comentarii

eloge de langues etrengeres


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Tradatorule! :) - de Alina Momanu la: 30/09/2003 05:39:11
(la: Literatura postdecembrista?)
Io te-ntreb pe tine cine crezi ca ar merita premiul Nobel pentru literatura la noi,si tu reformulezi si-i intrebi pe altii?
Sau...esti suparat si nu vorbeshti cu alea de nu-l pricep pe Cohen...:)
Da. Poti vorbi de o literatura postdecembrista. Mi-e teama ca nu in termeni prea prea "elogianti".Au aparut si apar inca o multime de mizerii, in toate domeniile - mai ales in ceea ce se numeste "literatura de specialitate".Aici am raspunsul.Cred. S-a liberalizat "piata profesorilor universitari". Si functioneaza dupa urmatorul algoritm: el (amarat de preparator,asistent, conf.- care a ajuns aici fi’n’ca avea papa bani si ambitii pt.plod)nu poate promova (asa-i legea) decat daca publica (neaparat carti groase si oblibatoriu multe)la anumite edituri (alese dupa niste criterii necunoscute)care trebuie sa traiasca si ele. Pe drumul asta e o groapa: el nici nu stie sa scrie bine romaneste, iar cand citeste, aproximeaza. Rezultatul: un plagiat prost inchegat, sau, si mai rau, o lucrare de doctorat cumparata de la tine, care ai ce scrie, dar n-ai bani sa publici ca, deh, scrisul/cercetarea iti mananca toate resursele.
Strict la subiect, majoritatea cartilor pe care le-am citit, bune, cred eu (si mai zic si altii),au fost scrise "inainte" si publicate "dupa". Le consideram si pe ele postdecembriste?
PS.Cred ca termenul va ramane ca atare in istoria literaturii.
Catre Papadie67. (Ca suna rau Papadie!Papadie!) - de Alina Momanu la: 30/09/2003 07:06:46
(la: Marele Eveniment)
Uite,era o gluma de genu’: daca eu, prin ce-am spus (prin felul in care ti-am multumit), te-am facut sa nu nu-ti mai vina sa scrii cum scriai, adica furtunos si cu miez, n-are rost sa mai continui cu multumirile. Te vei simti prea elogiat si n-ai sa mai postezi nimic. Si eu nu vreau. Pentru ca trag anumite foloase de pe urma a ceea ce ai scris tu pan-aici...De acord, intr-un mod absolut personal, intim, daca vrei. Desi vad ca tu intelegi altceva prin intimitate.
In alta ordine de idei, e viata o curva, dar pote deveni dureros pentu unii sa le aplici, chiar daca "usor" cifrat, un asfel de calificativ in cheie burlesca.
Si tu te-ai grabit...
#568 (raspuns la: #562) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suferintele au fost grele Sorine. - de anita47 la: 18/11/2003 16:54:02
(la: A existat holocaust in Romania?)
Numai Drezda si Hamburgul ce "tribut au dat" in cateva zile.

Razboiul nu este o "joaca" si cel care-l provoaca nu intotdeauna stie ce rezultate va avea.

Da cum te-ai simti tu,stiindu-te urmarit,vanat si exterminat numai pentru faptul ca te-ai nascut "crestin-ortodox".Fara nici o lata vina!!
Evreii au mai fost persecutati,dar li sa- oferit o portita de scapare(fara a "elogia" Inchizitia,totusi cine trecea loa crestinism,scapa!).Ce sansa li s-a oferit in perioada nazista?
Ba s-a mers si cateva generatii in urma.
Incearca sa te pui in aceasta situatie.
#4652 (raspuns la: #4627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aranjamente de culise intre Putin si Bush - de anita47 la: 27/11/2003 03:42:02
(la: Istorie alternativa: cum ar fi fost daca ... ?)
Si cum ar fi daca ne reintoarcem la "acorduri gen Yalta"?
=================================================================

"In vizita la Washington in septembrie 2003, presedintele rus Vladimir Putin a fost intampinat la aeroport de presedintele american George Bush care, dupa ce l-a imbratisat demonstrativ, s-a declarat "onorat" de vizita "prietenului" Putin.
Cei doi sefi de stat au petrecut multe ore impreuna la resedinta prezidentiala de la Camp David in convorbiri tęte-ŕ-tęte, dupa care, la o conferinta scurta de presa, s-au elogiat reciproc. Referindu-se la interlocutorul sau, Bush a enuntat urmatoarele: "Eu omagiez planurile presedintelui Putin pentru Rusia, o tara pasnica pe plan intern si extern, in relatii detensionate cu vecinii si in care prospera democratia, libertatea si statul de drept". Aceasta denaturare flagranta a realitatilor din Rusia sugereaza ca Bush, in speranta consolidarii unei aliante ruso-americane, a decis sa ignore asaltul categoric al lui Putin impotriva democratiei incipiente din Rusia, exterminarea deliberata a cecenilor si campania intensa de intimidare a tarilor vecine desprinse din fosta Uniune Sovietica. In esenta, mesajul presedintelui american a fost urmatorul: daca Moscova sustine formal actiunile definite ca "antiteroriste" de Washington si contribuie sincer la parteneriat, Bush este dispus sa accepte abuzurile de putere ale lui Putin in Rusia, asaltul "colegilor" securisti impotriva opozitiei si a firavelor institutii democrate si presiunile Kremlinului in fostul spatiu sovietic.

Parteneriat strategic ruso-american

Inainte de a veni in vizita la Washington, Putin a prezentat Casei Albe un proiect pentru "extinderea aliantei strategice dintre Rusia si SUA" in care se ofera noi initiative "creative" de "colaborare" si "sustinere reciproca" in rezolvarea problemelor cu care se confrunta cele doua puteri. Conform documentului, unul din obiectivele principale ale parteneriatului strategic Rusia-SUA ar trebui sa fie prevenirea aparitiei unor state cu acces la arme atomice, chimice sau biologice care ar putea prejudicia interesele nationale ale Rusiei, ale Americii sau ale aliatilor lor.

De colaborarea stransa dintre cele doua tari in domeniul energetic ar beneficia atat exportatorii rusi, cat si Statele Unite. Este bine cunoscut ca America se straduieste sa obtina acces la surse de petrol din afara tarilor grupate in OPEC ca sa minimalizeze dependenta de cartel si sa evite ridicarea artificiala a preturilor hidrocarburilor exportate. Alte initiative din proiectul de alianta si acordurile agreate in discutiile "intime" ale celor doi presedinti nu au fost aduse la cunostinta publicului. Se pare ca, intelegandu-se de minune, Bush si Putin au decis sa se comporte ca "aliati". Manifestarile diplomatice ale "parteneriatului" au inceput sa devina evidente aproape imediat. Cateva exemple sunt edificatoare.

Petrolul siberian

Sondele din Siberia produc mai mult titei decat cele din Arabia Saudita. Potentialul enorm al Rusiei de a exporta hidrocarburi are o mare importanta geopolitica. Printre multe alte tari, China, Japonia si Statele Unite concureaza puternic pentru crearea de conducte si infrastructura de export din Siberia de Est spre regiunile lor.
Rusia produce acum in jur de 8,5 milioane de barili zilnic. Cu progres in tehnologie si management, Rusia va extrage peste 10 milioane de barili in 2011. Mijloacele de transport spre exterior sunt insa limitate. Compania Lukoil, care exporta cam jumatate din titeiul propriu, a cheltuit un miliard USD anul acesta ca sa-si transporte produsele petroliere la export. Adica mai mult decat au costat procesele de extractie si distilare. Daca Rusia si-ar dubla capacitatea de export, la preturile curente, companiile ruse de petrol ar putea colecta din exterior alte 35 miliarde USD anual. Concurenta intre potentialii importatori este acerba. China, avand necesitati energetice imense, este dispusa sa contribuie substantial la construirea unei conducte de 2.200 km din Siberia de Est direct la Daking in nordul Chinei. Costul conductei ar fi 2,5 miliarde USD. Yukos-Sibneft, cea mai mare companie petroliera din Rusia, exportand deja titei in China pe calea ferata, a favorizat initial acest proiect. Dar Japonia, oferindu-se sa participe cu 7 miliarde USD la costructia unei conducte alternative de 4.500 km spre portul Nahodka pe coasta Oceanului Pacific, a tentat atat producatorii rusi, cat si compania de stat Transneft care controleaza facilitatile de transport si de export.

Deoarece Rusia nu are capacitatea de a furniza petrol atat pentru China, cat si pentru Japonia, decizia finala cu privire la exportul titeiului siberian se va face pe considerente economice si politice. Al treilea pretendent pentru cumpararea titeiului siberian este America.

Statele Unite importa 60% din petrolul consumat intern, din care, 47% provine din tari care apartin cartelului international OPEC. Rusia a oferit un proiect foarte tentant pentru Washington: sa acopere 10% din necesitatile de import ale Americii. In concordanta cu discutiile dintre Bush si Putin, oficiali ai administratiei americane s-au deplasat la Moscova ca sa discute proiectul constructiei unei conducte din Siberia spre nord, la portul Murmansk, de unde titeiul ar putea fi transportat pe vapoare la Houston in Texas. O asemenea conducta ar costa 4 miliarde USD si ar transporta trei milioane de barili zilnic. Pe cand, din Golful Persic vapoarele petroliere ajung in SUA intr-o luna, de la Murmansk, ar ajunge in numai 9 zile.

Devenind principalul furnizor de petrol al SUA, Rusia ar avea nevoie de o relatie stabila cu noul client si ar oferi un avantaj considerabil pentru America deoarece i-ar permite o reducere importanta a dependentei energetice de OPEC.

Schimbare de atitudine la Kremlin

Inainte de intrunirea de la Camp David, Vladimir Putin a fost unul dintre cei mai vocali oponenti ai invaziei americane in Irak. In Consiliul de Securitate ONU, coordonandu-si actiunile cu Franta si Germania, Rusia a jucat un rol decisiv in respingerea rezolutiei care autoriza interventia armata impotriva lui Saddam Hussein. Diplomatic, Moscova a condamnat sistematic "unilateralismul" american, doctrina razboaielor preventive si insistentele Washingtonului de a mentine controlul postbelic in Irak.
Incapabile sa asigure securitatea in Irak, trupele de ocupatie s-au cam impotmolit in mlastina irakiana. Presedintele Bush, nesatisfacut de performanta militarilor, a transferat autoritatea reconstructiei Irakului de la Pentagon la Consiliul de Securitate condus de Condolezza Rice.

Diplomatii americani au semnalat ca au mare nevoie de ajutor extern pentru pacificarea si reconstructia Irakului. In urma "discutiilor" cu Bush de la Camp David, se pare ca Putin a promis sa nu exploateze dificultatile curente ale americanilor in Irak. El a sugerat ca Rusia ar putea participa cu trupe la pacificarea tarii. In schimb, America va trebui sa accepte revenirea in Irak a companiilor petroliere ruse.

In octombrie 2003, la Consiliul de Securitate ONU, Rusia a renuntat la opozitia anterioara fata de planurile lui Bush pentru mentinerea controlului militar si civil in Irak si a trecut subit de partea Americii. Ca sa nu ramana izolate diplomatic si sa nu fie acuzate de obstructionism steril fata de Statele Unite, Franta, Germania si Siria au decis si ele cu cateva ore inainte de vot sa sprijine rezolutia propusa de Washington. Votul unanim in Consiliul de Securitate a reprezentat o victorie diplomatica importanta pentru George Bush, deoarece rezolutia votata mentine controlul american in Irak si accepta participarea fortelor militare multinationale sub comanda Pentagonului.

In ultimii trei ani, America a fost criticata sever in presa internationala pe motiv ca a refuzat sa semneze tratatul de la Kyoto cu privire la protejarea climei globale. La conferinta internationala a climatologilor organizata la Moscova la sfarsitul lunii septembrie 2003, Putin era asteptat sa anunte oficial ca Rusia este gata sa ratifice tratatul de la Kyoto. Spre surprinderea generala, Putin a dat semnale contrare si a declarat cu cinism ca o "incalzire globala" ar fi benefica pentru o tara nordica precum Rusia. Respingand tratatul, Rusia a diminuat substantial sansele de validare ale tratatului si a eliminat izolarea penibila a Americii in problemele climaterice. La insistentele si spre satisfactia guvernantilor de la Washington, Rusia a anuntat recent ca a decis sa amane cu un an completarea constructiei unui important reactor nuclear in Iran. In legatura cu programul de inarmare nucleara al Coreii de Nord, Moscova a diminuat criticile fata de "intransigenta" SUA in negocierile cu regimul comunist al lui Kim Jong Il.

Interese comune

Amintind de Ialta, intelegerile "de culise" a celor doua puteri starnesc neliniste in "entitatile colaterale" neparticipante aflate in "sferele de interes" ale Rusiei si ale Statelor Unite si a caror soarta ar putea fi afectata defavorabil de acordurile netransparente negociate in culise de marile puteri. Cateva asemenea exemple ar fi, de o parte, Georgia, Azerbaidjanul, Ucraina, Moldova, Cecenia si "Stanurile" din Asia Centrala si, de alta, Iranul, Corea de Nord, Palestina, Libia, Siria si Cuba.
Interesele comune ale SUA si Rusiei, mai ales in probleme de securitate, au permis celor doi presedinti sa initieze un parteneriat mai mult sau mai putin strategic. Sustinand America, Putin a beneficiat enorm in urma eliminarii talibanilor si a organizatiei Al Qaida in Afganistan. Acest obiectiv de securitate, important pentru interesele Rusiei in Asia Centrala, nu putea fi realizat fara interventia americana. Cele doua puteri au si alte obiective comune precum prevenirea proliferarii armelor de distrugere in masa, cooperarea in lupta contra teroristilor islamici si asigurarea securitatii armamentului nuclear din Rusia.

Dar convergenta intereselor nationale ale Rusiei si Statelor Unite este limitata de realitatile interne si internationale. Desi Casa Alba incearca sa ignore crimele armatei ruse in Cecenia, alte grupari americane nu accepta echivalenta dintre teroristii internationali de tip Al Qaida si separatistii ceceni. La randul ei, Rusia critica politica Washigtonului cu privire la statele care sponsorizeaza terorismul, deoarece se concentreaza pe Iran, Siria si Irak, tari cu care Rusia a avut si are relatii economice profitabile si neglijeaza Pakistanul si Arabia Saudita, considerati aliati ai Americii.

Rusia a fost de acord cu prezenta militara americana in Asia Centrala dar numai temporar si numai pentru combaterea terorismului. Kremlinul se opune furios prelungirii prezentei americane in Asia Centrala si in Caucaz deoarece considera ca aceasta prezenta afecteaza negativ ambitiile Rusiei in aceste regiuni. Moscova se opune vehement intentiilor americane de a reloca bazele militare din Germania in Europa de Est in dezacord cu intelegerile precedente. Cercurile militare de la Moscova, continuand sa considere ca SUA si NATO reprezinta un pericol pentru Rusia, sunt alarmate de extinderea fortelor militare americane in vecinatatea Rusiei.

O alianta strategica viabila nu se poate baza numai pe criterii de securitate. Investitiile reciproce si relatiile comerciale sunt importante. Dar comertul SUA cu Rusia reprezinta numai 1% din total, iar pentru Rusia, 5%. Unii observatori considera ca relatiile dintre Rusia si Statele Unite sunt cordiale dar superficiale.
Oricat de bine s-ar intelege Putin cu Bush, institutiile, birocratiile si electoratul din tarile respective nu sustin categoric obiectivele strategice si initiativele celor doi presedinti."(Revista22)



Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dilema veche - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:03:37
(la: Regele Mihai de PSD)
Înainte să moară sufocat în abundenţa de cîrnaţi, şorici, raportări guvernamentale glorioase şi zgomotoase veselii în masă puse la cale de primarii noii lumi, anul 2003 a strecurat, cu ultimele-i puteri, o dezamăgire în inimile unora care nu meritau, sub nici un chip, un asemenea cadou. Pentru acea categorie firavă care mai crede, încă, în idei întrupate şi care mai priveşte, încă, cu respect pios spre simboluri istorice şi naţionale, decembrie 2003 a fost o lună proastă. Desuetă în maniere şi nostalgică în aşteptări, ridiculizată de şleahta de pragmatici dezlănţuiţi ai tranziţiei noastre, prostiţi de o istorie care s-a scris peste capetele lor, cu capetele lor, minuscula categorie de români care mai crede, încă, în M.S. Regele Mihai I a putut vedea, stupefiată, în imagini vii şi adevărate, la emisiunile de ştiri, abdicarea Sa. Căci Regele a abdicat în decembrie 2003 şi nu în decembrie 1947.

Abdicarea din 1947, semnată de tînărul Rege de atunci în condiţiile ştiute, a fost şi este nulă din punct de vedere juridic şi imposibil de considerat din punct de vedere moral - ea există doar din perspectiva, e drept, decisivă, a lui real-politik. De aceea, am fost dintre cei care s-au revoltat, în decembrie 1990, cînd Regele a fost alungat din ţara sa ca un borfaş alogen care a trecut ilegal frontiera. De aceea, am fost printre cei care au plîns de bucurie, cîteva luni mai tîrziu, cînd au vazut mulţimea venită pe Calea Victoriei să-şi ovaţioneze Suveranul - pentru prima dată după instaurarea ciumei roşii. De aceea, am fost printre cei care s-au umplut de admiraţie şi respect cînd l-au auzit pe Rege pledînd, în 1991, cauza României în faţa Consiliului Europei - adevărată demonstraţie de nobleţe şi de patriotism. În ochii mei, Mihai I umplea fără rest conturul majestuos al regalităţii. În acel timp, aveam fotografia Majestăţii Sale pe masa mea de lucru.

Cînd, mai tîrziu, administraţia Constantinescu, temîndu-se şi de umbra ei, a înţeles să lase chestiunea monarhică în coadă de peşte, am fost dezamăgit. Mai apoi, cînd Regele s-a aşezat cu preşedintele la masă, mi-am temperat nedumeririle cu truismul "Regele e deasupra..." Istoria pe care o încarnează îl plasează nu dincolo, ci deasupra preferinţelor noastre politice. Micile noastre idiosincrazii, fie ele şi politice, nu au cum să intre în logica regală. În fond, dacă mie nu-mi place preşedintele României, Regele nu e în nici un fel obligat să-şi croiască atitudinile în consecinţă. La fel mi-am spus cînd am aflat că ginerele regelui, "Prinţul", a acceptat un post de consilier al actualului prim-ministru. Am refuzat mereu să cred zvonurile privitoare la starea materială a Regelui şi a familiei
. Sale şi la dependenţa acestora de bunăvoinţa actualului guvern. Mi-am spus, de fiecare dată, că "Regele e deasupra..."

Dar, în ultima lună a lui 2003 (de bună seamă, luna decembrie nu e deloc fastă pentru acest Rege), am încetat, pentru prima oară, să-mi repet mantra monarhiştilor şi mi-a venit în minte o întrebare mult mai republicană: bine, bine, dar Regele e chiar deasupra a orice, pluteşte inocent şi angelic, fără responsabilităţi? Nu există, totuşi, rigori ale acestei detaşări? O atare situare deasupra nu impune, totuşi, o oarecare cenzură în relaţia cu imediatul? A fi deasupra te îndrituieşte să fii la braţ cu oricine de dedesubt? A fi deasupra, în sens regal, îţi dă dreptul să operezi indiscriminat în raporturile cu lumea "supuşilor"? Aşa m-am gîndit cînd l-am văzut pe Rege înmînînd dlui A. Năstase, la festivitatea organizată de o revistă mondenă, titlul de "omul anului 2003". Nu ştiu ce o fi fost în mintea Regelui cînd a acceptat să joace rolul de vedetuţă la butoniera acestui prim-ministru, hrănindu-i ştiuta obsesie de "a da bine" şi dîndu-i iluzia anvergurii istorice. Şi nici ce o fi fost în sufletul lui cînd a schimbat elogii cu premiantul anului, pe scenă. Dar nici nu mă interesează, pentru că nici lui nu i-a păsat ce va fi în sufletul puţinilor care, încă, mai credeau în el.

Deşi efectele sale ţin de exercitarea puterii, substanţa oricărei abdicări e extra-constituţională. Strict juridic, abdicarea unui rege înseamnă părăsirea tronului, a puterii prin voinţă unilaterală. O abdicare în sens constituţional poate fi oricînd discutată şi disputată. Scurta istorie a monarhiei noastre ne oferă două abdicări, amîndouă cît se poate de controversate. Dar adevărata abdicare a unui Rege înseamnă părăsirea stării de regalitatate, a nobleţei superioare, a aristocraţiei autentice, înseamnă demisia din logica demnităţii pe care trebuie să o încarneze un Suveran - înseamnă, de fapt, părăsirea lui "deasupra". Mihai I a abdicat de la starea de regalitate în decembrie 2003, împins, probabil, de nevoi pămîntene. Mihai I a devenit un personaj monden, cu nimic diferit de Mutu, Jojo sau Pepe. Mihai I s-a integrat în mecanismul pieţei notorietăţii bucureştene şi cel mai puternic om al momentului l-a afişat, vanitos, în vitrina sa. Păşind pe scenă în dans tandru cu dl Năstase, în coregrafia celebrului Micky, Regele a întors spatele destinului său înalt şi a părăsit inima cîtorva români, de Sărbători. Sigur că, la urma urmei, asta nu are nici o importanţă. Într-o ţară rănită aproape fatal de atîtea dezamăgiri, gestul neputinciosului Rege nici nu adaugă, nici nu scade ceva. Şi poate, cine ştie, Regele pe asta s-a şi bazat...

Sever VOINESCU

ciudat - de Zenyatta Mondatta la: 26/03/2004 01:46:40
(la: Ce parere aveti despre preotii din ziua de azi?)
ti s-a intimplat personal faza asta? cu trimisul la alta parohie? probabil e o coincidenta - am citit recent in Academia Catavencu ceva similar. era vorba de mama unuia dintre "catavenci" care fusese refuzata parca de catre un preot al bisericii cretzulescu.tot in bucuresti deci.am sa rasfoiesc mai atent ultimele numere ale revistei pentru a corija eventualele inexactitati.
pe de alta parte nu am deloc cuvinte elogioase la adresa popimii romane. am mai spus si in alte comentarii pe aceasta tema faptul ca exista intr-adevar un numar redus de preoti "umani" si eruditi, profund interesati de binele aproapelui.putini insa.restul-amploaiati publici seci,escroci si sictiriti, minati de instincte clare de inavutire.totul porneste de la imixtiunea clara a politicii permisa de gunoiul preafericit din fruntea institutiei bisericii.traficul de influenta este omniprezent in tara asta.
despre hoardele care se calca in picioare (vezi stirile de ieri de la slobozia parca-unde s-a inaugurat-sfintit o catedrala) pentru a pupa moaste..nu mai am comentarii. este semn clar de obscurantism si credulitate ignoranta. banuiesc ca aceia spera la o absolvire totala a pacatelor prin asta. mare e gradina lui dumnezeu!
Muzicalitate si creatie - de Pisicutza la: 08/07/2004 12:14:21
(la: O iubire neomodernista)
Draga anonimule,
Trebuie sa recunosc ca ai dreptate in multe privinte.Dar cine nu isi asuma atat elogiile cat si criticile inseamna ca scrie in van.Recunosc ca indiciile sunt putine...dar ai putea citi si Nichita Stanescu.Nu fac comparatie intre versurile mele si cele ale marelui poet.In nici un caz.Versurile mi-au venit din inima...eu trebuie sa simt ceea ce scriu.Desigur ca va trebui sa ma perfectionez pentru aceasta...Dar mai am timp...Si pana atunci voi mai scrie si voi astepta sugestiile dumneavoastra.
Cu dragoste,Pisicutza
#17494 (raspuns la: #17459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aseara am vazut la telvizor.. - de giocondel la: 13/08/2004 09:03:40
(la: Nedumerire (despre perioada comunista de dinainte de '89))
SALAM:):)
Aveam 9 ani cand a venit revolutia..destui de multi ani ca sa inteleg ca traiesc un moment istoric unic:trecerea de la Intuneric la Lumina.de la ignoranta la cunoastere...acces la informatie=libertate

ca unii nu stiu cum sa foloseasca darul asta,e treaba lor.Dar sa regreti un regim care nu a facut decat sa mentina generatii intregi la un nivel de abrutizare indeajuns de ridicat incat sa il tolereze(regimul) atatia ani,sfideaza legile logici si bunului simt.

vai pardon,stati un pic: ca sa vezi matalutza ca ceau Ceau PCR absolvea toti elevii de liceu si ii punea maica apoi colosha intr-o fabrica,de avea tot rumanu'muncisoara lui.

-ca mai avea o sansa cat de cat o familie tanara sa aibe o casa,ca le dadea cucoana leana
-ca daca voiai iti permiteai un concediu pe an la mare
-ca de bine de rau,nu mureai de frig(da am auzit-o si pe asta de la unii)ca acuma cand trebuie sa te debransezi...
-ca iti uai mobila in casa in cativa ani daca iti poftea inimioara
Mare lista regretelor legate de Epoca de Aur.
cei ce regreta sunt fie ex-comunisti care o duceau bine mersi pe spinarea poporului nenorocit,fie oameni disperati,adusi in pragul nebuniei de,la o adica,propria lor alegere:vezi Iliescu,pe care e normal sa ii intelegem, sau pur si simplu oameni simpli( la minte)La o adica ce e mai rau: sa nu ai ceea ce nu vezi sau sa vezi ceea ce nu poti avea si chiar mai rau sa vezi ca altii au si tu nu( referitor la faza ca atunci aveai bani dar nu era nika prin magazine si acuma e cam invers din pacate pentru ca Romania devine pe zi ce trece o tara a Absurdului in care groapa dintre bogati si saraci se adanceste din ce in ce mai dureros!!!)

dar cum platea romanu nostru pentru acest pseudo confort imaginar creat de regim pentr a tine masele in frau??:

-trebuia sa cumpere 3 carti de-ale doamnei doctor in chimie,blah bla blah Elena.ca s poata avea acces ( pe sub mana si cu interventii) la o comoara din literatura universala

-isi trimitea copilu de la scoala direct la coada la paine ,cu vestita cartela,unde de altfel multi ne0-am facut copilaria
-probabil ca macar o generatie de oameni s-a irosit tot formand cozi la paine sau lapte sau ,Doamne fereste Carne!!
-participa la congrese si aplauda frenetic o marioneta dezaxata si analfabeta
-dar ce e cu toti acei oameni care au fost persecutati ,inchisi,izgoniti,ucisi,fara sens,doar pentr ca asa voia maria sa regimu'??.....
-un inginer impuscat pt ca a ars niste coceni pe camp..yeah,that makes sense!!adica asta da logica,mai fratilor!!!!
-sau toti fii de "chiaburi"fara acces la educatie??
-dar toti tembelii ,membrii de partid ,facuti peste noapte avocati si
doamne fere' doctori??( a nu s e intelege ca toti membrii pcr erau tembeli ca au fost si oameni buni si de treaba cu frica de moarte sicu instinct de conservare pt ei si familiile lor)
-ah,5 minute de desene animate .sambata si duminica...in amintesc ca am vazut Bambi in vreun an...
-stregerea de creiere din scoala..toate titlurile lui ceau invatate pe de-asupra,poeziile elogiatoare,catecele,marsurile
-teama de a nu fi luat la ochi,de a nu spune ceva gresit sau chiar de a nu fi turnat de vreun binevoitor chiar fara sa fi facut nimic
-urasc varza ..de ce oare??pentru ca am mancat timp de 1 an de zile numai varza...si la fel ca mine alte milioane de romani??!!!!!
-ah si temele la lumina lumanarii...
-corespondenta violata ,telefoanele ascultate,scrisori cenzurate..
-ah si bataile in cap pe care le lua tata de la securitate.Pai de la noi din casa au fugit oamenii dincolo...numai el nu a plecat ca sa nu malase sa cresc sub comunism far nici un fel de indrumare.O viata irosita.Si ca a lui,alte 23si de milioane
-ce sa mai zic de filmele artistice: domnu inginer care vine al o fabrica si descopera nu stiu ce tehnologie a chibritului care ajuta fabrica sa dea cea mai mare productie posibila...si bineinteles este intotdeauna o invatatoare sau doctoritza in sat si ei doi au o
aventura..mai exact Dl inginer o conduce acasa intr-o seara ,pe langa bicicleta.Pardon,moderatia in mass media e constructiva dar nici sa faci oamenii sa creada ca bebelusii vin pe biciclete!
-Nimeni nu spera ca ceva sa se schimbe si totusi s-a intamplat..revolutie, lovitura de stat??ce mai conteaza??macar Universul s-a sictirit si a scuipat aberatia asta ca pe o masea stricata.

dec 1989...un nou inceput.NU speram ca am sa simt vreodatace insemna sa fii liber!!Acum ca stiu cum e,prefer libertatea cu toate testele aferente,indobitocirii,intunecatei ignorante si apartenentei la o turma de oi mult prea infricosata sa faca ceva.( nu judec generatiile trecute,pentru ca si eu la randul meu urma poate sa fiu
o astfel de oaie,creata de regim pt regim!!!)


Norocul nostru,al astora tineri.Mare pacat de parintii nostrii .Si mai mare pacat ca cei ce regreta Comunismul,traiesc intr-un astfel de intuneric...

Arta asocierii la romani - de Dinu Lazar la: 01/09/2004 09:12:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Greselile trecute nu pot fi evitate, spun asta dintr-o trista experienta"

Absolut adevarat - nu pot decit sa va dau dreptate in proportie de mie in suta.

Stau si ma gindesc daca totusi nu e ceva in neregula cu noi sau daca nu cumva organizarea societatii civile in acest spatiu pe care eu il consider mental mai aproape de Fanar si de Istambul decit de Paris, la ora asta, presupune un timp mai lung decit era de crezut.

AM prieteni peste tot in fotografia europeana si sunt si eu membru in mai multe asociatii si uniuni de fotografie europene; nu stiu cum se face, dar aici la noi nu se poate face nimic, si ce se face se distruge mai ceva ca opera zidarului Manole.

Poate este constructia noastra aceasta, nu imi dau seama; am un sentiment de nespusa tristete cind compar ce e la noi si imi aduc aminte de serile extraordinare de la Asociatia fotografilor de la Varsovia, de memorabila Casa a fotografiei si filmului de la Moscova, de intilnirile fotoclubului din Dusseldorf, de Vision sans frontieres de la Paris si de workshopurile extraordinare de la Bruges ale fotografului Jean Marie Bottequin si de fotoclubul belgian...
Domnul Bumbutz a fost anul trecut la o manifestare organizata de bulgari si a venit cu elogioase amintiri.
Dar, asta este.
Istoria ultimilor patru ani a grupului de discutii Fotomagazin este simptomatica pentru ce ar putea fi o asociatie de fotografi la noi.
Dar, pentru ca pe de alta parte cred ca se poate orice, cine stie...
#20752 (raspuns la: #20675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casa de cultura a studentilor... - de stanescoo la: 09/09/2004 13:51:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...am fost elev domnului urse in urma cu 3 ani, apoi am mai tot trecut pe la cursul dansului in anii ce au urmat. a fost frumos, cred ca voi face in curand o vizita, cum incepe din nou cursul...

n-as vrea sa-l vorbesc de rau acum, ar fi o mare greseala din partea mea / a noastra...insa, un lucru trebuie spus: cel mai mare avantaj pe care l-am avut in urma cursului sunt oamenii pe care i-am cunoscut acolo, si cu care sunt si acum foarte bun prieten, iesim la fotografiat in continuare...

pentru ca despre poze ale profesorilor vorbeam, de la asta a plecat discutia, nu am retinut nici una din fotografiile domnului urse, nu m-a impresionat in prezentarile sale dia sau in fotografiile facute de noi la curs pe care le elogia...probabil avem viziuni diferite asupra fotografiei. am invatat cate ceva, am rasfoit multe reviste foto, dar privind in urma raman cu gandul ca cel mai mare "bun" cu care am plecat de acolo sunt discutiile avute in cercurile noastre, mai restranse...fotografiile pe care ni le arata dansul insa, nu ne-au placut. si nu e doar parerea mea, astfel cred si alti participanti, care au totusi cultura foto - unul e asistentul domnului bumbut si student la arta foto, celalalat fotoreporter la evenimentul zilei, celalalt lucreaza intr-un laborator foto...

ei bine, se va spune acum ca asa suntem noi, romanii - ne vaitam ca nimeni nu face, iar cand cineva face insfarsit ceva, nu-i bine... n-as vrea sa cadem in aceasta extrema, sigur ca fiecare ar face altfel un lucru la care participa, dar nimeni nu prea pare sa se apuce concret de facut ceva...

astfel ca raman amintirile frumoase, prieteni, dar din pacate, de la acest curs nu am ramas cu fotografii ale domnului profesor pe care mi-as dori sa le am intr-un album sau chiar pe perete...
#21528 (raspuns la: #21511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare V) - de DESTIN la: 16/09/2004 00:34:50
(la: Cum gandim?)
După dezastrul de la Stănileşti, Ţarul Petru se retrage şi, odată cu el, pleacă în Rusia Dimitrie Cantemir şi boierii filo-ruşi.

Abia acum iese şi Lupu Costache din întăritura de la Bursuci şi, rămas singurul cu care vizirul mai putea discuta, este chemat de acesta şi mustrat pentru “hainirea” ţării.

Boierul îi arată, însă, că nu sunt de vină nici boierii, nici ţara, ci numai Poarta, care instalează domni nedoriţi de ţară.

Vorbele Lupului sunt o adevărată pledoarie pentru alegerea domnitorului de către boieri şi ţară:

"Iar mai nainte era obiceiu de-ţi alegè boierii şi ţara domnu, pre cine poftiè ei, ţi pre acela punè şi Poarta".

Vizirul nu îi răspunde, dar nu va uita afrontul

Pe moment, însă, îl îmbracă pe Lupu cu caftan, numindu-l caimacam, împreună cu postelnicul Macsut.

Cei doi caimacami îl gonesc pe Curtu-paşa din Iaşi.

Odată intraţi în capitală, li se alătură un al treilea caimacam, vărul lui Lupu, Antiohie Jora, care dorea să-şi facă uitată colaborarea cu muscalii.

Lupu, “ca unu lup nesăţios”, a început să-i pedepsească pe foştii aliaţi ai ruşilor.

Căimăcămia lui a durat 40 de zile.

Răzpunzând unor jeluiri şi mânat, probabil, de aversiunea faţă de semeţul Lupu Costache, vizirul îi arestează pe caimacami şi îi trimite la Varna, unde vor sta doi ani (sau opt luni,dupa alte date ).

La 1712, este instalat domn al Moldovei, Nicolae Mavrocordat.

Foştii caimacami ies din închisoare, prin mijlocirea hanului, căruia îi dăruiesc câteva sate.

Temându-se de influenţa păstrată încă de Lupu pe lângă Poartă, domnitorul Mavrocordat îl recheamă în ţară, în iulie 1712, şi îi dăruieşte din moşiile celor aflaţi în surghiun în Rusia, printre care se găsea şi Ion Neculce (care îşi va recupera moşiile în timpul celei de-a treia domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă).

Întors în ţară, Lupu primeşte opt pungi de galbeni şi este făcut vel-vornic.

Neculce se plânge de mizeriile pe care i le-a făcut boierul, pentru a-l ţine departe de ţară şi a-i păstra moşiile.

Deşi fusese în cinstea domnitorului, la mazilirea lui Mavrocordat, Lupu îl vorbeşte de rău.

Aici, Neculce nu ratează prilejul de a încondeia puţin semeaţa familie a Costăcheştilor, atât de greu de supus oricărui fel de autoritate:

“…după cumu-i firea acestui neam a Gavriliţeştilor, de nu sint nici unui domnu mulţămitori, ce pre urmă tot cu năpăşti le mulţămesc”.

Lupu Costache începuse deja să aibă mult prea mulţi duşmani, care îi doreau dispariţia.

În anul 1716, Mihai-vodă Racoviţă vine în Moldova pentru o a treia domnie.

Lupu este pus vel-vornic de Ţara de Jos.

În urma uneltirilor lui Nicolae-vodă Mavrocordat, care nu uitase afrontul, vizirul Gin Ali-paşa îl arestează pe Lupu Costache şi, fără judecată, pune să i se taie capul, în câmp.

Corpul îi rămâne neîngropat, hrană păsărilor.

Împreună cu el au mai fost executaţi Mihai Cantacuzino şi spătarul Dudescu, pretextul fiind o presupusă colaborare cu austriecii.

Figura marelui boier este mult mai bine văzută în Cronica racoviţeană (Lupu fusese un apropiat al lui Mihai-vodă Racoviţă) şi în cronica lui Nicolae Costin, în care există, interpolat, acel Izvod Costăchesc scris, se pare, la porunca lui Lupu Costache (care simţea nevoia unei căi proprii de legitimare a acţiunilor sale), cu începere după data de 1 august 1712, deci după întoarcerea boierului de la Varna.

Cronica de familie ar fi putut fi scrisă de către un Ştefan Pădure, fiul preotului Pădure de Suceava şi fratele tiparnicului Dumitru Pădure.

Nicolae Costin ar fi putut primi izvodul chiar de la marele boier, spre a-l folosi ca sursă în alcătuirea cronicii sale.

Iată deci o altă latură a neamului Costăcheştilor, care nu au fost numai abili politicieni, ci şi cărturari (tradiţia cărturărească porneşte în familie de la Antiohie Costache, căsătorit cu fiica lui Grigore Ureche şi continuă cu Gavriliţă, Tudosica Costin şi Lupu).

Lupul Costache este ”reprezentantul tipic al boierimii moldovene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primele decenii ale scolului al XVIII-lea”, mai întâi partizan al luptei anti-otomane, mai apoi “credincios” turcilor.

Depăşind imaginea fixată de cronicarul Ion Neculce, descoperim în el un boier cultivat, cu ambiţii domneşti şi care, dincolo de ţesăturile intrigilor, se dovedeşte a fi una dintre minţile cele mai limpezi şi voinţele cele mai puternice din Moldova epocii sale.

Nu am dezvoltăm aici întreaga descendenţă a boierilor Costăcheşti de care am vorbit până acum, am exemplificat sintetic gandesc.

Amintesc aici doar ramurile care s-au desprins, în timp, din trunchiul comun al familiei, precum şi reprezentanţii cei mai importanţi ai acestora, oprindu-ma cu precădere la trei dintre ei:

vel-logofătul Constantin Costache, Veniamin Kostaki, Mitropolitul Moldovei, şi Emanoil Kostake-Epureanu, prim-ministru al României.

Epurenii şi-au luat numele de la vechea moşie a familiei (deţinută încă din secolul al XVI-lea), Epurenii din ţinutul Fălciu.

Mai importanţi:

-Manolache, fiul lui Costachi Costache. A fost mare-logofăt (1760); căsătorit cu Maria, născută Pallady.

-Iordache, fiul lui Lupu Costache. A ocupat, la 1727, dregătoria de vel-vornic în timpul domniei lui Grigore-vodă Ghika. A fost căsătorit cu o Racoviţă şi a murit asasinat la porunca domnitorului, rămânând fixat în conştiinţa populară, prin balada despre “Iordache al Lupului” (neînţelegându-se cu domnitorul, care se temea că Iordache i-ar fi putut uzurpa Scaunul, el fugise în “Ţara Bugeagului, scăparea pribeagului”, la tătari, cu care era foarte bun prieten; tătarii i-au propus chiar să intre cu armata în Moldova şi să îl instaleze Domn, în locul lui Ghika. Iordache a refuzat: “Cine-aduce oastea-n ţară, de blestemul ţării moară !”. Până la urmă, în naivitatea lui, se lasă convins de Ghika să revină în Moldova, unde domnitorul pune să fie decapitat, după ce îl primise la Iaşi cu mare cinste).

-Grigoraş, fiul lui Manolache, primul care ia numele de Epureanu. A fost vel-spătar şi a avut-o ca soţie pe Mariţa, născută Caragea.

-Iordache Epureanu, nepotul lui Grigoraş, mare-vornic, căsătorit prima dată cu o Callimachi şi a doua oară cu o Samurcaş.

-Emanoil (Manolache) Kostake-Epureanu(1824-1880, născut la Bârlad), fiul lui Iordache Epureanu.

A fost membru al Adunării ad-hoc a Moldovei, în 1857; preşedinte al Consiliului sub Cuza-vodă; preşedinte al Adunării Constituante din 1866; de mai multe ori ministru şi prim-ministru (în perioada aprilie-decembrie 1870, a condus un guvern de debutanţi, aşa-zisa “Cloşcă cu pui”, în timpul “revoluţiei” de la Ploieşti; al doilea său mandat s-a desfăşurat în perioada aprilie-iulie 1876).

Mai întâi conservator, semnatar al “Petiţiei de la Iaşi” (2 mai 1871) şi Ministru de Justiţie, se îndepărtează apoi de Lascăr Catargiu şi, în ianuarie 1875, se află în fruntea “independenţilor de dreapta”, pentru ca ulterior să se apropie de liberali şi să fie membru al “Coaliţiei de la Mazar-Paşa” (actul de naştere al Partidului Naţional Liberal, semnat în casa englezului Lakeman, poreclit şi Mazar-Paşa). Se retrage din Parlament în urma votării de către conservatori a Convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria şi a concesiei pentru linia Ploieşti-Predeal. Liberalii câştigând alegerile, este ales senator de Tutova; devine apoi Ministrul Lucrărilor Publice, după care ajunge, în 1876, Prim-ministru şi Ministru la Comerţ, Industrie şi Lucrări Publice. Fiind un moderat, se vede tot mai izolat în partid.

Simţindu-se ca un “orfan” în camera dominată de “roşii” (liberalii radicali), demisionează din funcţia de Prim-ministru, primind elogiile lui Ion Brătianu, cel care îi urma în această demnitate (iată un fragment dintr-o cuvântare a lui Epureanu, ţinută în Cameră: “Mie permiteţi-mi a mă considera mai mult ca un copil orfan între d-voastră.”).

Kostake-Epureanu se distanţează de liberalii radicali (aripa Rosetti-Brătianu), alături de Mihail Kogălniceanu, Vernescu, Blaremberg, Grădişteanu, Pake Protopopescu şi alţii.

Combate Convenţia cu Rusia, pentru trecerea trupelor acesteia prin ţară, spre frontul din sudul Dunării:

“Şi încă o dată vă spun că concluziunea aci este că nici Convenţiunea de faţă nu poate să ne dea speranţă că va fi cea din urmă încălcare a teritoriului nostru”.

Manolache a fost un distins orator şi a fost căsătorit cu Maria Sturdza.

Felul independent în care acţionează Manolache Kostake-Epureanu faţă de facţiunile aflate în lupta politică la sfârşitul secolului al XIX-lea, oroarea lui de înregimentare şi ruso-fobia ni-l readuc în minte pe înaintaşul său, Lupul Costache.


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

" unele mame"..."romance..." - de Michaela la: 18/09/2004 17:54:14
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
Ma intreb cati si cate dintre cei si cele care au raspuns cu comentarii mai mult sau mai putin " elogioase" la adresa mamelor romance au citit si au retinut titlul subiectului ... acolo era vorba de unele mame si apoi ele erau si romance ...

Deci mai intai este vorba de unele mame... ele au fie fete fie baieti adica unul doi sau mai multi copii. Pe urma ele erau si romance ... problema cu nationalitatea poate fi neglijata la prima vedere .In fond o mama este sau nu este romanca in primul rand este MAMA sau "mama" si asta nu tine de nationalitate < parerea mea , ci de ceea ce vine din 'nauntrul fiintei umane ...ceva mostenit, ancestral, ceva care te face sa iti recunosti copilul dupa ce l-ai nascut, la maternitate, in patutul lui intre o suta de alti sugari care sunt la fel pentru orice ochi strain dar sunt atat de diferiti pentru ochiul MAMEI ( Apropos ca-mi adusei aminte de filmele alea stupide cu schimbatul copiilor prin materintati).
Deci daca esti MAMA cred ca poti gasi drumul spre sufletul copilului tau, poti gasi calea de a-l indruma, de ai spune ce e rau si ce e bine...
Greu este din prima zi de cand vi acasa cu EL de la maternitate pana ...
dar e un greu frumos, EL (COPILUL) te raspalateste in fiecare zi, e minunea vietii MAMEI ...
Asta daca stii sa fi mama si zau, dupa 17 ani de cand sunt mama pot sa va spun ca nu-i de loc usor sa fi zi de zi, ceas de ceas dar merita efortul...

Cat despre conditia MAMELOR din Romania , asta este alta discutie ...
Este insa bine cand irealizezi ca copilul pe care l-ai crescut intelege ce eforturi faci zi de zi pentru ca el sa aiba cat de cat ceea ce isi doreste (lucruri normale de altfel si pe care poate alti copii le au)...









Eminescu - de AlexM la: 23/09/2004 09:25:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
omul a studiat sanskrita, s-a inspirat din imnurile vedice si a scris superb in limba româna mesajul acelor imnuri. A fost un filozof si un scormonitor, un iubitor al neamului si un critic neobosit. Ce e curios este ca in general mai toti marii poeti români s-au considerat Daci. Nu au negat niciodata legatura cu Roma, dar elogii sau ceva de spus, au avut mereu vis a vis de Daci si nu de romani. Apare interesanta aceasta "fixatsiune" numai pe o anumita parte a "devenirii" noastre ca popor dar probabil acest lucru nu inseamna nimic deoarece este interpretabila ca fiind o chestie de gust personal.
Activitatea lui Eminescu ca ziarist ne arata un alt om, nu acel romantic cunoscut din poeziile amoroase dar ne arata baza care sta la originea unor poezii precum scrisorile si multe altele. Pffffffiuuuuuuu...... trecem la un subiect de analize literare? Ar fi frumos dar ar lua o gramada de timp. Io unul nu m-ash incumeta sa fac aista amu, tot din aceasi mare lipsa de timp:-))
#23130 (raspuns la: #23126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noroiosi - de Dinu Lazar la: 26/09/2004 11:00:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ce sa zic... va multumesc pentru parerea elogioasa - eu il consider un subiect in lucru, nu stiu daca si cum si cind il voi pune intr-un portofoliu de lucrari mai bunicele.
Imaginile de la www.fotografu.ro/perswork/2genesys1 sunt niste eseuri cu ce am ramas dupa citeva zeci de drumuri acolo, in toate anotimpurile, si citeva mii de imagini noroioase.
Ba, pe cind predam acum mult timp niste ore de fotografie la actuala Academie de arta, am luat studentii si am facut un drum prin tara cu microbuzul si corturile, si am stat acolo la vulcani citeva zile - memorabile - sa facem poze.
Imaginile pe care le vedeti au ilustrat cindva citeva coperti de carti si chiar primele pagini dintr-o biblie - trebuiau citeva imagini abiotice, de inceputuri, de facere, si au placut editorului.
Am facut, pe cind mai colaboram cu revistele, si un editorial de moda pentru ELLE acolo, care a placut la public, judecind telefoanele primite; ba am facut mai nou acolo in noroi si citeva imagini pentru niste pagini cu statui si vase de sticla - care au iesit foarte interesant.
Am citeva locuri pe care le cunosc binisor dar niciodata suficient; le vizitez dimineata, la apus, chiar seara, si mai adaug cite o data imagini noi - asa e si cu tema vulcanilor, mereu e ceva deosebit si nou acolo.
Ca tehnica, am folosit la inceput - in anii `80, secolul trecut - aparate pe film, de obicei lat - de la Rollei 2,8 F si Hasselblad SWC ( aparatul acela cu Biogonul fix de 38mm pe 6x6) pina la Linhof Tehnika 6x7 si Koni Omega - un aparat mai vechi 6x7 care mi-a placut foarte mult. Am folosit pe vremuri mai mult filme alb negru, filtre portocalii sau rosii, si am facut si pe infrarosu pe 35mm ceva imagini.
Apoi developari contrast ale filmului, developari compensate uneori, hirtie policontrast cu modificarea contrastului la expunere - chestii azi de istorie absoluta.
Trepied, diafragme inchise, profunzime, filtre degrade, ore imposibile - asta e reteta de la care se poate pleca pentru imagini "noroioase".
Locurile sunt superbe si desigur alti fotografi pot aborda modalitati complet diferite de realizare a unor imagini grozave acolo.
De cind fac fotografii numai cu digitalul - nu mai am nimic pe film, nici laborator - descopar ca se pot obtine in general pe ansamblu si altfel o suma de rezultate relativ asemanatoare, fara sa car zeci de kg de aparate si accesorii si fara sa stau o saptamina in laborator.
Sutele de ore necesare ca sa obtii o imagine sunt tot aceleasi; numai ca acum laboratorul e inlocuit de computer si de programele de procesare a imaginii. Banii ar fi cam tot la fel, adica un aparat de marit bun, cu accesorii si o masina mica de developat hirtie costau cam cit un computer bun si un monitor de calitate si programele, astazi.
Nimic nu e nou sub soare... si rezultate bune se pot obtine prin mai multe modalitati...
Totul e sa exploatezi lumina la ore imposibile si sa treci dincolo de a reda pur si simplu ce vezi - sa redai ce simti.
Restul e simplu...
#23418 (raspuns la: #23396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stenograme - de MILLERs la: 01/12/2004 22:33:10
(la: stenograma psd din 18.03.2003)
Motto : “Nimic nu va putea fi adus la cunoştinţa lumii fãrã supravegherea noastră". (Protocoalele întelepţilor Sionului - Protocolul 12)

Ieri în mai multe oraşe din ţară tirajul ziarelor Academia Caţavencu, Evenimentul Zilei şi al revistei România Mare au fost epuizate încă de la primele ore ale dimineţii. În Arad, Alexandria, Braşov, Iaşi, Piatra Neamţ, Deva, Valea Prahovei şi unele zone din Bucureşti, Academia Caţavencu şi Evenimentul Zilei nici nu au mai apucat să fie expusă pe tarabe. De ce? Pentru că într-un mod foarte organizat mai multe persoane au cumpărat toate exemplarele pe care vânzătorii de-abia le primiseră. În unele oraşe, într-o încercare disperată de a împiedica informaţiile să ajungă la cititori, pachetele cu ziare au fost preluate direct din trenul care le aducea din Bucureşti.

De ce atâta efort şi din banii cui ?
Pentru că Academia Caţavencu a publicat cheltuielile uriaşe făcute de PSD (de la buget) pentru integrarea în NATO. Pentu că în Suplimentul Scânteia se arată cum Adrian Năstase, Ion Iliescu şi alţi PSD-işti de frunte îl elogiau pe Ceauşescu înainte de revoluţie. Şi pentru că cineva, persoană importantă, se temea că un scriitor homosexual va face publică lista partenerilor săi în această publicaţie.
Pentru că Evenimentul Zilei care a făcut publice faimoasele stenograme ale şedinţelor PSD din care reiese clar cum Adrian Năstase şi ai lui controlează presa şi dictează în justiţie. Iniţial stenogramele au fost postate pe un site care a avut o viaţa foarte scurtă, 2 zile. Chiar în dimineaţa zilei de marţi când au apărut primele stenograme în Evenimentul Zilei site-ul a fost închis. La câteva ore, informaţiile au fost transferate pe un grup de discuţii de la Yahoo care nu mai putea fi închis la comandă şi în consecinţă s-a adoptat o altă metodă. A fost bombardat cu viruşi, iar Evenimentul Zilei susţine că sursa acestor viruşi este Casa Corpului Didactic din Iaşi, oraş unde Adrian Năstase se afla în ziua respectivă în vizită electorală.
Puteti citi pe http://www.evenimentulzilei.ro/politica/?news_id=172501&PHPSESSID=20f62d0bdd4f8469a8506f43c39d4012 declaratiile unor persoane care au fost martore la rechiziţionarea ziarelor şi la arderea acestora “pe rug“.
Şi se mai spune că nu trăim într-o dictatură mascată...

"In GOD we trust All other we monitor"
Pentru gabi.boldis - de stancosty1 la: 14/03/2005 11:46:34
(la: "Ce bine e sa fi desptept si in acelasi timp si roman")
Dragul meu,
ai râs din ignorantă, pentru că exemplele pe care le-ai dat le-ai ales cel mai prost posibil.
Si asta, pentru că:

- Nicolae Paulescu este într-adevăr, descoperitorul insulinei, fapt recunoscut şi de suedezi, după campania dusă pentru recunoasterea prioritătii medicului român. Este drept, lucrurile au rămas la acest stadiu, pentru că un premiu Nobel odată acordat (în acest caz, canadienilor Banting si McLeod, în 1923), asa rămâne.
Daca nu crezi, uite un citat:

"Răspunzând campaniei internaţionale de restabilire a adevărului iniţiată de fiziologul scoţian Ian Murray, Comitetul Nobel recunoaşte în 1969 meritele şi prioritatea lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic. Profesorul A.W.K. Tiselius, directorul Institutului Nobel, deplânge situaţia din 1923, dar - conform statutelor Comitetului - exclude posibilitatea unei reparaţii oficiale, exprimându-şi doar speranţa că "opera de pionerat" a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile ştiinţifice internaţionale. Cu ocazia semicentenarului descoperirii insulinei, aceste foruri au recunoscut în mod unanim prioritatea savantului român."
de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Paulescu

sau, daca stii engleza,
"From April 24 to June 23, 1921, Paulescu published four papers at the Romanian Section of the Society of Biology in Paris:The effect of the pancreatic extract injected into a diabetic animal by way of the blood. The influence of the time elapsed from the intravenous pancreatic injection into a diabetic animal. The effect of the pancreatic extract injected into a normal animal by way of the blood.
He also made an exhaustive paper on this subject called "Research on the role of the pancreas in food assimilation" which was sent on June 22 to the Archives Internationales de Physiologie in Liege, Belgium, which was published in the August 1921 issue.
He also patented the process of manufacturing the pancreine (his name of insulin) with patent no. 6254 of April 10, 1922 at the Minister of Industry and Trade in Romania.
Eight months after the publishing of Paulescu's works, doctor Frederick Grant Banting and biochemist John James Richard Macleod from Canada, working at the University of Toronto, announced their results about the hyperglycemia of diabetic dogs, using a pancreatic extract. Their conclusion was that Paulescu's paper was correct, being simply a confirming paper, with direct references to that article.
In the next year, to everyone's surprise, they receive the 1923 Nobel Prize in Physiology or Medicine.
The merits of Nicolae Paulescu, as being the first to discover the insulin, were recognized only after 50 years from the first patent of procedure to produce insulin."
de la http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Paulescu

- Hermann Oberth a fost un sibian, mentorul germanului Von Braun, cel care a construit rachetele germane din al doilea război mondial, luate apoi de rusi si americani si folosite în programele lor spatiale. Von Braun a ajuns, de altfel, directorul stiintific al acestui program la NASA.

"Hermann Julius Oberth, born June 25, 1894 in the Transylvanian town of Hermannstadt, is, along with the Russian Konstantin Tsiolkovsky and the American Robert Goddard, one of the three founding fathers of rocketry and modern astronautics."
de la http://www.kiosek.com/oberth/

- "noua stiintă", sonicitatea, nu este de loc nouă şi bazele sale au fost puse (e drept, în Marea Britanie, de inginerul român Gogu Constantinescu. Cel mai simplu exemplu de aplicatie a acestei stiinte este pick-hammer-ul, pe care cred că-l întâlnesti si in Spania, nu-i asa?

"George (Gogu) Constantinescu (1881 - 1965) was a Romanian scientist and engineer, considered one of the country's most important. He was responsible for creating a new branch of continuous medium mechanics, called "sonicity", which described the transmission of mechanical energy through vibrations. He also invented the sonic engine."
de la http://en.wikipedia.org/wiki/Gogu_Constantinescu

In concluzie, inainte sa râzi, gândeste-te că ai putea deveni tu însuti subiect de amuzament. Cineva spunea aici ca mai puteti umbla si pe google, daca vreti sa mai aflati câte ceva.
#39387 (raspuns la: #39153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oameni buni, - de ELLA25 la: 15/05/2005 19:46:12
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Oameni buni,
mai lasati bre francmasonii in pace ca sunt peste tot, oricum. Unul dintre ei e taman Guru care s-a integrat in absolut si si-a lasat slugile libidinoase pe mana oamenilor legii.
ELLA
PS.Spirite, chiar e plictisitor textul lung. Scrie "schitat" pentru ca eu cel putin nu am rabdare sa citesc. Sincer. Mai ales ca scrii prostii mai mari ca tine, genul pe care l-am mai auzit de N ori de la fraierii trimisi voluntari sa il apere pe obsedatul ala sexual pe forumuri. Daca ai lasa deoparte elogiile la adresa lui "guru" ai fi chiar simpatic. Mie personal nu imi povesti de el. Am vrut doar sa te provoc sa vad ce va poate capul. il cunosc prea bine:)si ceea ce iti spun acum nu e vrajeala daca vrei sa intelegi... asa ca, in ce ma priveste ti-ai pierdut vremea. O seara faina si o viata la fel. Drum bun spre integrarea in absolut.
#49169 (raspuns la: #48468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce am vazut eu azi - de alex boldea la: 17/05/2005 23:46:25
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?)
eram in cismigiu, imi vedeam de treaba mea, cand au venit niste muncitori si s-au apucat sa bata in pamant un semn pe care scria "lacul lebedelor". inafara de faptul ca acest titlu se potriveste ca nuca in perete cu orice se afla prin cismigiu, indivizii respectivi au reusit sa-l puna invers. adica, cum ar spune romanul, cu susu-n jos. eram cu un prieten care privea la fel de mirat ca si mine si care mi-a spus "alex, hai sa plecam din tara asta. maine." dar nu plec. nuuuu. ma distrez prea mult. exista oameni pe lumea asta care sunt nestiutori, dar asta nu inseamna ca sunt prosti. ei acopera majoritatea cazurilor. si mai sunt acei indivizi pe care ii intalnesti rar, dar te marcheaza, si care, intr-adevar, sunt ilustratiile la "elogiul nebuniei". sa fiti iubiti!
Draga "a rose", sunt de acord - de Kharisma la: 07/07/2005 15:00:25
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Draga "a rose", sunt de acord ca aceasta carte "starneste setea de informatie religioasa" a fiecaruia.

Insa oare cate persoane care savureaza din plin un roman politist sunt pregatite pentru interpretari istorico-religioase???
Pentru ca din nefericire, religia nu mai este de mult pentru noi (si nu ma refer la romani, ci la crestini - in special la ortodocsi) un pilon al educatiei din familie. Din pacate peste tot copiii cresc cu cheia de gat, cu "Cartoon Network" sau "MTV", cu internet si telefoane mobile.
Putine sunt acele familii care mai merg duminica dimineata la biserica impreuna cu copii.
Daca suntem intrebati: "credeti in Dumnezeu?" raspundem: "Sigur, cum sa nu!" insa imediat dupa aceea se intampla sa actionam intr-un mod departe de "dumnezeire".
De ce? Pentru ca asa am fost botezati si asa am fost obisnuiti, sa credem in Dumnezeu. Sau macar asa sa spunem. Pentru ca putini dintre noi mai au intr-adevar constiinta sacra a lui Dumnezeu. Si din ce in ce mai putini au frica de Dumnezeu.

E o consecinta directa a evolutiei societatii in general. Oamenii au iesit din "matca" lor, satul, spre a intra in universul orasul, in universul anonimatului, unde ochiul critic al vecinului nu te mai priveste, nu pentru ca nu ai vecini, ci pentru ca lor nu le pasa de tine si nici tie de ei.
Ispitele te pandesc la tot pasul si esti liber sa actionez dupa propriul interes, indiferent care ar fi acela, pentru ca te afli sub protectia anonimatului. Cine te mai cunoaste la oras? Nimeni.

Mai crezi atunci in Dumnezeu? Bineinteles ! Biserici sunt peste tot, mergi la botezuri, nunti, inmormantari, te inchini la icoane. Insa cate din actiunile tale sunt in spirit cu religia? Cate nu lezeaza credinta in Dumnezeu? Putine. Spun asta si-mi asum riscul.

Nu spun ca ceea ce am descris mai sus s-a intamplat de curand. Este un proces in curs de desfasurare de vreo 100 de ani, mai pregnant in ultimii 50 de ani. Incetul cu incetul ne indepartam de la traditie, de la valorile care pentru bunicii nostri erau sacre. Descoperim alte idei, alte tendinte, alte preocupari, tinem pasul cu progresul tehnologic si chiar ne adaptam limbajul uzual la acest progres. Este firesc sa sa intample asa.
Asimilam aproape instantaneu informatiile pe care le primim si in multe cazuri nu le filtram, pentru ca nu mai e timp: alte informatii vin la rand. Un exemplu banal e moda, mai ales la femei. Cateodata moda e ridicola si catusi de putin feminina, insa femeile continua sa cumpere acea moda pentru ca E MODERNA.
Insa nimeni nu se gandeste ca "ideea de moda" este fabricata de cineva, vine din inspiratia cuiva. Cine hotaraste spre exemplu: anul acesta se poarta kaki? Majoritatea probabil vor raspunde: piata hotaraste. Nici nu se putea mai fals. Nu piata vine cu ideea, producatorii de haine, inspirati de vreun creator de moda, decid sa incerce anul acesta culoarea kaki.
Sau auzim pe la televizor: ""anul acesta se poarta kaki" si apoi ne repezim sa cumparam macar un tricou kaki, ca sa fim in pas cu moda.

Concluzia pentru ceea ce am scris mai sus este: noi nu selectam informatia care ne parvine; noi doar actionam conform ei. Moda e cel mai banal exemplu pe care pot sa-l dau, insa toata informatia care ne parvine in acest moment este pre-selectata de altcineva inaintea noastra. Si doar apoi difuzata noua.

Si ca sa ma intorc la "Da Vinci' Code" pot sa spun ca aceasta carte transmite o informatie. Periculoasa dupa parerea mea si prin asta nu ma refer la elogiul feminitatii, ci la aspectele legate de valori religioase.
Astept critici pe masura pentru punctul meu de vedere.

Ca o ilustrare absolut perfecta a teoriei "zvonerul si raspandacul" sau "cum sa inventezi un zvon (sau sa publici o carte) si sa vezi reactia oamenilor" recomand un film extraordinar, care vorbeste despre perceptia umana limitata la a prelua fara a (avea ocazia de a) verifica informatia.
"Wag the Dog" - un film cu Robert de Niro si Dustin Hoffman, comedie, drama, documentar, combinatie intre psihologic si ridicol - toate la un loc.
Iar dupa ce veti vedea acest film si va veti da seama cat de posibil este ca intreaga actiune a filmului sa fie reala si nu doar pe ecran, va garantez ca veti incerca din acel moment sa vedeti care este mesajul unui informatii sau al unei carti si ce efect poate avea el asupra unei natiuni.

Iar pentru cei care nu au ocazia sa vada acest film (sau nu-l gasesc), promit sa-l descriu in viitor.



#58459 (raspuns la: #49635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...