|
te provoaca sa gandesti
eminescu nume sfint
Frederic March versus Spencer Tracy...un film vechi dar puternic in mesaj.
Dear Aida,inca si azi iti pui o astfel de intrebare?Crezi ca am evoluat de la Adam si Eva?Dovezi ale evolutiei speciei umane exista de sute de ani,te rog sa urmaresti programe la tv pe canalele Discovery si Animal planet chiar ori chiar CNN si atitea altele.Cu istoria nu te poti lupta si s-o consideri falsa,prea multe descoperiri s-au facut si inca se fac legate de evolutia speciei umane pe pamint. Dovezile sint de netagaduit.Nu are sens sa te mai intrebi. De scapat de ura si violenta,invidie...niciodata,pt. ca din pacate sintem nascuti cu ele in noi fiecare si fiecare are felul lui sau ei de a si le manifesta.Ideal ar fi sa nu le avem,dar sint f. putini capabili de asta,si ori ii numim sfinti ori avatari sau mesia,ei isi au rolul lor de a reveni intre noi pt. a ne ridica spiritualiceste dar din pacate,putini vor fi acestia,insa important e ca si ei exista si prin exemplul lor creaza un impact in lume,o schimba. As numi astfel de real oameni pe Mahatma Ghandi,Martin Luther King,chiar J.F. Kennedy Iar pe marii avatari ai acestui ciclu universal,pe Zoroastru,Rama,Krishna,Buddha,Iisus,Mohamed,Meher Baba. Exemplul lor de a gindi,a trai si intelepciunea lor exemplifica realitatea ca este posibil pt. fiacare sa scape de ura,violenta si invidie. Ramine pt. noi sa decidem calea ce vrem sa urmam,a face o diferenta intre religii,deja observi unde ne-a adus si nu vorbesc doar de prezent acum. In spatele prejudecatilor si tabuurilor zace in esenta ...religia pt. ca omul a creat-o si din ea s-a nascut un razboi aici,altul in alta parte,o invidie,o prejudecata,o lege,alta etc.... Ne-a schimbat si dezmembrat in opinii si gindire,unii am ajuns la polul opus extremist,nu ne mai intelegem intre noi si nici nu ne-am inteles vreodata ci ne-am prefacut doar.De aici...minciuna care e asa de mare si puternica incit submineaza total adevarul. Am ajuns la vorbele lui Nietzsche,pe care le traim zilnic in orice domeniu posibil:" Adevarul este o minciuna". Comunicam unii cu altii pe baza de flatari si minciuni,mai mici ori mari ,depinde de situatii,uneori mai spunem si adevarul,dar oare chiar credem in el?Uneori ne e frica sa-l spunem pt. ca ne-am pierde slujba ori pozitia sociala si nu vrem sa facem pe cei dragi sa sufere,atunci mintim. Unii spun adevarul si sint torturati si uitati in vreo inchisoare si pusi la zid,caci adevarul...supara! Unii mint de placere si fac din minciunile lor si mai mari minciuni si chiar ajung sa creada in ele,pt. ei devin...adevaruri! dar viata continua in sensul ei ghidat de noi,ne folosim unii pe altii pt. a ne satisface anume scopuri si teluri care in final sint de fapt...o iluzie! Imi pare rau ca par atit de pesimistic scriind astea,dar este sau nu adevarat in ceea ce am spus? Tu vei decide si nimeni altul(a). Eu zic sa fim onesti cu noi insine mai intii si apoi cu cei din jur si oricind e necesar sa fim calmi si sa creeam un exemplu pozitiv si sa incercam sa iubim pt. ca daca iubesti ,oricine simte asta si aduci o mica schimbare in el ea ce nu va uita. Intoarce si celalalt obraz si incearca sa devii adevarul,chiar daca vei suferi pt. el,nu pt. tine.Eu m-am schimbat f. mult de cum eram de cind am descoperit pe Meher Baba si am devenit un alt om.Fiecare isi are o anume cale si o karma a lui doar,nu este ceva general,si daca fiecare isi poarta propria cruce,apoi este soarta ce ai si drumul tau doar,este ceva personal,dar aici mi-am exprimat opinia proprie si cele invatate din experienta mea.nu indemn pe nimeni sa creada in Meher Baba de ex.fiecare credeti in cine vreti voi,important e sa incercam sa fim in viata un exemplu si sa traim din adevar si nu din minciuna. I love you all,God bless you, Love&peace, Ozzy
egoul nu dispare, se rafineaza si controleaza
- de
giocondel
la: 16/01/2005 19:25:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR) Ii numim sfinti pe acei oameni ce au atins cel mai inalt grad de control asupra egoului lor.Eu cred ca inr-un viitor, cam indepartat ce-i drept, cuvintele: EU>MIE>AL MEU..vor fi considerate profane! "Knowledge is a single point, but the ignorant have multiplied it." -The Seven Valleys - depinde de interpretarile (fata de asocierea de cuvinte)
de exemplu Maria este un nume sfint. inseamna ca orice palarie este sfinta ? este un pleonasm ? Pt un baiat imi place Luca, Luc, Lukas, orice varianta, la fel Toma, Thomas, iar pt fata Marie, Claudia, Angela. Prefer numele de sfinti fata de cele "exotice".
D O I N A
de Eminescu De la Nistru pân' la Tissa Tot Românul plânsu-mi-s'a, Cã nu mai poate strãbate De-atâta strãinãtate. Din Hotin si pân' la Mare Vin Muscalii de-a cãlare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Si strãinul te tot paste De nu te mai poti cunoaste. Sus la munte, jos pe vale Si-au fãcut dusmanii cale, Din Sãtmar pânã 'n Sãcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român sãracul! Indãrãt tot dã ca racul, Nici îi merge, nici se'ndeamnã, Nici îi este toamna, toamnã, Nici e vara vara lui, Si-i strãin în tara lui. De la Turnu 'n Dorohoi Curg dusmanii în puhoi Si s'aseazã pe la noi; Toate cântecele pier, Sboara paserile toate De neagra strãinãtate; Numai umbra spinului La usa crestinului. Isi desbracã tara sânul, Codrul - frate cu Românul - De secure se tot pleacã Si isvoarele îi seacã - Sãrac în tarã sãracã! Cine-au îndrãgit strãinii, Mânca-i'ar inima câinii, Mânca-i'ar casa pustia, Si neamul nemernicia! Stefane Mãria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' Arhimandritului Toatã grija schitului, Lasã grija Sfintilor In seama pãrintilor, Clopotele sã le tragã Ziua'ntreagã, noaptea'ntreagã, Doar s'a 'ndura Dumnezeu, Ca sã 'ti mântui neamul tãu! Tu te 'naltã din mormânt, Sã te-aud din corn sunând Si Moldova adunând. De-i suna din corn odatã, Ai s'aduni Moldova toatã, De-i suna de douã ori, Iti vin codrii 'n ajutor, Toti dusmanii or sã piarã Din hotarã în hotarã - Indrãgi-i'ar ciorile Si spânzurãtorile!
Sara pe deal ...tot a lui Paunescu
- de
Ingrid
la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii) Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot caii culeg iarba din ultimul tropot, pasari adorm daca amurgul le-atinge, sus la izvor, sus la obirsie, ninge. Case cuprind sufletul zilnicei fringeri, oamenii sint umbre tacute de ingeri, nimeni aici legea cereasca n-o calca, sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca. S-a auzit de peste uliti o veste, un nou nascut viu intr-o iesle mai este, lemne de foc, oarbe carute mai cara, ultim sarut, ca o pecete de ceara. Misticul sat luneca in rugaciune, nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune, toate se-ntorc ireductibil spre ceruri, florile tin sipete de adevaruri. Iarasi amurg, dangatul parca revarsa, cucii dispar langa clopotnita arsa, cade-n fintini ziua sa urce iar, miine, in amintiri satul miroase a piine. In cimitir, oile nu mai pasc iarba, mieii o pasc, pofta din ei este oarba, nevinovati, anii se-ncarca de vina cum ne-ating, fiintele cum le declina. Sara pe deal seamana cel mai ades cu sara pe deal cum o scria Eminescu sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul, sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul. Sara pe deal, parte din noaptea eterna, sara pe deal, capul se-apleaca pe perna, sara pe deal, totul deodata invie, sara pe deal, muzica din poezie. Caii in apus pasc magnetismul chindiei, omului bun, casa puternica fie-i, noi intre noi sa mai gustam cat se poate sara pe deal, cea mai de pret dintre toate. Si sa privim cerul cu tragice stele, care mai ia forma poruncilor grele, oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca, iar dupa ei se mai aude o toaca. Urmele lor sint sau copiii sau munca, intr-un temei lasa intreaga porunca, sara pe deal nu e dacat un amestic de fabulos, de nebunesc si domestic. Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda, tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda, carii batrini de-o vesnicie lucreaza, printre copii zgomotul lor isca groaza. Daca intinzi mana cu-o mica lumina ai sa si simti vrejuri crescind in gradina, niste pindari, haulituri isi arunca, fetele mari grup se intorc de la lunca. Poarta in sini dorul de-o mana barbata, cei cautati mult mai tarziu se arata, podul pe rau scirtie si se indoaie, mustele bat, semn de-nnorare si ploaie. Lina-n fuior in turbioane se leaga, creste-n dovleci dor de saminta intreaga, parca de ieri luna rasare-nspre miine, plange-un copil, sau parca latra un caine. Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata, sfinti intelepti celor cuminti li se-arata, sara pe deal, uite un minz care moare, suflet din el, ca si o seara apare. Dulce-albastrui cauta suflet de iapa, ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa, ultimi copii striga pe ulita noastra, blinde bunici ii insotesc din fereastra. Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica, sara pe deal e ca un duh de bunica, fruct zemuit imprastiat pe tot locul, coacem porumb, unde ai nostri fac focul. Sara pe deal, dulce vinare de vara, azi nici un om nu are dreptul sa moara, sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic, cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic. Sara pe deal, cinepa fumega bice, cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice, toate ramin, precum au fost in natura, starea de om trece spre starea cea pura. Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul, sa o numim suflet din sufletul nostru, sara pe deal, sufletul mare al lumii, sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii. Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare, tu sa ne dai o crestineasca iertare, sara pe deal, nu a murit idealul, sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.
Lucian Boia despre Eminescu
- de
Filip Antonio
la: 27/02/2004 07:26:20
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava) "In ceea ce-l priveste pe Eminescu, aici sunt doua aspecte. Este poetul Eminescu si Eminescu-ideologul. Multi dintre cei care se revolta de "atacurile" impotriva lui Eminescu nu sunt admiratori ai poeziei, ci ai ideologiei sale. O ideologie autohtonista si xenofoba. De fapt, Eminescu nu are nici o vina. El nu a fost propriu-zis un ideolog. Avea dreptul sa aiba orice idei, care trebuie raportate oricum la contextul cultural si politic al epocii sale, nu glorificate sau condamnate din perspectiva sfarsitului nostru de secol. Ca ideolog, Eminescu a fost "descoperit" de valul nationalist de dupa 1900. Iar acum este promovat de tot de nationalisti. Este o manipulare: asa a spus poetul national, inseamna ca acesta este adevarul absolut, trebuie sa ne inchinam cu totii.
Pe de alta parte este poezia lui Eminescu, care nu are nevoie de ideologie pentru a fi admirata. Ramane insa de vazut ce va aduce viitorul. Eu sunt un mare admirator al lui Eminescu-poetul, nu ideologul. Cred ca ii simt poezia, ii stiu o multime de versuri pe dinafara. Ma intreb insa uneori daca nu reprezint ultima generatie care il mai gusta intr-adevar pe Eminescu. Gusturile evolueaza. In ziua cand tinerii nu-l vor mai recita sub clar de luna (poate ca deja nu-l mai recita), Eminescu va ramane un mare nume in istoria literaturii romane, dar nu va mai fi printre noi. E stupid sa spunem ca are voie sa mai fie asa. Va fi cum va fi. In mod paradoxal, s-ar putea ca Eminescu-ideologul sa reziste mai bine in timp decat Eminescu-poetul; se vor gasi mereu nationalisti care sa-l foloseasca drept stindard". Interviu acordat de Lucian Boia revistei Sud-Est (nr.1-2/1999), Chisinau.
DILEMA SFINTULUI PETRU
- de
Horia D
la: 20/01/2005 16:28:53
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...") Un negru ajunge in Ceruri, cu frica-n sin ca nu o sa fie primit in Rai
din cauza problemelor rasiste... - Numele? intreaba Sf. Petru. - Leonardo Di Caprio - raspunde negrul. Sfintul Petru il priveste neincrezator si-l mai intreaba o data numele. - Leonardo Di Caprio" - insista negrul, constient de faptul ca nu mai putea s-o dea la intors. - Sfintul Petru scoate celularul si-l suna pe Dumnezeu: - "Sa traiesti, Sefu'!- ii spune respectuos. Scoate-ma te rog dintr-o dilema: "Titanicul s-a scufffundat sau a ars?...". The things that come to those who wait are what's left behind by those who got there first.
"eminescu, geniul u-ni-ver-sa
- de
maan
la: 06/05/2006 14:18:05
(la: Eminescu, un Faust al romanilor) "eminescu, geniul u-ni-ver-sal (si nepereche, desigur) de care n-a auzit nici dracu' de cum treci granita."
te-nseli, te-nseli.))) exista o doamna, pre numele ei Rosa del Conte (Istitutto di Filologia Romanza -Roma), care-a produs o monografie ("Mihai Eminescu o dell'Assoluto") ce-a iscat furori printre filologi. mi-amintesc acum si de traducerile lui Ramiro Ortiz sau de cartea lui Alain Gouillermou... Eminescu E poet national si nepereche din prespectiva de-a fi integrat in spatiul romanesc toate acele valori (filosofice, literare) pe care le-a trecut prin filtrul sufletului, oferindu-le-n acest fel spiritualitatii romanesti, care de-atunci n-a mai parut asa saraca. in sensul asta, am ramas cu o fraza a lui Virgil Ierunca (?), care zicea cam asa: s-ar zice că Eminescu nu poate ieşi de sub obrocul tainic al limbii româneşti, tocmai pentru ca să mărturisească mai adânc despre tăriile fiinţei noastre. ... ca unora nu ne-a placut niciodata in mod deosebit, n-are nici o relevanta in istoria literaturii romane, unde Eminescu isi merita locul, cred eu. in primul rand scuze pentru lunga lipsa
paianjenule, o entitate spirituala exista atunci cand o concepe bunul dumnezeu, in dimensiunea sa atemporala si aspatiala "cand" si "unde" exista doar aici la noi, cand treci linia in conditionarea acestor coordonate gen eminescu "era pe cand nu s`a zarit, azi o vedem si nu e" (la steaua) sau poate nu inteleg eu intrebarea ta ok poate daca explic principiul transmiterii luminii la distanta, o sa fie mai limpede ce vreau sa spun avem 2 persoane in 2 locuri diferite in lumea noastra si preferabil la mare distanta una dintre ele isi concentreaza energia intr`un punct (fie pe un suport: fotografie, scrisoare a celuilalt, etc, fie fara suport, depinde de cat de avansata este in aceasta tehnica - daca a uitat numele aceluia, se gandeste la caracteristicile lui personale, inaltime, greutate, de unde il stie, etc concentrandu`se la informatiile pe care le poseda... lumina are inteligenta proprie, ptr ca vine de la dumnezeu, se duce singura unde e nevoie de ea, noi doar o directionam intrucatva... ok, deci A se concentreaza intr`un punct care`l caracterizeaza pe B si invoca lumina bunului dumnezeu sa se concentreze in acel punct... apoi trimite lumina la distanta lui B... in momentul asta se intampla asa: lumina paraseste dimensiunea temporal-spatiala, si intrand in cea atemporala si aspatiala este in acelasi timp pretutindeni si dintotdeauna (termeni ai lumii noastre)... din pretutindeni ea iese pe oriunde inapoi in lumea noastra, ajungand exact la persoana catre care ai directionat`o, indiferent de distanta fizica de aici... cu asta vreau sa spun ca lumina nu calatoreste in linie drepta unind 2 puncte ale lumii noastre, ci iese pe unde e A, in momentul in care a iesit, intra inapoi tot pe acolo, aflandu`se instantaneu in punctul in care este B... in parte datoria caracteristicilor celor doua dimensiuni paralele (a noastra si cea a lu` Sefu`), in parte datorita prorpiei ei inteligente... daca persoana catre care ai trimis lumina nu are nevoie de ea, ea se duce acolo unde este nevoie... nu exista risipa nu sunt convinsa ca am fost foarte clara, ptr ca cuvintele sunt limitate la lumea ptr care au fost concepute, a noastra asa se trimite lumina la persoane vii sau moarte, la spirite de pe alte planete carora le ceri ajutorul, la sfinti (trimiterea de lumina este si un salut, nu ca trimiti ptr ca au Sfintii Parinti nevoie de lumina pe care esti tu in stare sa o canalizezi... ei sunt aproape de Sursa Universala, primesc nemijlocit)... de asemenea, poti sa trimiti lumina in trecut (ca sa stergi treptat bad karma, prostiile pe care le`ai facut fata de altii) sau in viitor (ptr un proiect, o dorinta, etc), dupa acelasi principiu... terapia de lucru cu lumina se cheama Reiki, dar exista o singura persoana pe care pot sa o recomand cu inima usoara (back in tara, in Bucuresti), deoarece nu`si programeaza/ informeaza/ conditioneaza discipolii, nu se atinge de liberul lor arbitru... nu dau numele acum... fiecare poata sa trimita atata lumina sau atat de des dupa cat de curat este... dar despre asta intr`un episod urmator... daca va exista... exista foarte multe tehnici cu care poti sa schimbi ceea ce se intampla (trecut, prezent, viitor)... personal nu am facut niciodata asta si nici alte lucruri in care am fost initiata, folosesc cunoasterea strict pentru auto-curatire si tratament... pentru ca cred ca secretul fericirii nu consta in a modifica lucrurile ca sa convina Eu-lui, ci a le trai pur si simplu... ---------------------------------- "C`qui embellit le desert", dit le Petit Prince, "est-ce qu`il cache un puit quelque part..."
"nu-mi permit, ca e eminescu. ce-nseamna evolutia in arta si cultura! "
- de
Intruder
la: 24/11/2007 00:43:31
(la: Poetii ca un puzzle ) LOL!
pai putem oricare din noi sa punem poezii de Eminescu pe forum (stiu eu cateva) si-apoi radem de ele...au mai fost precedente. daca nu vedem numele autorului, nu ne inhibam. Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe, Ca o barbă nepieptănată de crai Şi nişte ape ca nişte copaci curgători În care luna îşi avea cuibar rotit. Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani şi plugari, Cărora le plăcea să spună, Seara, în jurul focului poezii ¬- "Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea III". Dar fiindcă auzeau mereu Lătrând la stâna lor câinii, Plecau să se bată cu tătarii Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii Şi cu turcii. În timpul care le rămânea liber Între două primejdii, Aceşti oameni făceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor înduioşate, De curgeau doinele la vale Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei Şi ai altor ţări româneşti. Au mai existat şi nişte codri adânci Şi un tânăr care vorbea cu ei, Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt? Acest tânăr cu ochi mari, Cât istoria noastră, Trecea bătut de gânduri Din cartea cirilică în cartea vieţii, Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii, Care îi ieşeau mereu fără soţ. Au mai existat şi nişte tei, Şi cei doi îndrăgostiţi Care ştiau să le troienească toată floarea Într-un sărut. Şi nişte păsări ori nişte nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi şi mişcătoare şesuri. Şi pentru că toate acestea Trebuiau să poarte un nume, Un singur nume, Li s-a spus Eminescu. (MS) Acolo unde au vietuit dacii – le gasim urmele . Ofer o lista cu informatii sigure ( nu legende ! ) despre astfel de posibile urme:
- in zona Carpatilor de curbura – locuintele rupestre au fost locuite de sfintii calugari misionari – insa acele grote ( chilii ) au fost cioplite in piatra cu mult inainte ( una dintre ele a fost datata stiintific : sec VI inante de Hristos ) ; - la Alunis – Colti , langa biserica dintr-o piatra , langa cele trei chilii descoperite se afla un platou – sanctuar (este greu de scris la ce a folosit …); - la nordul satului Muscelul Caramanesc se afla un depozit in aer liber cu material rezultat in urma reducerii fierului – l-a vazut un inginer metalurg si s-a exprimat – aproximativ astfel ; localnicii numesc produsul pamancior – in trecutul nu foarte indepartat era dislocat , uscat , cernut si dizolvat in apa de var sau in apa de mortar pentu a da culoare varului sau pamantului folosit la tencuit sau lipit … omologul oxidului galben de zinc de azi ; - fantana din preajma depozitului are apa feruginoasa – greu de consumat ; - pe fata de est a dealului Vatraiu , la poale , in spatele catunului Camboru – fantana are apa cam cu acelasi gust – consuma si oamenii … - izvorul Ruginoasa , ce inconjura dealul Vatraiul prin partea de nord are apa feruginoasa ( gust specific , oricum rau – nici animalele chiar la neagra nevoie nu consuma) ; in Anini , la Bordei , la Coada Storistei , langa Lacul Verde – ochiuri de apa cu aceeasi compozitie ( in strafunduri este fier ) . - in acest catun Camboru a fost descoperit un brazdar de fier al plugului de lemn ( dacic ? roman ? feudalism timpuriu ? ) – are cutitul lipit de corp prin sleire , nu prin nituri si nu are cormana ( pentru a intoarce brazda ), are jgheab din fier – masiv pentru a fi intodusa pana de lemn ca sa se faca bloc – comun cu scheltul de lemn al pluglui; as fi bucuros daca l-ar vedea un specialist ! - numele dat unui deal – Vatraiu – te duce cu gandul ca undeva prin zona a duduit cuptorul cel pantecos pentru topit minereu ( cu memoria colectiva nu-i de glumit : ce sa insemne denumirea asta pentru o forma de relief ?! ). - dealuri cu varful retezat ( Varful Gotilor ( Getilor !?) la nord de satul Scaieni , si In Muchie la Arie – dealul Ivoiu , langa Varful Gosa ; in locul varfurilor gasim cate un platou inconjurat fie de prapastii – Stancile lui Leonardo , fie pe toate partile de pante foarte abrupte – greu de escaladat ; nu a facut nimeni vreo incizie in acele locuri ( poate ca … mai bine ! ) ; ( daca vezi stancile lui Leonardo , atunci poti intelege ce este aceea salbaticie a naturii ! ). - la locul numit Pe Balta ( in Seciu – un fost sat ) au fost descoperite( tuburi de ceramica ) – conducte pentru apa – tip olane si au fost ridicate , oficial ; ce o fi cu ele ? in ce catalog apar ? de Grigore Rotaru .......da, vreau sa cred ca alegerea numelui nu vine asa, ca un pietroi de sus, care te loveste in ceafa, ci are o logica, o inspiratie.
De ex. pe baiatul nostru l-am numit cu nume de sfint. Adica Stelian, cel care protejeaza copii........ Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat. A existat numai o tara frumoasa La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe. Ca o barba nepieptanata de crai. Si niste ape ca niste copaci curgatori În care luna îsi avea cuibar rotit. Si, mai ales, au existat niste oameni simpli Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn, Stefan cel Mare, Sau mai simplu : ciobani si plugari, Carora le placea să spuna Seara în jurul focului poezii - "Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a". Dar fiindca auzeau mereu Latrînd la stîna lor cîinii, Plecau să se bata cu tatarii Si cu avarii si cu hunii si cu lesii Si cu turcii. În timpul care le ramînea liber Între doua primejdii, Acesti oameni faceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor înduiosate, De curgeau doinele la vale Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei Si ai altor tari românesti. Au mai existat si niste codri adînci Si un tînar care vorbea cu ei, Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ? Acest tînar cu ochi mari, Cît istoria noastra, Trecea batut de gînduri Din cartea cirilica în cartea vietii, Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii, ai iubirii, Care îi ieseau mereu fără sot. Au mai existat si niste tei, Si cei doi îndragostiti Care stiau să le troieneasca toata floarea Într-un sarut. Si niste pasari ori niste nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi si miscatoare sesuri. Si pentru ca toate acestea Trebuiau să poarte un nume, Un singur nume, Li s-a spus Eminescu. Benedict de la Roma propune sa fie canonizat si Torquemada [Tomás de].
L-ar canoniza si pe piosul de la XII, dar s-au terminat decoratiile. In Britania se da titlul de "Sir". Eminescu, dragul de el. Altul nu mai este. Cred ca ar ride de propunere. Eu l-as numi "Poetul National". Nimic religios. Stefan cel Mare a devenit si "sfint". Poate ca si lui ar trebui sa i se adauge "Sir". Daca nu in Romania, macar in Angleterra.
Gabita este numele meu propri
- de
(anonim)
la: 29/08/2003 05:43:04
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?) Gabita este numele meu propriu! vrei o copie dupa buletin?
Sfintenia si puterea autosugestiei
- de
ninel
la: 29/09/2003 09:53:34
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?) Am citit nu stiu unde de curand, ca oamenii ce-si risca sau sacrifica viata pentru altii au motive nu tocmai altruistice. Ca exemplu, cineva care-si risca viata pentru a salva pe un copil dintr-un incendiu o face pentru ca nu poate trai o viata normala stiind ca a lasat un copil sa moara in flacari. Deci motivul principal este frica de constiinta proprie si nu dorinta de a face bine. Este foarte posibil ca interpretarea asta sa fie prea cinica si departe de adevar, dar este o teorie ce nu poate fi negata usor.
Un alt unghi de a privi idea de sfintenie, este de a ne intreba pe noi insine daca nu cumva noi vedem sfinti acolo unde nu-s pentru ca vrem sa vedem, nu necesar pentru ca sunt. Un exemplu concret in aceasta privinta este Maica Teresa. Este considerata de multi o sfanta, iar Vaticanul este pe cale de a o canoniza. Datorita puterii mediei de a construi mituri si a dorintei launtrice de a vedea binele deasupra raului, aproape toti cred ca Maica Teresa este o sfanta intr-adevar. Dar nu toti accepta tot ce li se spune si unii chiar cauta nod in papura. Se pare ca i-au gasit nod si Maicii Teresa. Un eseist american oarecum cunoscut (scrie la Slate), Christopher Hitchens a fost unul dintre acesti sceptici. Iata ce are el de spus despre Maica Teresa: http://www.swordoftruth.com/cgi-bin/forum.pl?action=display&num=1964 Eu fiind un sceptic si cinic, bineinteles ca nu cred tot ce zice tipul asta, dar unele din declaratiile lui dau de gandit. De exemplu, de ce ar fi sustinut Maica Teresa familia Duvalier din Haiti? Sau de ce nu a returnat milioanele de dolari murdari ai lui Charles Keating? Sau de ce foloseste majoritatea donatiilor pentru a-si construi un ordin personal in loc de a folosi banii pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor? Poate ca multi considera ca banii sunt mai bine folositi daca ajuta raspandirea crestinatatii, chiar mai mult decat pentru a ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor. Poate ca multi considera ca biserica catolica propaga cuvantul Domnului si nu intoleranta sau rigiditate doctrinara. Indiferent de parerea unuia asupra fenomenului Maica Teresa, cati oare s-au intrebat vreodata daca Maica Teresa este ceea ce pare sa fie sau ce noi vrem sa fie, si mai mult decat intrebat, au cautat adevarul? Ori mai repede au preferat sa fie creduli si sa se autoamageasca de frica trezirii dintr-un vis frumos? Deoarece, judecand dupa raspunsuri, intrebarile monikai erau puse de fapt pe un ton serios, arunc cat colo basca, blugii si lavaliera, la camasa alba-mi potrivesc cravata (desi habar n-am sa-i fac nod) si ma arunc:
1: da 2 si 3: da ( :0)...sorry!..) de ce existam? A, deci existam, de fapt?! (ori facem parte poate doar din visul cuiva sau a ceva? - nu, nu Matrix...vezi Eminescu si-ale lui surse) S-admitem, deci, ca totusi, existam. De ce? a. Conform Cartilor Sfinte, practic indiferent de religie (in continuare cea mai populara incercare de raspuns), suntem aci-ntr-un fel de zona gri, etapa tranzitorie intre un soi de cenusiu prenatal si-un alb sau negru postmortem, in functie de cat de cuminti si-ascultatori am fost in tranzit, precum si cat de mult am avansat pe calea renuntarii la ce ne place-originar in detrimentul a ceea ce favorizeaza si faciliteaza socialul, in general. b. alegand de-a ignora mentionatele Carti, deschidem usa larg imaginatiei si speculatiilor de tot felul, cu rezultate ultime dintre cele mai diverse pe planul propriei linisti sufletesti, in cazul celor rari care, cumva ajung la vre-o concluzie cat de cat argumentata.(apropos...un cal troian, cadoul asta al imaginatiei, nu gasiti?) 4: ambele variante sunt in mod egal posibile. Nu mai ramane decat de ales una din ele. Dar nu-i obligatoriu. n.b.: alegerea-i individuala (sic), dupa care fiecare se descurca cum poate mai bine cu ce s-a captusit. Cel mai rau se pare ca sfarsesc cei care fie nu se hotaresc deloc, fie o fac prea des. Poate-l aflam vreodata, dar daca da, mie va rog sa nu mi-l spuneti, ca precis ma plictisesc si nu mai termin cartea/filmul, daca-mi serviti deznodamantul cu anticipatie.
|
 loading... |
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
1. As incepe cu Judecata, pentru ca vad aci un punct nevralgic, in viziunea noastra crestina in general, care apoi se reflecta asupra multor altor probleme.
Mi se pare ca prea mult ne cantonam intr-o viziune "medievala" a judecatii, in care omul sta perplex in fata unui judecator perfect contabil.
Dar din Evanghelii si din Noul Testament transpare o alta viziune, cred eu:
Cheia acestei dileme mi se pare a fi in cuvintele "Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele." (Ioan 3, 19).
Judecata este deci intalnirea constiintei noastre cu Lumina, care pune toate in evidenta: toate omul si le va vedea clar, deslusit, dar mai ales, fiind de fatza la toate ale sale, va lua o atitudine si aici este de fapt judecata !! -- unii se vor opune ("Nu, nu am facut asa!") sau isi vor cauta scuze ("Bine, dar cutare persoana sau cutare lucru m-a impins sa fac asta"), altii se vor smeri si se vor umili si vor zice: "Dumnezeule, milostiv fi mie, pacatosului". Si acesti din urma sunt ceea ce numim "sfintii", la diferite masuri...
2. Ca sa vin la "buna-intentie" si la "buna-credinta" trebuie ca mai inainte sa reamintesc cuvantul: "daca omul are o singura patima, aceea umple locul la toate celelalte". Asta vrea sa spuna ca lucrurile merg impreuna, ca lupta, desi mai accentuata undeva, se da pe toate planurile.
Astfel, buna-intentie si buna-credinta nu sunt scuze daca omul se lasa obrit de bunavoie, daca omul nu e smerit sa asculte un sfat, daca omul sta in ignoranta cu placere...
"Drumul spre iad e pavat cu intentii bune" devine astfel doar o butada, utila uneori, in contextul in care in spatele bunelor intentii se ascund lucruri ca cele enumerate mai sus.
Asadar lucrurile trebuie discernute in profunzimea lor. In acest sens, Sfantul Marcu Ascetul zice:
"33. Sunt fapte ce sunt implinite sub pretextul aparent ca sunt bune, dar scopul urmarit de cel ce le implineste nu este bun; sunt alte fapte care ne apar ca rele, dar scopul urmarit de cel ce le implineste este bun.
"34. Dar la unii nu numai lucrarile/faptele, ci si cuvintele/discursurile pe care le spun sunt de felul de mai sus. Unii, asadar, astfel isi incarca faptele din nestiinta si din neiscusinta, altii cu un scop viclean, iar altii dintr-o intentie evlavioasa.
"35. Cela ce sub masca/vesmântul laudei ascunde clevetirea/calomnia, nu este usor de descoperit celor mai simpli. Asemenea acestuia e si cel ce sub masca/vesmântul smereniei ascunde slava desarta.
"36. Cei care prin multe vorbe transforma minciuna in adevar, mai târziu, dupa plecarea lor, vor fi dati pe fatza de faptele lor.
"37. Se intampla uneori ca facem ceva ce pare bun la aratare, dar care raneste pe aproapele, dupa cum se intampla si ca, nefacand acel lucru bun la aratare, ne folosim sufleteste, pentru intentia/gandul buna."
(Sfantul Marcu Ascetul, Despre legea Duhovniceasca - in Filocalia româneasca, vol. 1 - dar traducerea de aci e adaptata de mine, ca nu am avut textul parintelui Staniloae la-ndemana)
Iata deci un exemplu de analiza a "bunei-intentii".
Toate cele bune.
pr_iulian