmeii-zmeilor.
Cât despre judecată, asta o va face, probabil, numai timpul. Acum, informatiile sunt încă "clasificate".
#50 - de Dinu Lazar la: 06/07/2005 15:21:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Bun venit, stimate domn, la o cafeluta pe aici.

La urma urmei, cred ca este o discutie extrem de interesanta si mai ales utila tuturor; as compara tema, cu genul de incercari de a vedea, de a lamuri si de intreba, care au inceput de mult, cind omul a inceput sa scrijeleasca pe peretii pesterilor linii nesigure care cu timpul s-au transformat in picturi, si va continua pina mina ultimului om va trage ultima linie... care va sa zica, totul se repeta.

Despre imaginile domnului GN, nu pot sa spun decit ca imi par, multe dintre ele, foarte interesante, si ca pe ansamblu, cum am mai spus pe aici, multe dintre fotografiile domniei sale cred ca merg dincolo de a fi elemente disparate intr-un album uitat in sertar; se intrevede un stil propriu marcant, si asta e mare lucru in ziua de azi.

Nu pot sa nu recunosc ca m-a frapat mult fraza Dvs de incheiere, "Oricum e bine ca o imagine sa fie pe placul unui public cat mai larg."

Aici as avea citeva mici dubii... eu cred ca dimpotriva, un artist trebuie sa lucreze in sinea sa, pentru placerea sa, pentru a se exprima pe sine, si sa i se rupa de ceilalti.
Daca are norocul sa fie inteles de ceilalti mai repede, bine, daca nu, asta este, numai continuind va sti ceva...
La urma urmei, in istoria artei, au fost atitea genii care au pornit si au existat exact ca in opusul frazei Dvs; au creat pentru ei, au respirat arta lor, si daca ceilalti au rezonat, bine, daca nu, sa le creasca par in nas si frunze pe chelie...
Cunoastem toti -si daca nu, exista aici mai jos cu o mie si ceva de mesaje, citeva postari relative la cum devine cazul cu impresionistii, cu toti cei care au creat pentru ca asa le-a dat cel de sus poteca, si nu ca sa faca bulevarde pe care sa vina multimea.
Cred ca mai curind singura arta - dar este arta? - creata ca sa placa unui public cit mai larg este arta bibelourilor, a chestiilor dragutze, a chestiilor foarte comerciale; in fotografie spunea un fotograf american dintr-o familie de pictori ca ar fi astfel subiectele cu pisici, barbosi, cersetori, si tot asa.

Sigur, ar fi stupid sa credem un actor care sa spuna ca i se rupe total de aplauze; aplauzele au rolul lor si sunt fantastice, adrenalina penru creatie; dar actorul care ar crea numai si numai pentru cit mai multe aplauze cred ca ar sfirsi in ratare.

Putini sunt cei care pot in timp sa se extraga din mirajul cautarii succesului si sa nu faca - sau sa faca numai cit mai putine - concesii.

Un alt post interesant am vazut pe badorgood de curind; la http://www.badorgood.com/detailq.php?id=675

Acolo un domn se intreba cum se face ca la noi nu prea exista imagini ca cele indicate de el; si pe buna dreptate se intreba.

Foarte interesante parerile exprimate acolo; dupa mine, eu cred ca imaginea utilitara este legata cu fire invizibile si indestructibile de imaginea artistica, pe care o face omul singur, de placere, fara nici o constringere; imaginile date acolo ca exemplu sunt superbe, mie cel putin imi plac mult, si arata cit de jos se afla acum scoala de fotografie romaneasca.
Multe din acele imagini este evident ca nu sunt facute sa placa unui public cit mai larg... au un stil puternic si demonstreaza o munca uriasa, facuta de si pentru placerea fotografului.
Sa mai bem o cafea, sa vedem ce mai zice lumea...
#58211 (raspuns la: #58193) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De altfel daca exista evolutie nu mai exista un Creator, e un no - de horiatu la: 13/07/2005 17:24:39
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"De altfel daca exista evolutie nu mai exista un Creator, e un nonsens."

De ce? - De ce nu acceptam ca evolutia a fost creata de Creator?

Adica, Creatorul a dat legile evolutiei si le-a pus in atom si in fortele dintre ei, asa cum a dat si legile societatii si le-a pus in cele zece legi pe care le-a dat lui Moise. Apoi, in a saptea zi, Creatorul s-a uitat peste tot ce a legiuit (Dumnezeu nu a facut lumina, ci a legiuit, a dat ordin: "Sa fie limina!") si a vazut ca e bine (de data asta(?!)) Ce a facut Creatorul de la a saptea zi in coace? Biblia nu prea ne spune. Putem insa banui ca de atunci sta si isi contempla opera care este dinamica - adica evolueaza. Poate mai intervine ici si colo corectand cate un mic defect, sau intoarce evolutia pe cai mai rapide ori corecteaza actele diavolului pe care l-a creat ca sa introduca mai multa variatie in proces...

Evolutia insa - in ori ce forma ar exista, sau am accepta noi ca exista - are de asemenea o baza creationista. Asa cum stiinta actuala accepta ca Big Bang este un eveniment aleator fara cauza si istorie, adica a fost creat arbitrar (De cine?) dar avand in plasma primordiala toate elementele (ecuatiile) necesare pentru ca niste pietre oarecare (planeta noastra) in milioane de ani si in conditii arbitrare (una din sute de milioane) sa poata face ca atomii de carbon, hidrogen etc sa se combine in fantastica molecula de ADN (ARN, enzime etc.) si sa amorseze procesul evolutiei.

A se observa ca procesul evolutiei (asa cum vrem sa-l intelegem, adica producand viata si inteligenta) este aleator. Exista si alte pietre (planete) lasate la intamplare in sistemul solar, pe care Creatorul nu a fortat evolutia. Exista poate insa in Universul infinit alte planete dispuse in conditii favorabile in care viata va fi avut de asemenea sansa sa isi porneasca evolutia... Si este posibil ca ei sa fi venit aici si sa se fi dat canva drept falsi creatori, sau poate chiar sa fi creat ceva sau sa fi scimbat cursul evolutiei, tot asa cum si noi schimbam cursul evolutiei intr-o ferma de gaini sau punand in super-marketuri produse GM...
#59321 (raspuns la: #58704) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...