comentarii

elev si invatator dalog


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
nostalgie - de nicky la: 16/06/2004 17:15:53
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
regret uneori stabilitatea economica, mai ales ca acele vremuri au apus cind inca eram copil si am inceput sa muncesc in aceasta perioada de vesnica tranzitie cind banii nu-mi ajung niciodata si nu stii daca vei mai avea si miine slujba; regret ca elevii mai invatau carte desi se spunea ca n-are nimeni voie sa lase repetenti; regret "bunul simt" al celor ce aveau sa le arate celorlalti cit aveau...; si poate mai regret si altele. Insa regretele n-au nici un rost asa ca hai sa ne descurcam cu ce avem.
sa va fie bine!
e foarte trist - de nicky la: 20/06/2004 11:28:02
(la: Facultatile de $paga)
ai dreptate, e foarte trist ce se intimpla. Eu cred ca de vina e sistemul care a permis asta pentru ca oamenii s-au pliat imediat la "cerintele pietei". Cind admiterea la facultate s-a facut dupa media de la bacalaureat sau media anilor de studiu... ce sa mai comentam?!!!! Binenteles ca cei ami vinovati sint parintii care au crezut ca asa asigura viitorul copiilor si a fost suficient ca unul sa faca pasul ca ceilalti l-au urmat ca oile. Ma bucur ca mai sint inca elevi care invata stiind ac o fac pentru ei si profesori care nu iau spaga de-ai dracu'. insa sint foarte putini. Eu sper ca asta nu va dura la infinit.
S-auzim de bine!
Pro... - de Pasagerul la: 02/11/2004 20:37:23
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
SCOALA
Religia este cea mai indragita materie in randul elevilor de la scoala primara. Desi a fost propusa ca proba pentru Bacalaureat, nu exista manuale decat pentru patru ani de studiu, din cele 12 clase la care este disciplina optionala.
OANA ANTONESCU in Jurnalul National

Costin Terci este elev in clasa a II-a la Scoala nr. 149 din Capitala si are doua mari pasiuni: fotbalul si... religia. Nu s-a hotarat inca daca va fi preot sau fotbalist, dar inainte de culcare, la rugaciunea de seara, pune o vorba buna si pentru echipa lui favorita, FC National. Stie o sumedenie de rugaciuni si pentru fiecare dintre ele a primit din partea profesoarei de religie cate o iconita, ca recompensa. De altfel, toti colegii lui se lauda cu o colectie impresionanta de iconite. Chiar si cei mai lenesi dintre ei stau cu placere la orele de religie, nu atat pentru ca nu dau lucrari de control, cat pentru ca sunt foarte atractive. Profesoara lor, Beatrice Neagoe, a transformat orele de religie in adevarate spectacole in care micutii recita rugaciunile in fata clasei. "Este foarte important ca parintii sau bunicii sa-i apropie de biserica inca de cand sunt mici. Cei mai multi dintre copiii pentru care predau stiau deja multe lucruri despre biserica si Dumnezeu, iar bunicii, in mod deosebit, i-au invatat si cateva rugaciuni", ne povesteste profesoara de religie. Costin merge aproape duminica de duminica la biserica, impreuna cu bunica, si nici nu-si aminteste cand a invatat prima rugaciune, dar dintre toate, preferata lui este "Doamne, Doamne, Ceresc Tata".

ALTFEL. Daca la celelalte materii nu poti sa-i spui elevului decat "Invata!", la religie lucrurile nu stau la fel. "Tine de abilitatea profesorului de a-i atrage catre aceasta materie; e nevoie de alte metode de predare si de o altfel de programa decat cele stiute", este de parere directorul Scolii nr. 174 din Capitala. Profesoara care a predat aici vreme de cativa ani, fiica de preot de altfel, a avut grija ca fiecare elev sa aiba in casa o Biblie. Pentru a-i apropia mai mult de religie, ea a adus in fiecare clasa cate o icoana si impartea elevilor reviste cu teme religioase. Profesoarei foarte indragite de micuti i-a urmat o alta, a carei metoda foarte drastica de predare i-a nemultumit si i-a indepartat de aceasta materie.

Exista totusi o programa chiar si pentru religie, dar manuale nu au decat clasele I, a II-a, a IX-a si a X-a. "Speram ca de anul viitor sa avem manuale si pentru celelalte clase si in special manuale pentru liceu, intrucat am primit cereri din toata tara pentru a introduce religia ca materie la examenul de Bacalaureat. Ne gandim serios la aceasta posibilitate, dar deocamdata nu este posibil", ne informeaza inspectorul pe Religie Nicolae Iordachescu. La primele lectii, micutii invata semnul crucii, afla ce este biserica, ingerul pazitor si asculta curiosi povestirile profesorilor despre crearea lumii. Lucrurile sunt ceva mai complicate la clasele mai mari, unde discutiile pe marginea Bibliei sunt mult mai aprofundate.

DEFAVORIZATI. Pentru elevii care apartin altei religii decat cea ortodoxa exista profesori, dar articolul nr. 158 din Legea invatamantului obliga scolile sa intruneasca grupe de minimum zece elevi de alta confesiune. Acolo unde sunt mai putin de zece elevi nu exista profesori, deci nu pot studia religia. Ministerul Educatiei lucreaza in prezent la un proiect care sa faca posibila predarea religiei chiar si in situatiile de acest gen. O varianta ar fi reunirea lor intr-o alta institutie de invatamant, dar aceasta solutie presupune deplasarea copiilor la alte scoli, numai pentru a li se preda o singura ora de religie. Pana cand se va gasi o solutie, parintii trebuie sa intocmeasca o cerere prin care sa solicite inlocuirea religiei cu o alta materie, din randul celor optionale.

SUCCES. In prezent exista peste 13.000 de profesori care predau religia in intreaga tara. Inspectorul Nicolae Iordachescu, deopotriva preot, este foarte incantat de succesul pe care l-a avut aceasta materie, cu deosebire la clasele mici, pentru ca "aici se pun bazele credintei, prind dragoste fata de religie si capata o conceptie sanatoasa in privinta relatiei om – Dumnezeu si tolerantei fata de alte culte religioase".


LIBERTATE
"Fiecare parinte are dreptul de a alege pentru copilul sau religia si confesiunea, dar la fel de bine pot sa refuze studierea ei" - Nicolae Iordachescu, Inspector de Religie in cadrul Ministerului Educatiei
alex andra - de onutza la: 05/11/2006 15:03:24
(la: Ce asteptam de la profesori?...)
in educatie, daca munca ii facuta mai mult sau mai putin de mantuiala rezultatele se vad imediat. daca esti functionar, de exemplu, si uiti sa faci nu stiu ce hartogaraie azi, sfarsitul lumii este mai dulce parca.
si apoi lipsa interesului elevului pentru invatare nu a ridicat-o cam nimeni pe aici. si ea exista si in alte tari, nu doar la noi.faptul ca modelele oferite nu sunt nicidecum ale unui om care se apleaca asupra cartii.dimpotriva: gigi becali, columbenii etc.
de fapt noi toti formam acesti copii prin exemplul pe care il dam. ei sunt oglinda noastra perfecta si a societatii in care traim.



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#155393 (raspuns la: #155351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zaraza - de zaraza sc la: 07/11/2006 08:56:04
(la: Ce asteptam de la profesori?...)
Fiica mea a inteles aceasta realitate. Momentan e liniste, ea isi invata constiincios, noi parintii nu ii cerem sa invete pe brinci, nu stiu ce va face mai departe, sper sa nu avem probleme cu admiterea din cauza asta, oricum e abia clasa a zecea. Dar cazul ei e poate unul fericit, alti elevi nu invata, alti parinti nu se intereseaza de copii. Din cind in cind gasim scuze profesorilor sau ii condamnam impreuna cu ea:( Sper ca nu sinteti de parere ca ar trebui sa ii scot pe toti basma curata in fata ei. Constiinciozitatea ei e invers proportionala cu greselile profesorilor. Si ei sint oameni...si uite-asa, ba o conferinta, ba o teza, vremea trece si ajungem in vacanta de vara ;)

Vezi tu,...prin fiica mea si altii vad sistemul si nu-mi place ce vad...Fiica mea nu sta chiar asa rau, dar sa nu zic hop pina nu sar!

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#155655 (raspuns la: #155334) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tuxedo catre latu - offtopic cu scuze autoarei - de thebrightside la: 10/10/2007 10:35:54
(la: Cand se deschid cerurile ( II ))
[acest comentariu se datoreaza faptului ca latu este unicul cafegiu fata de care respectul meu este/a ramas intact.(asta nu inseamna ca pe restul nu-i respect ci ca doar nu mi-au dat atatea ocazii cate mi-a dat el sa spun: ce om!)]

ceea ce numesti tu virulenta, grandomanie, aroganta, nu-i nimic altceva decat mentinerea discursului pe functia referentiala.

"sa termini vreo scoala" iar accentul pe "limba SI LITERATURA romana" iar nu prea suna logic.

oi fi tu educat in "vreo scoala" ideala unde toti elevii au invatau cu sarg orice si au absolvit cu 10 in unanimitate. si evident ca pentru tine cunoasterea limbii si a literaturii prezinta o importanta echivalenta cu cea a chimiei si fizicii pentru un individ ce-si doreste sa faca LITERATURA!
acolo unde am fost eu, erau si 'exceptii' d-astea care picau bacul la limba materna - ROMANA!!! cu doi.
ce sa mai zic, omu' cat traieste invata, asa si eu! Jesus!



ce treaba au typo si trecerea de la o persoana la alta cu literatura fix, si aia romana , nu uzbeka.

ai uitat (vezi, Doamne) de GRESELILE ORTOGRAFICE.

:))))))) CUM ADICA CE TREABA AU? tu ori esti narcoman/-leptic, ori esti altfel. nu zic cum ca ma cafteste adminul.
de fapt da, urmarindu-ti argumentele de pana acum, orice Vasile poa' deveni pictor fie ca stie ce-i (sic) alea culori complementare, fie ca nu.

de fapt forum pe care lumea mai mult "chat-uieste" decat sa critice constructiv.

adevarat. si io-s nemultumita. am si o confa cu tema asta. fa si tu una, ca unde-s doi...
insa nu vad legatura intre pozitia lui latu si problema asta... te rog, fii bun si scoate-mi si mie ochii cu "elementele distructive" ale comentariului sau.

in afara de o rautate si Ingamfare chiar de neinteles pt mine unu', nu am vazut nimic in comentariul tau.... tzatzeasca

intradevar un smoching nu face un domn.
ai vazut in comentariul lui latu FIX ceea ce AI VRUT sa vezi. ai scos cuvinte in context si i le-ai bagat inapoi in buzunare, plus niste batiste murdare. cinste tie!

si in final sunt foarte curioasa Domnule La Subiect, fii bun (iar) si lamureste-ma, in ce fel o ajuta pe "lafemme" aceste ultime interventii ale tale?
#242289 (raspuns la: #242262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de INSULA ALTUIA la: 07/09/2008 09:35:57
(la: Eu te-am iubit)
Nu-i stim iubirii alfabetul,
Ce dulce e ca sa gustam
Din taina ei te vreau alaturi
Ca doi elevi sa invatam.

Am vazut filmul mi-a placut ,faza cu buburuzele totala.
Te salut cu drag Geta.
#339503 (raspuns la: #339494) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce cred ca este bine ca scoala sa fie pe bani - de Yuki la: 21/01/2011 19:26:44
(la: Modelul elitist de educatie)
Profesorii se plang constant ca elevii nu invata, ca nu sunt motivati, chiar si profesorii buni, cu 'har' se plang de asta.
O constanta interesanta este 'frica' care domneste in clase. Elevul nu intreaba ( mai) nimic la ore de frica sa nu fie apostrofat ca nu stie, ii este firca de o nota proasta si are dreptate. De multe ori nota este moneda de schimb pentru ca profesorul nu are alta metoda sa-i convina pe elevi sa invete.
Intr-un sistem in care elevul stie ca parintele da niste bani pentru educatia lui ( si da, e constient de la varste foarte mici de ce si petnru ce cheltuie parintii banii cu el) ar deveni egoist cu timpul petercut la scoala, ora n-ar mai fi a profesorului, ci a elevului, iar cei care nu vor sa invete sau nu sunt interesati ar fi usor usor facuti sa taca.

e probata chestia de mai sus prin comparatia scoala particulara/ scoala de stat.
RSI - de Baby Mititelu la: 28/12/2012 10:13:07
(la: Traian Vuia primul....)
Cand am inceput noi sa invatam istorie la scoala? A treia, a patra...nu mai tin minte, tin minte in schimb ca nu puteam si pace invata acest "obiect" si neputinta asta mi-a ramas mereu-liceul inclus. Nu ca nu-mi placea, era mai grav. n-o puteam invata. Eram mereu o eleva buna, invatam de toate, istoria nu. De ce?
Uitandu-ma in urma inteleg asa despre mine de-atunci, ca nu puteam asimila ceva scris despre un trecut in care eu nu fusesem prezenta, Nu aveam incredere altfel spus.
Sunt si acum si mai mereu au fost polemici intre istorici, asta poti confirma, nu?
Cu atat mai relativa sunt eu, o nestudioasa...
#638606 (raspuns la: #638605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Invatatorii si profesorii - de (anonim) la: 26/10/2003 12:24:24
(la: Invatatoarea pentru mine)
Invatatorii si profesorii mei din Ro majoritatea erau membrii cu carnet de PCR-ist probabil multi dintre ei fiind si turnatori la securitate desi nu-i forta nimeni sa o faca.
La Scoala de pe calea Plevnei(Bucuresti) devenita mai tirziu liceu erau niste "glume" de cadre didactice care de fapt trageau doctrina comunista la litera...ca sa nu mai vorbesc de directorul scolii Tovarasul Blideanu care mai si batea elevii dindu-le cu multa ardoare socialista suturi in fund.
O profesoara de geografie ne batea pe miini cu linia cind se enerva asa degeaba fiindca nu avea nici in clin si nici in mineca cu pedagogia, o alta de limba romana ,Tamara ...ne indocrina la fiecare ora cu istoria partidului dinsa spuneau gurile rele fiind sotia unui stab PCR.
Amintiri,amintiri,....:):):)
#2183 (raspuns la: #2147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
invatatoarea mea - de (anonim) la: 28/10/2003 00:17:50
(la: Invatatoarea pentru mine)
Am avut norocul si onoarea sa am o invatatoarea la fel ca cea din operele literare:firava si blajina ca o "mucenita".Cand ne vorbea la ore simteam cum ne invaluie cu blandetea cuvantului pe care din pacate n-am mai intalnit-o la nici un alt dascal.Era modesta si corecta cu toti elevii ei,fie copii de stabi sau de simpli muncitori.Aceasta era invatatoarea mea,DOAMNA ELENA TANDARICA de la scoala generala nr.12 din Craiova.Nu stiu daca mai este printre noi ,dar daca ,da,n-am cuvinte sa-i multumesc pentru ca a existat.Sarut mainile DOAMNA!
#2331 (raspuns la: #2147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toate se invata. Chiar si des - de rayro la: 04/05/2006 19:51:25
(la: Sa nu pui nimic la suflet)
Toate se invata. Chiar si desensibilizarea fata de un aspect sau altul. Unii ar numi acest lucru dezinteres. Ma doare-n cot de toti si toate, intr-o forumulare mai putin elevata. :))
Greu este sa accepti ca exista situatii pe care nu le poti controla. Prezentarea conferintei precizeaza:"ne afecteaza ce e in jur". De cele mai multe ori ceea ce ne afecteaza sunt situatiile, intamplarile sau atitudinile pe care nu le putem aduce pe calea ce noi o consideram buna.
Practica mi-a demonstrat ca, odata cu simpla acceptare a faptului ca uneori chiar nu putem face nimic pentru a schimba o stare de fapt sau o persoana, duce in mod firesc la indepartarea unor "greutati".
Daca am reusi sa ne educam ca problemele altora nu sunt problemele noastre, ar fi mult mai usor. Putem ajuta. Putem asculta un prieten care este trist. Putem pune la bataie toata energia si tot efortul pentru a-l ajuta in acest sens. Cu mintea limpede. Constructiv. Si asa cred ca am fi mult mai eficienti. Ca doar vorba... "ma doare sufletul cand te vad asa"... nu rezolva absolut nimic. Ba dimpotriva. Uneori doar intretine o stare si-asa paguboasa.
din experienta de elev si parinte:) - de donquijote la: 21/05/2006 17:11:17
(la: ce se intampla cu copiii nostri la scoala)
nu e logic (pentru ca lucreaza cu parti diferite ale creerului) si nu cunosc cazuri in care un elev sa fi excelat intr-adevar (fare pile, fara lectii particulare care-i pot oferii la moment dat avantaj relativ fata de colegii de clasa) la toate materiile, de la matematica, fizica gramatica la desen, caligrafie (mai exista ?), muzica limbi straine si literatura (geografia si istoria se pot invata pe de rost). de fapt am cunoscut unul (din cercul de prieteni ai parintilor), n-a avut copilarie, n-a avut studentie. astazi, dupa cate am auzit e un ratat in viata si e internat la boli nervoase.
si clasa nu e patinaj artistic unde daca s-a dat un 10 urmatorul poate lua doar 9. si mai e o chestie: desenul ca si compozitia nu pot fi apreciate in mod obiectiv, (se poate deosebii bun de rau, dar intre doua bune, care e mai bun si care e mai putin e gru de spus) fiind notate dupa gustul profesorilor.
finnd netalentat la desen, muzica caligrafie, am reusit sa urc pe podium pentru prima data in clasa a 4-a cand s-au mai diferentiat materiile ( a intrat geografia si istoria, matematica devanise mai complicata) si aveam un mic avantaj fata de 'premiantii' traditionali ai clasei. (dealtfel dintre ei, o tipa s-a sinucis cand a picat la bacalaureat, alta a incercat la medicina, a picat de 2 ori si a intrat la mecanica in sesiunea de toamna pentru ca ramasesera locuri. fiind blonda natural - la propriu, nu era proasta de loc- si cu glezne subtiri banuiesc ca s-a aranjat in viata).
premiul 1 am luat doar in clasa a 12-a. dar am avut noroc de parinti care nu ne-au manat din spate si nu au cerut mai mult decat puteam da.
in liceu, aveam cativa profesori foarte pretentiosi, de genul '8 e pentru cei foarte buni, 9 pentru profesori si 10 pentru d-zeu', dar toti au intrat cu succes la o facultate, din prima.
notele sunt pentru a gadila orgoliul parintilor.

nici pe copiii mei nu i-am fortat. cu profesorii am avut conflicte pentru ca nu dadeau suficiente teme pentru acasa (ca sa nu le sara alti parinti in cap). notele nu m-au interesat, m-a interesat sa fie capabili sa invete.
asa ca am unul cu bacalaureatul deja facut, note bunisoare, peste medie la materiile relevante; al doilea, care tot nu a fost fortat sa invete a inceput sa aduca note de maxime la materiile de baza, si cred ca pana la sfarsitul anului se va 'insuruba' printre fruntasii pe serie (e la un liceu cu pretentii).

in conflictul parinti - scoala de cele mai multe ori parintii sunt subiectivi.
cat priveste micile nedreptati care se fac uneori, cred ca e mai bine ca (copiii) sa se obisnuiasca de la varsta frageda ca traim intr-o lume competitiva, de multe ori nedreapta si la urma urmei, e si asta o lectie de viata, care trebuie invatata.
si mai bine mai devreme decat mai tarziu :).
invat la o scoala fff buna i - de natalia_ian la: 06/10/2006 20:51:00
(la: Ce asteptam de la profesori?...)
invat la o scoala fff buna in roma si am ramas cu un gust foarte amar...cum kkt fac astia ca liceul lor sa fie pe locul doi din tara cand ei nici nu invata?daca la limba si literatura italiana vorbeam de bine cunoscuta divina comedie scrisa de dante alighiri iar profesoara ne spunea ca e scrisa de matteo maria boiardo...in fine am crezut la inceput ca e o greseala care nu se va mai repeta,dar de unde ea era ferm convinsa ca e scrisa de boiardo iar elevii nici nu se grabeau sa o corecteze.in fine asta e o problema minora.ce carte sa citesti cand nici nu ti se spunesau de ce sa citeste ce imi place daca e altceva mai bun de facut(viata de strada noaptea fumati si bauti)si totusi a doua zi vin la scoala si se i au de profi ca ei is vinovati ca or dat de invatat un paragraf din ulise e nausica pt ca e prea greu pt ei sa inveti asa ceva.pe vacanta de vara am plecat acasa fara un exercitiu de facut..de ce oare?iar daca le spun cu ce imi umplu timpul liber se uita la mine ca la masini stricate,nu numai elevii dar si profesorii, asa ca va intreb si eu pe voi cine e de vina?sistemul sau elevii?
#149872 (raspuns la: #149842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din fericire ceea ce visam eu - de grigore la: 25/10/2003 12:18:16
(la: Practici profesia visata?)
Din fericire ceea ce visam eu in copilarie sa devin s-a implinit. Ar trebui sa fiu multumita, nu? Ei bine, nu sunt in totalitate.
Visam sa devin vanzatoare si am fost pentru o perioada de timp (in vacante, ca sa rotunjesc bugetul). Dar munca la patron mi-a lasat un gust amar.
Visam sa devin invatatoare si acum sunt. Am trait insa si aici multe experiente neplacute. Totusi, atunci cand un elev de-al meu descopera ceva nou, bucuria din ochii curiosi ma fac sa merg mai departe si sa trec peste haurile din sistemul nostru de invatamant.

invatatoarea pt mine - de athos la: 25/10/2003 14:38:33
(la: Invatatoarea pentru mine)
cand eram in clasele primare in RO invatatorii erau cred ca diferiti fata de cei din ziua de azi
ca sa explic ce inseamna:erau un model de urmat,aveau silinta sa predea in asa fel sa priceapa copiii,ne dadeau teme,ne ajutau va in afara educatiei de acasa sa devenim oameni disciplinati
in ziua de azi nu se intampla acelasi lucru,mai rar gasesti invatatorii de pe vremuri care te puneau sa inveti,si culmea ca-ti si placea sa stii cat mai multe
imi pare rau pt copiii din ziua de azi,ce exemple vad si ce influente(negative) absorb...deh,grele vremuri am ajuns
sa fii, in primul, rand parinte... - de mireille la: 26/10/2003 01:45:23
(la: Invatatoarea pentru mine)
Nu va "ambalati" sa blamati inavatatorii de astazi sau sa-i incadrati pe toti in aceeasi categorie, daca ati terminat clasele primare in Romania acum "n!(factorial)" ani... si nu vorbesc "din carti", desi nici din experienta personala :)... desi relatarile din presa romanesca din ultima vreme ma fac sa-mi fie rusine de multi dintre cei care-si atribuie pofesia de pedagogi in Romania...

Imaginati-va un invatator de numai 20 ani care se trezeste zilnic la 5 dimineata ca sa faca "naveta la tara", are 4 clase "la simultan" - nu va mirati ca sistemul de invatamant a ajuns atat "de jos" in Romania incat in acelasi timp un educator, unul singur, trebuie sa predea materiile pentru clasele 1-4 in numai 4 ore, si-si investeste o parte din "salariu" - acela de sub 100$/luna, ca sa "creeze material didactic" pentru elevii care nu sunt trimisi la scoala de catre parinti decat pentru a primi "alocatia"... Pentru mine aceasta persoana reprezinta cadrul didactic perfect, desi persoana respectiva nu constientizeaza, sau nu vrea sa recunoasca, mai degraba, sacrificiile pe care le face... Ma inclin in fata sa... si este un invatator, nu o invatatoare.

Mireille
cand vorbeam despre invatat.. - de JCC la: 31/10/2003 06:48:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
ma refeream la invatatul cu lectii, sa vorbesti cu ei tot timpul in romana, sa le dai si lectii..
e dificil sa vorbesti cu ei in romana, cand sotia sau sotul nu-i roman

si ai mei inteleg in mare parte, dar chiar daca ar sti sa raspunda, nu vor, nu raspund nici o data in romaneste.

ma dezola cate o data, cred ca in 2-3 ani o vacanta de o luna-doua in Romania, ar fi indicata pentru ei, si fara noi parintii..
cred ca atunci, de voie, de nevoie vor vorbi romaneste..
#2793 (raspuns la: #2729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AS VREA SA INVAT - de maria munteanu la: 13/11/2003 11:57:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
DE UNDE AS PUTEA SA IAU INFORMATII CU PRIVIRE LA TEHNICILE FOLOSITE IN FOTOGRAFIE?CUM AS PUTEA SA INVAT SA FAC ARTA FOTOGRAFICA?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...