comentarii

elevul asculta povata invatatorului


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mda sa vedem ce ascultam:) - de violet rain la: 10/08/2004 22:50:51
(la: Muzica)
Sqeezer-Without You,e o melodie cam trista care ma face sa sufar,prietenul meu ma intreba de ce o mai ascult daca ma face sa plang,pt ca nu stiu trezeste totul in mine.v.rain
Multe regrete - de OmuletulGoma la: 12/08/2004 08:59:18
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Daniel intreaba:
Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?
Numiti doua lucruri din vremurile de dinainte de '89 pe care le aveati atunci, iar acum nu le mai aveti (din cauza binecunoscutelor schimbari) si le regretati...


Eu n-am sa ma limitez la doua, am sa le insirui pe toate cate imi trec prin cap, pentru ca vad ca exista oameni care le-au uitat.

Cel mai tare dintre toate regret bataia data de securisti. In ziua de azi nu mai stie lumea sa bata cum trebuie, dom'le. Nici sa te bata cu creionu' peste ...., nici sa te scuipe in gura, nici sa te calce pe c.... cum tre'be, dom'le. P'atunci, daca intrai, stiai sigur c'ai belit-o. Azi s-a pierdut toate invataturile alea bune.
Pai cine mai stie cum sa te faca sa-ti mananci propriile mizerii?! Ca atunci cand iti zice ca n-o mai vezi pa ma-ta daca nu faci cum zice ei?!

Dupa aceea vine intunericul. Ah ce dor imi e de iernile fara caldura, fara apa, fara gaze si cel mai important, fara lumina. De acei ani luminosi in care ne incalzeam si ne vedeam la lumanare. Daca erai mai shmecher aveai lampa cu carbid, sau aia parvenitii mai folosea si baterie de masina, dom'le.

Mi-e tare dor d'un tacam de peste. Alea de gaina era pentru boierii care avea timp sa stea la coada. Da' alea de peste dom'le, alea era ceva nemaipomenit. Capu', coada si osu' da pa spinare.

Mi-e dor de-un leshin la coada la oo din piata Chiliei. Cand se inghesuia lumea si se calca in piciore. Cand simteai in cerul gurii nadusheala a 500 de oameni. Ce romantic erea, cat de apropiati eream.

Mi-e dor sa-mi mai pun paltonu' innainte de culcare. Dimineata eram gata sa ies pe usa in 30 de secunde. Da' tot intarziam la scoala ca nu venea troleu'.

Mi-e dor sa mai merg pe scara troleului, iarna, prin baltoace si noroaie, sa ma mai tin de-o bara cu doua dej'te. Ah, ce vremuri, cata aventura. Asa invatai sa iubesti viata, dom'le!

Mi-e dor de telejurnal si de Bachul pe care incepea. Si de "Viata Satului" si de "Economia Socialista" si de educatia pe care o primeam prin televizor in alea doo ore de aveam curent. Nepretuite momente.

Mi-e dor sa mai fiu turnat de vr'un prieten, sau de-o ruda ca am spus bancu cu cizmaru. Azi nu mai intreseaza pe nimeni. Atunci toti statea cu urechile ciulite. Nu te mai asculta lumea dom'le, s-a facut toti capitalisti, n-are timp.

Mi-e dor sa mai aud vorbe dulci, ca "tradator de patrie", "inamic al popolului", sa-mi zica ca "mi-am vandut tara". Copil fiind, sa mai aud un tovaras cu doua clase cum ii spune mamei: "Nu-ti mai ajunge p... romanesca, curvo, vrei sa te f... si americanii aia trogloditi. Las' ca-ti dau eu p..., sa-ti ajunga!" Cata duiosie, ah, cata nostalgie.

Mi-e dor de SHOP. Ce frumos ne uitam noi la produsele capitalismului decazut. Ne uitam la vitrine si ne curgeau balele, da' nu prea mult, ca venea to'arshu militian si ne lua la intrebari.

Mi-e dor de muzica acelor ani, de "Multumim din inima partidului", si de "Oda conducatorului suprem", si de "Am cravata mea".

Mi-e dor sa mai vina la mine, pe neasteptate, cineva, sa-mi stranga mana si sa-mi zica: "Felicitari, de azi esti utecist" Huh?

Mi-e dor de cele 14 ore de amenintari si palme si injuraturi care m-a costat refuzarea unui mic carnetel rosu-cafeniu. "SCRIE!"

Mi-e dor de frica, de scarba, de rusinea acelori ani. Mi-e tare dor.
I am only one, but I AM one!
Let it be. - de Little Eagle la: 15/08/2004 02:14:24
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Dear bro,

Am trait mereu clipa si o fac mereu zi de zi.
Sa nu vorbim acum de mormoni....indienii NU au de-a face cu ei DELOC.O inventie a lui Jim Smith....!

Uneori scriu destule,uneori injur si sunt rau si agramat...de multe ori UIT ce am scris,de multe ori UIT ce-mi spune sotia...imi pare rau de asta...e VINA MEA pt. ca drugs au distrus atata in creierii mei...nu imi dau seama nici azi ca real POT avea o meserie.si pot face bani si avea atatia cunoscuti si prieteni ori ca POT scrie o fraza ca acum ce poate makes sense?

Nu stiu nimic!Imi zic si eu opinia dar Nu ma iau de nimeni unless provoked.De obicei sunt pasnic.
Vezi frate?Inca invat....mereu.Cand scriu ,uneori sunt ori obosit dupa f. multe ore de munca,ori nu ma exprim corect in idei si opinii...e greu dar cred ca si voi aveti astfel de probleme uneori...si nu stati sa va recititi mesajul ori sa-l compuneti.Eu personal NU imi place sa-mi revad ce am scris...unii actori de film nu vor sa-si vada filmele in care au jucat.

Despre cati indieni au murit in genocid...am pus la un loc si pe cei din america de sud+Usa.In USa numai au fost ucisi peste 20 milioane!
Nu se dau...cifrele corecte pt. ca...guvernul american se simte cu...chip on the shoulder sau...musca pe caciula...!STIU ca au luat acest pamant prin forta si agresiune,si minciuna!

Cand am scris odata mai demult am spus cum si cati au fost omorati...de la Columbus incoace si inca inainte de el!Un om f.rau!

Cat priveste"mutenia" nu ai inteles cuvintele mele ori eu m-am exprimat gresit.

Am vrut sa spun ca indienii apreciaza fapta si nu vorbele!Silence speaks to the heart of the one who is receptive to the voice.
DCE CE eu VORBESC MULT?Pt. ca ei au nevoie de o voce sa spuna lumii cat se poate mai multe despre ei.....si sunt vocea lor,ei vorbesc prin mine,my friend and brother.

Crezi ca as fi ofensat vreodata de oricine ce ma pune la zid si ma critica?Nu!
Are sens? NU!I love you like my brother,si te ascult ,te aud,te inteleg,inteleg pe multi din cafenea,dar putini pe mine,insa cu vremea,ma vor cunoaste.
Moartea...e o treapta doar spre alta viata....stiu...multi NU sunt de acord si nu cred in reincarnare,fiecare CREDE ce vrea...NICIODATA NU am facut din subiectele si textele mele o filosofie de urmat,NU doresc NIMANUI raul sau sa fiu uracios si invidios,sa va ajute Dumnezeu sa fiti ce vreti voi,faimosi sau milionari (in $),sa fiti si sa deveniti ce vreti din vise sau realitate,tot va iubesc!!!!Pt. mine...NU conteaza banii ci omul si daca iar injur pe cineva acum...imi cer iertare.

Muresh,ma cunosti,e greu sa ma explic.Uneori omul (mai ales artistii,muzicieni scriitori etc)au alt ego decat un om sa zic obisnuit.
Pt. ca noi plutim intr-o lume diferita si greu de inteles de oricine care VREA sa fie ca noi,sa aiba faima,sa fie la party-uri cu mari starui la care tu sau m ulti altii din cafenea raman doar cu ...visele!!!!Si atunci ce se intampla cand ma apuc eu sa scriu pe cine am cunoscut,vazut,vorbit,primit castane la cap?

Ajung sa fiu a crazy guy.Oare chiar are sens sa fiu considerat asa?
Domne (NU e vorba de tine ),daca VRETI sa Nu mai fac parte din cafenea,scrie-ti once &for all!!!!Nu ma voi supara pe nimeni!
Sincer vorbesc.

Dar de cate ori imi deschid gura la acest forum...parca vreau mereu sa plec!
Am ajuns sa-mi fie teama sa mai scriu opinia mea!
De aia mereu am zis ca plec si am revenit,si ce voi face maine?NU stiu dar daca continua asa,m-ati pierdut ca client!!!!!

Si in acea zi ma voi deconecta.
Din nou ajung...la mine...si NU e vina mea...mai ganditi bine.

LOVE&PEACE,
Ozzy


"it does not require many words to speak the truth."

Chief Joseph(Nez Perce/Iroquois tribe=north NY state.)







































































#19811 (raspuns la: #19807) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Incasii si telenovelele... - de mya la: 19/08/2004 14:11:49
(la: De ce scriu ziarele doar tampenii)
Buna,

Pe oameni ii pasioneaza senzationalul asa ca vor cumpara mereu reviste de scandal, ziare de duzina...ca sa mai iasa din cotidianul lor cel gri, banal si anost. D-aia absorb pe nerasuflate si emisiunile de genul..."Vip", "Viata vedetelor" si altele...stiti ca sa-si mai scalde privirea observand viata altora ca de a lor sunt satui pana in gat. Norocul fotografilor de scandal ca exista "gloata" care cere revistele ca altfel ar muri de foame toti (inclusiv trusturile de presa respective).

Aici lucreaza legea cererii si a ofertei. Ia sa nu mai cumpere nimeni reviste de handicapati...sa vezi cum se reorienteaza si trusturile. Dar traim in epoca de piatra inca, nu vezi ca oamenii se ghideaza mai mult dupa instinctele grosiere (sex, circ si mancare in gura cat mai multa...un fel de substitute ale fericirii).

Nu am pretentia acum sa citeasca toti "Dilema Veche" zi si noapte...aia care vor, o fac si nu au boala televizorului, prefera sa puna mana pe o carte (a propos, nu ti-a raspuns nimeni la subiectul despre carti - tipic!). Iluminarea maselor se face in secole lumina...asa ca o sa mai dureze.

Eu personal ma uitam la televizor relativ putin cand eram in tara. Ma calasem mai mult pe CNN, Discovery, Animal Planet, TV 5, Pro 7 si History Channel. Imi mai aruncam cate un ochi si la Fashion TV (ca fetele, deh...). Cum dadeam la romani cum ma apuca durerea de cap. Ma distra Dinescu, Stelian Tanase ma facea atenta si Iosif Sava (regretatul) ma atragea in mod deosebit, din cauza invitatilor. Varstele pelicului era alta interesanta iar Memorialul Durerii era de neratat (da-l dadeau tarziu in noapte, comunistii nenorociti!). Era nasol ca trebuia sa ma duc la birou a doua zi. Ce era insa interesant era faptul ca multi dintre fostii mei colegi urmareau emisiunea si puteam sa comentam cu orele/zilele (ce vremuri...eheiii!).

Acum...de cand umplu prin lume am ajuns sa ma uit din ce in ce mai putin la televizor. Prefer sa ascult posturile de radio (si imi aleg ce vreau, pe gustul meu...paleta e extrem de variata). Ideea de baza e ca invati limba noua (a tarii respective) mult mai repede daca o auzi mereu in creier...asa...televizorul iti distrage atentia, te ia valul cum s-ar zice).

Daca vreau sa vad ceva anume la tv - vad pana la urma fiindca sunt sute de posturi, gasesc ceva daca imi pun mintea. Continui...culmea sa urmaresc documentare mai mult (istorice, despre animale si de calatorie). Dar de regula prefer sa-mi umplu timpul iesind in natura, e mult mai relaxant. Daca e sa aleg intre cele doua natura castiga de fiecare data.

Televizorul/radioul/calculatorul ajung pana la urma sa fie ca niste gauri negre...iti pierzi orele/zilele/viata cu ele fara sens. Tre' sa stii cand sa te opresti ca sa nu ajunga dependente. Astea fiind zise...te las si ma scol de la computer, pauza a luat sfarsit. La munca tovarasi!

Bafta si sper ca ti-am fost de folos macar asa...ca idee. Sunt gusturi si gusturi. Una care se uita cu placere la telenevele s-ar plictisi sa caste ochii la ... "Viata incasilor" de exemplu, clar!

;-)




It`s very true! - de Radu Herjeu la: 21/08/2004 16:26:27
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
1) depinde de zodiac. Cel chinezesc sau cel afganistanez? ce fac daca sunt plop intr-unul si maimuta intr-altul si trebuie sa ma cuplez cu o vaca dintr-unul si cu o cratita dintr-al doilea? Sau invers?
2) cel mai mult trebuie sa le placa sa bea, sa se drogheze, sa se holbeze toata ziua la televizor si sa faca sex in magazinele de lux (ups, sexul vine mai tarziu!)
3) Sa fie romantic si cu simtul umorului in acelasi timp, sau separat? Adica poate sa se ironizeze cand e romantic sau in timpul liber, la hobby-urile de mai sus? Si, daca are simtul umorului, n-ar trebui sa se simta penibil ca citeste zodiacul?
4) Dupa ce manual trebuie sa iubeasca sexul? Cel indian, cel portorican, cel american? Si, daca tot il iubeste, ar trebui sa-l si respecte, sa aiba grija de el, sa-l cunoasca si sa fie responsabil pentru el. Ca eu asa am invatat ca e iubirea! Sa-i aduca flori si sa stea sa-l asculte cand acesta (sexul, adica) are necazuri! Sa-l inteleaga si sa alerge la doua noaptea, daca acesta il cheama!
5) Daca are si caracter si e si responsabil, lucrurile s-au aranjat! Nu stiu cand mai are timp sau ce ne facem daca are caracter dar nu-i place sexul, sau nu e inscris la acelasi curs de goblenuri? Sau e caine de pamant si trebuia sa fie cocos de apa limpede? Si daca e atat de responsabil incat nu vrea sa-si uneasca viata cu cineva care respecta aceste reguli?
#20070 (raspuns la: #20025) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lazare,Lazare - de Dinu Lazar la: 25/08/2004 20:25:24
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Domnu` Jay, nu ma pricep la psihanaliza sau la boli psihice, dar in mod sigur o vizita la psihiatru v-ar ajuta mult si ne-ar mai scuti sa dam scroll ca sa sarim peste productiile matale aflate la o prima analiza sub orice limita a oricarei incurcaturi neuronale.
Nu citeste nimeni dejectiile matale si poate ne mai lasi, e pacat de mediul de aici de la cafenea si de mirosul de cafea si de momentele cind chiar am putea invata ceva unul de la altul.
Am un amic, acum editor la o revista de IT, care mi-a spus cindva ca nu e bine sa te pui cu nebunii pe liste, ca ei au mintea mereu proaspata, fiind vidata si curatata de natura in mod optim. Dar eu fac gresala sa incerc sa va spun ca ar trebui sa mergeti sa vedeti ce nu e bine cu Dvs.
Nu pricepi domnu` Jay ca acilea e cafenea, ca incercam sa ne aciuim cind putem ca sa bem o cafea si sa mai schimbam o vorba, nu sa ne balacarim si sa ascultam bilbiielile unuia care mai face economie sa mearga la doctor si se mai scapa pe aici cu o suita de fraze scapate din intunecimi pe care nu le pricep, ca nu sunt doctor, domnu`.
Dar poate sunt doctori pe aici si pot ei sa spuna gratis si patriotic exact ce aveti ca sa rezolvati problema cu pastile si fara sa ne omoriti in continuare cu frazele astea pe care daca le-ati citi cu atentie peste o saptamina mare rusine si dureri de cap v-ar produce, daca ati avea cit de cit glagorie, caci cu discernamintul e clar.
Pe bune, mai mergeti si cintati la alte mese, ati convins aici total si definitiv si pe vecie, aici deranjati cam mult ambientul care era grozav pina sa apareti, care este.
Ce blestem pe capul nostru... nu e posibil in spatiul romanesc virtual sa discutam civilizat sau sa incercam sa invatam unul de la altul, sa schimbam o idee, ca apare cite unu cu cearceafu` dupa el si varsa cafeaua si strica giulumeaua.
Tragic...ce blestem adica...
Asta e ca in bancul cu chirurgu`...

Deja celebrul doctor Jay intra in operatie.
In sala, el, anestezistul si asistenta .
O intreaba pe asistenta :

- Mai Geta, asta a dat ceva ?
- A dat o p**a, dom ' doctor !
- Pai sa o impartim la trei !
identitatea ? - de desdemona la: 26/08/2004 16:14:18
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
Eu cred ca identitatea unui om trebuie sa transcenda apartenenta la o tara. Perceptia noastra umana e in general limitata (de experienta traita si de capacitatea de intelegere) la o familie, un colectiv, o regiune, o natiune sau o rasa. Fiind scosi din 'multimea' cu care ne-am obisnuit devenim constienti de un 'mai mare' care exista si in acelasi timp simtim ca ne pierdem identitatea anterioara. Crestem din vechea 'carapace' spre alta mai mare. Devenim un pic mai universali. Dar aceasta crestere se face cu suferinta pentru ego-ul nostru si conditionarile ce le avem. Si trebuie sa dorim sa crestem si sa asimilam. Oamenii reactioneaza diferit, unii schimba 'carapacea' de 'roman' pe cea de 'canadian' sau 'danez' sau 'francez', negand orice merit al culturii si societatii lor anterioare. Altii refuza sa se amestece si sa asimileze noutatile - nostalgici a ceea ce-au pierdut - ar vrea sa pastreze vechea 'carapace' dar ea nu mai corespunde nici la ce sunt ei si nici la mediu. Cei mai norocosi sunt cei ce au curaj si energie sa 'ia taurul de coarne' si sa creasca in constiinta, participand la noua viata, invatand si in acelasi timp recunoscand atat partile bune cat si cele slabe alt ambelor medii. Cand ajungi sa te simti la fel de mult acasa in noul mediu si in cel vechi, poti spune c-ai castigat 'meciul'. Pentru ca de fapt cu totii suntem cetateni ai lumii intregi, pur si simplu oameni. Si cei ce au trait in mai multe medii sunt -ceva mai mult decat altii- 'ei insisi'.
Cand ai senzatia lipsei de identitate, trebuie sa cauti sa intelegi mai bine cine esti tu insuti, ca entitate sub soare. Identitatea e un lucru profund, mai profund decat nationalitatea, religia sau rasa.
O solutie (pentru mine) este natura. Ma duc intr-un loc unde ea ma inconjoara. Privesc pamantul, cerul, copacii, apa, ascult vantul. Pamantul este unul singur, el nu cunoaste granite. Padurea creste la fel, vantul sufla la fel, ploaia cade la fel! Chiar si oceanul, care desparte insule si continente, nu e el oare cel care le uneste ? Stai pe malul marii, asculti valurile. Aceeasi apa care iti incanta urechile spala alte si alte maluri unde zeci si sute de mii de oameni traiesc, pescuiesc, navigheaza. Oceanul ne uneste.
Alta solutie este istoria. Migratii au fost si inainte. De exemplu, celtii in Europa. Oare nu au trecut ei si prin Romania inainte de-a se stabili 'la capatul pamantului' in Bretagne sau in Marea Britanie ? Unii din ei oare nu au ramas si pe drumul parcurs ? Si stramosii lui Badea Vasile vecinul de care mi-i dor oare nu-s verisori cu stramosii lui Mr Fougasse vecinul de acuma al meu pe care abia de-l salut? De atata timp s-au amestecat natiile pe-aici prin Europa ca nu mai stii cine cu cine e var de-al 17-lea !
Convingerea mea ferma e ca noi trebuie sa ne deschidem ochii inima si mintea si sa crestem in perceptie si intelegere, pana cand viziunea noastra va include lumea intreaga. Timpul granitelor a trecut, e vremea integrarii. Trebuie sa comunicam, sa invatam unii de la altii, sa stim sa respectam si sa impartim ceea ce avem in comun.
No, c-am zis-o !

Desdemonovici
Garcia Márquez's Farewell to His Friends - de Florin si atat la: 30/08/2004 23:05:50
(la: Avem timp)
Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decit o papusa de zdreanta si mi-ar oferi în dar o farimitura de viata, probabil ca n-as spune tot ce gândesc, dar ca sigur as cintari ce as spune.

As aprecia lucrurilor nu pentru cam cit ar valora cit mai degraba pentru ceea ce reprezinta.

As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult. Stiu ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge în timp ce altii se misca fara tinta; m-as trezi în timp ce ceilalti ar dormi.

As asculta cind altii ar vorbi, si cit m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata!

Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farima de viata, m-as imbraca simplu, m-as arunca la orizontal ca soarele sa-mi mingie cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul.

Dumnezeul Meu, daca eu as avea inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta ca soarele sa o topeasca. Cu un vis de-al lui Van Gogh as picta in stele un poem de Benedetti si o serenada de Serrat ar fi serenada mea ofera Lunii.

Cu lacrimile mele as uda mai degraba trandafirii, sa simt durerea spinilor si sarutul (?!) petalelor.

N-as lasa nici o zii sa treaca fara a spune celor dragi ca ii iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire.

Barbatilor le-as dovedi cit de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrinesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as darui o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as învata ca moartea nu vine o data cu virsta, ci cu uitarea.

Am invatat asa de mult de la barbati...

Am învatat ca fiecare vrea sa traiasca pe virful muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele spre vârf.

Am învatat cind un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, de fapt l-a vrajit pentru totdauna.

Am învatat ca un om are dreptul sa se uite de sus la un altul doar cind il ajuta sa se ridice. Am invatat asa de multe de la voi, dar in cele din urma nu-mi vor fii de nici un folos fiindca atunci cind ma vor pune inauntrul acelei cutii, din pacate, voi fi murit.
#20657 (raspuns la: #20570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
desde si mya - de Belle la: 03/09/2004 21:17:40
(la: Automobile si soferi)
de pe http://www.resursadefun.ro/pov_noi_sfaturi_soferi.htm

"Sfaturi pentru soferii bucuresteni

Daca ai masina, trebuie sa inveti sa o conduci ca un bucurestean.

In momentul in care te urci la volan, trebuie sa uiti tot ce ai invatat la scoala de soferi (daca ai facut-o). Numai fraierii conduc ca la carte. In practica, regulile se modifica dupa cum urmeaza:

I. Oprirea si stationarea
Poti sa opresti unde vrei si sa stationezi cat vrei, cu conditia sa:

a) nu fie vreun politist prin apropriere
b) sa pui luminile de avarie, daca ai chef. Daca nu ai chef, se tine cont numai de punctul anterior.
Atunci cand vrei sa stationezi in dreptul statiilor mijloacelor de transport in comun, pui masina pe trotuar, chiar in statie, in asa fel incat sa nu incomodezi respectivele mijloace de transport ci numai pe calatorii care le asteapta.

Parcarea se executa tinand cont de urmatoarele reguli:
1) Daca exista o parcare fara plata cu locuri libere chiar in fata locului in care vrei sa ajungi, parcheaza acolo. Daca nu, aplica punctul 2.
2) Daca exista o parcare cu plata si cu locuri libere chiar in fata locului unde vrei sa intri, ignor-o si aplica punctul 3.
3) Daca nu exista o parcare sau in cazul de la punctul 2, parcheaza masina pe trotuar. Parcarea pe trotuar fa-o in asa fel incit sa se ocupe toata latimea trotuarului si pietonii sa fie nevoiti sa coboare pe partea carosabila sau sa se subtieze ca foaia de hartie, intre masina si zid. In caz ca dintr-un motiv sau altul, nu poti sa parchezi pe trotuar aplica punctul 4.
4) Daca exista un loc de parcare langa trotuar - paralel cu bordura, opreste, stationeaza si/sau parcheaza cit mai departe de bordura, daca se poate, perpendicular pe axul bordurii, in asa fel incat masinile care circula pe partea carosabila sa aiba prilejul sa iti ocoloeasca masina intrand pe contrasens. Este de preferat sa parchezi cat mai aproape de coltul strazii. In cazul in care nu mai e loc linga bordura, aplica punctul urmator.
5) Parcheaza in paralel cu masinile deja parcate linga bordura.
6) In cazul in care nu te afli in nici una din descrise anterior, parcheaza in fata intrarii intr-un garaj, langa un stilp cu oprirea interzisa sau oriunde altundeva.

Dupa ce parchezi, trage frana de mina si pune alarma. Regleaza-ti alarma in asa fel incit sa urle la trecerea oricarui pieton pe langa masina. Sirena va trebui sa sune nu mai putin de 15 minute. Efectul este mai distractiv daca te afli intr-o zona rezidentiala mai linistita.

II. Prioritatea

In Bucuresti exista urmatoarele tipuri de prioritate:
a) prioritatea de dreapta (optionala) - se aplica numai in cazul in care tu esti cel care vine din dreapta
b) prioritate de tramvai
c) prioritate de camion
d) prioritate de taxi
e) prioritate de smecher. Prioritatea de smecher se obtine prin unul din procedeele "ia-i fata", "baga-te cu tupeu", "taie-i calea" si "ia mai da-l dracului, ca n-o sa stau aici toata ziua". Pietonii NU au prioritate niciodata.

Daca in timp ce conduci vezi o femeie ca trece strada prin fata ta, scoate capul pe geam si urla: "faaaaaaa, masina calca, nu fute!". Tipa isi va da seama de greseala si iti va multumi ca ai facut-o atenta iar colegii tai de drum vor crede ca esti spiritual si amuzant.

III. Alte sfaturi la fel de utile

Daca vrei sa fii un bucurestean veritabil trebuie sa tii cont de urmatoarele recomandari privind circulatia pe drumurile publice:

Semnificatia culorilor semaforului:
- verde - treci fara probleme
- galben: repede ca se pune rosu,
- rosu: repede, ca e ultima sansa pina sa le dea drumul celorlalti.

- Daca este coada la stop si un sir lung de masini, iti recomandam tehnica "sirului shuntat". In acest scop, mergi pe contrasens pe toata lungimea cozii de masini, pana ajungi la stop si apoi in virtutea
prioritatii de smecher (vezi si punctul anterior) reintri in coloana, in pole position.
- Daca te afli al doilea la semafor, in secunda in care apare culoarea verde, trebuie sa apesi pe claxon, cit mai lung si mai insistent, pentru a-l zori pe mocaitul din fata. Un claxon viguros este expresia unei personalitati puternice deci, nu ezita!
- Daca esti prima masina de la stop si cineva te claxoneaza imediat cum se pune verde, opreste motorul, ia-ti bita de baseball (obligatorie, se tine sub scaun), da-te jos din masina, du-te la cel care te-a claxonat si sparge-i fata.
- Pe timp de noapte circula obligatoriu cu faza lunga. Poti folosi faza lunga si ziua, atunci cand mergi cu viteza.
- Daca circuli noaptea si o masina vine din fata cu faza lunga, baga-i si tu faza lunga in fata, de cateva ori, intermitent. Farurile cu halogen dau efecte atat distractive cat si psihedelice.
- Daca inaintea ta se afla cineva cu o masina care merge mai incet claxoneaza-l si baga-i faza lunga in ochi: sa se duca dracului acasa daca are masina si merge ca mortu'. Folositi claxonul cit mai mult,
mai nervos si in mai multe tonalitati. Injura cu sete. Arata-i degetul mijlociu. Intai mana stanga, apoi ambele - in Bucuresti se poate conduce tinand volanul cu genunchii.
- Daca nu stii sa injuri, nu esti sofer. Daca nu stii sa injuri 20 de minute in sir fara sa te repeti, nu esti sofer bucurestean.
- Cind ploua, va puteti face ziua mai vesela trecind in viteza cu masina prin baltoace in asa fel incit sa improscati cit mai multi pietoni, sau unul dar bine. Daca improscati pietoni aflati in travesare regulamentara pe zebra, obtineti un bonus de stil.
- Dupa ce goliti sticla de suc, aruncati-o pe fereastra pentru ca ocupa prea mult loc in masina. Acelasi lucru este valabil si pentru mucurile de tigari, PET-uri sau sticlele de bere.
- Daca aveti masina noua, straina, trebuie sa asculati muzica romaneasca dind boxele la maxim si deschizind ferestrele masinii, in asa fel incit, pe de o parte sa poata asculta si ceilalti CD-ul dvs. cu Adrian Copiulul Minune si Blondy, iar pe de alta parte sa va puteti da mare.
- Daca masina este romaneasca, decorati-o pe dinauntru cu mileuri, franjuri, fanioane de fotbal, carnetele cu coperti cu femei etc. Un CD atirnat de oglinda retrovizoare este culmea rafinamentului. Daca nu va permiteti CD-uri, o pereche de zaruri mari da la fel de bine.


Cu amabilitatea Sictir.org"







~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#20957 (raspuns la: #20859) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
profesionista ... - de snefru36 la: 03/09/2004 23:20:45
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Trebuie sa recunoastem ca mai avem multe de invatat.
Lectia de azi: "o candidata la presedentie"
Asa cum am vazut din forum, L.R. si-a facut bine temele pentru urmatorul "target". Daca a picat examenul la moralitate in US macar sa-l treca in Romania. Ce sa-i faci, americanii sunt mai exigenti. Acolo trebuie sa fii mai curat ca in clipul cu detergent.
Nu-i nimic ca in Romania este inca destul loc pentru oportunisti (a se citi c...e politice). Avem deja o breasla formata cu bunic, tatic si urmasi. Apropo cand se inaugureaza noul sediu de pe bd-ul Unirii al "Prescolarilor Social Democrati" ?
Dar sa revenim la oaia noastra. Mai ca-mi dadeau lacrimile cand i-am ascultat programul electoral. e buna nu ?
Data viitoare poate ne povesteste cum l-a ingropat pe barbatu-su sau cum a distrus o familie. Poate ne spune ceva si despre amantii ei.
Daca e de povestit, sa povesteasca ceva si despre moralitate.
Sau poate nu se cere la examen.

Sa auzim de bine.
pentru ampop: viata individuala versus viata de stup - de Simeon Dascalul la: 08/09/2004 12:15:46
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)

Am oaresice dubii privind respectul pentru viata individuala, fie la rusi, fie la americani, oricat de iudeo-crestini ar fi ei. Era un banc pe vremea lu’ odiosu’ foarte actual :

Invatatoarea ii intreaba pe elevi: “Copii, care dintre voi poate sa-mi spuna care este deviza socialismului?”
Deruta generala, nimeni nu raspunde, pana cand se ridica Bula si zice: “Deviza socialismului este «Totul pentru om » ”
Invatatoarea: “Bravo, Bula! Nota 10.”
Se asaza la loc Bula, se mai gandeste si se ridica iar: “Tovarasa, daca mai imi dati un 10, va zic si care-i omul.”.

Tot asa si cu respectul pentru viata. Categoric nu l-au manifestat americanii in Iugoslavia, chiar daca bombardatii erau albi si crestini. Ca sa nu mai vorbim de rusi care s-au masacrat si intre ei in fericire, au masacrat si pe altii fara probleme. Mi se pare tare ciudat sa ne apucam sa-i jelim pe rusi cand si acuma suntem cu teritoriul impartit dupa Yalta.
Si nu-i vorba de islam contra crestinism, nici de mentalitati savant atribuite, ci numai de lupta unei tari mici impotriva unui agresor mult mai puternic.
Mai interesant mi se pare ce va urma. Cum vor exploata rusii chestia asta care-i o mana cereasca din punct de vedere politic.
#21332 (raspuns la: #21312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesia exista din vesnicie fiind de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. El este fara de inceput si fara de sfarsit, altfel spus El este "inceputul si sfarsitul, alfa si omega". Prin urmare toate proorociile VT vorbesc despre El si misiunea Lui. Gasim in VT mai multe referiri la Sfanta Treime, din care face parte si Hristos, Cel ce avea sa vina pe pamant pt. a sterge pacatul stramosesc. Facerea 1, 26 si Isaia 6, 3 sunt doar doua exemple. Cel mai concludent este episodul in care Sfanta Treime se coboara in chip firesc, omenesc (sub chipul a trei tineri) la stejarul Mamvri, unde sunt intampinati cu cuvintele: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta"...(adica desi erau trei persoane distincte, Aaron li se adreseaza ca uneia singure).

Ce am vrut sa zic prin toate acestea? Ca Hristos a existat din vesnicie, ca si Fiu al lui Dumnezeu, si ca la vremea hotarata EL A VOIT sa coboare pe pamant, n-a fost obligat. Dar vremea hotarata nu trebuie inteleasa ca fiind hotarata din afara, cum se pare ca intelegi tu, ci hotarata de STAREA SPIRITUALA A LUMII- deci nu e vorba de nici un destin prescris aici fiindca Dumnezeu a stiut dinainte ce va face omenirea, dar n-a voit sa-i incalce libertatea si ca atare n-a intervenit printr-un act dur ca s-o oblige la a respecta Legea caci n-ar mai fi fost atotdrept atunci.

Pui intrebarea "cine e Isus atunci ca el nu este amintit nicaieri inainte de a lua forma umana?" Insa inainte de asta faci o remarca: "Isus a existat inainte de Isus deoarece el a coborat si a luat o forma umana." Tocmai in aceasta consta dualitatea Lui (Dumnezeu si om in acelasi timp), ca a existat dinainte ca Dumnezeu si Si-a insusit trupul omenesc in spatiu si timp. Dealtfel ar fi fost ilogic sa vina ca Dumnezeu in afara trupului omenesc fiindca faptura umana n-ar putea percepe formele spirituale si natura divina in maretia ei, ci ea poate sa o perceapa doar daca persoana divina se supune legilor firii/materiei/fizice. Cine este Iisus? Sper ca ti-am raspuns. Daca ai fi vrut sa se vorbeasca inca din VT despre Fiul ca venind si luand numele Iisus, atunci te inseli. Asta ar fi dus inevitabil la nasterea unei multimi nemasurate de Mesia contrafacuti fiindca si-ar fi luat de buna seama acest nume si s-ar fi folosit de el in scopuri personale (mai ales ca acest nume era intre cele mai uzuale la evrei).

Spui apoi ca "a murit forma umana pe care a luat-o, deci nu forma divina, ca atare deicid= nimic". Paianjenul a incercat sa spuna ceva referitor la aspectele legate de crucificare si ce insemnau ele pt. condamnati- si pt. ceilalti. Tin sa punctez un aspect extrem de important la acest capitol: crucea era nu numai un instrument de tortura extrema, dar si un mijloc de lapidare a moralitatii persoanei respective. Si chiar daca acesta era un mijloc de ucidere legala la romani, evreii au adoptat destul de usor acest mijloc in practicile lor fiind mai feroce si mai drastic decat uciderea cu pietre in mijlocul pietei. De remarcat ca nici macar ei insisi nu doreau sa fie partasi la asa o executie fiindca mortul "spanzurat pe lemn" era considerat profanator pt. cei ce s-ar fi atins de dansul. Asta nu-i impiedica totusi pe curiosi sa se stranga ca la balci in jurul crucii. Prin urmare invinovatirea de deicid vine pe fondul interpretarii urmatoare: Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu care a venit sa mantuiasca lumea. Insa evreii, fiind sub jugul ocupatiei romane si dorindu-si un eliberator nu din chingile pacatelor ci din cele ale tiraniei straine, asteptau un reformator social, un fel de haiduc care sa-i dezrobeasca si sa intemeieze statul Israel in "pamantul fagaduintei". Prin urmare venirea lui Mesia s-a facut imediat subiect de dispute in chiar sanul Sanhedrinului, cei mai multi punand sub semnul indoielii persoana lui Hristos care, pe deasupra, se aratase in dese randuri impotriva practicilor lor invechite in faradelegi. Asta insemna subminarea puterii israelite, in opinia lor, si o incercare de substituire in persoana lui Mesia- ceea ce, sa fim obiectivi, era inacceptabil. Numai ca ei nu intelesesera ce fel de imparat venise sa fie acest Mantuitor, n-au inteles ca imparatia Lui nu este din lumea aceasta (cum El Insusi marturiseste in fata lui Pontiu Pilat). El le vorbea pe fata de o imparatie a sufletului iar lor li se parea ca vorbeste asa doar ca sa-i faca pe ei de rusine. De aici si invidia si rautatea lor (precizam ca nu e vorba de toti evreii, ci de mai marii fariseilor si carturarilor). Razbunarea pt. cuvintele Lui rostite cu indrazneala a fost posibila tinand sfat "ca sa-L omoare". Deci nu ca sa-L chestioneze, ci ca sa-L omoare! Inca inainte de a ajunge la judecata, soarta Sa era pecetluita.

De ce au fost invinovatiti totusi de deicid? Sa citim la parabola lucratorilor viei: "33. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis." (Matei cap. 21). Ce ne spune aceasta pilda rostita de Mantuitorul in chiar ziua intrarii in Ierusalim, cand se pregatea de patima Sa? Spune f. multe! Pur si simplu nici nu trebuie sa mai completez nimic. Dar ca sa revin la intrebarea de la care am pornit am sa mai dau un citat: "Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac." (Hristos pe cruce). Aparent evreii nu stiau ce fac. Oricum, nu toti stiau, asta e clar. Daca n-a fost evident ca instigatorii au dorit moartea Lui din dorinta de razbunare, atunci cum se interpreteaza acest text: "10. Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie." (Marcu 15)? Sigur ca ei n-ar fi putut sa ucida pe Dumnezeu, departe de noi gandul acesta, insa faptul ca si-au invartosat inimile si s-au impotrivit lui Dumnezeu Insusi cerandu-I moartea, desi faceau varsare de sange nevinovat si puteau (daca ar fi fost sinceri cu ei insisi) sa renunte la simulacrul de proces fie numai si pt. ca ar fi putut fi intr-adevar Dumnezeu, acest fapt zice multe despre moralitatea acelora si despre scopurile lor ascunse. Insasi ideea de ucidere a Celui Care le dovedise in atatea randuri ca este Fiul Omului, ucidere menita sa distruga trup si suflet deopotriva, este o idee indreptata impotriva Duhului Sfant si a voii divine.

Scenariul tau e ca un film pt. copii, menit copiilor si conceput copilareste, nu te supara. In primul rand e doar un scenariu. In al doilea rand este gresit fiindca, daca prin absurd am accepta acestea, atunci nu se mai pune problema neimplinirii Scripturilor, ci aceea a nemantuirii omenirii! Pt. ca Hristos n-a venit (numai) ca sa implineasca Scriptura, ci ca sa desavarseasca omenirea. Proorociile despre El n-au fost date pt. ca mai tarziu in timp El sa le adevereasca, nu acesta a fost scopul lor, ci acela de a face cunoscute SEMNELE venirii/persoanei Lui, la fel ca si in cazul apocalipsei. Asadar nu proorociile sunt conditia venirii Sale, ci venirea Sa este conditia pt. care au avut loc proorociile.

Afirmi ca: "intr-o discutie teologica trebuiesc lasate crezul religios personal si credinta in sine la o parte. Daca nu o facem, atunci discutia o sa aibe o natura "credincioasa" dar nu teologica ( teos= zeu, logos= a vorbi ) si atunci nu mai e necesar sa ne pierdem timpul despicand firul in 4." Teologie (din greaca) nu are intocmai sensul dat de tine. Theos inseamna Dumnezeu (zeu daca vrei tu neaparat) iar logos inseamna cuvant. Prin urmare teologie se traduce prin "Cuvantul lui Dumnezeu", adica Fiul lui Dumnezeu. Vorbirea "teologica" (vorbirea despre Dumnezeu) in afara crezului religios personal ("credintei in sine") este vorbire in afara lui Dumnezeu si nu mai este teologica, daca-mi permiti sa-ti atrag atentia. Poate fi cel mult "logica", va fi cu siguranta profana si, repet, in nici un caz despre Theos. Cum ai putea patrunde spiritual asa niste lucruri sau vorbi despre ceva ce nu cunosti si nu poti patrunde cu sufletul? Ca unde e loc numai de logica, nu prea mai ramane pt. simtirea interioara. Eu incerc pe cat posibil sa nu despic firul in 4, cum zici tu. Iti fac cunoscute unele chestiuni, daca vrei, dar sa stii ca n-am sa arunc margaritarele credintei in gura porcilor fiindca, asa cum zice Hristos, daca fac aceasta porcii se pot intoarce spre mine sa ma rupa. Eu iti spun o data, de doua ori, poate si de noua ori, dar dupa aia nu mai avem ce "teologhisi" impreuna, daca vad ca doar te prefaci a asculta ceea ce zic.

Toti invatam cate ceva in viata asta, mai mult sau mai putin. Eu nu dau sfaturi nimanui, atrag atentia asupra unor lucruri si atat. Ca o fac cu ceva ravna, nu mi-e rusine si nu ma tem de reactiile nimanui. Fiecare va da socoteala si pt. tot cuvantul rostit, la vremea cuvenita. Ceea ce stiu spun cu tarie fiindca nu stiu de la mine insumi, ci de la cei care au experimentat timp de 2000 de ani si-au pus in valoare aceasta stiinta despre Dumnezeu. Eu doar vorbesc despre ele. Daca nici macar vorbele nu sunt suferite, atunci cum ar mai putea sa fie suferita viata dupa preceptele Scripturii?!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21351 (raspuns la: #21153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de carapiscum la: 09/09/2004 05:12:06
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Reactia ta, asa cum ma si asteptam, este una chiar de eschivare. N-ai venit cu contra-argumente la afirmatiile mele, asa cum ai facut-o cu altii inaintea mea, ci te-ai multumit sa ma contrazici pe un ton acru si cu superficialitate bazandu-te pe faptul ca din ce am scris pana acum ma cunosti ca pe buzunarul suveicii tale. Ei bine, nu ma cunosti catusi de putin. Am banuit inca de la inceput ca esti nascut in Romania, tara pe care o detesti fiindca "atunci", "candva", "cineva" a hotarat sa "exporte" niste evrei pt. niste motive mai mult sau mai putin intemeiate. Am intalnit destui evrei romani care s-au aratat dispusi la a incepe un razboi personal cu toti fiindca se simt nedreptatiti. Evreii venetici sunt mai radicalisti decat cei nascuti in Israel, asta e opinia mea.

Ai o tactica interesanta, asemnatoare cu a lui Destin: ma faci radicalist antisemit, sovin, fiindca am pus pe tapet niste lucruri reale ce vadesc clar inclinatia unor evrei de a-si da doar lor dreptate in numele unor nedreptati care sunt umflate in mod artificial. La toate "acuzatiile" mele te-ai gandit sa raspunzi cu ifose si cu persiflari. Pt. mine asta e dovada faptului ca nu eu, ci tu mai ai mult de citit si de invatat. Tu vezi numai laturile ce-ti convin din anumite contexte socio-politico-economico-religioase. Insa iti dau o veste: istoria nu se judeca prin prisma evreiasca ci prin aceea a lumii intregi. Trebuie sa facem corelarile necesare pe coordonatele spatiu-timp ca sa ne putem da seama de niste realitati trecute, nu e de ajuns ce simtim noi sau ce ne povestesc altii dp lor dv subiectiv. Obiectivitatea reiese din complexitatea surselor.

Zici ca: "Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else …." Am vazut chiar azi cat de semiti sunt musulmanii din fasia Gazha, petec de pamant pur si simplu rascolit de tancurile si blindatele israelite "ca masura de precautie la atacurile teroriste ale miscarii Hamas." Auzi, dom'le, si se mai mira ca se nasc teroristi cand de fapt tocmai ei ii imping la asta, tocmai regimul militar totalitar ii face pe unii sa recurga la astfel de acte- a se vedea recentele evenimente din scoala rusa. Daca ar fi dupa mine, unuia ca tine nu i-as mai da voie sa se stabileasca in Romania sub nici o forma. Nu de alta dar s-ar putea ca in timp sa se ajunga si pe la noi la aceleasi probleme ca, deh, nu ne lasam asimilati usor de clica burghezo-mosiereasca ce detine finantele lumii.

Nu m-am ratoit la tine, ti-am vorbit cat se poate de clar si de raspicat, ceea ce e cu totul alta mancare de ciuperci. Hotararea asta "interna" a Sanhedrinului s-a facut pricina de sminteala si de multe nedreptati inclusiv pt. crestini. Poate ca matale ai uitat (sau poate nici n-ai citit fiindca nu te-a interesat aceasta problema) de persecutiile indreptate impotriva crestinilor, persecutii la care au instigat insisi evreii prin simulacrul de proces intentat lui Iisus Hristos. Faptul ca ei insisi nu L-au acceptat pe Hristos ca Mesia, mai ales ca se nascuse din poporul evreu care Il astepta, a dat apa la moara persecutorilor romani si pagani care au luat crestinismul drept secta sau miscare politica indreptata impotriva starilor sociale ale vremii, intocmai cum au interpretat evreii. Cu alte cuvinte crestinii au fost cu atat mai detestati cu cat originea lor (Hristos) a fost mai detestata si mai nepretuita. E de ajuns sa vedem ce au facut fariseii si carturarii cand orbul din nastere care a fost vindecat de Mantuitorul a dat marturie despre Cel ce-l vindecase: l-au izgonit din Templu! Pana si parintii lui, de teama ca ar putea fi la randul lor izgoniti, s-au lepadat de el zicand ca pare a fi fiul lor, dar ei nu stiu cum a ajuns sa vada. Asadar conducerea "interioara" se baza pe un tip de "monarhie" absoluta, arhiereul avand de cele mai multe ori ultimul cuvant. Asta se mai vede si din asa-zisul proces intentat lui Hristos, proces la care putinii Sai aparatori n-au mai putut decat sa spuna cu amaraciune in suflet: oare exista la noi obiceiul ca cineva sa fie condamnat fara judecata? Insa cei ce incriminau au zis: "noi lege avem si dupa legea noastra trebuie sa moara". Care lege?

A veni cu aceste lamuriri dupa 2000 de ani nu este catusi de putin caraghios, este imperios necesar. Lumea trebuie sa cunoasca acel context inainte de a-i plange pe saracii evrei, nu crezi? Caraghios este ca tu vii acum si-mi propui sa nu vorbesc despre aceste lucruri fiindca deranjeaza o hotarare "interioara" a Sanhedrinului. In primul rand nici n-am inteles, este Sanhedrinul o instanta sfanta care nu greseste niciodata? Si apoi de ce trebuie sa ramana aceasta o hotarare ascunsa cand de persoana lui Hristos se leaga crestinismul?

N-am avut niciodata pretentia ca as fi citit totul despre toate. Faptul ca au fugit...incet, precum spuneam, acei evrei din Franta n-are o prea mare relevanta pt. mine personal. Motivele lor nu tin, se vede treaba, de antisemitismul romanesc, nu-i asa? Totusi ar fi interesant de auzit din gura ta motivele care au dus la aceasta plecare.

Anul trecut stiam din surse sigure ca e vorba de doua milioane si ceva de romani in diaspora, cei mai multi plecati la lucru, evident, nu definitiv. Cum s-a dublat aceasta cifra in mai putin de un an mi se pare nu numai greu de crezut, dar si inexplicabil. Poate ne luminezi tu cu ceva informatii. Si ca o paranteza: ce bine v-ar mai cadea sa plece toti din tara aia si sa va instalati voi acolo ca, nu-i asa, trebuie sa va stabiliti undeva definitiv. Dar sa revenim: stii matale cam care ar fi totalul populatiei Romaniei la ora actuala? Daca stii inseamna ca-ti dai seama imediat ca procentajul socotit de tine este iluzoriu si demn de ras. Nu ma asteptam la asta din partea unui evreu care din nastere este deprins cu matematica (mai ales cu tabla inmultirii si-a impartirii).

"Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?." Nuuu, masonii sunt crestini cuminti care vor binele si bunastarea lumii intregi, ba chiar isi pun averile in slujba comunitatii. Ei sunt iubitori de pace, drepti, cuviinciosi, incoruptibili, aparatori ai adevarului si libertatii, nefatarnici si receptivi la nevoile societatii...! Adica..., la nevoile societatii lor. Zici ca: "In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?" Sa tragem de aici concluzia finala ca nu trebuie sa ne bagam in treburile interne ale evreilor din guvernul corupt de fosti comunisti? Ce sa fac, am o meteahna mai veche: nu-i sufar pe toti astia care s-au uns pana-n gat de mierea in care innoata si care striga catre cei de afara ca trebuie sa mai stranga cureaua cu inca vreo cateva gauri- de-o sa aiba romanul un stomac cat o papiota de ata. Asa ca ma bag si eu unde nu-mi fierbe oala. Dar, stai un picut, imi cam fierbe fiindca e vorba de tara si poporul meu. Si tocmai fiindca n-am rezolvat (inca) problemele romanesti, ma ocup de masonii binevoitori care ne conduc destinele la ora actuala.

In ce priveste Mosadul de tip militienesc nu cred ca mai trebuie adaugat nimic. Este ce este si n-ai tu cum sa schimbi treaba asta, si nici cum sa scuzi. Eu nu ma pricep atat cat mi-as dori, dar macar imi doresc sa pricep. Si daca tu esti mai bine informat decat mine atunci ar fi necesar sa vii cu ceva informatii pe marginea subiectului, nu-i nevoie sa ma desconsideri pt. consideratiile mele. Da dovada prin argumente credibile ca esti mai luminat si mai nerasuflat decat mine si-ai sa ma reduci la tacere.

Zici ca sunt "romanul de ieri"? Bine zici, sunt romanul care inca nu s-a lasat intoxicat de propaganda iudeo-masonica si care n-accepta pt. nimic in lume sa-si vada tara si neamul zdrentuite de niste ipocriti (ma refer exclusiv la cei din organizatiile amintite). Sunt romanul care crede intr-o renastere nationala pe fond spiritual, nu material. Materia l-a inrobit inca din rai pe om prin gustarea din placerile ei. Sunt romanul de ieri intr-o societate "moderna" si societatea asta n-o sa accepte niciodata pe cineva "invechit" ca facand parte din ea. Nu-i nimic, imi pretuiesc soarta asa cum este ea, nu cer osanda de la Dumnezeu strigand mereu: "ne-ai scos in pustiu ca sa murim de foame si de sete". Din p meu dv natiunea romana a trecut cu adevarat prin desertul (a se citi desertaciunea) lumii acesteia moderne timp de mai bine de 40 de ani, ar cam avea dreptul acum la odihna si la o viata decenta. Da, am imbatranit in acest lung sir de peripetii, dar spiritul meu este acelasi ca in prima zi. N-am avut si n-am nevoie de minuni precum izvorarea apei din piatra sau ploaia de prepelite si mana ca sa inteleg niste lucruri simple. Iar eu nu sunt indoctrinat mai mult decat tine.

"Aculta la mine"... Nu stiu ce as mai putea asculta in afara de pornirile tale aprige spre razbunare. Ca din ce ai scris nu rezulta in nici un caz faptul ca nu vrei razbunare, din contra, afirmatia ta nici tu singur nu o crezi in adancul sufletului tau. Prefer sa ascult croncanitul unui corb.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21506 (raspuns la: #21166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casa de cultura a studentilor... - de stanescoo la: 09/09/2004 13:51:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...am fost elev domnului urse in urma cu 3 ani, apoi am mai tot trecut pe la cursul dansului in anii ce au urmat. a fost frumos, cred ca voi face in curand o vizita, cum incepe din nou cursul...

n-as vrea sa-l vorbesc de rau acum, ar fi o mare greseala din partea mea / a noastra...insa, un lucru trebuie spus: cel mai mare avantaj pe care l-am avut in urma cursului sunt oamenii pe care i-am cunoscut acolo, si cu care sunt si acum foarte bun prieten, iesim la fotografiat in continuare...

pentru ca despre poze ale profesorilor vorbeam, de la asta a plecat discutia, nu am retinut nici una din fotografiile domnului urse, nu m-a impresionat in prezentarile sale dia sau in fotografiile facute de noi la curs pe care le elogia...probabil avem viziuni diferite asupra fotografiei. am invatat cate ceva, am rasfoit multe reviste foto, dar privind in urma raman cu gandul ca cel mai mare "bun" cu care am plecat de acolo sunt discutiile avute in cercurile noastre, mai restranse...fotografiile pe care ni le arata dansul insa, nu ne-au placut. si nu e doar parerea mea, astfel cred si alti participanti, care au totusi cultura foto - unul e asistentul domnului bumbut si student la arta foto, celalalat fotoreporter la evenimentul zilei, celalalt lucreaza intr-un laborator foto...

ei bine, se va spune acum ca asa suntem noi, romanii - ne vaitam ca nimeni nu face, iar cand cineva face insfarsit ceva, nu-i bine... n-as vrea sa cadem in aceasta extrema, sigur ca fiecare ar face altfel un lucru la care participa, dar nimeni nu prea pare sa se apuce concret de facut ceva...

astfel ca raman amintirile frumoase, prieteni, dar din pacate, de la acest curs nu am ramas cu fotografii ale domnului profesor pe care mi-as dori sa le am intr-un album sau chiar pe perete...
#21528 (raspuns la: #21511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de carapiscum la: 10/09/2004 10:10:28
(la: Preoti homosexuali?)
Vrei sa zici ca un preot cu vadite inclinatii spirituale este mai slab decat unul care are experienta pacatului? Tu-ti dai seama ce spui? Cu alte cuvinte Moise si toti sfintii VT au experimentat si implementat pacatul in propria viata ca sa se faca vrednici slujitori lui Dumnezeu si oamenilor? Adica unul ce nu fumeaza (spre ex.) n-are voie si/sau nu poate sa indemne pe altii sa lase acest viciu? Sau un preot "normal" nu are putinta de a intelege si vindeca pe cei homosexuali?

Tot in VT exista acele doua momente unice din istoria omenirii cand Dumnezeu "a razbunat" dreptatea Sa prin nimicirea pacatosilor: intai prin potopul apelor, cand intregul pamant a fost inghitit de apa, apoi prin potopul focului, cand un intreg oras a fost mistuit de flacari si pucioasa. Exista in aceste doua exemple niste similitudini extraordinare: cei drepti scapa cu viata, cei pacatosi sunt nimiciti; Noe si Lot sunt exponentii unei lumi care nu tolereaza placerile, de aceea nimeni din cei carora le vorbesc nu-i asculta. De ce? Pt. ca supunerea voita la pacat duce in mod inevitabil la insensibilitate spirituala si la obisnuirea cu pacatul, ceea ce la randul sau duce la schimbarea legilor firesti dupa placul fiecaruia pt. a nu se mai simti vinovat. Adormirea constiintei este cea mai la indemana procedura de abolire a legilor firesti existente din vesnicie. Si dincolo de aceste legi exista una interioara, a bunului simt, care zice ce este sau nu este bun. Ce este cert e faptul ca omul n-a fost creat homosexual si nici cu inclinatii spre acest pacat. Aceasta este o cumplita inselare draceasca a sfarsitului veacurilor, ca zice: "oamenii nu vor mai suferi invatatura cea buna si folositoare si-si vor ingramadi invatatori dupa capul lor"!

In opinia mea un homosexual nu poate vindeca un alt homosexual, cel mult il poate intelege- si, de ce nu, incuraja sa-si urmeze instinctele.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21610 (raspuns la: #21538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Incerc sa am o parere buna..: - de Ivy la: 14/09/2004 19:31:12
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
Incerc sa am o parere buna..:-) Am trecut prin tot felul de stari decind fiica-mea a inceput scoala. Si au trecut ceva ani de atunci. Am trecut prin stari de nervi, comparind scoala care o face ea cu ceea ce am facut eu, stari de frustrare cind am incercat sa ii explic cum e cu impartirile..(ai mare dreptate Camelia) si am renuntat pentru ca ei le fac diferit decit am invatat noi, am trecut prin stari de surpriza totala cind in primi ani asteptam sa vad manualele si caietele..si ea avea un ghiozdan plin cu creioane, creionase, penare, penarutze orice altceva inafara cartilor si a caietelor asa cum eram noi obisnuiti. Acum am o stare de...bine..:-) ma rog, glumesc..e de ingrijorare, dar si de impacare in acelasi timp.
E in unul din gradele superioare si a inceput sa vina acasa cu carti si caiete..parca lucrurile s-au mai schimbat un pic.

Ce am invatat in anii astia a fost sa nu mai fac comparatii in ceea ce priveste copilul meu. Nu o mai compar cu mine, cu tata-sau, cu copilul de aceeasi virsta din Romania, cu colegul de clasa..etc, etc.
Va invata ce va invata si cum va fi regula.
Deci, nu vreau sa spun ca e mai bun sau e mai prost sistemul de aici. Spun doar ca e altceva, este "un altceva" fata de ceea ce noi am stiut, sau eu am stiut. Nu am idee prea mare cum e scoala in romania, ce stiu e ca anul trecut am vorbit cu o prietena al carei baiat in virsta de 17 ani elev la unul din liceele prestigioase din capitala, a decis ca mama si tata ii ofera tot ce e bun si ca nu prea mai are chef sa invete. Si in felul acesta a ramas corijent la o buna parte din materii, so, mama speriata de ceea ce vor spune prieteni, partenerii de afaceri etc, etc a inceput a da spaga la profesori pentru a il trece clasa. So, el a trecu mai departe..
Probabil ca e doar un caz..nu se intimpla asa la toti tinerii..Ce doream sa spun e ca probabil (nu stiu cu siguranta), s-au mai schimbat si prin Romania lucrurile in sistemul de invatamint..poate in bine poate in rau..nu stiu..

Cel mai bine, e sa speri ca ceea ce faci tu nu e tocmai rau..

Ivy
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
myosotis - de (anonim) la: 17/09/2004 18:10:00
(la: Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi..)


Indraznesc cu o interventie chiar daca nu stiu ce sanse am sa fie data online.Am recunoscut atat de bine acele trairi descrise acolo de incat am inceput sa tremur cand le-am citit.
Nu mai departe de acum o saptamana cineva,cu care am discutat mult pe chat , mi-a trimis o poezie a lui pablo neruda care mi-a dat fiori.
Poate unii o stiu dar am sa o redau aici mai jos pentru ca ea a fost ca un suflu de abur cald care face sa se topeasca pojghita de gheata de pe fereastra sufletului.

"Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei urmand in fiecare zi aceleasi triectorii
Cine nu isi schimba existenta
Cine nu risca sa construiasca ceva nou,
Cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu ii cunoaste

Moare cate putin cine isi face din televizor un guru
Moare cate putin cine evita pasiunea
Cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i"
in locul unui vartej de emotii ,acele emotii care invata ochii sa stralucesca ,oftatul sa surada si care elibereaza sentimenatele inimii.

Moare cate putin cine nu pleca atunci cand e nefericit in locul sau,
Cine nu risca certul pt incert pentru a-si indeplini un vis;
Cine nu isi permite macar o dat in viata sa nu asculte sfaturile responsabile

Moare cate putin cine nu calatoreste
Cine nu citeste
Cine nu asculta muzica
Cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine isi distruge dragostea;
Cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine isi petreci zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect mai inainte de al fi inceput
Cine nu intreba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar de stie intrebarea

Evitam moarte cate putin amintindu -ne intotdeauna ca a fi viu cere mai mult efort decat simplu fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte nu ne va face sa cucerim o fericire splendida
Totul depinde de cum o traim

Daca va fi sa te infierbanti,infierbantate la soare
Daca va fi sa inseli ,insealati stomacul
Daca va fi sa plangi ,plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei
Daca va fi sa furi ,fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi ,pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame,simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in fiecare zi.

P.S.:abia v-am descoperit si cred ca sunteti grozavi.Astazi am ras cu gura pana la urechi si m-am intristat alaturi de voi,cei din cafenea.Am sa "tin aproape" ,cum suna un slogan de pe la un post tv... :))
Muzica, una dintre arte, este - de (anonim) la: 22/09/2004 19:14:47
(la: Ce parere aveti despre manele?)
Muzica, una dintre arte, este o manifestare a sufletului si spiritului creatorului sau, o vibratie a starilor si experientei trairilor sufletesti si spirituale atat ale autorului cat si a mostenirii ancestrala a acestuia.
Este normal si logic ca ceea ce creeaza un individ sub forma spre ex de muzica, sa fie rezultatul si oglinda felului de a trai, de a fi si a experientei ce care am vb mai sus, legatura evidenta si in cazul tzigani-manele.
Nu pot sa ascult muzica unor oameni primitivi, cu fel de a fi asemnator celor din epoca primitiva unde legea era bata si violenta. Daca astfel de muzica te anima inseamna ca nu esti departe de cei care au facut-o, trist este ca mai "avem" si pretentii de fiinte "elevate"...de secol 21!!!
Scaldat placut in mocirla "sentimentelor" manelistice fanilor!! Ca doar e vorba sa fi "smeker", nu?...
America e minunata! - de kradu la: 24/09/2004 04:05:26
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Eu am venit cu mintea si cu sufletul! Am asteptat viza doi ani, in lagar, in Austria!
Ajuns in USA. Am jucat dupa regulile jocului de aici!
Am ascultat povestile care mi se spuneau si mai puneam o intrebare pe ici pe colo!
Mi-am facut regulii!
In primul rind nu m-am vaitat niciodata!
Am acceptat orice munca.
Nu mi-am luat vacanta ani in sir.
Am lucrat overtime si am cerut intotdeauna mai mult pina m-au limitat la 92 de pe saptamana!
M-am dus acolo unde era de lucru asa ca cunosc toate statele de pe coasta de west inclusiv Alaska!
Nu am judecat pe nimeni dupa culoarea pielii a parului ori cita literatura a citit!
Am invatat de la fiecare!
Am invatat lucruri simple!
Daca respecti esti respectat.
Am avut grija de atitudinea mea! (Lucram cu alti emigranti unii din Rusia. Am realizat ca aveau o atitudine dura, foarte diferita in comparatie cu americanii! Am relizat ca trebuie sa-mi ajustez pe ici pe colo atitudinea.)
Am lucrat la companii mari si am fost dat afara cind economia mergea in jos!
Am plecat si mi-am gasit de fiecare data un loc mai bun!
Gasirea unui loc de munca cere rabdare si munca! Pina la urma reuseti sa gasesti ceva! Cel mai important e sa-ti si placa!
Am fost si sunt entuzz-iii-aaa-stic despre noua mea tara!
Iubesc America si Americanii! Imi place ce fac!
America e o tara mare unde intradevar te simti liber!
Uneori e mai greu, e deal si vale cum obisnuiesc sa spun
dar e minunat!
Daca intrebarea ta era mai specifica reuseam sa-ti fac o descriere mai la subiect!
s-auzim numai de bine!
"K"
#23252 (raspuns la: #22995) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: