comentarii

elev model


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
zarazei - de maan la: 21/09/2005 22:01:18
(la: ai carte, ai parte (?!))
promovabilitatea la bacalaureat

in acest moment examenul de bacalaureat se desfasoara cam asa:
1. proba orala la lb.romana
2. proba orala la lb. moderna
exista doi profesori examinatori, care noteaza fiecare individual pe un borderou iar media celor doua note trebuie sa fie cinci, ca sa asigure promovabilitatea la urmatoarele, scrise:
1. limba romana (de fapt literatura romana)
2. disciplina de profil
3. discipilina la alegere (poate fi orice disciplina studiata, chiar si educatia fizica sau a doua limba de studiu)
ca si-n cazul probelor orale, nota cinci asigura elevului accesul in proba urmatoare.
nu va obtine insa bacul decat daca media tuturor probelor este SASE.

lucrarile scrise se corecteza-n paralel de doi profesori, conform unor criterii stricte si nu se va face media decat daca notele nu vor diferi cu mai mult de un punct.
profesorii au obligatia sa bifeze numarul de puncte acordat la fiecare criteriu indeplinit, pe borderoul de notare, cate unul pentru fiecare teza in parte.

conform povestilor de mai sus, obiectivitatea profesorilor examinatori la probele orale este influentata mai putin de presiunile politice sau ierarhice si mai curand de criteriile de notare, care urmaresc evaluarea unui elev model, care a invatat in fiecare zi si a primit educatia ideala in toti cei patru ani de studiu.
in aceste conditii, daca li s-ar aplica respectivele criterii, promovabilitatea la acest examen n-ar depasi 20% din numarul elevilor inscrisi, intrucat doar la limbile moderne nivelul e extrem de redus, mare parte din canditati neputandu-si insusi o limba straina, din pricina cunostintelor reduse de limba materna.

in alta ordine de idei, sunt de-acord cu-aproape tot ce-ai scris.
amendamentele se refera la:
"elevii putin dotati au parte de profesorii care accepta jobul respectiv. "
n-ai ce face, zaraza, trebuie sa accepti jobul, in conditiile-n care intr-un judet, la nivel liceal, exista doar trei colegii de renume...in fiecare dintre acestea sunt maximum patru profesori care predau aceeasi materie.
un calcul sumar, ma determina sa intreb, ce fac ceilalti dascali, care ar merita si ei sa predea in unitati de elita?
mai mult decat atata, ani de-a randul, absolventi de facultate obtin note foarte mari la titularizare, dar nu si posturi, intrucat acestea NU EXISTA.
in aceste conditii, n-ai decat sa stai la coada si sa te rogi sa mai iasa la pensie cate unul dintre cei care s-au eternizat pe vreun post bun, ca sa ai si tu ocazia sa-ti demonstrezi potentialul.

"parca scapasem de comunism si de eterna egalitate.
nu vorbesc de egalitate ci de corectitudine.
ideea cu remunerarea diferita nu-i rea.
as zice insa ca-i corect sa fie platiti in functie de REZULTATE, iar nu de PERFORMANTA!
un dascal care isi crapa creierii cu o grupa de copii mediocri, care la testele initiale au obtinut media trei pe clasa, reuseste sa-i aduca pe-acestia la nivelul notei sase, trebuie platit si RASplatit, pentru ca deja e cunoscut ca-i mult mai usor sa lucrezi cu un copil care pricepe imediat ce-i spui, decat cu unul caruia ii trebuie doua saptamani pentru fixare.

nu resping nicidecum ideea ca profesorii cu elevi medaliati la olimpiade sa nu fie recompensati, dar aceasta trebuie sa se concretizeze in premii si gradatii si nu trebuie sa aiba nici o legatura cu leafa.
pregatirea olimpicilor se realizeaza-n ore de mediatii sau in asa numitele ore suplimentare (care nu sunt platite niciodata, cum nu-s platite nici orele de pregatire pentru bac, pe care unii directori le impun), nu doar la clasa.
#73779 (raspuns la: #73584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zarazei, cu scuze pentru ...lungimea raspunsului:))) - de maan la: 22/09/2005 23:26:44
(la: ai carte, ai parte (?!))
:)) nu i-as zice “moda”, dar adevarul e ca pustanii-s agramati … “anagramati”, vor zice ei!
Totul incepe de la abecedar. Daca plodul nu stie sa foloseasca bine cratima e exclusiv vina invatatorului! E drept ca nu-i poti invata pe toti in aceeasi masura, dar reguli de ortografie ar trebui sa cunoastem toti.
(sunt aici voci care dau vina pe lipsa indelungata din tara cand le atragi atentia ca n-au scris corect! Ei bine, scrisul in limba materna e ca mersul pe bicicleta – functioneaza reflex! Nu stii acum sa scrii, deduc ca n-ai stiut niciodata! Lucrul acesta mi-a tot fost verificat, intrucat am intalnit zeci de persoane care, dupa 20 de ani de ‘diaspora’, se exprima excelent in romaneste si scriu perfect!)

povestea-i simpla si-i cam asa:
copiii se inscriu fara examen in clasa a V-a – profesorii de romana ‘mostenesc’ atunci elevi pe care ar trebui mai intai sa-i invete sa scrie. Daca intr-o clasa de 30 doar 15 stiu sa citeasca fluent, omul de la catedra e-n mare impas: pe de-o parte ar trebui sa-si urmeze programa de-a cincea (esti obligat s-o faci si pedepsit daca n-o respecti punctual) cu primii 15 si pe de-alta e silit sa-i invete pe ceilalti ce n-a vrut/ putut invatatorul.
Demersul asta e cumplit de dificil, intrucat dascalul e atat de strivit intre respectarea deciziilor ministeriale si constiinta profesionala, incat de multe ori ajunge sa le explice superficial ambelor categorii, si-n acest fel nici tolomacii nu vor ajunge sa scrie, nici ceilalti nu vor primi suficiente informatii, ca sa poata promova-n mod ideal intr-a VI-a.
In acest fel, in urma examenului de capacitate, procent covarsitor din copilasi, n-ar trebui sa mai fie scolarizati, dac-ar fi sa se respecte intocmai criteriile de care vorbeam mai jos. In acest fel nici catedre n-ar mai exista.
Asa ca se face al doilea mare compromis, magareata picand trosc in capul profesorului de liceu care are si ala o programa OBLIGATORIE si care se vede-n ipostaza sa repare ce n-au reusit invatatorul si profesorul de gimnaziu.
Daca peste acestea vom suprapune un dezinteres cras din partea parintilor care asteapta ca scoala sa rezolve intreaga eduacatie a odraslei si s-o desavarseasca, atunci tabloul este complet.

Cum vad eu ca s-ar putea rezolva? Simplu!
Ministerul ar trebui condus de persoane cu experienta la catedra, care au avut contact cu aceste probleme, iar nu de profesori universitari, care habar n-au cu ce se haleste munca dintr-un liceu plin cu odrasle de oameni simpli, care mai au si probleme materiale serioase.
Programele ar trebui sa-i permita profului sa adapteze cerintele la nivelul clasei, stabilind totusi criterii minime, obligatorii, de promovare.
Aceste documente n-ar trebui in nici un caz elaborate in functie de acel elev model (ideal) despre care credem ca si-a insusit perfect informatiile din anii anteriori, ci trebuie sa tina cont de profilul unui elev mediocru.
In acest fel, dascalul nu va mai fi obligat sa predea functia de gradul al II-lea, daca jumate din elevii lui nu stiu tabla inmultirii (asa cum se-ntampla azi ) dar va putea fi tras la raspundere, daca nici in anul urmator copilul nu stie sa socoteasca!

Exista, ai sa te miri, profi care pot face munca asta sisifica, ajutand elevii sa recupereze, sa umple goluri uriase, in acelasi timp predandu-le si materia obligatorie din anul respectiv.
Oamenii aceia, determinati exclusiv de respectul pentru munca proprie si de pasiunea pentru meserie, trebuie cautati, gasiti si recompensati.
E, din nou, simplu: se vor elabora teste comune pentru fiecare nivel de studiu, la inceputul fiecarui an si se vor centraliza rezultatele pe scoala.
La sfarsitul aceluiasi an scolar, testele se vor repeta iar prin comparatia notelor obtinute, se va avea clar oglinda capacitatii profesorilor din liceu, care vor fi salarizati anul scolar urmator, in functie de acestea.
Care reuseste sa-si creasca si olimpici – foarte bine!
Vor primi premii, bonificatii, asa cum am mai zis, dar dincolo de leafa.

Din pacate, legiuitorul n-are problema salarizarii corecte, ci e interesat cum sa scoat-o pacoste de ordonanta de urgenta care sa-i permita sa plateasca profesorii din ce in ce mai prost.
Daca se plateste conform olimpicilor, e-n avantajul statului, care va cheltui mai putini bani ca acum – cati olimpici pot fi, daca nu-s de castigat decat locurile I, II si III la fiecare materie????

Ce-ntelegem noi de-aici?
Ca pe Statu roman in cur il doare de modul in care cresc odraselele romanilor si le tot da-n cap profesorilor.
Mai mult, aud ca indemnizatia de concediu de maternitate va fi de 3 milioane, din care se sugereaza ca poti plati chiar si-o bona! (:

Hai sa mai dau o informatie de doi lei: in mediul universitar, un asistent care face trei sferturi din munca de la caterda, primeste 6 milioane jumate, iar un profesor ridica de cel putin cinci ori mai mult.
Ultimul mare rahat pe care l-am aflat e ca senatul unei scarbe de universitati a decis ca, de luna asta, tuturor sa li se reduca leafa cu un milion de lei.
Pai, da!
Daca scazi unu din sase, ii la fel cu-a scadea unu din 32 …
Sa nu ma duc io dracului c-o bursa sa-mi fac doctoratul pe undeva unde mi se respecta munca? si sa nu-mi bag io picioarele-n ea de romanica?

Si pe copiii aia cine-i mai educa?
Cine le spune ca mersul la munca necalificata-n Italia, n-ar trebui sa fie visul a jumate dintre-adolescenti?
Ei, fraierii aia care-si pun intrebarile ca mine, nici macar nu cer salarii mai mari, ci doar o bruma de respect, in asa fel incat sa nu se mai simta tratati ca ultimii cretini, care nu situ vedea dincolo de vorbe.
#74094 (raspuns la: #74092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de Intruder la: 23/09/2005 10:16:48
(la: ai carte, ai parte (?!))
Programele ar trebui sa-i permita profului sa adapteze cerintele la nivelul clasei, stabilind totusi criterii minime, obligatorii, de promovare.
Aceste documente n-ar trebui in nici un caz elaborate in functie de acel elev model (ideal) despre care credem ca si-a insusit perfect informatiile din anii anteriori, ci trebuie sa tina cont de profilul unui elev mediocru.


da, un profesor sa adapteze o programa ''accesibila'', unde un elev model s-o depaseasca si un elev (sub)mediocru s-o ajunga...
#74174 (raspuns la: #74094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"minoritati sexuale care se prefac a fi persecutate" - de a399 la: 04/01/2006 11:16:37
(la: Minoritati)
Incerc sa scriu eu cateva cuvinte despre cat de nepersecutate au fost "minoritatile sexuale", intrucat eu insumi sunt homosexual.

Am trait si in Ardeal si in Bucuresti in plina perioada ceausista. Mi-am dat seama ca sunt homosexual foarte devreme in viata, dar abia pe la 17 ani am simtit cu adevarat ce inseamna insingurarea in care eram silit sa traiesc. Nu numai ca nu puteam spune nimanui nimic, dar imi insusisem toate prejudecatile pe care chiar cei care au scris mesaje aici inca le au din plin in privinta homosexualitatii. Toate institutiile: familia, religia, societatea, corpul medical , justitia erau impotriva homosexualilor, cum bine stiti. Si acum, cu exceptia justitiei, lucrurile stau la fel.

Religia imi baga in cap ca sunt din nastere un pacatos de neiertat, justitia imi spunea ca sunt criminal iar corpul medical imi spunea ca homosexualitatea este o boala mintala. Familia mea fiind crestina rau, stiu cum ar fi reactionat daca ar fi aflat.

[Nici acum nu s-au schimbat multe in Romania, devreme ce la tv apar medici care sa se laude ca furnizeaza "tratament pentru schimbare" si devreme ce a fost nevoie de interventia Uniunii Europene ca sa se schimbe legile nedrepte din codul penal.]

La 17 ani am facut toate pregatirile sa ma sinucid, pentru ca toata propaganda sociala si educatia religioasa ma facea sa ma simt un monstru. Nu aveam curajul sa trec imendiat la fapte si am inceput sa-mi fac singur autosugestie, spunand in fiecare zi "trebuie sa ma sinucid". Parintii nu stiau nimic, nici colegii, nimeni si nu aveam cu cine discuta. "pregatirea" a durat cateva luni si urmarea fiziologica a fost o durere de cap permanenta si insuportabila. Dar cand sa execut actul, am avut un moment de revolta totala, ca o explozie, cand mi-am spus ca daca Dumnezeu a stabilit reguli atat de inumane, refuz sa mai cred intr-un asemenea animal si din acel moment am inceput treptat sa-mi pierd orice credinta (nu a fost posibil sa renunt dintr-o data la totul).

Treptat am parcurs calea inversa spre viata normala spunandu-mi ca trebuie sa traiesc. Tot treptat, in cateva luni,a disparut si durerea insuportabila de cap ce o dobadisem.

[Trebuie sa va spun ca foarte multi tineri (majoritatea baieti ) se sinucid totusi la adolescenta din motive legate de orientarea sexuala chiar si in America unde traiesc acum si unde societatea e mai toleranta. Procentul publicat in anul 2003 a fost de 40% din totalul sinuciderilor celor intre 12-24 de ani.]

A urmat o perioada in care eram deprimat permanent pentru ca nu gaseam nici o solutie sa traiesc. Am fost la medici psihiatrii ca "sa ma schimbe"; ei erau mai ageamii decat mine si dadeau tratamente de tot rasul! Ba injectii cu ...Testosteron (care ma faceau sa fiu si mai inebunit dupa sex), ba se comportau ca securistii, etc. Unul din ei-vestit; nu-i dau aici numele- m-a pus sa stau trei zile in spital ca sa-mi dea un diagnostic care sa permita o luna de concediu, ca sa aranjeze el sa ma culc cu una din asistentele lui (care mi se parea groaznica). In sfarsit, nu insist. Ar trebui sa-i dau de gol pe toti tampitii care au titlul de medic psihiatru in tara si care nici acum nu spun nimic stiintific in presa. Am consultat toate cartile de psihologie si psihiatrie aparute in ultimii ani in tara: nicaieri nu se scrie esentialul: ca orientarea sexuala nu se face la ...alegere. Nu-ti poti alege sa fi heterosexual sau homosexual. Totul e o rezultanta a multor factori.

Eram naiv si prima experienta erotica a fost cu un tanar de o calitate execrabila, care m-a santajat si mi-a furat totul (el era mandru ca nu e homosexual; invatase de la societate ca homosexualii trebuie tratati ca ultimele lepadaturi si aplica invatatura). Asa a fost vandalizata tineretea mea. Tremuram tot timpul "sa nu afle nimeni" si sa nu fac puscarie Duceam o viata dubla: pe de o parte elev model si student foarte bun, pe de alta drojdia societatii. Cand am putut, am plecat din tara.

De cateva ori cand am revenit in Bucuresti am intalnit in aeroporturi sau in avion tineri romani stabiliti in diverse tari europene cu care am discutat si care mi-au spus ca mai bine si-ar taia limba decat sa recunoasca in tara ca sunt homosexuali, pentru ca societatea romaneasca este foarte intoleranta.
Credeti ca nu au dreptate? Chiar citind mesajele de aici se pot trage concluzii clare. Eu insumi mi-am pierdut prieteni "buni" in tara din momentul cand nu am mai vrut sa mint sau sa ma ascund dupa deget.

Revenind in tara in septembrie 05 am vazut care este situatia astazi: nu exista nici presa, nici cluburi, nici cafenele nici asociatii care sa le permita homosexualilor sa se intalneasca. La Universitati mi s-a spus ca rectorii au amenintat cu exmatricularea pe cei care ar vrea sa faca asociatii ca in restul lumii civilizate. Copiii la scoala nu invata ca trebuie sa fie toleranti si cei care sunt homosexuali nu au nici un suport moral. Totul e "bagat sub covor" ca sa nu deranjeze mentalitatea "nationala".
Presa tot mai scrie tampenii , ca de exemplu ca "romanii sunt un popor viril", aratand ca nu intelege problema. Stil VC Tudor.Tarele din trecut continua.

Sunt tratati homosexualii la fel cu alte minoritati? Evident ca nu. Chiar cele mai marunte semne de progres sunt interpretate exact cum scrieti aici: ca vor sa-ti bage pe gat orientarea sexuala.

Pentru comparatie va pot spune ca am un nepot de 8 ani la NY care a spus ca a invatat la scoala ca baietii care iubesc alti baieti si fetele care iubesc alte fete sunt gay si ca iubirea e un lucru foarte bun. Pe cand in tara? Poate ca asta ar insemna "bagat pe gat" pentru un roman din tara, dar e ceva foarte necesar pentru evitarea batailor si umilirilor la care sunt supusi elevii perceputi ca diferiti.

Sunt de prevazut urmari negative ale situatiei de azi din tara.
Ca urmare a faptului ca nu exista centre locale care sa se ocupe de informarea, educatia si necesitatile sociale ale tineretului homosexual (elevi si studenti): are loc o explozie a activitatilor sexuale care se practica fara protectie si in absenta oricaror informatii legate de protejarea sanatatii. Totul mocneste acum; surpriza va veni in curand si toti vor avea de suferit, inclusiv heterosexualii.
Asa s-a intamplat si in America in perioada cand oficial se ascundea problema, ca acum in tara. Consecinta de prevazut:o explozie a bolilor venerice si in special a bolii SIDA. Acum americanii regreta homofobia lor de atunci dar nu mai pot corecta nimic. In Romania s-ar mai putea face ceva daca nu ar exista atitudinea homofoba atat de generalizata. La fel si bolile psihice vor fi in crestere (si mai ales deprimarea psihica si sinuciderile). In perioada ceusista pentru multi religia nu avea nici o importanta, dar azi sunt destui tineri care sunt credinciosi si homosexuali in acelasi timp, iar mesajul intolerantei religioase e mult mai virulent.

In incheiere: chiar credeti ca nu e nici o problema in privinta locului pe care homosexualii in au in societate? Dar transexualii, care sunt intr-o pozitie si mai proasta? Si credeti-ma, nimeni nu poate sa-si schimbe identitatea. Poti sa-ti alegi sa fi italian sau roman, baptist sau agnostic, gras sau slab. Dar nu poti sa-ti alegi sa fi alb sau negru, homosexual sau heterosexual. Cine crede ca se poate schimba, sa incerce sa fie pentru o zi de cealalta parte a baricadei si va vedea ca nu poate.

Am mai scris catreva mesaje pe aceasta tema la subiectul "oamenii devin homosexuali?" Am incercat sa fiu cat se poate de sincer cu acest subiect. E oarecum ironic ca o diferenta practic minora in viata omului are in societatea noastra atata importanta!

PS 1. Am vazut anul trecut un sondaj publicat la Bucuresti dupa care 85% din romani nu ar accepta sa aiba un vecin homosexual. Ca in Zimbabwe. Puteti sa-mi explicati de ce? O fi iar vorba de vreun protocronism romanesc.

PS2. In cazul meu, desi sunt 100% roman ca nationalitate in ultimele 4 generatii cel putin, vedeti ca in Romania am fost mai minoritate decat toate minoritatile.
#98426 (raspuns la: #98183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Totusi, decat prelegeri despr - de rayro la: 22/02/2006 20:34:42
(la: Iubirea...)
Totusi, decat prelegeri despre cum nu am inteles si ce ar trebui sa fac, n-ar fi mai usor sa imi explici? Sunt elev model: prind greu si uit repede.

Inteleg ca orizontala e singura optiune? :D
#107555 (raspuns la: #107423) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iri şi moni pe invers - de Simeon Dascalul la: 10/08/2006 11:20:20
(la: Irinel si MoniCA COlumbeanu)
http://www.jurnalul.ro/articol_58268/comunicatul_saptamanii___povestea_columbenilor._pe_invers.html

de Ca$$a Loco

pentru cei ce zic că or fi un cuplu mai neconvenţional, dar asta nu exclude un amor sincer


Comunicatul saptamanii - Povestea Columbenilor. Pe invers



Nu cred ca exista barbat pe lumea asta, in afara de preoti si homosexuali, care sa nu isi doreasca la varsta a sasea sau a saptea, pe care o are dl Columbeanu, o bucata ca Monica. Hai sa fim sinceri, sa lasam ipocrizia deoparte si sa recunoastem asta. Am vrea la varsta pensionarii sa avem pe langa noi asa ceva. O bucata de carne ca in desenele cu Tom si Jerry, mizilic de calitate á la Moldova!
Pe de alta parte, nu pot decat sa imi inchipui, sa sper ca la o asemenea etate dl Columbeanu are parte de o combinatie de genul asta. Una simpla si dezinteresata, fara interes, doar "pe Mircea Radu". Dar daca…?
V-o prezint pe domnisoara Gabor. Aproape 19 ani, geniu al informaticii. Descoperita de Microsoft acum 7 ani, cand Bill (cum care Bill? GATES, normal!) isi lua pranzul in Mc Donald’s-ul din Bacau. Dansa, adica Gabor Monica, este cel mai bun si important roman al momentului, cea care a facut soft-ul pentru primul robot 100% umanoid si a descoperit reteta de folosire a aerului in loc de benzina! In momentul in care Bill Gates si-a dat seama ca Gabor e un morman, ce zic eu morman, un monument de genialitate, i-a propus pe loc un salariu de 1 MILION de dolari pe zi, 87% din actiuni si o catelusa Ciuaua! Astfel, Gabor i-a surclasat in cateva luni pe Tiriac, Becali si fratii Micula, devenind una dintre cele mai interesante "burlace" de pe piata.
Iar acum vi-l prezint pe Irinel. Fost tractorist la CAP in anii ’60, pensionar de boala, rezident in casa fratelui sau din Balotesti, posesor a unei treimi din patul ce-l mai imparte, in camera de 1,7 metri patrati, cu cei doi verisori vitregi. Ex-tractoristul Irinel mai are si o gaina schioapa, si patru metri patrati de malai. Irinel a fost, in ciuda conditiilor neprielnice, un elev model. Stia tabla inmultirii la 30 de ani, alfabetul pe de rost la 38 de ani, iar liceul l-a terminat cu coronita la frageda varsta de 44 de ani.
Apoi, total intamplator, cei doi s-au intalnit si s-au placut instantaneu! Ea numara plictisita o tufa de optzeci da mii de parai (bani de banane) pe o terasa din Herastrau, iar el incerca sa ii ofere un loc de parcare pentru Rolls-ul ros-bombon. Va dati seama ca in momente de astea, cand se intalneste o milionara sexy si tanara cu un fraier care castiga 2 milioane pe luna si arata ca Godzilla in vremurile bune, te fulgera direct dragostea! Nebunie, indragosteala, goluri de aer in stomac! Astea fiind spuse, Gabor l-a luat de guler pe Irinel, l-a ridicat 30 de cm si l-a dus direct la biserica, primarie si Metro!
Aberanta poveste, nu? Imposibila? DA! Daca Irinel si Monica aveau aceleasi varste, dar situatii materiale inverse, se mai intampla ceva? Evident ca nu! O fata de 20 de ani care arata cat de cat bine nu da doi bani pe orice tanar care nu are macar un Audi A4, asa ca in nici un caz nu ar baga in seama (citez) un "mos de vreo 50 de ani"! Insa traim intr-o societate canceroasa, putreda de-a dreptul.
O societate in care teroristii ies din tara ca orice banal roman care merge in Bulgaria, o tara in care primul-ministru al Romaniei ignora bunul-simt si logica si se urca pe motocicleta, intra pe contrasens si da cu nasul de asfalt ca un caine vagabond bezmetic! Dar cel mai rau lucru e ca idealul oricarei fetite de 18 ani a devenit un milionar in EURO! Nu mai conteaza varsta. Conteaza doar contul.
P.S.: Un "merit" insa are Irinel. A dresat o tara intreaga sa vorbeasca despre el. Noi o facem o data si bine. Despre Nimeni, numai de bine!
Giordano Bruno - de latu la: 24/10/2007 13:52:17
(la: Un sfat de la cineva cu experienta...?)
Mi-e indiferent pt ca nu am facut decat 3 ore (cu el)
Inseamna ca ori esti un elev model, ori ai talent deosebit, daca acuma deja te preocupa examenu'...:-))
#247767 (raspuns la: #247765) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan, - de Intruder la: 17/12/2007 12:55:24
(la: Povesti cu mine)
auci!...tu l-ai citit in limba franceza!
eu l-am avut la "lecturi de vacanta" si n-am putut sa-l citesc, nah!
trebuia sa facem rezumatul cartii pe-un caiet...n-am facut nici un rezumat, am copiat cuvant cu cuvant, doua pagini luate la-ntamplare!
yessss!...profa nu m-a prins, credea ca-s elev model!
asa am facut si cu "Citadela" de Saint-Exupery.
...francezii astia! :))
#266204 (raspuns la: #266200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Honey - de zaraza sc la: 15/09/2009 07:39:45
(la: Clasa I-a - cafeneaua.com )
Vaaaai, stiam eu ca esti eleva model!! ;)

#481591 (raspuns la: #481460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elevi romani, premiati de NASA - de SB_one la: 08/05/2004 05:30:21
(la: Jos palaria!)
Elevi romani, premiati de NASA


Flaviu Birsan si Andrei Costea, doi dintre constantenii care i-au uimit pe americani




Maria Petrean
Leila Florescu
Sambata, 08 Mai 2004


Flaviu Birsan si Andrei Costea, de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, sint cistigatorii marelui premiu pentru crearea unei statii orbitale independente, oferit de NASA. In concursul initiat de Agentia Spatiala Americana s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala, printre care SUA, Japonia, Germania si Rusia.
La inceputul anului, Agentia Spatiala Americana (NASA) lansa un concurs pentru tinerii cu virste intre 11 si 18 ani, din toata lumea, al carui subiect era proiectul unei statii orbitale. Absolut din intimplare, trei elevi din Constanta, olimpici la fizica si matematica, inscrisi la Centrul de Excelenta, navigau pe Internet in cautarea unor concursuri care sa le testeze cunostintele si l-au descoperit pe cel lansat de NASA. Cei interesati aveau la dispozitie trei luni sa elaboreze proiectul unei statii orbitale. Flaviu Birsan si Andrei Costea, ambii de la Liceul “Ovidius” din Constanta, si Carmen Sigovan, de la Colegiul National “Mircea cel Batrin”, au inceput atunci activitatea de cercetare pentru participarea la competitie. Timp de doua luni au consultat peste 60 de surse de informare, de la literatura de specialitate la paginile web, apoi a urmat o luna de concepere a proiectului, cu munca asidua, cite 12 ore zilnic. Coordonati de profesorul Ion Bararu, directorul Centrului de Excelenta Constanta, cei trei tineri - toti elevi in clasa a XI-a - au reusit sa imagineze o statie orbitala care sa se sustina independent de Pamint. Ei au numit proiectul LEDA, dupa nimfa din mitologie care lua forma unei lebede, dar si ca o prescurtare a numelui statiei, Life sustaining Environment Designed for Artificial habitats si plecind de la premisa ca statia imaginata de ei are forma unei lebede. Copiii spun ca partile cele mai complicate au fost imaginarea modelului matematic dupa care sa functioneze statia si redactarea proiectului in limba engleza, in termeni de specialitate.
Dupa ce au trimis proiectul LEDA, constantenii au asteptat raspunsul, dar, dupa cum sustin chiar ei, nu se asteptau la marele premiu deoarece in concurs s-au inscris 122 de proiecte, realizate de 444 de elevi si studenti din tari cu experienta in activitatea spatiala: SUA, Canada, Japonia, Germania, Franta si Rusia. Dintre toate proiectele inscrise in concurs, LEDA a fost apreciat drept cel mai bun si recompensat cu marele premiu. Flaviu, Andrei si Carmen vor fi invitati la sediul NASA, unde vor petrece zece zile la Centrul de Cercetari AMES. Acolo isi vor prezenta si proiectul, in cadrul unor sesiuni stiintifice. Pentru a ajunge in Statele Unite le trebuie insa bani de drum, NASA asigurindu-le doar sumele necesare cheltuielilor de cazare, masa si transport intern.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#15134 (raspuns la: #15010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vinovatie - de Radu Herjeu la: 10/12/2003 07:03:19
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Cea mai mare! Fiind mijlocul de comunicare in masa cel mai puternic, trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru cum arata lumea in care televziunea este principalul purtator de mesaje. Nu poti sa te speli pe maini cu ideea ca, daca nu le place, pot schimba canalul. In primul rand ca, oricat ai schimba canalelel romanesti, seamana toate atat de mult intre ele incat nu stii cand sari dintr-o telenovela intr-alta. In al doilea rand, romanii sunt ca si copii, atunci cand e vorba de televiziune: ar manca numai dulciuri. dar ce parinte iresponsabil i-ar da doar dulciuri? Televiziunile spun ca de vina este sistemul educational. Corect. Dar si sistemul educational a fost bulversat de modelele transmise prin intermediul televiziunii. Modele de viata. Profesorii prost platiti prefera sa culeaga capsuni in Spania. Elevii si-au pierdut orice respect pentru scoala (si cum ar putea respecta o institutie si niste oameni care nu se respecta singuri). Nu mai exista obiceiul de a citi ci acela de a deschide televizorul sau computerul, pe mirc.
Sigur ca mass media nu e singura vinovata de starea de lucruri din Romania. Dar este cea care poate schimba lururile in bine, prin influenta enorma pe care o are. Dar n-o face pentru ca e mult mai interesata sa castige. Si castiga mult mai bine vanzand Vacanta mare decat vanzand spectacole de teatru.
Apoi mai e si problema oamenilor de televziune. A vedetelor, cum le place sa fie alintate de ziare. Vor, nu vor (si ceva imi spune ca mai mult vor) reprezinta niste modele pentru telespectatori. In conditiile in care acestia nu mai citesc, nu se mai intalnesc cu prietenii, cine sa le fie modele ? Acei oameni dragalasi, plini de bani si faima, care vorbesc de la egal la egal cu presedintele tarii. Si mai cum sunt modelele acestea ? Unele. Goale, ignorante, bantuind din petrecere in petrecere, care vorbesc toata ziua despre ultima lor masina si ultima calatorie pe Coasta de Azur, despre ultima reteta de slabit si de ultima moda in materie de ceasuri. Cum sa nu vrei sa fii ca ele ?
#6360 (raspuns la: #6350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion Iliescu, CV. Cred ca este falsificat... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:11:35
(la: Oamenii politici...)
PDSR
Partidul Democratiei Sociale din Romania



Ion Iliescu
presedintele PDSR



Curriculum Vitae



S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti; tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".

Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.

In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1979-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.

Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.

In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.

In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de clasa".

In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.

In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.

A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.

Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".

In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.

Cu toate acestea, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei romanesti.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion Iliescu.

Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe plan international.

Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie.

La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.

La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea tara iesita din criza si intrata in normalitate".

La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.

Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.

In 1992 a publicat cartea "Probleme globale. Creativitate", in care sunt reunite articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.

In 1993 publica lucrarea "Revolutie si reforma", pe care o reia, in 1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in viata internationala si in economia europeana si mondiala.

Tot in 1994 ii apare cartea "Romania in Europa si in lume", ce cuprinde alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii politice, economice si sociale romanesti.

In 1995 publica alte trei carti: "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.

In 1996 publica "Momente de istorie - Volumele II si III" si volumul "Dialoguri romano-americane".

Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.

Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~





Crede si nu cerceta!...
nu stiu citi ani ai si ce ai - de (anonim) la: 29/12/2003 15:33:37
(la: Invatamantul din ziua de azi)
nu stiu citi ani ai si ce ai invåtat pinå acum , dar un singur lucru sint sigurå cå iti lipseste,nu ai citit nimic din pedagogie, så vezi cite modele si cite teorii sint in legåturå cu invåtåminul,modul de a cunoaste, de a deveni expert intr-un domeniu sau altul..ti-as rekomanda un filosof si pedagog contemporan- John Deway.teoria lui este-learning by doing-adicå praktika si teoria se invatå in acelasi timp,alt pedagog renumit este Paolo Freire .el are pårerea cå profesorii care vin si predau fårå så atragå elevii in discutie sau så asculte la ce vor ei så invete, sint ca niste subiekte care vin så umple niste ascultåtoare obiekte cu informatii..astea sint numai 2 teorii dar sint foarte multe si se experimenteazå mult , ca så se ajungå la un model ,care probabil va fi bun pentu toti elevii sau studentii. pedagogia este foarte interesantå, nici eu nu intelegeam de ce så invåt in grupe , så invåt de la grupå sau cu grupa cind eu toatå scola am stat singurå cu fundul pe scaun si am tocit.
#7430 (raspuns la: #7137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
"Sunt sigur ca, pe modelul Ir - de My la: 18/02/2004 08:15:31
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
"Sunt sigur ca, pe modelul Irlandei daca vrei, in cativa ani buni...romanii de afara se vor grabi sa se intoarca ...

Si ii primim cu bratele deschise.
"

Nu te supara, dar citind cele scrise de tine, am pufnit în râs. Inteleg ca esti pus pe realizare personala, dar nu începe cu faze din astea, în România daca tu ajungi sa depasesti salariul mediu, obligi pe altii sa se scufunde sub el (pentru ca media salariului sa ramâna aceeasi), înteleg ca vrei sa traiesti bine în mizerie, dar nu te crede geniu doar din atâta. "Se vor grabi sa se întoarca" zici ? "Brate deschise" ? LOL.


Later edit: am vazut ca ti-ai modificat postul initial. Ce vreau sa spun, e ca sa scrii texte din astea e pe gratis. Mai mult, oricine le poate scrie. Da-i bataie, reuseste, fa ce vrei, dar scuteste-ne de mesajele astea hilare.
#9912 (raspuns la: #9892) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Sunt sigur ca, pe modelul Ir - de core la: 19/02/2004 00:26:26
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
"Sunt sigur ca, pe modelul Irlandei daca vrei, in cativa ani buni...romanii de afara se vor grabi sa se intoarca ...

Si ii primim cu bratele deschise."

grabeste-te incet, suna un proverb intelept.
multumesc de invitatie, raspunsul este nu, nu vin in bratele tale. spre deosebire de Florin, parca, n-as merge la nici o ambasada sa te votez, folosesti prea multe majuscule, semn de superficialitate si grandomanie. esti bun de politician, asta e clar. pe malurile dambovitei insa. de ce spun asta? pentru ca discursul tau este o insailare desantata de fraze bombastice, nu ai habar de economia de piata de nici o culoare, desi folosesti citate adunate de pe cine stie unde pentru ca suna convingator pentru popor, n-ai solutii, ci numai declaratii de intentie. scuze ca ti-o spun in fata, barbateste, declaratiile de intentie au valoarea hartiei igienice si suna ipocrit atata vreme cat Romania se zbate intr-o mizerie si-o criza fara precedent aproape. Succes la proiecte, desi, sincer, nu ti-as dori sa ai prea mult, ca ajungi si tu ca "tinerele sperante" din clasa politica romaneasca, adica n-o sa te mai dai jos din mertzan si o sa ii strivesti cu dispretul tau pe cei care te-au votat fara sa stie, ignorantii, importanta networkingului pe lume . ia incearca la URR, poate ai sanse. :)) plus ca mai ai enorm de lucru la gramatica limbii romane.
pardon de sinceritate.
#9987 (raspuns la: #9912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Propagandă stângistă - de Filip Antonio la: 22/03/2004 06:21:15
(la: Politica in Spania asa cum este ea)
rareori am văzut un text mai propagandistic, parcă modelat după Manualul scurt de istorie de istorie al PCUS. Las la o parte chestiunea cu trupele din Irak, s-a bătut destul apa în piuă pe această temă. Mă leg de următorul text:

"Stai putin, ce inseamna prosperitate economica atunci? Ca ai un top al celor 100 de milionari si restul tarii moare de foame? Nu, a gandi social inseamna sa privesti catre clasa mijlocie si sa eviti polarizarea. Daca ne luam dupa PIB Statele Unite ar fi tara tuturor fericitilor. Dar nu e caci exista milioane de saraci, unii nu dispun de cea mai elementara asistenta sanitara. Asta naste frustrari si ne trezim ca niste dementi apuca o arma si impusca elevii dintr-un liceu, ne trezim cu tot felul de secte dintre cele mai ciudate si mai radicale".

Aşa arată societatea spaniolă? Mă îndoiesc.

"In Europa de Nord se gandeste altfel "prosperitatea". Du-te in Danemarca, Olanda sau de exemplu in Suedia, unde impozitul pe profit e de 40%. Nu se cheltuie bugetul aiurea, cum spui, ci se distrubie echitabil. Politicile sociale nu exclud prosperitatea economica".

În primul rând nu impozitul pe profit, ci cel pe venit sau TVA sunt principalele surse de venit ale bugetului. În al doilea rând, tendinţa de reducere a fiscalităţii directe nu o ocolit nici Europa de Nord. Guvernul Danemarcei, condus de liberalul Fogh Rasmussen a antamat u proces de reducere a impozitelor, ca şi guvernul de centru dreapta din Olanda condus de creştin democratul Jan Balkendende. Iar Suedia şi-a redus şi ea ratea marginală a impozitului pe venit şi şi-a redus cheltuielile sociale, care între altele aveau ca efect încurajarea absenteismului de la muncă, în urmă cu 15 ani cel mai ridicat din Europa.
#12546 (raspuns la: #12542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fiecare cu modelul sau - de dorrina la: 31/03/2004 05:18:57
(la: Nevoia de modele)
Modelele cu scipici dar goale de continut nu sunt pur si simplu "acolo", pe micul ecran al televizoarelor pentru ca asa vrea regizorul de platou. Daca au ajuns un model este pentru ca multa luma cauta superficialul, sclipiciul. Nu toti vor sa fie filosofi, astronomi, critici de arta. Asta este marea transformare a secolului 20-21. Avem de-a face cu arta maselor, a vulgului. Daca pe la 1848 se scria pentru elite, pentru ca masele erau analfabete, acum exista mii de tone de carti, filme, muzica pentru mase, pentru grosul populatiei. Nea Fane brutarul n-o sa-si caute niciodata un model in fizicienii de la NASA. Pe el poate il intereseaza fotbalul si atunci isi alege de guru pe Gigi Becali. Asta nu inseamna ca olimpicul international de fizica nu viseaza sa ajunga la NASA. Fiecare cu modelul sau...
Invatamintul e esential pe - de Cosmin Alexandru la: 19/04/2004 06:20:03
(la: Despre viata politica si actualitate, cu Cosmin Alexandru)

Invatamintul e esential pentru noi tocmai pentru ca prin el putem schimba modelul de succes dominant acum, unul intr-adevar pervers asa cum spuneti. Mai sus spuneam ca
Educatia este esentiala pentru noi. Am dori sa o reformam pe 2 directii principale: sa o aducem catre concret, ea fiind acum mult prea abstracta si desprinsa de realitate, si sa crestem importanta materiilor care pregatesc copiii (tinerii) pentru societate. Pentru ca e evident ca acum ei invata foarte multe abstractii dar prea putin despre societatea in care trebuie sa se integreze, sa-si gaseasca o slujba etc.
Trebuie create mecanisme de control in plus fata de guvern, care pot fi administratia locala si elevii (respectiv parintii) sau studentii. Intreaga politica pe educatie o puteti citi in Programul politic, pe www.urr.ro, ca si cea pe sistemul sanitar. Acesta necesita o reforma drastica, bazata pe introducerea asigurarilor private. Doar asa poate fi eficientizat.
#14105 (raspuns la: #13959) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Elevii români - premianţi ai Concursului Internaţional de Pro - de SB_one la: 01/05/2004 04:48:16
(la: Jos palaria!)
Rompres-01.05.04

Elevii români - premianţi ai Concursului Internaţional de Proiecte Informatice

Bucureşti, 29 apr /Rompres/ -

Elevii români au reuşit să câştige trei medalii de aur din patru posibile la a doua ediţie a Concursului Internaţional de Proiecte Informatice - InfoMatrix 2004 la care au participat reprezentanţi din 22 de ţări.
Astfel, Vlad Lapatadescu şi Livia Bacaian de la Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" din Petroşani au câştigat locul I la secţiunea Creerea şi folosirea unui sistem cu proiectul "Virtual Keyboard". Totodată, Andrei Niciu şi Ciprian Zăvoianu, de la acelaşi liceu din Valea Jiului, şi-au adjudecat premiul I la secţiunea Programare cu soft-ul "Virtual Architect". În plus, Delia Constantinescu şi Popescu Dragoş de la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul" din Bucureşti, autori ai proiectului "Cnmv-promotion", la secţiunea desktop publishing, au reuşit să impresioneze foarte mult juriul format din profesori şi specialişti de la firmele de IT încât le-a fost acordat nu numai primul loc pe secţiune, ci şi Marele Premiu al concursului.
Premiul I la secţiunea Computer Art a fost câştigat de Klimova Ekaterina de la Şcoala Economică din Moscova. Medalii de argint şi bronz au mai fost câştigate de elevi de la Liceul de Informatică din Petroşani, Liceul Teoretic "Ovidius" din Constanţa şi Colegiul Naţional "I.L. Caragiale" din Ploieşti. Premiile au constat din laptopuri, MiniPC-uri şi alte componente IT oferite de sponsorii concursului.
La ediţia din anul acesta a InfoMatrix s-au înscris 421 de participanţi din 33 de ţări de pe cinci continente, fiind evaluate 272 de proiecte. Dintre acestea au fost selectate pentru etapa finală 30 de proiecte concepute de elevi români şi 38 ale unor tineri din 22 de ţări pentru etapa finală.




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14841 (raspuns la: #8482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...