comentarii

elev si invatator dalog


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"minoritati sexuale care se prefac a fi persecutate" - de a399 la: 04/01/2006 11:16:37
(la: Minoritati)
Incerc sa scriu eu cateva cuvinte despre cat de nepersecutate au fost "minoritatile sexuale", intrucat eu insumi sunt homosexual.

Am trait si in Ardeal si in Bucuresti in plina perioada ceausista. Mi-am dat seama ca sunt homosexual foarte devreme in viata, dar abia pe la 17 ani am simtit cu adevarat ce inseamna insingurarea in care eram silit sa traiesc. Nu numai ca nu puteam spune nimanui nimic, dar imi insusisem toate prejudecatile pe care chiar cei care au scris mesaje aici inca le au din plin in privinta homosexualitatii. Toate institutiile: familia, religia, societatea, corpul medical , justitia erau impotriva homosexualilor, cum bine stiti. Si acum, cu exceptia justitiei, lucrurile stau la fel.

Religia imi baga in cap ca sunt din nastere un pacatos de neiertat, justitia imi spunea ca sunt criminal iar corpul medical imi spunea ca homosexualitatea este o boala mintala. Familia mea fiind crestina rau, stiu cum ar fi reactionat daca ar fi aflat.

[Nici acum nu s-au schimbat multe in Romania, devreme ce la tv apar medici care sa se laude ca furnizeaza "tratament pentru schimbare" si devreme ce a fost nevoie de interventia Uniunii Europene ca sa se schimbe legile nedrepte din codul penal.]

La 17 ani am facut toate pregatirile sa ma sinucid, pentru ca toata propaganda sociala si educatia religioasa ma facea sa ma simt un monstru. Nu aveam curajul sa trec imendiat la fapte si am inceput sa-mi fac singur autosugestie, spunand in fiecare zi "trebuie sa ma sinucid". Parintii nu stiau nimic, nici colegii, nimeni si nu aveam cu cine discuta. "pregatirea" a durat cateva luni si urmarea fiziologica a fost o durere de cap permanenta si insuportabila. Dar cand sa execut actul, am avut un moment de revolta totala, ca o explozie, cand mi-am spus ca daca Dumnezeu a stabilit reguli atat de inumane, refuz sa mai cred intr-un asemenea animal si din acel moment am inceput treptat sa-mi pierd orice credinta (nu a fost posibil sa renunt dintr-o data la totul).

Treptat am parcurs calea inversa spre viata normala spunandu-mi ca trebuie sa traiesc. Tot treptat, in cateva luni,a disparut si durerea insuportabila de cap ce o dobadisem.

[Trebuie sa va spun ca foarte multi tineri (majoritatea baieti ) se sinucid totusi la adolescenta din motive legate de orientarea sexuala chiar si in America unde traiesc acum si unde societatea e mai toleranta. Procentul publicat in anul 2003 a fost de 40% din totalul sinuciderilor celor intre 12-24 de ani.]

A urmat o perioada in care eram deprimat permanent pentru ca nu gaseam nici o solutie sa traiesc. Am fost la medici psihiatrii ca "sa ma schimbe"; ei erau mai ageamii decat mine si dadeau tratamente de tot rasul! Ba injectii cu ...Testosteron (care ma faceau sa fiu si mai inebunit dupa sex), ba se comportau ca securistii, etc. Unul din ei-vestit; nu-i dau aici numele- m-a pus sa stau trei zile in spital ca sa-mi dea un diagnostic care sa permita o luna de concediu, ca sa aranjeze el sa ma culc cu una din asistentele lui (care mi se parea groaznica). In sfarsit, nu insist. Ar trebui sa-i dau de gol pe toti tampitii care au titlul de medic psihiatru in tara si care nici acum nu spun nimic stiintific in presa. Am consultat toate cartile de psihologie si psihiatrie aparute in ultimii ani in tara: nicaieri nu se scrie esentialul: ca orientarea sexuala nu se face la ...alegere. Nu-ti poti alege sa fi heterosexual sau homosexual. Totul e o rezultanta a multor factori.

Eram naiv si prima experienta erotica a fost cu un tanar de o calitate execrabila, care m-a santajat si mi-a furat totul (el era mandru ca nu e homosexual; invatase de la societate ca homosexualii trebuie tratati ca ultimele lepadaturi si aplica invatatura). Asa a fost vandalizata tineretea mea. Tremuram tot timpul "sa nu afle nimeni" si sa nu fac puscarie Duceam o viata dubla: pe de o parte elev model si student foarte bun, pe de alta drojdia societatii. Cand am putut, am plecat din tara.

De cateva ori cand am revenit in Bucuresti am intalnit in aeroporturi sau in avion tineri romani stabiliti in diverse tari europene cu care am discutat si care mi-au spus ca mai bine si-ar taia limba decat sa recunoasca in tara ca sunt homosexuali, pentru ca societatea romaneasca este foarte intoleranta.
Credeti ca nu au dreptate? Chiar citind mesajele de aici se pot trage concluzii clare. Eu insumi mi-am pierdut prieteni "buni" in tara din momentul cand nu am mai vrut sa mint sau sa ma ascund dupa deget.

Revenind in tara in septembrie 05 am vazut care este situatia astazi: nu exista nici presa, nici cluburi, nici cafenele nici asociatii care sa le permita homosexualilor sa se intalneasca. La Universitati mi s-a spus ca rectorii au amenintat cu exmatricularea pe cei care ar vrea sa faca asociatii ca in restul lumii civilizate. Copiii la scoala nu invata ca trebuie sa fie toleranti si cei care sunt homosexuali nu au nici un suport moral. Totul e "bagat sub covor" ca sa nu deranjeze mentalitatea "nationala".
Presa tot mai scrie tampenii , ca de exemplu ca "romanii sunt un popor viril", aratand ca nu intelege problema. Stil VC Tudor.Tarele din trecut continua.

Sunt tratati homosexualii la fel cu alte minoritati? Evident ca nu. Chiar cele mai marunte semne de progres sunt interpretate exact cum scrieti aici: ca vor sa-ti bage pe gat orientarea sexuala.

Pentru comparatie va pot spune ca am un nepot de 8 ani la NY care a spus ca a invatat la scoala ca baietii care iubesc alti baieti si fetele care iubesc alte fete sunt gay si ca iubirea e un lucru foarte bun. Pe cand in tara? Poate ca asta ar insemna "bagat pe gat" pentru un roman din tara, dar e ceva foarte necesar pentru evitarea batailor si umilirilor la care sunt supusi elevii perceputi ca diferiti.

Sunt de prevazut urmari negative ale situatiei de azi din tara.
Ca urmare a faptului ca nu exista centre locale care sa se ocupe de informarea, educatia si necesitatile sociale ale tineretului homosexual (elevi si studenti): are loc o explozie a activitatilor sexuale care se practica fara protectie si in absenta oricaror informatii legate de protejarea sanatatii. Totul mocneste acum; surpriza va veni in curand si toti vor avea de suferit, inclusiv heterosexualii.
Asa s-a intamplat si in America in perioada cand oficial se ascundea problema, ca acum in tara. Consecinta de prevazut:o explozie a bolilor venerice si in special a bolii SIDA. Acum americanii regreta homofobia lor de atunci dar nu mai pot corecta nimic. In Romania s-ar mai putea face ceva daca nu ar exista atitudinea homofoba atat de generalizata. La fel si bolile psihice vor fi in crestere (si mai ales deprimarea psihica si sinuciderile). In perioada ceusista pentru multi religia nu avea nici o importanta, dar azi sunt destui tineri care sunt credinciosi si homosexuali in acelasi timp, iar mesajul intolerantei religioase e mult mai virulent.

In incheiere: chiar credeti ca nu e nici o problema in privinta locului pe care homosexualii in au in societate? Dar transexualii, care sunt intr-o pozitie si mai proasta? Si credeti-ma, nimeni nu poate sa-si schimbe identitatea. Poti sa-ti alegi sa fi italian sau roman, baptist sau agnostic, gras sau slab. Dar nu poti sa-ti alegi sa fi alb sau negru, homosexual sau heterosexual. Cine crede ca se poate schimba, sa incerce sa fie pentru o zi de cealalta parte a baricadei si va vedea ca nu poate.

Am mai scris catreva mesaje pe aceasta tema la subiectul "oamenii devin homosexuali?" Am incercat sa fiu cat se poate de sincer cu acest subiect. E oarecum ironic ca o diferenta practic minora in viata omului are in societatea noastra atata importanta!

PS 1. Am vazut anul trecut un sondaj publicat la Bucuresti dupa care 85% din romani nu ar accepta sa aiba un vecin homosexual. Ca in Zimbabwe. Puteti sa-mi explicati de ce? O fi iar vorba de vreun protocronism romanesc.

PS2. In cazul meu, desi sunt 100% roman ca nationalitate in ultimele 4 generatii cel putin, vedeti ca in Romania am fost mai minoritate decat toate minoritatile.
#98426 (raspuns la: #98183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
''Timshel" - de Intruder la: 08/01/2006 01:48:15
(la: Un adolescent)
Sunt un adolescent (17 ani). Sunt deseori foarte confuz.

multi inainte...daca n-ai fi confuz, n-ai fi om ci un robot sau o marioneta...

Mi se schimba foarte usor prioritatile , sau imi scapa din vedere.
Prioritati: sa lucrez si sa invat cat mai mult la mate si fizica
la mate e (relativ!) mai usor de invatat fiindca mi-a placut din clasa a 5 a (sunt a 11 a) , dar la fizica e mai greu , fiindca nu stiu ( am lucrat numai inainte de meditatzii , in a 11 a m-am apucat de meditatzii si la orele de clasa , la care am o profesoara care nu stiu sa explice cum se fac problemele si face varza teoria cand ne-o preda)


e normal sa-ti schimbi prioritatile la 17 ani si sa oscilezi...si totusi, esti constient ca trebuie sa pui mana pe carte!
sa-ti spun ceva: cat am fost in scoala gimnaziala si-n liceu i-am invidiat pe cei care stiau bine matematica...mie nu mi-a placut matematica, la liceu am fost intr-o clasa de uman...am impresia ca matematica nu trebuie s-o inveti ci s-o ''simti''...
spui ca profa de fizica nu stie sa explice...nu-i nici o rusine sa recunosti ca n-ai inteles, nu-i nici o rusine sa-ntrebi ci, sa te prefaci c-ai inteles!
daca profa de fizica face meditatii (gratuite, pentru care NU e platita!!!), inseamna ca-si da interesul...habar n-ai ce satisfactie are un profesor cand un elev il intreaba si cere lamuriri!

Eu ma pregatesc sa urmez Automatica , si deci la scoala ar trebui sa bag la greu mate si fizica. Dar sunt dezamagit de mine si de felul in care ma pregatesc , am impresia ca sunt prea lenes si ca nu o sa fac fata daca m-as duce la o asemenea facultate. Daca as intra la Academia militara ar fi si mai bine , dar nu cred ca ma suficient de hotarat pentru asa ceva , ar trebui sa ma pregatesc mai mult si sa fiu mai constiincios cu invatatul.

eu zic sa consulti site-urile unor facultati, sa gandesti singur si fara sa te influenteze cineva...nimeni, nici familia, nici prietenii nu stiu mai bine ce poti si ce vrei tu...cum ti-a scris si maan, cred c-ai sa te descurci; poti munci cu o jumatate de norma undeva, poti munci la ''negru'', nu conteaza!...am avut colegi si colege de facultate care spalau vase si prajeau cartofi pe la Mc Donald's, lucrau in vreun service-auto sau pentru vreo firma...eu n-am fost un copil de bani gata, numai ca locuiam in Bucuresti (locuiesc si-acum) si facultatea am facut-o tot in Bucuresti...crede-ma, cateodata eram invidios pe colegii care locuiau la camin si povesteau de-ale lor...ne-mprumutam bani unii altora, imparteam o pizza in doua, in trei sau in patru si dintr-o sticla de bere beam si cate 6-7 insi...cateodata ne scotoceam prin buzunare pan' la ultimul maruntis sa cumparam o carte sau un buchet de flori la o fata...sunt amintiri frumoase chiar daca-mpuscam leul...tu invata si intra!
daca n-ai sa intri, nu-i bai, lucrezi un an undeva si dai iarasi examen!!!

Cred ca am si parti bune si parti rele. Insist asupra partilor rele ; sunt o persoana foarte vicioasa , folosesc cuvantul asta fiindca in anumite momente nu-mi pot invinge pornirile si ajung sa ma cert cu mama sau s-o dau in bara in anumite situatii diverse.
Partea buna este ca sunt un idealist


''foarte vicioasa''...am impresia ca esti prea nemilos cu tine!
cine crezi ca-si poate infrange pornirile la 17 ani?!...trebuie sa ai rabdare cu tine si cu ceilalti din anturajul tau...pune-te macar un minut in locul ''celuilalt'', gandeste putin si de cealalta parte a baricadei...apoi, incearca sa te cunosti asa ''rau'' cum zici ca esti!...nu trebuie sa te amagesti si sa te-mbeti cu apa rece, nici sa-ti gasesti ''pacate'' cu lumanarea...invata sa nu-ti fie niciodata rusine de sentimentele tale, de pornirile tale, de gandurile tale cele mai intime, de dorintele tale...la cat de perversa e lumea in care traim, un ''viciu'' trecator e floare la ureche.
idealist sunt si eu, chiar daca m-am lovit cateodata de pragul de sus sau am dat cu capul in usa...;)

Sunt narcisist , superficial , mandru , increzut , egocentrist , malitios , si multe altele. Multa vreme nu am observat aceste defecte ale mele , ma credeam perfect. Dar pana la urma am reusit sa aflu ca aceste caracteristici sau dominante ale personlitatii mele sunt DEFECTE.Am incercat si incerc inca sa le corectez , rezultate , nu stiu... oarecum bune.

cine n-are defecte, sa arunce primul piatra...esti constient de defectele astea?...ok, inseamna ca ai castigat o bila alba de la viata!
ca sa invingi un ''dusman'' trebuie intai sa-l cunosti...

Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei. As fi vrut poate parinti care sa-mi cultive dragostea pentru matematica , sa ma incurajeze si sa ma sprijine neconditionat sa ma iubeasca mai mult. Nu sa-mi spuna sau sa se preocupe cel mai mult de cum sa faci un ban sau cum sa ai grija de casa si sa spuna dup-aia "Cum nu te iubesc? Nu vezi cate fac pentru tine? Ca am dureri de spate dupa cata treaba fac!" Da , dar eu vreau sa ma iubesti si sa ma lauzi , stimulezi mai mult mama!!!

aici, da-mi voie sa-ti spun ca esti putin nedrept!
inca nu stii cum se castiga un ban, habar n-ai ce-nseamna sa-l imparti si s-ajunga pentru casa, pentru masa, pentru scoala ta, pentru facturi, pentru transport, pentru cheltuieli neprevazute, pentru meditatiile tale, pentru imbracaminte, pentru incaltaminte, pentru impozite, pentru medicamente, pentru distractie (daca mai ajunge...)!
pai am impresia ca mama ta este o femeie exceptionala!...incearca sa COMUNICI cu ea, sa-i povestesti banalitati, sa-i spui un banc (nu deocheat!), sa-i povestesti un film, sa barfesti un coleg, s.a...fiecare cu firea pe care-o are, nu toti pot spune ''te iubesc'' sau ''bravo'' la comanda...la 17 ani nici nu ti-ar sta bine sa fii asa ''mamos''...:))

Off!!! Poate gresesc... Nu poti schimba persoanele din jurul tau , poti schimba ceea ce faci tu , sa am eu o atitudine ireprosabila , sa fiu eu un exemplu pentru mine insumi si sa nu astept sa vina cineva si sa aiba grija de mine , sa faca din mine ceea ce vreau eu sa devin. Dar mi se pare asa greu , am asa putina incredere in mine , vreau intotdeauna cele mai bune rezultate , dar cand vine vorba de munca , dau inapoi , ma plictisesc.

nu, nu poti schimba pe nimeni si asa-i bine!
nu trebuie sa ai o atitudine ireprosabila, nu esti nici sfant, nici inger, nu te mai crampona de chestia asta...ti-am zis: pune-te uneori in locul ''celuilalt'', incearca sa-i justifici purtarea si acorda-i o sansa, cat de infima!
si eu ma plictisesc de munca, las' ca lenea n-a omorat pe nimeni...axeaza-te pe examenul de bacalaureat si apoi pe intrarea la facultate!

Mama mea este invatatoare. Are impresia ca le stie pe toate , nu vreau niciodata sa lase de la ea si spuna ca eu am dreptate.Cateodata ma cert cu ea doar fiindca ma enerveaza faptul asta ca ea vrea sa fie in fata mea fara greseala si eu sa nu-i pun niciodata la indoiala sfaturile.
Cand eram mic deseori mi se spunea : "Comentezi?!" ,"Fa ce ti s-a spus si nu mai comenta!"
Vroiam argumente pentru orice lucru care mi spunea sa-l fac. Si deseori mi se parea ca nu trebuie sa fac ce zice mama , fiindca nu are dreptate. Acum parca sunt mai flexibil.


eh, toate mamele au impresia ca le stiu pe toate...si maica-mea este invatatoare (inca); uneori si-acum ma ia la refec si uita ca nu mai sunt in clasa IV-a...
nu mai cauta argumente, unii parinti au impresia ca nu-i nevoie sa dea explicatii copiilor...ca sa te descarci, cateodata zi ca ea si fa ca tine fara ca ea sa-si dea seama...e doar un compromis mic si nu cred sa se iveasca repercusiuni majore...(vezi, nu-i spune ca te-a invatat Intruder).

Fratele meu este cu 10 ani mai mare decat mine si este un taciturn. Ii place mai mult sa stea plecat de acasa decat cu mine si cu mama , sau sa stea acasa si sa nu comunice deloc. Mie mi-e indiferent , mi se pare ca e o piedica pentru mine si mama mea , desi e angajat. Vorbeste foarte rar si are cam aceleasi defecte ca si mine , doar ca poate este mult mai egoist decat mine.

fratele tau este un om matur, poate are alte probleme si alte preocupari...incearca sa faci tu primul pas, incearca sa te imprietenesti cu el, intreaba-l una si alta...primul prieten din viata mea a fost sora-mea...e-adevarat ca este doar cu 3 ani mai mare ca mine, dar gandeste-te ca in copilarie a fost o fata plina de fitze si cateodata era insuportabila...

Tatal meu a murit cand aveam 12 ani. Mamei i-a fost greu sa ne creasca...Dar s-a descurcat de minune , si nu am dus lipsa de nimic.

de aia am zis ca mama ta este o femeie exceptionala...

Eu nu stiu daca exista un plan al succesului , dar daca e cineva care are asa ceva sa-l spuna , desigur nu vb. de ceva cu rezultate , poate sa vorba de ceva teoretic , dar care poate da rezultate.

nici eu nu stiu daca exista un plan al succesului...nici nu-mi place sa fac planuri, m-arunc in apa, direct...ai mei aveau planurile lor cu mine, tata ma voia la Medicina, mama la Drept si eu m-am bagat la Filologie...:)
nu-ti face planuri pe termen lung, deocamdata sa treci de Bac si-apoi sa intri la facultatea la care vrei...ia-o pas cu pas si nu te ambala...arunca-te-n apa care-ti place dar ai grija la ''valuri''...

Eu fiind axat pe mate nu citesc asa mult , si nici nu mi-a facut o placere nebuna sa citesc.
Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
E chestia la fel cum e cu filmele. Poti sa stai la televizor o zi intreaga (acum spun ce fac eu) si vezi 20 de filme si emisiuni dar din total doar 10 % meritau atentia. Ei! Eu nu am rabdare sa vad 20 de filme sau sa citesc 20 de carti.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent.
As fi mai mult decat bucuros daca ar da careva niste referinte.


nu-mi place sa recomand cuiva ce carti sa citeasca, ce sa manance, ce sa bea, pe cine sa iubeasca sau ce filme sa vada...am facut cateva exceptii, fac si-acum...
iti recomand o singura carte...ai sa gasesti in ea niste adolescenti care-si poarta niste pacate inchipuite ca un balast, ai sa gasesti acolo ''viciul'' redus la uman, ai sa gasesti intelepciunea omului de rand...
nu este o carte plictisitoare, nu-i scrisa pretentios, nici patetic...ai sa-nveti ca si ce-i rau e tot omenesc...dupa ce ai s-o citesti (daca n-ai citit-o deja) ai sa-ntelegi si ''timshel'' din titlul postarii mele...ecranizarea filmului nu e nici pe departe la inaltimea cartii, te asigur...
deci: "La rasarit de eden" de John Steinbeck...:)

nici nu stiu daca am scris vreodata un comentariu asa lung...:)))))

___________________________________
semper idem...
"Eu insumi"- Zahir - de Chickenita la: 11/01/2006 21:11:51
(la: MI-E DOR DE "UN OM")
In sfarsit cineva a inteles!
Stiu ca nu e drept, ca multe alte lucruri in viatza! Cineva mi-a explicat o data ca am pierdut "omul" pentru motive independente de mine sau de ea. Adica... este un mecanism al vietii! Toti avem un anume nivel de dezvoltare in viata , mai avansat sau nu prea si cei mai avansati ii ajuta pe ceilati sa evolueze, un fel de ingeri invatatori iar atunci cand elevul a ajuns sau chiar intrecut profesorul totul se rupe.
Prefer sa cred asta sau sa ma mint si asta ca sa nu ajung sa nu ma mai suport si sa sper ca intr-o buna zi voi avea si eu un profesor sau un nou elev!
#99644 (raspuns la: #99596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"nu au invatat altruismul, re - de Cassandra la: 14/01/2006 21:56:47
(la: Stiti sa folositi "bisturiul"?)
"nu au invatat altruismul, renuntarea la sine pentru un alt suflet... nu au invatat sa ofere acea iubire total dezinteresata si permanenta pe care o au parintii pentru copii."

Nu sint de acord, cine are tendinte altruiste le are cu sau fara copii. Altruismul mamei fata de copil este un caz foarte particular, poate unicul de altruism "adevarat". Situatia de parinte in general stimuleaza atitudinea instinctiva egoista fata de restul societatii cu scopul de a asigura viitorul copilului.
Eu nu cred in altruism, pina si cei care isi dedica viata altora o fac tot dintr-un fel de "egoism". La urma urmei, este modul in care aceste persoane isi obtin fericirea.


______________
"Hmmm, prayer! The last resort of a scoundrel…" Lisa Simpson
#100319 (raspuns la: #100207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru "cuget" si "anina" - de a399 la: 21/01/2006 19:07:12
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Citez: "Parerea mea este ca homosexualitatea este un accident nefericit in viata individului. Cred ca ei se simt frustrati si complexati ca indivizi ".

Oricine se poate simti frustrat intr-o societate intoleranta si bigota, dar foarte fericit intr-o societate toleranta. In Grecia Antica lucrurile stateau pe dos fatza de societatea noastra: de exemplu in Batalionul Teban ( numit si "batalionul sacru") nu erau acceptati ca luptatori cei care nu veneau in lupta alaturi de iubitii lor. In armata lor nu a fost acceptat nici un "heterosexual"! (pe atunci inca nu exista acest cuvant). Tinerii implicati in relatii de iubire cu alti tineri erau considerati de elita, in timp ce altii ("iubitorii de femei") nu prezentau incredere pentru ca se spunea ca sunt mai lasi. Banuiesc ca nu se simteau in largul lor!

Daca citesti istoria antica, te lamuresti cum stateau lucrurile pana la venirea la putere a "zelotilor iubirii" -a crestinilor- a caror mare "iubire de oameni ai vazut-o ilustrata incidental in mesajul anterior scris de sectantul din Los Angeles. Pe internet poti consulta "The history of male love", un site care citeaza foarte corect lucrari din antichitate.

"Un accident grav" este homofobia generalizata a societatii si lipsa de informare corecta, nu orientarea sexuala.

Pentru Anina: daca incercam sa gandim fara prejudecati vedem ca conceperea copiilor cere un numar infim de contacte sexuale: de fapt o femeie nu poate avea mai mult de 30 de copii dar in realitate are relatii sexuale de mii de ori intr-o viata normala. Deci 99.9% din relatiile sexuale ale unei femei nu sunt indreptate spre procreere!!! Pentru unele, 100%!! Ce sa mai vorbim de barbati?!! Cei mai multi nu sunt preocupati sa procreeze, ci mai mult de cum sa evite procreerea!

Cand cineva nu are cunostinte intr-un domeniu (cum spuneti voi) cel mai bun lucru este sa se adreseze unor surse stiintifice autorizate in loc sa faca teorii ad-hoc in genul Bravului Soldat Sveic! Asociatia Psihologilor (si a Psihiatrilor) Americani, francezi, etc ca si toate sursele stiintifice accesibile de pe net va pot lamuri.

In SUA s-a prezentat in mod repetat la tv pubica un experiment social facut cu copiii de 10 ani dintr-o scoala: invatatoarea a impartit copiii in doua grupuri: cei cu ochi albastri si cei cu ochi de alta culoare. Copiii au fost filmati fara stirea lor (doar parintii stiau) timp de doua saptamani. In prima saptamana invatatoarea le-a spus ca "s-a constatat" ca copiii cu ochi albasti sunt mai prosti, mai lenesi, mai incompetenti decat celalti; urmarea a fost jalnica in grupul celor cu ochi albasti. In saptamana a doua invatatoarea le-a spus ca a facut o greseala: de fapt copiii cu ochi albastri sunt cei mai inteligenti, in timp ce ceilalti sunt prosti, lenesi, etc. Filmul arata schimbarea petrecuta in elevi: cei cu ochi albasti si-au revenit, au inceput sa invete, le-a disparut "nefericirea" in timp ce grupul celalalt a devenit disperat, lenes, incompetent, etc!

La sfarsitul experimentului le-a spus tuturor: scopul meu a fost sa va invat sa evitati judecarea celorlalti; sa vedeti ce inseamna a fi catalogat de altii. La 10 ani dupa experiment tinerii respectivi s-au intalnit la scoala si nu mai puteau de ras cand isi vedeau figurile speriate din film! Au spus ca a fost cea mai importanta experienta din viata lor, ca i-a invatat cum sa gandeasca despre altii!

Asa e si cu homosexualitatea: cauza ei consta in variabilitatea umana si nu in boala. Oricine poate fi minoritar in viata, dar important e sa nu bagam in capul altora ca "sunt un accident nefericit" pentru ca o asemenea afirmatie este de fapt o insulta. In lexicoanele publicate in lumea civilizata in ultimii 40 de ani, la cuvantul homosexualitate se poate citi: "varianta a sexualitatii normale a carei terapie consta intr-un ajutor pentru autoacceptatre". Stiind asta va puteti imagina ca daca cineva spune unui copil homosexual ca este un "accident nefericit" risca sa-l determine sa faca un act disperat. Ceea ce se intampla frecvent!
#101552 (raspuns la: #101318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CRISTACHE - de DIDINA la: 29/01/2006 12:52:22
(la: educatia intre extreme)
Eu cred ca prin educatie acumulam informatii despre lumea care ne inconjoara de la fenomene naturale, natura omului biologica si sociala, dinamica sociala, idei filozofice..;citind eventual invatam cite ceva despre felul in care altii prelucreaza informatiile si concluziile lor dar care nu sint decit propria lor interpretare asupra subiectului pe care il abordeaza; dar e cale lunga de la a acumula informatii teoretice prin educatie pina a le filtra prin propria noastra minte si a le reconcilia cu ceea ce observam ca se intimpla in viata reala; 'calea cea dreapta' e relativa depinzind de mult prea multe; educatia ne da bazele sa intelegem lumea dar eu cred ca prea putini au puterea sa analyzeze viata folosind metodele stiintifice invatate prin educatie si sa actioneze ca atare ; eu cunosc de exemplu doua persoane de acelasi sex, virsta absolventi a aceleasi facultati (in domeniul stiintelor naturale), au luat aceleasi cursuri incluzind biologia, evolutionism, genetica,,,unul e credincios si crede pina si in reincarnare iar celalalt este atheu convins.Educatia le-a dat aceasi baza de date pe care ei insa au interpretat-o in mod diferit; Si cred ca e normal si bine sa fie asa pentru ca la o adica aproape totul in viata este foarte relativ; cel putin e preferabil decit educatorii sa-ti dea valorile lor gata prelucrate care nu sint decit punctul lor de vedere. Educatia te expune la explicarea naturii lucrurilor in adincimea lor iar intelegerea adevarata a naturii lucrurilor (care vine cu experienta de viata) cred ca va duce la calea de mijloc pentru ca cu cit intelegi mai multe in viata si vezi ca exista prea putin alb negru si mai mult nuante de gri. Omul prin natura lui biologica este egoist si cred ca altruismul nu a putut sa apara decit odata cu un anumit nivel de bunastare dupa ce existenta si securitatea individului a fost asigurata;copii sint o adevarata reprezentare a naturii umane atunci cind manifesta porniri interioare care inca nu au fost modelate destul de parinti prin educatie; si manifestarile lor sint egoiste, sinceritatea cruda; interventiile repetate ale parintilor ii face sa fie mai rezonabili sa impartaseasca cu altii ceia ce e proprietatea lor. Si intr-o societate cu bunastare materiala copii vor fi educati la valori spirituale mai elevate sa fie darnici si buni, dar in civilizatii in care existenta este o lupta sint convinsa ca educatia va fi tocmai opusul;
despre educatie - de un nasture la: 02/02/2006 19:55:37
(la: educatia intre extreme)
In viata individului consider esentiali cei 7 ani de acasa , cum sunt numiti , .Sunt cred ca baza pe care se va construi restul .Profesorii nu sunt vinovati de escul unui elev , decat in masura in care depinde efectiv de implicarea lui in viata elevului , mai exact un profesor slab pregatit este logic ca nu va avea neaparat influente pozitive asupra unui elev . Consider ca un om la orice varsta invata , indiferent de meserie si de aptitudinile pe care le are , asta tine pur si simplu de nevoia de cunostere pe care o are omul respectiv si de dorinta de a afla lucruri noi . Este foarte adevarat ca sunt putini domni Trandafiri in scolile din Romania ...dar nu depinde doar de ei reusita ..e drept ca sunt modele ...
Ce-mi place cand cineva ii sp - de Honey in the Sunshine la: 06/02/2006 21:23:47
(la: Tipuri de slujbe)
Ce-mi place cand cineva ii spune altcuiva pe net sa lase netul :)
backthefuckoff:
eu sunt eleva... adica am doua activitati principale: invatatul si taiatul frunzelor (la pisici, nu ma dau in vant dupa caini).
daca-mi place? La nebunie!
Cea mai "tare" meserie...? Musafir, umflator de roti de tren, muncitor la fabrica de impachetat fum... dar cred ca pe astea le stii deja.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#104348 (raspuns la: #104346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vise - de a399 la: 19/02/2006 12:15:49
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cazul de care vorbesti e un caz celebru, pe de o parte pentru intelegerea sexului si orientarii sexuale, pe de alta parte pentru ca unul din medicii celebri a fost acuzat de frauda cu aceasta ocazie.
In general ai redat corect cazul cu cateva greseli.

Voi incepe cu traditia americana. Succesul initial mare al societatii americane a avut ca motor mentalitatea protestanta, calvinista mai ales, care se baza pe:" ajuta-te si Dumnezeu te va ajuta", deci munceste pana poti si vei ajunge bine. (spre deosebire de catolicism si ortodoxism, unde credinciosul se roaga lui Dumnezeu sa-i dea).
Interpretarea bibiei e diferita la ei: vechiul testament conteaza mai mult. Ca traditie, toti baietii erau circumcisi la nastere, ca la evrei.

Traditia circumciziunii se pastreaza si azi: majoritatea americanilor sunt circumcisi. (S-au raportat cazuri cand noi elevi necircumcisi au fost batuti la dush de alti colegi ...pentru ca erau ...diferiti...alta discriminare!).

Un baiat nou nascut (nu era hermafrodit, ci absolut normal) a fost supus circumciziei de catre un medic care aplica cauterizarea electrica, in loc de bisturiu. Din greseala i-a ars intregul organ al baiatului!
Parintii nu au stiut ce sa faca si s-au dus la specialisti de toate felurile. Un specialist celebru psihiatru (Dr. John Money) a luat cazul in primire si i-a convins pe parinti sa-i faca operatii copilului sa devina fetita. Apoi copilul a fost tratat cu hormoni feminini, crescut in rochita, etc. Dr. Money a publicat o serie de articole descriind "un caz reusit de 'sexual reassignment' ". Respectivul doctor era specialist in....ORIENTAREA SEXUALA!!! El avea teoria ca desi nu poti face reorientari sexuale cand cineva e adult sau chiar copil, totusi le poti face cand e bebelus, printr-un tratament hormonal adecvat, prin operatii, etc.

Apoi cazul a disparut din mass media, pana cand, la multi ani dupa incident, o echipa de medici a vrut sa verifice rezultatele.

Ceea ce au gasit i-a surprins! Pe scurt: "fata" era foarte nefericita sise comporta total ca un baiat heterosexual. La adolescenta parintii i-au spus totusi ce s-a intamplat. Baiatul s-a dus intai direct la chirurg, cu intentii nu tocmai pasnice, dar chirurgul a plans si si-a recunoscut vina (ca si cum ar fi putut sa nu o recunoasca!). Baiatul l-a iertat dar a spus ca-l omoara pe Dr. John Money! Pe el era cel mai furios.
A fost convins sa se cuminteasca si i s-a facut din nou o operatie, de data asta de "reconstruire a penisului"! Vai de capul lui!
A schimbat tratamentul hormonal (de acum lua testosteron) si s-a si casatorit (nu avea cum sa dureze casatoria). Apoi s-a sinucis.

Cum s-ar spune: Operatia a reusit, pacientul a murit.

Ce au invatat doctorii din aceasta tragedie? Intai ca atat sexul cat si orientarea sexuala sunt determinate de creier (baiatul a ramas heterosexual si s-a indragostit de fete in ciuda atator tratamente antagonice!)
-Ca e o crima sa scimbi sexul unui copil.
-Ca toate cazurile trebuie analizate in timp, nu e suficient sa declari "pacientul vindecat" si sa uiti povestea.

Rolul "mediului" in acest caz a fost exact ca "spoiala antiseimica" de care se vorbea in Bucuresti dupa cutremure. Acopera dar nu schimba.
Sunt mai multe diferente pe creier intre barbati si femei de ambele orientari; la barbati sunt trei, mnai ales in hipotalamus. Dar nu se poate spune cu precizie ca se stie ceva, pentru ca materialul experimental nu e prea abundent. Se pare ca nimeni nu prea vrea sa-si sacrifice scafarlia pentru progresul stiintei.
Si multe altele.

Pentru cine vrea sa citeasca cazul in amanunte, linkul de mai jos este excelent:

http://www.infocirc.org/rollsto2.htm
#106869 (raspuns la: #106797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Calypso!-Despre Wolfi - de tatiku la: 19/02/2006 12:18:46
(la: Muzica)
Pe Mozart il simt un prieten apropiat. Ma simt extrem de fericit ca am nemijlocit contact cu cei ca el in fiecare zi; fac muzica de la 6 ani si nu cred ca a trecut vreodata mai mult de o saptamana de atunci fara sa studiez. Acum am 38 de ani si descopar realmente uluit ca muzica mai are enorm de multe necunoscute pentru mine. Nu ma refer la muzica moderna, nu la cea sofisticata, ci chiar la Mozart. Ii descopar mici rafinarii, mici glumitze, mari momente dramatice cand schimba toata constructia subit, intr-un acord, unde probabil profesorul lui de armonie a sarit in sus. Da, sari mereu cand asculti rezolvarile lui, cand ii urmaresti vocile dintr-un amalgam de sunete tesute aparent fara legaturi intre ele, chit ca esti muzician profesionist. Si asta ii da statutul de geniu...
Hm, e nedrept sa-l pui pe Wolfi cu Paganini sau Grieg. In topul meu cei doi nu figureaza decat la romantici de umplutura. Serios. Contributia lor la muzica nu a fost insemnata, dupa umila mea parere. Toata arta lui Grieg a fost sa caute emotiile ieftine. Si in Peer Gynt, si in faimosul concert dar si in dansurile norvegiene pentru pian. Iar Paganini si-a bazat compozitia pe calitatea lui numarul unu, adica "fast-fingers"...pe romaneste virtuozitate. Cam putin...Verdi si Ceaikovski merita un alt comentariu...
Depsre Mozart am invatat in scoala. Cred ca numai la conservator inveti cu adevarat despre opera si viata unui compozitor asa cum e ea. Toate celelalte surse tind sa exagereze sau sa romantizeze.
Alte detalii : Mozart si Salieri poate ca se stiau ( nu avem dovezi- in timp[ul ala in Viena era mii si mii de compozitori pentru ca muzica era distractia principala)dar Salieri nu a intuit geniul micului sau coleg, asa ca nu-l baga prea mult in seama. Requiemul a fost comanda ferma, cu contract in regula, semnat si bani inainte de un marchiz al carui nume nu-l mai stiu. Nimic anormal sau surprinzator, asa cum se sugera in piesa. Salieri nu a colaborat cu Mozart desi e sigur ca a vazut operele lui.
Mozart se stie ca nu a fost un om cu care sa lucrezi usor. Era complexat, la 1.50 metri, ciupit de varsat si care exploda oridecateori ceva nu era pe placul sau. Nu prea avea prieteni in afara de Sussmayer, elevul lui ( care, surpriza, a creat Requiemul lui...Mozart in proportie de 60 la suta).
Daca va mai intereseaza va mai spun.
Oricum, iata top 3, dupa umila mea parere:
1- Bach ( de departe taticul tuturor geniilor)
2- Mozart
3- Haendel
Homo Stultus - de doctors la: 05/03/2006 11:04:38
(la: Unde ne sunt valorile?!)
Nu ai o gandire tocmai rea,totusi nu stiu daca este mereu valabila.Un profesor din scoala generala ne spunea(asta era inainte de 1989)ca de multe ori "constiinta trece prin stomac".Avea intr-un fel dreptate,cred ca efortul de a-ti insusi niste cunostinte,un sistem de valori,trebuie rasplatit cu ceva,fie macar cu o lauda,la elevi cu o nota buna de pilda,macar cu o recunoastere a efortului depus.Nu stiu daca in societatea in care traim cel care obtine ceva prin munca cinstita obtine mai multe si mai usor decat cel care fura,de pilda.
constat de asemenea ca in zilele noastre tinerii renunta foarte usor a scoala sau nu-si mai dau interesul de a invata.Cum iti explici acest lucru?
#109675 (raspuns la: #109674) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Constiinta trece prin stomac... - de Homo Stultus la: 05/03/2006 11:29:20
(la: Unde ne sunt valorile?!)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Se poate. Dar daca ne limitam la asta nu suntem altceva decat niste brute care si-au facut din pantece un dumnezeu. Acest tip de discurs tipic comunismului este cel pe care incerc prin tot ceea ce fac sa-l resping. Pericolul cel mai mare pe care il identific intr-o atitudine de acest tip este dezumanizarea. Daca constiinta trece prin stomac atunci imi pot vinde linistit sufletul pentru un blid de linte. Nu am pretentia ca modul meu de gandire ar fi normativ, departe de mine aceasta intentie. Argumentele pe care le oferi sunt valabile daca suntem dispusi sa ramanem la margine de fiintare. Pana la urma o traire strict instinctuala este destul de comoda. Istoria omeneasca arata ca cei ce isi urmeaza crezul pana la capat sunt cei ce aduc progres cu adevarat. Valorile pe care le urmam ca sa primim laude se transforma cu tot continutul lor pozitiv in nonvalori. Spun asta pentru ca nu cred in fariseismul elevului "bun" care invata pentru nota. Daca nu te investesti cu adevarat si integral in ceea ce faci atunci mai bine sa renunti. Daca invat pentru a obtine o recunoastere efemera la sfarsit voi suferi pentru ca raman fara motivatie. Imi insusesc anumite valori pentru ca eu vad in ele posibilitatea de a ma descoperi pe mine insumi in relatia pe care o am in "de sine" dar si in deschiderea catre celalalt.
Renuntarea la scoala are cauze atat de numeroase si de complexe incat chiar incercarea de a le enunta rapeste prea mult timp. O sa ofer insa nishte factori: saracia, inconstienta parintilor, anumite elemente traditionale in cazul rromilor fetele nu termina decat foarte rar opt clase*, modul in care scoala romaneasca isi intelege misiunea etc.
#109678 (raspuns la: #109675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tragicomedia - de proletaru la: 07/03/2006 20:10:00
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
... am plecat! cheia e sub prag!

raspund acestui comentariu cu strangere de inima. nu elevii sunt de vina!
familia, vecinatatea, prietenii, media, au toate o influenta... dar modelele morale si "ghizii" care trebuie sa ii scoata la liman sunt dascalii.
eu nu le-as da profilor mai multi bani ca solutie la problema invatamantului actual... ar fi bani aruncati pe fereastra.
solutia e sa cresti prestigiul meseriei si sa pui filtre serioase la intrarea in sistem. multi veniti, putini chemati. sunt armate intregi de incapabili care bantuie sistemul. oameni care nu au nici in clin, nici in maneca cu a fi dascal. meseria de dascal, facuta asa cum ar trebui sa se faca, cu responsabilitate, cu curaj, cu intelepciune si dragoste. putinii care se dedica, putinii care sunt facuti sa fie mentori pentru altii, sunt atat de rari incat de cele mai multe ori pleava ii umbreste. priviti in jur si daca vi se pare ca ca vreunul din colegii de catedra ar merita onoarea de care s-a bucurat directoarea aceea la Scoala Centrala (sa iasa elevii si sa strige 3 zile ca te iubesc.... wow, asta da onoare)... inseamna ca ori sunteti groaznic de baftosi, ori faceti parte din marea masa de "cadavre didactice" care nici macar nu realizeaza cat de jos au ajuns. jos inseamna ce am citit pe aici (negociatul notei, harababura in clasa, lipsa de respect din partea elevilor, etc.) sper in prima varianta, aia cu bafta.
remarc un ton inchizitorial in unele comentarii anterioare, o atribuire exclusiv asupra copiilor a insuccesului, a problemelor. am avut din astia grala in liceu... oameni care nu aveau nimic de dat nici din suflet, nici din creier dar tremuram ca ramurelele la ora lor.
am avut insa si cativa dascali luminati. desi era un liceu pedagogic in care istoria, limba romana si muzica erau tartorii satului, profesorul de geografie si profesoara de chimie erau modelele noastre. nu pentru ca erau de gashca ci pentru ca au stiut sa ne de-a din dragostea si intelepciunea lor. acum 10 ani am fost la inmormantarea profesorului de geografie. erau pe putin 200 de fosti elevi cu toate ca acel domn a iesit la pensie in '88). mi-l amintesc si acum cum venea la ora cu teancul de National Geographic, Geo (sa ne amintim ca eram in plina era comunista).
pe cealalta parte profa de muzica care ducea elevele cu arcanul la cor nu contenea sa dedice ode de preainaltare conducatorului iubit si partidului. nici intr-un caz nici in celalalt, nimeni nu ii obliga si nici nu le interzicea. cu profa de muzica am eu un junghi care nu ma lasa... am mai scris despre asta.
m-am intrebat la multa vreme dupa terminarea scolii ce determina o atare stare de fapt? am scormonit mult si in final m-am pus pe studiat.
in '97 imi faceam lucrarea de diploma in sociologie educationala si studiam reproducerea modelelor de socializare la invatatori si educatori. pentru asta a trebuit sa fac o cercetare prospectiva, sa vad ce caracteristici are populatia pe care cercetez (populatie in sociologie are alta conotatie decat in limbajul uzual).
m-am ingrozit....s-au ingrozit si profii mei, s-a ingrozit si inspectoratul de la acea vreme: 83% din absolventii de liceu pedagogic (in perioada 1976-1994) din judetul in care locuiesc... nu spun care.... erau copii de tzarani si muncitori.
bravo lor, nu am nici o patima cu clasele respective, ba dimpotriva... nu intru in detalii desi stiu ca voi fi acuzat de discriminare. nu e asa. a cerceta nu contine nimic patimash sau discriminator....
DAR... modelele cu care ei au fost socializati incluzand valori, credinte, cutume, obiceiuri, traditii, idei religioase, asteptari, proiectii ale succesului sau esecului, strategii de relationare..... erau specifice claselor inferioare (in sensul unei ordonari dupa nivel de educatie, pozitie sociala, etc.). inferior si superior nu au conotatie estetica si nici discriminatorie.
am demonstrat cu instrumente stiintifice cum acesti oameni reproduc mai degrraba modele cu care au fost socializati decat principiile, valorile, modelele prescrise de idealul educational. trist! sa nu uitam ca scoala e principala instanta de socializare.
cu toate astea, printre invatatori sunt oameni adevarati, dedicati...
imi amintesc ca inspectoarea generala cu care discutam rezultatele cercetarii spunea ceva de genul: "e ca si cum noi am fi si condamnatii si plutonul de executie!" . mi-a ramas in cap acest paradox.
din nefericire, peste ceva ani, copilul meu va trebui sa mearga la scoala si nimeni nu are inca o strategie sau o viziune sanatoasa cum ar putea scoate sistemul din rahat.
Pentru Munteanu Rodica - de zaraza sc la: 07/03/2006 20:10:00
(la: Unde ne sunt valorile?!)
Chiar zilele trecute am auzit la radio o explicatie pentru starea invataminutului, de la o persoana in cunostinta de cauza, radio actualitati. Din cauza faptului ca Romania avea si are elevi eminenti invatamintul s-a orientat catre segmentul acesta de elevi, iar restul a fos t lasat de izbeliste. Si iar ajungem la adevarul ca "toate au legatura cu toate". Mai este cineva care nu e convins ca daca eu misc o frunza, pe cealalta parte a globului se simte? Credeti-ma ca asa trebuie sa judecam. Toti elevii sufera acum. Si profesorii. Si societatea. Si celelalte tari cind se confrunta cu valuri de emigranti. Ori fi si buni printre ei, dar ce-i prea mult strica.
Pai astea sint olimpiade sau mijloc de stres? O fi fiica-mea buna la invatatura, dar o trimit profesorii (in cls.5-8 si obligata) si apoi constata ea cit e de proasta! Cangurul macar iti pune o carte in mina si se uita acasa si poate mai invata...

cere si ti se va da
#110046 (raspuns la: #109672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Viorel 1963 - de zaraza sc la: 07/03/2006 20:10:00
(la: Unde ne sunt valorile?!)
Nu numai fanii...au stire despre Enescu, dar mi s-a intimplat sa vorbesc cu o studenta care sustinea ca nu a auzit despre Stefan Augustin Doinas. Si nu facuse pauza dupa liceu si in liceu a invatat foarte bine la literatura.
Mi-ar fi placut sa lucrez in invatamint, dar n-am ajuns din mai multe motive. In cazul nostru unul e relevant. Nu te judeca dupa capacitatea de a educa. Te judeca dupa criterii sterile, sa ai memorie buna si rabdare sa suporti prostii aflati la conducere, in inspectorate.
Cind o sa conteze dragostea de meserie, atunci va fi invatamint de calitate.
Stiti cum verifica occidentul calitatea invatamintului? Cu testul Pisa. Se dau teste elevilor si de exemplu li se pune la dispozitie formula si trebuie sa o aplice-sa judece-nu sa memoreze lectii intregi. Cit de repede va fi aplicat si la noi.

cere si ti se va da
#110068 (raspuns la: #109948) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cruditati - de proletaru la: 09/03/2006 14:43:35
(la: Realitate romneasca: pensionarii din ratb)
... am plecat! cheia e sub prag!

eu vad doua situatii posibile, ambele avand in substrat o evaluare a puterii celuilalt. prima e din perspectiva agresiunii.
agresivitatea in spatiul public nu are doar forma aceea clasica in care se fluiera dupa femei frumoase, se injura, se strica cosurilor de gunoi sau se deseneaza peretii. unii au inventat forme mai "subtile" de agresivitate. e cazul moshului care s-a luat de fata cu guma de mestecat. in cazul asta e posibil ca si victima sa fi declansat repriza de furie. un joc neintrerupt intre victima si agresor. victima e de cele mai multe ori o femeie, un copil, un adolescent, agresorul mascul, plin de el, ironic. am vazut insa si indivizi prost dotati (slabanogi, trasi la fata, scunzi) care isi cauta victime. mai grav e cand vezi femei, e drept, de proasta calitate, care atunci cand sunt in grup, incearca forme de agresivitate. nu comentez asupra motivelor ce le determina.
eu pun pariu ca daca in fata moshului un zdrahon chel de 1.90, eventual cu un tatuaj scarbos pe bratz... tacea moshul pana la capat de linie si sigur uita ca i se face rau de la mestecatul altora.... ca doar nu-l strangeau dintii-n gura. din pacate e plin de astfel de ocazii in care unii sunt victime iar altii agresori. se intampla sub nasul nostru in autobuz, pe strada, la coada la posta, la munca, in scoli (aici lupta pentru putere si recunoastere e acerba la elevi), chiar si aici, pe acest site.
agresivitatea e un exercitiu. inca de mici invatam sa dezvoltam “unelte” si strategii de contracarare a agresivitatii altora. datorita si nivelului scazut de civilizatie urbana in care ne zvarcolim (exista cu certitudine si alte cauze), agresivitatea are putine shanse sa se estompeze.

a doua situatie posibila e legata de sanctiunarea comportamentelor nepermise. e posibil ca respectiva fata sa fi mestecat guma plescaind cu sonorul la maxim. nici eu nu suport asa ceva. intra la capitolul badaranii. e doar o presupunere. oricum, decizia de a sanctiona un asemenea comportament presupune ca si in situatia precedenta o evaluare a celuilalt. indiferent ce ar fi facut celalalt, moshul nu se lua de cineva mult mai impunator decat daca i-a disparut instinctul de conservare.
proletaru :pai hai sa scoatem sistemul din rahat - de Yuki la: 14/03/2006 21:30:57
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Tu spui sa nu dam mai multi bani profesorilor, dar ti se pare ca sunt foarte putini profesori " profesori", care sa-si faca meseria cum trebuie, cu dragoste, cu stiinta, cu pasiune. Dar de ce ar face-o, te intreb eu?? Poti trai dintr-un salariu de 5 mil jumate?, poti sa te 'dedici' elevului cand tu u ai ce manaca?
Poti sa fi foarte bine pregatit sa faci lucruri interesante cu elevii, nu doar manualaul, cand un abonament la Brititish council sau la insitutul francezs costa 500.000? Poate ca sunt si profesori dedicati, care vor sa practice meseria asta, dar nu sunt motivati sa o faca, prefera ca dupa facultate sa faca altceva decat sa vina in invatamant, sa-si manace nervii cu 25-30 copii intr-o clasa.
interesant cercetarea ta si ceea ce ai obesrvat s-ar putea sa fie foarte adevarat, dar pana la urma demonstreaza si faptul ca, de cele mai multe ori, copiii sunt influentati mai mult decat de mediul din care provin, de anturaj , decat de scoala, de dascali, de educatia pe care o promesc in scoala. In cine crede mai mult copilul: in ce-i spune mama ca e bine, sau in ce ii spune profesorul ( asta pana la varsta la care invata sa discerna singur).
Deci, in concluzie, ca sa scoatem sistemul din... eu zic sa educam si parintii, nu doar copiii, acele contracte dintre parinte si scoala care au aparut prin cateva licee sunt o idee foarte buna care ar trebui aplicata in toate scolile si liceele.
#111548 (raspuns la: #110045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
valorile.....mai existasau sunt ascunse in noi???? - de izalyce la: 16/03/2006 13:15:55
(la: Unde ne sunt valorile?!)
E perfect adevarat nu mai vezi nici un sistem de valori la oameni in zilele de azi.
Te uiti la televizor si te ingrozesti, te uiti la tineri si nu-i...dar nici profesori nu mai trateaza la scola un subiect ca asta....multi au copii sau frat care mai fac scoala, ...a intrebat cineva ce se face la ora de DIRIGENTIE azi? Poate ca la acea ora cu un nume atit de banal sau invatat multe lucruri importante pt. viata, dar azi "ora de dirigintie" e un mod de a cistiga bani de la stat si de a face alte lucuri pt. care nu ai timp in cancelarie din cauza cafelei...sau ...cine stie....problema e ca nici profesori nu mai sunt cei care erau alta dat asa cum nici elevi nu mai sunt aceeasi. Si ca sa nu zicem ca pe parinti i-am absolvit de orice vina si ei sunt intr-o graba si fuga dupa bani ca nu mai au timp sa explice odraslelor lor ce e bun si ce nu , ce e valoros in viata si ce nu........asa ca fara cei 7 ani de acasa si fara ajutor ...cu atata ignoranta in jur ce valori sa mai gasim????
Egoismul e la mare inaltime toti se gindesc bine ca il am eu si ce imi pasa daca el nu il are? Problema e ca si tu ai un gol daca nu ai curajul si puterea sa inveti si pe altul ce se pretuieste in viata......
despre ce se discuta? ???? - de izalyce la: 18/03/2006 18:08:48
(la: Unde ne sunt valorile?!)
Am citit cu uimire mesajele de mai jos si am ramas uimita cind inloc de soluti si idei am vazut CEARTA.... "care? si cum?" isi creste sau isi va creste copilul mai bine.....sa nu uitam ca nu discutam despre asta ci despre VALORI si cum ii invatam pe copii nostri sau pe viitori copi "ce e valoarea?" .......si eu ma plictiseam la scoala si inca ma mai plictisesc pe bancile facultati cind vad profesorii ce se grabesc sa isi spuna lectia si sa plece acasa.....toti vor ore suplimentare sa cistige bani....k ...asa sa faca....dar nu pe bani din impozitele noastre ....
Scoala e tratata cu indiferenta atat de profesori cit si de elevi...si cum sa nu fie asa cind profesorul e monoton sau vine si iti zice plictisit ..."conspectati voi ca eu citesc ziarul, la lucrare va dau din ceea ce reusec eu sa predau..."...sau ..."scoala nu e obligatorie cine vrea invata cine nu ...asta este"....cum sa nu pleci de la ore si sa nu iti faci o educatie singur prin jurul liceului??? ...si cu cine alti decat colegi tai care sunt la fel ca tine cu mintea aihui......si asa cum este stiut tot ce e interzis e musai sa faci si tu....asa ca sa fi si tu deosebit prin ceva in fata colegilor tai....
Imi aduc aminte cu placere de scumpa mea invatatoare care in clasa a-II-a la ora de citire m-a pus sa citesc lectia si nu stiam .....am fost scoasa pe hol impreuna cu cei din alte clasesi colegi de-ai mei, care nu stiau sa citeasca si am stat o pauza cu cartea in mana ca sa citesc lectia in vazul tuturor ...o rusine mai mare nu putea fi decit sa te rada scoala ca nu ai fost pregatit pentru ore in acea zi...un lucru am invatat atunci in clasa a-II-a ca la scoala nu se merge cu lectia nestiuta- e rusinos.... azi profesori se multumesc sa puna note mici si f.mici si adio restu....
...nu mai vezi un prof. preocupat de soarta elevilor.....

ce putem face ca sa stimulam copii sa incline spre valori?
.....sa nu interzicem ce nu e bun pentru ei ci sa explicam de ce nu e bine si sa il lasam sa aleaga singuri.......sa stie ca au sprijinul nostru in tot ceea ce vor alege.....
...sa incercam sa fim oameni cu valori in fata lor.....ca sa putem pretinde valoari de la ei....
......sa fim oameni cu valoari atit acasa cit si in societate....sa respectam daca vrem respect, sa iubim daca vrem iubiti, sa iertam daca vrem iertati, sa citim daca vrem sa stim, sa apreciem ce e bun daca vrem apreciati,....
...acuma multi stiu cum e sa ai copii ...sunt greu de crescut ca ei sunt singuri care vin fara instructiuni de folosire si crestere(glumesc!)......
asa cum parinti nu se aleg ,nici copii nu n-i alegem noi...insa e bine sa nestraduim sa ii invatam sa fie "oameni" inainte de orice ......
Mircea 49 - de zaraza sc la: 21/03/2006 19:57:02
(la: Unde ne sunt valorile?!)
Discutia a pornit de la fapte. Termina unii elevi scoala si sint o catastrofa. Ma feresc sa spun ca sint majoritatea, dar cine a intilnit exemple stie care e realitatea. As vrea sa-mi spuneti ca aveti copii mai mari de cls a patra in Romania si va mentineti afirmatia. Eu vreau ca fiica mea sa aiba cultura generala-unii nu o considera necesara...Vreau ca ea sa aiba cu cine discuta lucruri interesante...nu despre moda, sex, filme comerciale, chiar muzica, o fi muzica importanta, dar nu te formezi ca om ascultind ce iti place. Noi, parintii ei, incercam sa fim un exemplu...dar nu sintem naivi sa credem ca reusim...pot fi altii mai buni ca exemplu decit noi, cei care au realizat in viata mai mult, de care se vorbeste...Dar elevii trebuie indreptati spre adevaratele valori, nu din categoria Guta, Harry Potter sau baroni locali. Cine promoveaza adevaratele valori? Ici, colo cite o emisiune la tv, pe care o pierzi usor in noianul de filme, documentare...
Fiica mea vrea sa mearga la spectacole de teatru, sper ca se vor organiza sa mearga cu clasa, in orasul mai mare din apropiere. Sa mergem cu ea nu e o solutie pentru ca va discuta cu noi spectacolul...DACA...dar fatza de colegi asta va pune o distanta...Altadata si in alta parte nu era si nu este asa. Sint prea putine activitati extrascolare, profesorii se rezuma la predarea materiei-multi dintre ei...Parerea mea este ca ne indreptam incet spre cultura de tip american, unde admiram casele vedetelor. O singura data am vazut o biblioteca in ele, in rest nici macar o carte. Am citit despre librarii mari de acolo unde gasesti numai "literatura" despre cum se slabeste rapid, cum sa cistigi mai mult...Cultura europeana inseamna altceva si nu trebuie sa uitam ca trebuie sa le oferim copiilor sansa sa cunoasca lumea in complexitatea ei si ei sa aleaga in cunostinta de cauza.
Nu stiu de unde sint persoanele cu care conversez, fiindca chiar daca m-am uitat la datele personale nu ma intereseaza de unde sint ci sa invat de la altii...Este perfect posibil ca cei ce au luat oarecare distanta sa vada mai bine decit cei care sint in mijlocul evenimentelor. Ma intereseaza pe de alta parte si cum e dincolo pentru ca acolo materia de predat in scoala e mai aerisita si au mai putine ore, mai multe activitati extrascolare. Daca as fi fost plecata in afara m-ar fi interesat ce e in tara pentru ca asa sint eu...Nu stiu daca as fi putut avea o parere, daca m-as fi bagat in discutii pentru ca de felul meu gindesc de doua ori inainte sa actionez...de obicei...:)
Daca stam pina se alege praful va fi un pic mai greu sa redresam situatia...Oricum, parerea d-stra o respect deoarece pentru a auzi cit mai multe pareri ma aflu aici. As vrea sa fiu asa de linistita ca dumneavoastra si imi pare rau ca nu pot.

cere si ti se va da
#112574 (raspuns la: #112489) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...