comentarii

elf franta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Franta, tara unde BD-urile sunt la ele acasa - de Daniel Racovitan la: 20/10/2003 07:29:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Daca ajungi prin in Paris, exista librarii specializate pe BD-uri... Am regasit in ele si Rahanul, si Pif-ul si dr. Justice & co... Sa-ti spun drept, printre celelalte sute de personaje populare de care in Romania nu s-a auzit niciodata, eroii BD ai copilariei noastre pareau niste ilustri secundari, intr-un coltzisor de raft (sper sa nu te dezamagesc). De fapt in orice librarie Fnac mai acatarii gasesti cel putin 1000 de albume BD. Il alegi din raft pe oricare, te asezi jos pe mocheta si incepi sa le citesti fara sa te bata nimeni la cap cu "alo, domnu', aci nu e librarie". Cateodata, cand am timp in pauza de pranz si sunt in libraria de le Fnac, mai dau o tura si pe la BD-uri, asa... de relaxare (si ce te lauzi Racovitane?...:) ) Daca credeti ca in Franta BD-urile sunt considerate ca in Romania, o distractie pentru copii va inselati. Cei care stau pe jos si citesc BD-uri in libraria de la Fnac sunt toti adulti. Exista seriile pentru copii, bineinteles, gen Pif sau Rahan, dar exista si seriile cu subiecte serioase (cum ar fi Razboaiele mondiale, Revolutia din Octombrie, lagarele de exterminare, etc.), ori cele criptice (din care un copil nu intelege o iota), ori poate chiar poetice, cu puneri in pagina complet neconventionale...
Pe bune, Franta e intr-adevar patria BD-ului, iar volumelor noi li se face reclama pe scara larga, pe strada, in metrou, pe autobuze. Serii la moda: "Le Troisieme Testament", "32 Decembre", "XIII".
Un singur defect au BD-urile : sunt cam scumpe. Un volum costa de la 12 euro pana spre 35... De aia probabil lumea prefera sa vina sa le citeasca in librarie :)
#1709 (raspuns la: #1676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Franta nu e o tara civilizata - de ofemeie la: 21/10/2003 10:51:08
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Nu stiu ce inseamna respectul.Poate ca noi i-l cunoastem mai mult din suferinta.Poate ca suntem mai civilizati,sau poate ca mai ipocriti,dar franta nu se ridica la nivelul Europei.Nici celelalmte tari.Tarile sarace cunosc mai bine ce inseamna a trai alaturi de oameni.Alexandra
Traiesc in Franta de patru an - de (anonim) la: 23/10/2003 11:33:53
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Traiesc in Franta de patru ani .Am plecat din Romania in 99 cind , dupa ce mi-am terminat studiile , am realizat ca daca voi ramine in tara,pensiile parintilor mei nu imi vor ajunge sa platesc chiria unei garsoniere , undeva la marginea Bucuresti-ului ! Asa ca decizia a fost urgenta si clara ! PLEC !!!! Chiar daca inainte nu m-am gindit niciodata la aceasta varianta ! Cind m-am vazut cu diploma in mina am inceput sa imi caut un loc de munca ..... dar nu am gasit nimic ! Nici macar sperante nu erau !Nu mai era nimic roz ...ca pe vremea studentiei ...Nu am avut de ales ! Nu am plecat pentru ca am vrut ci pentru ca am fost obligata ...obligata de tot ce se intimpla in jurul meu . Si nu imi pare deloc rau ca am luat la momentul respectiv acea hotarire ! Daca as da timpul inapoi alegerea ar fu aceeasi!
Tot in Franta as ramine ....chiar cu un milion de euro in banca nu m-as intoarce in Romania !!!! De ce ???? Sint atitea de spus ....aici ma simt respectata , ma simt protejata ....toate sint altfel aici ...
Pacat ....mare pacat ....au plecat atit de multi din tara pentru ca nu au avut nici o speranta ca in Romania pot duce o viata decenta !!!!
Cine stie ?! Poate intr-o zi ....eeei, ...dar eu n-o sa mai apuc ziua aia !
Din cauza asta nu m-as mai intoarce in Romania chiar daca as avea muuuuulti bani.....prefer sa ii cheltuiesc aici !
Imi pare rau dar asta este realitatea !!!!
trait in franta - de valentinb la: 27/10/2003 11:55:34
(la: duplicitatea francezilor)
nu am trait in franta dar asta nu inseamna ca cei din afara frantei nu vad sau nu inteleg niste fenomene....
adevarat nu asa de bine ca cei care traiesc acolo...dar duplicitatea ca trasatura nationala nu este un fenomen pentru intelegerea caruia iti trebuie secole de cunoastere:))))
vezi istoria....dupa francezi toti au fost in rezistenta....uita faptul ca jumate din francezi au fost in franta lui petain
...sau toti francezii au fost bonapartisti...dar in mod ciudat reinstaurarea regalitatii s-a facut in vreo 5 minute
#2294 (raspuns la: #2278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Legile imigrarii in Franta si alte tari - de ninel la: 28/10/2003 09:00:17
(la: duplicitatea francezilor)
Valentin,

Din punct de vedere teoretic, francezii is vinovati de incalcarea propriilor principii de baza, dar practic si istoric vorbind, chestia cu "egalite" intodeauna s-a aplicat doar la cetatenii proprii, atat in Franta, cat si in alte bastioane ale dimocratiei. De exemplu, declaratia de independenta a SUA zice "all men are created equal", dar exact aceeasi regula se aplica: doar daca esti cetatean american (vezi cum au fost tratati arabii rezidenti in SUA dupa 9/11). Cat despre imigratie, intreaba-i pe milioanele de mexicani si alti mestizo ce lucra pe ogoarele si in macelariile marii puteri (ce inca are "rezervatii" Iroquois, Sioux, Navajo, etc in care nativii traiesc ca-n Africa), intreaba-i ce statut legal au ei, talpa economiei post-industriale americane, si ce salarii si beneficii minime au ei.

Nu cunosc situatia din alte tari, dar banuiesc ca legile imigratiei sunt asemanatoare si prin alte piscuri preainalte ale tarilor democrate cu PIB/cap mare (cu o foarte mica exceptie in cazul Germaniei care a primit un milion de kurzi, dar nu din marinimie, cred eu, ci pentru a-si rascumpara pacatele de acum 60 de ani).

Spune-mi tu cum ii mai bine pentru imigranti, sa nu-i primesti deloc SAU sa inchizi ochii cand trec granita si sa-i muncesti ca pe vite sub amenintarea deportarii SAU sa-i lasi sa vina temporar la munca si sa-i trimiti pachet inapoi inainte sa ceara mai mult SAU sa-i tii sub ocupatie militara si sa-i bombardezi dupa cum iti vine pe chelie? Zi-mi tu.
Franta/Germania - de Catalina Bader la: 03/11/2003 12:50:44
(la: Viata in Germania)
Cat de bine te inteleg!

Cred ca mi-ar place si mie in Franta.

Mi-ar place in orice loc in care as putea sa gasesc OAMENI.

Norocul meu este ca aici, unde am ajuns, ma simt chiar bine.
Poate o sa treci sa ma vizitezi ca sa te fac sa intelegi ca si in Germania doresti sa te intorci, nu doar pentru minunata SARBATOARE A BERII.

Peste tot pe unde am fost am intalnit si ROMANI fericiti.

Si nu e prea usor sa fii fericit cand bantui prin tari straine. Departe de casa, de familie, de prieteni...

Sa fie oare intamplare?
Nu cred.
#2998 (raspuns la: #2936) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Casatorie in Franta - de Rco la: 04/11/2003 14:37:39
(la: Casatorie in Franta)
Multumesc pentru incurajare.
Este din departamentul Sarthe, mai precis din Le Mans.
Ma intreb doar daca voi putea sa-mi urmez cariera inceputa aici. Sunt in faza finala la doctorat, mate, predau la universitate, etc. Evident, nu banii pe care ii castig aici o sa-i regret. Dar dupa atatia ani de pregatire, ar fi pacat sa nu pot face acelasi lucru in Franta...
#3215 (raspuns la: #3175) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce cred evreii din Franta... - de Jimmy_Cecilia la: 05/11/2003 09:59:37
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
Canalul satelit evreii din Franta, TFJ (television juive française) au vorbit la stirile de la prânz, toti sunt impotriva politicii lui Sharon si pentru pace.
Franta i-a adus.. - de Jimmy_Cecilia la: 10/11/2003 03:18:00
(la: Musulmani in Franta)
Cand mana de lucru lipsea in Franta, a fost politica de incurajare a emigratiei din Algeria, Maroc, Tunis (tari arabe din Africa), mana de lucru ieftina, disponibila pentru munca penibila pe care francezii nu vroiau s-o faca.
Franta a devenit un mit de emigrare pentru aceste 3 tari.
In prezent, cand situatia economica s-a degradat mult iar somajul este in crestere, emigrarile clandestine continua.

Multi s-au integrat perfect in Franta, copiii sunt francezi.
dar multi au ramas in "cité dormitoare" la periferia oraselor mari, devenind nu numai o problema pentru francezi din cauza delicventei, dar si un start pentru extremisti .
o discutia asupra unui mesaj despre Franta.. - de Jimmy_Cecilia la: 17/11/2003 05:43:02
(la: Viata si integrarea romanilor in Franta)
am citit in "casa si familia" un mesaj destul de revelant despre integrare si de ce se plang unii români de Franta,
il dau mai jos in copie, este scris anonim, este mesajul nr.3299, din 5 noiembrie..

"am plecat in urma cu doi ani in fr pentru a ma casatori cu un francez..si o data ajunsa aici viata nu a fost tocmai roz..;e una sa iubesti pe cineva si alta sa locuiesti cu acea persoana;;intervin o multime de nimicuri esentiale legate de diferenta de cultura, mentalitate, personalitate, etc. "

nu francezii sunt de vina, daca o romanca se casatoreste fara a cunoaste personalitatea si persoana cu care vrea sa traiasca!

"si eu la ro aveam un post foarte bun;;;eram cunoscuta..;aici am devenit o anonima, care trebuia sa se inghesuie printre analfabeti si nespalati in fata prefecturii la coada pentru titlul de sejur
in roamnia ma mandream cu originile mele ardelenesti. in franta romanii nu sunt bine vazuti. sunt considerati hoti.
in ro dadeam un telefon, plateam peschesul de cuviinta si rezolvam problema. in franta ca sa obtin titlul de sejur a trebuit sa indur la umilinte incepaind de la ghiseul consulatului roamn si terminand cu prefectura "

cand vi intr-o tara, mergi inspre oameni, nu te crezi superior (a) si nu-i dispretuiesti..
si francezii fac coada, ca toata lumea pe la administratii.. si in Romania se face coada, sa stai la rând nu este o umilinta...
când locuiesti intr-un mic sat, esti cunoscut, cand te muti la Bucuresti, cine are pretentia sa fie cunoscut?

Cersetorii stau ilegal in Franta, nu se duc sa aiba acte!
Poate ca cei calificati de doamna anonima drept "cersetori, nespalati, analfabeti" erau tot români, cu diplome si specializari, dar din cauza mizeriei din Romania, si-au luat lumea in cap...
vina lor, ca n-aveau bani in Romania...


"la ro eram independenta din punct de vedere material. aici am ajuns breloc la portofelul sotului meu..situatie foarte greu de acceptat pentru o persoana independenta ca mine. la inceput m am simitit foarte umilita ca trebuia sa cer bani de buzunar, ca trebuia sa dau cuiva socoteala de ce fac cu bani, etc.."

un proverb spune : cum iti asterni, asa dormi!
francezii ar fi de vina ca "anonima nu avea "bani de buzunar"...
cand esti o persoana independenta, nu te casatoresti, mai trebuie sa si ai cap, sa judeci, ca nu tot ce zboara se mananca si in Franta nu umbla cainii cu colacii in coada...
sau te arunci pe capul primului venit, doar sa pleci din România, si atunci iei si riscurile..


"aici trebuie sa fii extrem de politicos , francezii au alte codu ri culturale. pe care daca nu le cunosti te frigi"

si asta ca o ultima aberatie!
in Franta trebuie sa fi politicos.. dar trebuie sa fi politicos peste tot si sa ai bun simt.
Cand intri intr-un magazin, spui "buna ziua", cand te duci la piata, dupa ce platesti si-ti iei marfa, spui "merci" si "la revedere"...
auzi! alte coduri.. de ce? In România intrii si iesi ca boul? nu saluti?

Concluzia: iata un exemplu tip de cei care critica francezii!
ce-au fost in Romania de-si permit sa aiba asa pretintii?
au avut bani multi de au putut sa plateasca "spaga" in toate locurile? au incurajat coruptia?

Crede ca francezii trebuie sa se ploconeasca in fata ei? s-o astepte cu covorul intins?

Aici locul ti-l cuceresti dupa merite
La primul contact, lumea te judeca dupa politete, bunul simt si respectul pe care il ai pentru altii...
Prin comportare dovedesti ca esti altceva decat un tigan sau hot..

Si nici francezii si nici Franta nu sunt responsabili de o casatorie ne-reusita, sau de iluziile matrimoniale pierdute..
preotii la Paris (si in Franta) - de pr Iulian Nistea la: 19/11/2003 03:42:20
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, Sorine.
    Adevarul e ca, in Franta, intre preotii ortodocsi romani sunt foarte putini cei care pot ("isi permit") sa nu lucreze. Asta pentru ca aici bisericile/parohiile sunt simple asociatii (culturale, adica nici macar cultuale, ca legea din 1905 nu se aplica din cauza procedurii infernale), iar preotii nu pot avea pe aceasta parte in fata legii un statut ce sa le permita obtinerea cartii de sejur de la statul francez. In plus, comunitatile sunt mici si nu isi pot intretine preotul (mai ales cand, cum e in general in ortodoxie, preotul e casatorit si are familie). Asa se face ca aproape toti preotii ortodocsi romani au trecut (sau trec inca) printr'o alta studentie in Franta, ca sa obtina permisul de sejur... Dar studentia nu iti da de mancare la copii (din contra, se plateste), si atunci preotii sunt nevoiti sa lucreze. Deci aici in Franta, cei mai multi preoti ortodocsi romani sunt si preoti si studenti si muncitori. E un cerc vicios care cu greu poate fi spart. E ceva mai usor pentru preotii celibatari (sau calugari) si pentru cei, foarte putini, care sunt in parohii mai mari.
    Acum, cat priveste disponibilitatea preotilor din Paris, nu mi se cade sa vorbesc pentru altii. La noi, la Biserica "Sfintii Arhangheli" din 9 bis rue Jean de Beauvais (Paris, arr.5 -- M.10: Maubert-Mutualité, langa College de France si Sorbona), lucrurile stau asa:


    1. Programul slujbelor:



      • Vineri, ora 18.00: Acatist
        (prima Vineri din fiecare lună, la ora 17.00, Sfântul Maslu)
        (ultima Vineri din fiecare luna, la orele 23.45, Priveghere)
      • Sâmbătă, ora 18.00: Vecernie
      • Duminică, ora 09.30: Utrenie ; ora 10.30: Sfânta Liturghie



    2. In afara de aceste ore, cand biserica este deschisa pentru slujbe (si spovedim, de e cazul), preotii pot fi intalniti pentru spovedanie sau alte slujbe punandu-se de acord asupra unei ore cu persona care le telefoneaza (numarul meu de telefon e: 06.033.18.033). Eu, ca sa dau un singur exemplu, spovedesc regulat lunea pe un roman care lucreaza intr-o pizzerie si nu are liber decat lunea.



    Toate cele bune.
    Pr. Iulian


      P.S. La aceasta adresa http://www.geocities.com/orthodoxeroumain/CelebrationsNov.htm se gaseste programul slujbelor de la o alta parohie din Paris. Mai este si o a treia, dar nu-i stiu programul.
#4690 (raspuns la: #4634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Heheheh :) In Franta exista - de Daniel Racovitan la: 26/11/2003 04:19:00
(la: Egalitate...)
Heheheh :)
In Franta exista si Ziua Tatilor, nu numai a Mamelor :))
Exista si Ziua Bunicilor :)
O gramada de Zile in Franta...
Nu ne integram in Franta facind forum la Luneta, Alexandra ! - de gd525 la: 18/12/2003 22:02:32
(la: Romani in strainatate)
Copie de mesaj offline pe Yahoo Messenger :

Ti-am vazut forumul lansat pe Luneta si ma intreb daca e o provocare voita, sau asa gindesti tu ?....
gd525: 1 - romanii care pleaca poate nu fug de realitate, ci dimpotriva, o cauta
(realitatea nefiind rezervata poporului si meleagurilor mioritice...)
gd525: 2 - ce intelegi prin patriotism ? Si de ce anume sentimentul asta ar trebui dupa tine
sa fie implicit legat de tara in care te-ai nascut ?
gd525: Mama mea s-a nascut in Cehoslovacia, in timpul razboiului. A trait si traieste in Romania,
pentru care are sentimente de patriotism. Gasesti asta normal ?
gd525: Si daca da, atunci ce ne impiedica sa avem aceleasi sentimente pentru tara
in care am ales sa emigram, sa traim, sa muncim, sa fondam familii, sa avem prieteni si sa murim?
gd525: EPILOG : nu stiu ce faci tu la Monpellier, dar daca intimpini greutati mai mari
decit consideri ca ai intimpina intr-un sat din tara TA indepartat de orasul nasterii,
atunci crede-ma ca ai o problema de integrare, nu de patriotism...
gd525: Cit despre "calea cea mai usoara", ma bucur ca iti e usor in Franta
si ca nu trebuie sa te mai "lupti pt. supravietuire".
Sint mindru de tara mea care are curtoazia sa-i faca viata usoara
unei patrioate romance de la Montpellier,
permitindu-i astfel sa intretina forumuri patriotice la Luneta ...
In Franta, moartea lui Helmut - de Daniel Racovitan la: 26/01/2004 15:51:37
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In Franta, moartea lui Helmut Newton a fost stire difuzata la ora de maxima audienta.
#8492 (raspuns la: #8484) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Acesti romani care au facut Franta - de SB_one la: 30/01/2004 15:41:11
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Ca sa revin, e adevarat ca istoria RO si a poporului roman a fost masluita.
Sa-l lasam insa pe
M.PHILIPPE ETIENNE, L'AMBASSADEUR DE FRANCE A BUCAREST
sa-si spuna parerea -acum dupa mai multe mii de ani- despre poporul roman.

Cine va avea curiozitatea va gasi continuarea la link-ul de la "subsol"



LE DISCOURS "CES ROUMAINS QUI ONT FAIT LA FRANCE" A
ETE PRESENTE - EN LANGUE ROUMAINE, HELAS ! - PAR SON
EXCELLENCE , LE 10 JUIN 2003, A L'ACADEMIE ROUMAINE.

" Acesti romani care au facut Franta "
(Academia Romana, 10 juin 2003)

Permiteti-mi mai intai, Domnule Presedinte, sa va multumesc pentru invitatia pe care mi-ati adresat-o, de a interveni in acest cadru prestigios, atat de important pentru viata intelectuala a Romaniei. Realizez onoarea care mi se face, gandindu-ma la personalitatile care au avut ocazia sa se adreseze.inaintea mea Academiei romane.
Franta are nevoie de ceilalti pentru a fi mare.


http://laroumanie.free.fr/inter/new17.html


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
sunt in Franta de 4 ani. - de mapopescu la: 08/02/2004 16:37:33
(la: Viata si integrarea romanilor in Franta)
sunt in Franta de 4 ani.

sint foarte multe lucruri ce nu mi-au convenit. intre timp m-am schimbat sau s-au schimbat. cred ca de asta e usor sa te integrezi in franta, desi nu pot spune ca sunt integrat perfect.

desi latini, desi cu hibele lor, observi o ameliorare in timp. poti vedea cum dupa 20 de ani s-au convins ca blocurile (les tours) sint nasoale si pentru cei ce le locuiesc, si pentru ceilalti. acum le demoleaza incetul cu incetul. sub-prefectura de linga mine (Palaiseau din Essonne, departament sarac si destul de populat de straini) era nasoala, inghesuita si functionarii erau scirbosi. in al doilea an nu mai erau asa de scirbosi, anul asta au largit serviciul straini, lumea e draguta etc.

romanii sunt la fel. dar evolueaza (in romania!) foarte incet, aproape deloc, si apoi fac salturi. e foarte greu sa te bazezi pe asa un sistem.

cit despre viata si munca in franta, este o placere. mai ales cind faci ce iti place si esti apreciat la valoarea pe care o meriti.
Corruption a la francaise - de anita47 la: 14/02/2004 03:38:57
(la: Coruptia oamenilor politici...)
Corruption à la francaise


Scandalul "ELF": petrol si spionaj
Procesul de coruptie al companiei petroliere franceze "Elf" - proces al carui vedict a fost dat de Curtea Penala din Paris pe 12 noiembrie 2003, de catre judecatorul Michel Desplant, a dezvaluit dimensiunile coruptiei politice din Franta, incepand inca din anii '60. "Elf" reprezinta cea mai mare firma - controlata de statul francez -, cu un profit estimat la 232,6 miliarde de franci in 1996. Procesul a stabilit ca ea a fost devalizata de aproape 2 miliarde de franci (circa 305 milioane de euro) chiar de conducerea companiei, in timpul celui de-al doilea mandat prezidential al lui Francois Mitterrand (1988-1995). Loik le Floch-Prigent, presedintele "Elf" intre 1989 si 1993, a fost condamnat prin sentinta din 12 noiembrie 2003 la 5 ani inchisoare si o amenda penala de 375.000 euro. Alfred Sirven, fost director executiv, a primit 5 ani inchisoare si 1 milion euro amenda penala. Andre Tarallo (76 de ani), considerat nr. 2 in conducerea "Elf" - poreclit "domnul Africa" -, a primit si el 5 ani si 2 milioane de euro amenda. Alain Gillon, fost director executiv pentru rafinarii, a fost condamnat la 3 ani inchisoare si o amenda penala de 2 milioane euro. Din 37 de inculpati in procesul "Elf", 30 au fost gasiti vinovati si condamnati. Printre verdictele date s-au numarat "abuzul de proprietate sociala si de credite", "abuzul de putere", "complicitatea la abuz de proprietate sociala" si "utilizarea de documente falsificate".


Procesul "Elf": decapitari franceze si mituiri de lideri africani
Procesul a dovedit ca presedintele "Elf" - Loik le Floch-Prigent - a delapidat compania pe care o conducea cu 16,2 milioane euro, pentru "cheltuieli personale". Le Floch-Prigent si-a plasat mai intai sotia, pe Fatima Belaid, intr-o pozitie de conducere. Dupa numai 18 luni de casnicie el a inaintat actele de divort, platindu-si insa datoriile fata de fosta sotie din banii companiei, la care lucrau amandoi. Astfel, Fatima Belaid a primit, in urma matrapazlacurilor cu "divortul", 18 milioane de franci, platiti direct intr-un cont dintr-o banca elvetiana. Fatima s-a plans ca, prin divort, a fost obligata "sa isi schimbe" apartamentul de peste 300 de metri patrati cu unul de "numai" 171 metri patrati.

Alfred Sirven a "umflat" si el 6,2 milioane de euro pentru "nevoi personale", din suma totala de 168 milioane euro de care a fost acuzat ca o delapidase Sirven a fost acuzat si pentru delapidarea altor 172 milioane euro, adica echivalentul net consolidat al companiei "Elf" pe anul 1993.

Alfred Tarallo ("domnul Africa") a incercat sa justifice o delapidare de 300 milioane franci, sustinand la proces ca acesti bani, si imensa vila construita de el in Corsica, ar face parte dintr-o viitoare asa-zisa "fundatie franco-africana". Reteaua de contacte mafiote a lui Alfred Tarallo - cunoscuta de decenii, si pusa sub pavaza "Elf" - includea politicienii africani si alti potentati de culoare, care formau "varful de lance" al politicii franceze neocoloniale din Africa. In disperare de cauza, Tarallo a invocat in audierile de la proces faptul ca fusese silit sa treaca milioane de franci prin conturile sale din bancile elvetiene pentru a "plati" (mitui) diversi politicieni africani de care raspundea politic, precum presedintele Gabonului, Omar Bongo, al carui finantator "discret" fusese Tarallo. Pentru a intelege mai bine semnificatia acestor socante dezvaluiri - care combina delapidarile din lumea petrolului, cu mituirile si alte afaceri politice - trebuie sa ne referim putin la istoria companiei "Elf", strans legata de serviciile secrete si politica externa a Frantei. Compania de stat "Elf" a fost constituita de generalul De Gaulle in 1963, "pentru a asigura independenta Frantei in materie de petrol, dar compania s-a nascut, a crescut si a prosperat de fapt printr-o relatie speciala, incestuoasa, cu Africa" ("Le Monde", 12 noiembrie 2003).

Conform depozitiei lui Loik le Floch-Prigent, compania "Elf" a avut intotdeauna si alte sarcini, in afara de afacerile cu petrol: "In 1962, Pierre Guillaumat l-a convins pe De Gaulle sa creeze o structura paralela ("Total", impreuna cu "Elf"), pe care gaullistii sa o foloseasca precum o veritabila armata in Africa. Pe de o parte, Minister al Petrolului. Pe de alta, serviciu de spionaj in tarile producatoare de petrol.". Inca de la inceput, a explicat le Floch-Prigent, generalul l-a pus in fruntea "Elf" pe Pierre Guillammat, adica pe fondatorul DGSS (Direction General des Services Speciaux), fost ministru al Apararii. Astazi, "Elf" - desi in parte companiei privata - a ramas principalul serviciu de informatii secrete si instrument de actiune (mituiri de politicieni, lovituri de stat, interventii militare etc) al Frantei in spatiul Africii. Din 1963, "Elf" a acoperit actiuni secrete si a finantat operatiuni politice si militare in regiunea Africii. Avand un acces total la presedintii Pompidou (1969-1974) si Giscard D'Estaing (1974-1981), "Elf" a inceput cu timpul sa actioneze "autonom", inclusiv in ceea ce priveste finantele.

Conducerea "Elf" i-a considerat intotdeauna pe "baronii gaullisti" stapani de drept ai companiei si s-a asteptat sa fie recompensata corespunzator pentru serviciile "extrapetroliere" prestate.


"Elf" si axa Mitterrand - Kohl
Organizatia "Voltaire" - o asociatie constituita in 1994, pentru a combate reinstaurarea oricarei forme de cenzura a clientelismului si a asa-zisei "ordini morale" - sintetizeaza foarte bine relatiile presedintelui Francois Mitterrand cu "Elf". "Spre surpriza tuturor, alegerile din 1981 nu au adus revenirea la putere a gaullistilor, ci i-au impus pe socialisti. Mai abil decat predecesorii sai, Mitterrand a preluat doar partial controlul la "Elf", care avea astfel o dubla subordonare: catre presedintele socialist si catre RPR (partidul gaullist). Unii din conducatorii "Elf" au tras, cu maxima promptitudine, avantaje din aceasta dubla subordonare, castigand averi considerabile."

"Elf" impunea, pe vremea aceea, si dadea jos presedintii din Gabon, Congo, Camerun si Angola. Compania petroliera ajunsese sa controleze politic nu numai tarile francofone din Africa, ci si unele din sfera de influenta anglofona, ca Nigeria. Prin mituirea lui Omar Bongo, "Elf" a penetrat la OPEC (Organizatia Statelor Exportatoare de Petrol) si a inceput sa participe la transferurile de tehnologie nucleara. "Elf" a finantat toate partidele importante din Franta si cumparat lideri importanti din Europa. Astfel, "Elf" a fost aceea care a finantat din umbra campaniile politice ale lui Helmuth Kohl si pe cele ale lui Felipe Gonzales. Recent s-a implicat in Uzbekistan si Venezuela, state mari producatoare de petrol. Documentul organizatiei "Voltaire", citat de noi, prezinta si o copie dupa un ordin de plata, in valoare de 100 milioane de franci CFA (moneda curenta in 14 tari africane), emisa de "Sogara", companie de rafinare din Gabon, filiala lui "Elf-Gabon" din Port-Gentil, pentru presedintele Gabonului, Omar Bongo. Acesta a preluat suma, "cash", pe 21 ianuarie 1992, de la banca BIPG din Libreville (Gabon). Pentru a justifica aceste "malversatiuni financiare", Loik le Floch-Prigent a clamat in proces: "Un singur om trebuie chestionat: presedintele Francois Mitterrand". Mitterrand insa decedase intre timp. El fusese cel care l-a impus si mentinut pe le Floch-Prigent ca presedinte la "Elf", dupa cum subliniaza ironic "Le Monde" din 12 noiembrie 2003.

Le Floch-Prigent a explicat Curtii Penale din Paris cum au functionat "fondurile negre" ("caisse noire") ale lui "Elf": "Acest sistem functiona, in principal, pentru partidul gaullist, RPR. L-am informat pe presedintele Francois Mitterrand, care mi-a spus ca ar fi bine sa mai largesc putin sfera beneficiarilor, fara sa ii las pe dinafara, fireste, tocmai pe cei din RPR". Astfel ca, sub umbrela lui Mitterrand, toate partidele si liderii parlamentari, de stanga sau de dreapta, puteau beneficia de fondurile negre, cu o conditie: sa capete "binecuvantarea" acestuia. Pe plan extern, sistemul de finantare clandestina a lui "Elf" l-a sustinut pe cancelarul Helmuth Kohl si a "intarit" prietenia franco-germana. Pentru sustinerea lui Kohl, "Elf" a apelat la urmatoriul scenariu: mai intai, a cumparat refinaria est-germana "Leuna" si reteaua de distribuire a petrolului "Minol", salvandu-l astfel pe Kohl de iminentul colaps al acestei industrii in Germania reunificata. Ca sa-l citam pe judecatorul Michel Desplan: "Elf a fost pusa sa plateasca, cu ocazia achizitiilor "Leuna" si "Minol", cele mai mari comisioane, in trei etape: in prima 256 milioane franci, in a doua 13 milioane de franci si in a treia etapa alte 13 milioane franci. Aceste comisioane erau necesare pentru a obtine de la Bruxelles, de la Bonn si de la diferite landuri germane un credit de 2 miliarde de marci, fara de care investitia totala de 6 miliarde ar fi fost nerentabila".

"Le Monde" din 30 aprilie 2003 comenteaza malitios: "Iata ce se numeste "lobbying", un cuvant fara indoiala politicos, pentru ceea ce a facut Alfred Sirven".

In proces, Alfred Sirven a explicat: "In aceasta afacere cu Kohl am avut acces la persoane proeminente din tara. Imi amintesc, de exemplu, de compania franceza Sisie, condusa de doamna Edith Cresson (fost prim-ministru al Frantei in 1991-1992), care a participat la afacere cu 3 milioane franci si nu a fost citata in instanta". Tot Sirven l-a angajat in afacere si pe colonelul ® Pierre Lethier, care a primit un comision de 96 de milioane franci pentru ca a lucrat cu Dieter Holtzer, recompensat cu un comision de 160 milioane de franci, la constituirea fondului clandestin pentru Kohl, dupa manevrele de "inginerie financiara". A mai fost implicat in constituirea fondului si Holger Phahls - ulterior disparut -, fost secretar de stat la Aparare si membru CDU (Uniunea Crestin-Democrata), partidul lui Kohl.


Afacerea Mery
La 22 septembrie 2000 "Le Monde" - anticipand parca scandalul "Elf" - publica transcrierea unei videocasete in care Jean-Claude Mery, antreprenor din constructii, descria in detaliu activitatile financiare ilegale ale RPR (Rassemblement pour la Republique), partidul gaullist. Mery, decedat in 1999, fusese unul din finantatorii RPR in anii '80. Metodele descrise de Mery converg spre acelasi scenariu: companiile care castiga contracte de miliarde de franci, pentru lucrari in marile orase, trebuie sa-si exprime "gratitudinea" platind apoi comisioane de milioane de franci RPR-ului si primariilor sustinute de RPR. De regula, opozitia procedeaza identic atunci cand ajunge la putere, astfel ca atat Puterea, cat si Opozitia adopta "legea tacerii" - Omerta - in chestiunea comisioanelor. Ceea ce era nou si exploziv in depozitia de pe videocaseta lui Mery aparea in dezvaluirea unor nume de politicieni, de cifre si date. Pentru prima data seful statului era indicat drept figura-cheie a sistemului de finantare ilegala a partidului. Doua zile dupa dezvaluirea din "Le Monde", saptamanalul "L'Express" a adus noi date despre "videocaseta Mery": videocaseta originala, cu inregistrarea confesiunii lui Mery, a stat timp de doi ani in posesia socialistului Dominique Strauss-Kahn, in acel timp consilier al primului-ministru Lionel Jospin. In noiembrie 1999, Strauss-Kahn fusese obligat sa-si dea demisia, dupa ce se dovedise ca primise sume frauduloase de la organizatia studenteasca MNEF. Strauss-Kahn primise videocaseta de la avocatul Alain Belot, care il reprezinta si pe renumitul Karl Lagerfeld, si a carui datorie la fisc scazuse subit de la 200 milioane franci la doar 45 milioane, dupa ce Belot i-a inmanat videocaseta lui Strauss-Kahn.

Pe videocaseta, Mery istoriseste cum s-a dus la Jaques Chirac, pe cand acesta era primar al Parisului, cu 5 milioane de franci in servieta, pe care a depus-o in fata lui Chirac, pe birou, la Palatul Matignon. Chirac l-a felicitat pe Mery pentru "talentul" dovedit in strangerea de "donatii". In anul 2000 Chirac era insa presedinte al Frantei - si se bucura asadar de imunitate. Cand scandalul Mery a izbucnit, presedintele Chirac l-a acuzat imediat pe primul-ministru Jospin de "intrigi ilegale" si de "lovitura sub centura".


Afacerea fregatelor franceze pentru Taiwan
Procesul "Elf", din 2003, a mai scos la iveala si o alta afacere ilegala. Este vorba de sase fregate, comandate de Taiwan firmei franceze "Thompson". Sirven si "Elf" s-au implicat in afacere, mijlocind comanda, in ciuda relatiilor foarte bune ale Frantei cu China. Fregatele, livrate de "Thompson", au costat Taiwanul 16 miliarde de franci (2,5 miliade de euro). Din aceasta suma, 5 miliarde de franci au reprezentat "comisionul" incasat de Sirven si "Elf". In afacerea fregatelor a mai fost implicat si Roland Dumas, fost ministru socialist de Externe, prieten de lunga durata al presedintelui Mitterrand. Afacerea fregatelor a avut un final tragic: zece persoane, "care stiau prea multe", au decedat in preajma procesului. Dintre acestia, patru in conditii pe care si Politia franceza le considera "extrem de suspecte". Printre cei "decedati" brusc s-a numarat si Thierry Imbert, membru al serviciului secret DGSE. Tatal lui Thierry a declarat presei ca, in ajun, fiul ii marturisise in amanunt afacerea cu fregatele, dar mai ales cine se alesese cu comisioane grase din afacere. Si nu numai cu fregate: Thierry ii vorbise tatalui sau si despre comisioane primite pentru livrarea unor avioane Mirage 2000. "Le Monde" din 13 mai 2003 o intreaga lista cu cei care primisera comisioane ilegale: Roland Dumas (condamnat in alt proces de coruptie, la 30 mai 2001); Dominique Strauss-Kahn, fost trezorier al Partidului Socialist; Robert Hue, fost lider al Partidului Comunist; RPR; Consiliul Primariei Parisului etc. Dar aceste investigatii au costat: judecatoarea Eva Joly a fost numita la post in Norvegia, in 2002; asistentul Evei Joly in cazul "Elf". Laurence Vichnievsky, a fost si el indepartat; Patrik Demure, care a investigat finantarile ilegale de la RPR, indepartat la randul lui. Tatal lui Thierry Imbert a declarat presei: "Fiul meu mi-a spus ca persoane importante din Franta si Taiwan, ca si din conducerea lui "Thompson", au acumulat averi colosale de pe urma acestor contracte".


Vladimir ALEXE

ZIUA
====


"Juppe-Gate" - de anita47 la: 14/02/2004 03:43:38
(la: Coruptia oamenilor politici...)
Liderul partidului de guvernamant din Franta - condamnat!


"Juppé-Gate"
Pe 30 ianuarie 2004, clasa politica franceza a fost zguduita de verdictul dat in procesul de coruptie care l-a avut in prim-plan pe Alain Juppé, presedintele partidului de guvernamant din Franta - UMP (Union pour un Mouvement Populaire) , primar al orasului Bordeaux si succesor neoficial al presedintelui Jacques Chirac. Alain Juppé a fost condamnat la 18 luni de inchisoare, cu suspendare, si la pierderea drepturilor civile timp de cinci ani - ceea ce il va scoate, practic, din viata politica timp de 10 ani - pentru "folosirea functiei publice in scop personal". Iata ca o tara ca Franta nu ezita sa-l trimita in judecata - si sa-l condamne - pe liderul partidului aflat la putere, fara ca politicul sa se amestece in actul de justitie. O lectie pentru toata lumea! In ciuda promisiunii initiale, de "retragere din viata politica" - facuta imediat dupa pronuntarea sentintei -, Alain Juppé a fost sfatuit de consilierii sai sa faca apel. Ceea ce va atrage suspendarea temporara a sentintei, pana la judecarea apelului: circa un an. Timp suficient, care ii va permite presedintelui Jacques Chirac sa reactioneze in plan politic, pentru a-si salva protejatul.


Juppé - "iepurele" presedintelui Chirac
Acuzarea si condamnarea lui Juppé are o stransa legatura cu functia detinuta de acesta in fostul partid de guvernamant (RPR - Rassemblement pour la Republique), condus de Jacques Chirac. Alain Juppé a indeplinit functia de trezorier al partidului intre 1988 si 1995, cand seful sau de partid (Chirac) era primar al Parisului si incerca sa devina presedinte al Frantei. Alte 26 de persoane au fost judecate in procesul Juppé. Printre acestia, sapte oameni de afaceri, acuzati de sponsorizare ilegala a RPR, au fost achitati si eliberati. Alte 13 persoane au primit insa o condamnare de sase luni cu suspendare. Louise-Yvonne Cassetta, fost administrator financiar al RPR si manager de fonduri financiare al fostului partid, a primit 14 luni cu suspendare. In cele mai multe cazuri instanta a retinut faptul ca oamenii de afaceri erau santajati fie cu clasica anulare a unor contracte mari, fie cu pierderea unor licitatii, daca nu sponsorizau consistent fostul RPR, devenit ulterior componenta a actualului partid de guvernamant (UMP).

Singurul care nu a aparut in proces a fost presedintele Jacques Chirac, seful direct al lui Alain Juppé - si marele beneficiar al banilor negri adunati de sarguinciosul Juppé - deoarece functia prezidentiala beneficiaza de "imunitate". Dar Chirac, care de curand a anuntat, nu intamplator, intrarea in viata politica a sotiei sale, va putea fi judecat la finale mandatului prezidential, in 2007. Jean Michel Helveg se intreba, ironic, in "Liberation" (31 ianuarie 2004): "Plateste oare actualul presedinte al UMP pentru presedintele de neatins al Republicii?" Cei trei judecatori din Nanterre au respins cererea lui Juppé, ca sentinta sa nu implice functia detinuta actualmente. Judecatorii au sustinut in motivatia sentintei ca "actionand in acest fel, Alain Juppé, in timp ce detinea o functie publica, a inselat poporul suveran... Alain Juppé a actionat in propriul sau avantaj, direct sau indirect. Aceasta reprezinta un abuz de functie".

Cum au observat analistii francezi, fraza de mai sus se potriveste perfect si pentru Jacques Chirac. Condamnarea lui Juppé este doar varful aisbergului in afacerile de coruptie. In primul rand, acest proces a pus pe tapet o serie de "bani negri", adunati de Juppé in folosul sefului sau. 14 milioane de franci "negri" au asigurat "refacerea" si "calatoriile de lux personale" ale lui Jacques Chirac si ale sotiei sale, impreuna cu prietenii lor. Circa 60 de functionari "fictivi" erau platiti de Primaria Parisului, racolati dintre partizanii lui Chirac si sustinatorii UMP, care astfel isi platea camarila din bani publici, prin Juppé. S-au mai judecat o serie de contracte - incheiate cu sponsori ai partidului - pentru construirea de licee in Isle-de-France, precum si contracte pentru modernizarea lifturilor. Tribunalul a acordat o atentie speciala finantarii ilegale a "croazierelor de lux" ale familiei Chirac si prietenilor acestora. Verdictul in procesul Juppé aduce din nou in centrul atentiei coruptia la inalt nivel - care are radacini adanci in Franta -, si care este ilustrata de cateva alte cazuri celebre din ultimii ani.


A cincea republica franceza si marile cazuri de coruptie "la varf"
In 1958, generalul Charles de Gaulle schimba Constitutia Frantei. Astfel, a fost lansata "a cincea republica" franceza. 1958 a fost un an de varf in razboiul colonial din Algeria, iar Franta se afla foarte aproape de un razboi civil, intre partizanii de dreapta ai OAS (Organizatia Armata Secreta) si cei ai "decolonizarii". Prin Constitutia din 1958, Franta devenea o republica prezidentiala. Altfel spus, presedintele decidea in toate problemele interne si externe ale tarii. Generalul De Gaulle, un personaj carismatic dar de mana forte, avea nevoie de puteri depline, pe care si le luase prin Constitutia din 1958, pentru a scoate Franta din cosmarul algerian. In paralel cu problema algeriana se remarcau insa la De Gaulle preocuparile pentru extinderea masiva a puterii personale. Mandatul prezidential de sapte ani i-a intarit si mai mult pozitia in fata Parlamentului francez. In 1968, o conspiratie externa a incercat eliminarea sa (in timpul unei vizite in Romania); s-a salvat pe moment, paradoxal, tocmai datorita loialitatii Partidului Comunist Francez, dirijat de URSS (cu care De Gaulle se gasea, de altfel, in relatii excelente). Astfel, muncitorii francezi nu s-au asociat "studentilor", condusi de personaje precum teroristul Cohn Bendit sau Regis Debray (fost consilier in Chile al socialistului Salvador Allende).

In 1969, in urma unui referendum, De Gaulle a parasit definitiv puterea, spre marele regret al URSS. (In 1969 cade si reteaua Caraman, activa din 1958 in spionarea NATO si transmiterea informatiilor la Moscova). Toti succesorii lui De Gaulle au mentinut "republica prezidentiala".

Georges Pompidou, Valery Giscard d'Estaing si Francois Mitterrand au cautat, prin toate mijloacele, consolidarea sistemului prezidential francez. O data insa cu el au aparut si excesele prezidentiale. Sub Pompidou, "afacerea Markovici" a clatinat din temelii "establishmentul" francez. Actorul Alain Delon - un gaullist convins - deschisese o "casa de prostitutie" frecventata doar de varfurile politice, financiare si industriale din Paris. Implicata direct era chiar sotia presedintelui Pompidou, o prietena a lui Alain Delon. Unul dintre paznicii de corp ai lui Delon - iugoslavul Markovici - a inregistrat-o pe pelicula pe Prima Doamna a Frantei in "momente de placere" si se pregatea sa faca publice aceste imagini. Rezultatul: cadavrul lui Markovici a fost gasit de Politie pe un maidan din Paris, groaznic desfigurat. (In treacat amintim ca Alain Delon - ca si Roman Polanski - nu poate intra in Statele Unite, fiind inca din anii '60 pus sub urmarirea FBI, Delon pentru implicare intr-o crima iar Polanski pentru violarea unei fete de 13 ani).

Valery Giscard d'Estaing a ramas celebru datorita "cadourilor" primite de la presedintele Imperiului Centrafrican, Jean-Bebel Bokassa.

In memoriile sale, intitulate "Adevarul" - scrise dupa ce a fost rasturnat de la putere si se stabilise la periferia Parisului -, Bokassa a sustinut, cu toata candoarea, ca presedintele Valery Giscard d'Estaing, pe langa cadourile foarte scumpe pe care le primise, ii "cerea fete" lui Bokassa, si avea partide de sex cu bastinasele. D'Estaing l-a actionat in judecata pe Bokassa dupa aparitia cartii, dar acesta a sustinut ca presedintele francez o lasase insarcinata chiar pe Catherine, sotia favorita a haremului sau (harem care includea si o romanca), fosta stewardesa la Air Zair, careia ii ceruse apoi sa avorteze. Aceste scandaluri sexuale, care au facut deliciul francezilor, aratau totusi ca presedintele Frantei devenise o institutie a bunului plac, in care era permis orice. In ciuda probelor incriminatoare, nimeni nu a indraznit sa ancheteze aceste "afaceri murdare". Markovici a fost rapid eliminat, iar d'Estaing crezut pe cuvant.


"Corruption à la francaise"
Cu Francois Mitterrand, lucrurile s-au schimbat. Sub cele doua mandate ale sale au aparut primele cazuri grave de coruptie la varf. Strateg politic redutabil si foarte bun orator, Mitterrand a absolvit - cum observa cineva - "scoala de intrigi politice" a celei de-a patra republici si si-a valorificat cunostintele in cea de-a cincea republica. Ca sa fie ales si sa se mentina presedinte al Frantei, el s-a bazat pe Partidul Socialist, pe sindicate si pe Partidul Comunist. De aceea a introdus in guvern oameni din formatiunile mentionate, pentru a-si asigura o majoritate lejera in Parlament si a combate astfel dreapta politica. In primul rand, pe Jacques Chirac si aliatii lui traditionali. Acest echilibru fragil, insa, s-a bazat pe un sistem de "recompense" acordate aliatilor sai: locuri in administratie, contracte, sfere de influenta etc. Sa retinem ca Mitterrand a favorizat chiar membri ai regimului de la Vichy - din care a facut parte - si a uluit intreaga Franta atunci cand s-a descoperit ca avea o fiica majora (Mazarine) si, practic, o a doua sotie si un al doilea camin de peste 20 de ani. Aceasta existenta secreta, paralela, a lui Mitterrand explica foarte bine "dedublarea" personalitatii sale. Sistemul de "recompense" a creat insa fenomenul de "corruption á la francaise", al carui mare pontif a fost Mitterrand: a cumpara, cu bani negri, influenta politica; a vinde si cumpara deciziile; sistemul "comisioanelor"; manipularea "dezvoltarii urbane"; a crea "oameni siguri" pentru concesionarea lucrarilor publice. Tipul de politician impus de cele doua "septenate" ale lui Mitterrand a fost cel "disponibil comercial". Parlamentul francez a ajuns in situatia sa voteze nenumarate "amnistii" si sa creeze noi institutii - Inalta Curte a Republicii si Consiliul Constitutional - pentru "cei cu mana prea lunga". Culmea ironiei, ultimul presedinte al Consiliului Constitutional - Roland Dumas, un prieten apropiat al lui Mitterrand si membru important in "Club des Jacobins", de sorginte masonica - a fost nevoit sa demisioneze datorita implicarii in scandalul Elf-Aquitaine Group. Sunt dificil de trecut in revista toate marile scandaluri de coruptie la varf din epoca Mitterrand. Este suficient sa amintim doar de "scandalul Bernard Tapie" (condamnat pentru aventurile sale financiare cu bani publici) sau "afacerea Edith Cresson" (promovata prim-ministru doar la insistentele lui Mitterrand, apoi in Comisia Europeana, de unde a demisionat datorita "nepotismului" practicat).


Noul sistem represiv din Franta nu include "crimele gulerelor albe"
Prietenii si sustinatorii lui Alain Juppé i-au sarit in ajutor, imediat dupa comunicarea "socantei sentinte". Tonul a fost dat chiar de primul-ministru, Jean-Pierre Raffarin, care a declarat sentinta drept "provizorie" si a insistat ca Franta are nevoie "in serviciul public" de Juppé. Presedintele Adunarii Nationale, Francois Baroin, a declarat ca este "convins ca Juppé va ramane la datorie, in serviciul Frantei", iar Erich Woerth, membru UMP si deputat de Oise, a opinat ca "onestitatea personala a lui Juppé nu a fost niciodata pusa in discutie". Cei care solicita clementa pentru Juppé si imunitate virtuala pentru elita politicii sunt aceleasi persoane care au promovat in Franta noile puteri represive acordate statului, potrivit propunerilor ministrului Justitiei, Dominique Perbem. Masurile propuse de Perbem sporesc caracterul represiv al institutiilor franceze, slabesc "habeas corpus", precum si drepturile celor arestati. Intamplator sau nu, noile masuri represive ignora total "crimele gulerelor albe" (birocratiei aflate la putere), precum si malpraxisul financiar. Exact domeniile in care Chirac si Juppé s-au dovedit mari maestri ai artei.

Recent, Justitia franceza a inceput procesul lui Jean-Charles Marchiani, acuzat de utilizare ilicita a cinci milioane de dolari, fond primit de la un inalt functionar gaullist care s-a indeletnicit cu traficul in Nigeria. Analistii francezi sustin insa ca singurele "crime" sunt cele care au fost "dovedite". Celelalte raman in afara discutiei si a justitiei si dau exemplul lui Bush si Blair, care si-au mintit cu nonsalanta natiunile in privinta armelor de distrugere in masa din Irak, dar care sunt acum "spalati" de pacate de cate un raport bine ticluit, ca recentul raport Hutton. In "afacerea Elf", judecatoarea Eva Joly a pus sub protectie un numar de martori cruciali in proces, datorita amenintarilor anonime cu moartea. Acelasi lucru s-a intamplat si in procesul Juppé. Banuite de amenintarile cu moartea sunt gruparile asa-zis de extrema stanga, care s-au aliat cu Jacques Chirac datorita "diplomatiei" lui Alain Juppé: LRC (Ligue Communiste Revolutionairre), PT (Parti des Travailleurs) si LO (Lutte Ouvriere). "Extrema stanga" franceza - formata de fapt din agenti secreti sub acoperire - a respins in 2002 solicitarea de a-i boicota in turul doi al prezidentialelor pe Jacques Chirac si pe Jean-Marie Le Pen. Dincolo de aceste consideratii, Justitia franceza - continuand sa respinga amestecul politicului - a dat un bun exemplu de independenta. Astfel, ea l-a condamnat, fara menajamente, chiar pe liderul partidului de guvernamant, Alain Juppé! Iata, deci, ca se poate.


Vladimir ALEXE

ZIUA


#9606 (raspuns la: #9605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
America si/sau Franta - de mapopescu la: 23/03/2004 03:43:37
(la: America, o tara comunista?)
Pentru adacartianu: nu sunt de acord cu tine, America nu e o tara comunista, este o democratie liberala.

Pentru posturile precedente: tonul dumneavoastra ma convinge din ce in ce mai mult sa ramin in Franta :(. Si nu ma consider un om cu convingeri de stinga. Ca un argument, cel mai citat amendament al constitutiei USA este cel cu privire la libertatea cuvintului. Sau ma insel? e doar in filme? Si francezul are multe vorbe, romanul la fel, ramin doar vorbe.

Marius Popescu
Ramasul in Franta - de Filip Antonio la: 23/03/2004 03:55:56
(la: America, o tara comunista?)
Franta, tara care adora sa dea lectii altora (intre care Austriei) dar in care un alegator din patru-cinci voteaza cu neofascistii si cu trotkistii.
#12635 (raspuns la: #12633) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...