enunt cu sens diferit pentru cuvantul pamint

... da ..dupa ani de cautari asta este concluzia la care am ajuns
daca spirit nu ar exista nimic nu ar avea sens in lumea materiala
unde totul este sortit dezintegarii mai devreme sau mai tirziu ...
universul exista de un timp greu de definit ....
cum de lumea noastra este doar la acest nivel mediocru ...
unde sint cei care au pornit pe drumul evolutie in perioade imemoriale ?
ei au depasit palnu material ...
sper din suflet ca in cit mai scurt timp stiinta sa poata pune in evidenta
planurile superioare celui material ... planur despre care vorbeau si grecii antici ...
dar sa revin la subiect ... scopul vietii e evolutia sipritului trecind prin roluri succesive in aceasta viata ..si in vieti succesive in scenarii diferite perfectionindu-si diverse fatete pina ce reincarnarile nu vor mai fi utile dar evolutia va merge mai departe in alte planuri ...
cine poate accepta bine...
cine nu iarasi bine ...
in evul mediu toti stiau clar ca pamintul e plat ... si ?
pentru alte detalii aici sau pe mail ...

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com

Hai sa o lamurim.
Honey, multumesc pentru gandul bun.

irma: Mai intai: ce-ti veni sa reiei subiecte vechi, antice si "de-demult"? Ai vreo datorie?

Hai sa-ti explic, chiar daca stiu ca explicatiei nu-i esti tu destinatarul:

Comparatia nu este buna. Un scriitor, oricare ar fi, are intentia de a comunica cititorului o suma de ganduri, imagini, sentimente. Atat si nimic mai mult.
Ce facem noi, aici pe conferintele acestea de pe cafenea, este sa comunicam unii cu altii, ceea ce ste cu totul altceva. Nu are nici o legatura ce vrea ... Esenin, de exemplu (care-mi place ENORM) sa spuna intr-un poem, el nu spune pentru a comunica cu mine, nu asteapta un raspuns. In schimb, eu aici, "efectuez" o comunicare..., iar la ceea ce scriu astept un raspuns, in functie si de cat de bine am stiut sa ma fac inteles. Nu ma pot face inteles 100% din doua motive
- comunicarea e surda, nu poate sa poarte si expresivitatea a ceea ce scrie, asta e clar;
- nu sunt scriitor, chiar daca banuiesti ca m-ar incerca astfel de ambitii, asa ca nu am forta de a sugera tot ce vreau prin ceea ce scriu.

A propo: n-ai vazut ca scenariile au viziuni regizorale diferite? Sunt surde, orice ai zice, tot realul arata realul, ca sa ma repet.

Legat de cuvantul "Da", asta e un exemplu pe care l-am intalnit prin clasa a XI-a (la liceul Matei Basarab, din capitala), cand o colega, ce se pregatea pentru IATC (asa se numea pe vremea aceea) si se pregatea cu cineva renumit, ne-a facut o astfel de demonstratie. Nu mi-a venit sa cred cate sensuri i-a putut da! Tot realul e important, crede-ma.
Lasa scriitorii sa-si faca treaba, unii si-o fac chiar bine, iar noi, unii dintre muritori sa comunicam pe acest site, intampinand, totusi, cateodata unele dificultati in a percepe sensul celor scrise.

In alta ordine de idei... Sper ca vii la intalnirea cafegiilor, ca-ti explic pe viu mai bine...

"La inceput a fost cuvantul - asa incepe Cartea Genezei."

Eu as zice ca in aceasta parabola "Cuvintul" are sensul de constiinta, gindire..Totul a inceput cind omul a devenit constient de propria-i existenta si de lucrurile din jurul său. Erau si continua sa fie atitea lucruri care-i depaseau/depasesc intelegerea...Si ca sa raspunda la atitea intrebari si temeri au gasit un raspuns universal valabil..Dumnezeu.

......sau al centurii de siguranta, dupa cum iti este mai confortabil. M-am gandit o vreme, ce-i drept, daca meriti au ba raspunsul meu. Si uite ca ti-l dau de pe botul calului putere pentru ca-s mult prea aroganta sa astept tramvaiul.
Hai s-o luam sistematic si sa-nlaturam invalmaseala de ganduri ce-ti bantuie varful degetului...sprintar pe taste de altfel.
1) subiectul "Dumnezeu":

Tu si eu suntem doua firi atat de diferite, incat ai putea spune ca noi nu avem acelasi creator. Dar ne uneste tocmai existenta lui Dumnezeu pt ca ambele suntem doar o biata mana de lut primordial. Ne incheaga prezenta lui Dumnezeu in noi. L-am vazut pe Dumnezeu si-n ochii unui copil care cersea parale la colt de strada, si-n zambetul nonsalant al unei nurlii ce se deda placerilor, in palmele muncite ale palmasului, in aviditatea cautatorului de aur contemporan.....in tine, in mine si-n noi toti. Si, da, El e capabil sa moara-n fiecare clipa si sa renasca-n altele imediat. Moare atunci cand tu Ii barfesti existenta din mine, moare atunci cand tu crezi ca detii adevarul suprem, moare atunci cand tu nu esti pregatita sa-L vezi pretutindeni. Nasterea unui ALT "dumnezeu'' ti-ar debusola cursul vietii?! SI daca Dumnezeu a murit, traiasca Dumnezeu! Nu e blasfemie, draga mea, Dumnezeu exista dincolo de zidul ridicat de vorbe...

2) "Indiferinta ucide visuri si astfel, prin ele, mor sufletele. Asta consider eu nefericire"

Fiecare trebuie sa-si confectioneze propriul vis, nu exista un manufacturier universal de vise. Pe al meu scrie "made in ":-) Asadar, indiferenta ta nu-mi ucide nici un vis, puterea de a-i confectiona carcasa materiala e in mine. Foametea, razboaiele, ura, raspandirea bolilor, nu sunt ATATATE si SUSTINUTE de un indiferent, gresesti crezand asta. Doar un instigator ar face-o. Indiferenta e cu mult mai pasnica, cu toate ca-si are vina ei de multe ori. Poate fi considerata si ea ca o forma de agresiune.

3) "Putem privi fericirea ca pe o viata rotunda, in care nu iti uiti parintii, in care ai copii, in care iti aduci aminte de semenii tai, in care nu-ti negi originile, in care gasesti in tine resurse sa faci bine, in care nu iti uiti cuvantul, in care esti un individ moral. A regasi fericirea intr-o banala respiratie, dovedeste ingustime intelectuala, o viata traita prin bucuria lucrurilor mici, ce satisfac nevoile primare"

Citeste-ma inca o data! Si inca o data! Si mai citeste-ma o data! Era doar o metafora si mi-e prea somn si lene sa-mi bat capul cu explicatii.....poate o voi face totusi. Simplul fapt ca esti TU, ca te poti pipai in fiecare dimineata, ca te poti privi cu surpindere-n oglinda, ca poti intinde mana spre cel din patul tau, ca-i cauti trasaturile, ca-i infierbanti laptele din ceasca, ca-i zambesti unui trecator, ca te-mpiedici in asimetria pietrelor de pe macadam, ca mai injuri uneori, ca uiti s-o suni pe mama ta atunci cand i-ar face placere acest lucru, ca ai micile tale rautati, ca RESPIRI acelasi aer pe care-l respira si Dumnezeu, ar trebui sa te faca sa te simti FE-RI-CI-TA! TU RESPIRI VIATA!
Iar ingustimea mea intelectuala este direct proportionala cu largimea campului tau vizual.........priveste in jur cu mai multa atentie! Cum motto-ul tau spune, intr-adevar, nimic in lume nu este intamplator!

4) "Prezenta unui trup sanatos este o premiza naturala si am fi usuratici in gandire sa consideram acest bun de la natura o fericire incomensurabila. Sunt miliarde de oameni ce pot „respira fericiti” dar putini sunt cei care ating adevaratul prag al fericirii: o viata implinita"

De unde stii tu care-i fericirea din ei? Care-i telul lor? Poate ca fericirea mea suprema este sa desfac nodul gordian si o viata-ntreaga ma voi chinui sa-mi duc la bun sfarsit visul. E posibil ca tie sa ti se para inutil, o adevarat tampenie, dar fericirea mea depinde de asta. Nu-i judeca pe altii prin prisma doleantelor tale. Fericirea ta este cautarea ''nodului in
papura''?:-)

5) ''Cautarea fericirii prin indeplinirea scopurilor existentei reprezinta un meci mult mai greu de purtat decat fericirea celor 14 respiratii pe minut''

Eupneea poate deveni fericirea de netagaduit a cuiva........dar tu nu vrei sa accepti decat propriile rigori in cautarea fericirii. Ceea ce e foarte bine, DAR NUMAI PT TINE! Insa ai grija! Conditia de ''avion'' nu se atinge atat de usor daca n-ai mers macar o data-n viata ta in hurducaielile unui tractor!

6) ''Ingaduinta este un drept ce se castiga, este parte integranta a omului moral, a omului cu viata rotunda. Egoismul este propriu omului primitiv, omului ce nu vede mai mult decat ideile furate din carti consacrate al caror sens pretinde ca-l intelege"

Viata ta rotunda pe mine ma plictisete intr-un hal fara de hal. Imi doresc o viata pentagonala. Restul nu merita nici un raspuns.

Da, gindesc diferit. Femeile in general sint mai cu picioarele pe pamint ;)

mina anina
cuvantul mandrie se foloseste prea des de catre noi oamenii..mult prea des...e un fel de replica intr-o conversatie...i-si pierde pana si identitatea...are atatea trebuinte..noi oamenii ne catalogam drept mandrii mult prea usor...si uneori in prostia noastra nici macar nu stim real ceea ce este cu adevarat...spunem ca nu suntem mandri..ba spunem ca noi suntem mandrii...e o stare de spirit..dupa toane...nu vi s-a intamplat sa va laudati ca sunteti prea mandru pentru a face ceva sau ca nu sunteti deloc madrii,ca lasati de la voi?depinde de context...de avantaje...se poate spune ca acest fenomen e oare calitate sau defect?esti mandru si nu lasi de la tine daca ai dreptate-de cele mai multe ori nu aduce prea multe avantaje...pierzi.Apoi daca in minunatia ta de om se gasesc anumite principii e clar ca nu vei face anumite lucruri pentru a obtine ceva...cred eu ca legatura mandriei cu principiile e foarte legata...si in Biblie scrie ca mandria e un pacat...apoi ca sa traiesti fara a face prea multe pacate e clar ca trebuie sa ai principii...mandria e prea prost folosita de noi..cred ca sunt anumite reactii omenesti care nu au denumire si capata acelasi sens...mandrie...oare e chiar mandrie?sa te certi si sa nu lasi de la tine,fie ca ai ,fie ca n-ai dreptate,nu prea e mandrie...dupa mine e prostie...sa nu faci primul pas in ceva...nu e mandrie...e regula mentinuta in timp...si nu e mandrie...sunt multe lucruri care nu tin de mandrie si care sunt denumite asa...si daca stai bine sa te gandesti oare care este adevaratul sens al mandriei...?e un cuvant care a aparut si el...asa ca sa avem noi cum sa ne denumim cate-odata...mai rar sau mai des...whatever...si faptul ca faci ceea ce vrei ca om cu personalitate ce esti...in alegerile pe care le faci...parerile sunt impartite...unii atesta ca e mandrie cronica...altii ca nu...oare?

Iubirea este insasi viata. A iubi ideea de iubire este o formulare nefericita. Schopenhauer vorbeste despre vointa de viata, ceea ce este tot un fel de iubire. Cu totii iubim propria noastra persoana. Unii doar atat. Altii mai mult, in functie de posibilitatile fiecaruia. Nu-i putem cere nimanui ceva ce nu are. Reciproca este si ea valabila. O persoana iubitoare isi va cauta vesnic iubirea.

Este interesant ca pentru unele lucruri comune exista mai multe cuvinte, in timp ce iubirea este un cuvant ce refera mai multe sentimente, dintre cele mai complexe. Acesta este probabil si motivul pentru care iubirea este principala tema a poeziei. Iubirea de patrie, insa, este altceva decat iubirea de natura, animalul preferat, mama, tata, ca sa nu mai vorbesc de iubirea iubire. Daca fraza precedenta vi se pare banala, atunci mai notati inca doua:
- Asa dupa cum gusturile (amar, dulce, etc.) nu pot fi descrise in mod riguros, decat cel mult prin comparatii cu alte gusturi presupuse a fi cunoscute, sentimentele nu pot face obiectul unei definitii si nici macar al unei descrieri. Ele trebuiesc traite pentru a le simti.
- Sentimentele fata de persoana iubita sunt diferite la 15 ani, 20 de ani, sau 60. Pentru a afla cum arata iubirea la 30 de ani, trebuie mai intai sa fi implinit aceasta varsta si sa fi avut sansa s-o fi cunoscut.

Cum anii trec si fara contributia noastra, ramane dilema cu sansa. Iar pentru ca „Le hasard ne favorise que les esprits préparés” (Pasteur), ramane intrebarea cum ne pregatim pentru asta. De fapt, acesta este subiectul pus in discutie si el se intreareste in majoritatea textelor: cum sa-mi gasesc partenerul/partenera.

Deoarece presupun ca ati intuit ca am trecut prin varstele enumerate mai inainte, risc sa impartasesc un gand: nu cautati extraordinarul! El vine in mod natural atunci cand cautati cu sinceritate normalul, extraordinarul nefiind altceva decat abaterea de la normal (extra-ordinar), atat in sens pozitiv cat si negativ. Iubirea cea mare poate fi cea mai cea dintr-un lung sir de iubiri – ceea ce ar fi o prostie sa-ti doresti – dar poate fi si singura iubire, adica una foarte normala. Cat de mare este ea? Depinde de persoana, de intensitatea intrinseca a sentimentelor lui. Am un singur sfat: cautati un partenerul ale carui caracteristici sociale, intelectuale, sentimentale, etc., etc. sa fie cat mai apropiate de ale dumneavoastra. Altfel, orice diferenta poate fi un pretext de disputa in momentele mai dificile pe care viata ni le aduce. Asteptarea „printului pe cal alb” de catre fete, sau atractia pentru frumusetea trecatoare a unui chip sunt cele mai frecvente si grave erori.

Succes!

Cristache Gheorghiu

‘ De ce trebuie sa avem si cool, tare, misto si fain?’

fiindca unele chiar fac parte din diferite registre ale limbii si au rolul lor in comunicare.
daca scriu un banc cu un ardelean, am sa-i pun pe seama ‘fain’ in loc de ‘cool’, care-ar suna ca nuca, dupa cum, daca ar fi sa redau vorbele bunicii as ezista intre ‘meserias’ si ‘super-cool’…:(

‘ De ce ne alegem "out fit"-ul si nu tinuta, imbracamintea?
De ce e "trendy" si nu la moda?’

Simplu : ‘out-fit’ ori ‘trendy’, ‘casual’ si-altele fac parte dintr-o sfera semantica anume si, dupa ce multa vreme au fost privite ca elemente de jargon din lumea modei, s-au impus prin uz, extinzandu-se.
Sincer, nu ma vad asistand la decat la o parada ‘haute-couture’, nicidecum la una de ‘croitorie-inalta’, ‘de lux’ ... fiindca prima varianta e barbara iar a doua nu acopera partea ‘creativa’ a notiunii din ‘haute-couture’.
Ceea ce vreau sa spun e ca, prin traducere, exista riscul de-a saraci sensul unui cuvant sau de-a-i adauga valente pe care originalul nu le are. In acest moment traducerea va oferi pur si simplu un cuvant nou si total nefolositor care nu poate acoperi notiunea initiala.

‘ De ce e "target" si nu tinta, obiectiv?’

fiindca, in parte ‘target’ implica si subiecti umani, trasatura semica pe care nici romanescul ‘tinta’ si nici ‘obiectiv’ nu o au?

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Draga Cassandra,

Cu parere de rau trebuie sa iti spun ca te inseli grav. Sintagma de ateism gnostic sau agnostic este imposibila. De ce? E foarte simplu. Ambele in cazul de fata se refera la atitudinea omului fata de existenta si cunoasterea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea un ateism gnostic nu poate exista decat daca cel ce practica o astfel de atitudine este duplicitar. O definire a ateimului gnostic este si o contradictie de nivel logic. Ateu ai spus bine este o persoana care nu crede in existenta lui Dumnezeu si deci nu il mai preocupa daca Dumnezeu se poate cunoaste sau nu. Pentru ca nu poti cunoaste pe Cineva care nu exista. De acord cu mine? Pe de alta parte daca un om se indoieste de existenta lui Dumnezeu si incearca sa cunoasca daca el exista sau considera ca Dumnezeu nu poate fi cunoscut, acel om nu mai este ateu ci de gnostic si agnostic. Aceste sintagme au fost clarificate mult inainte sa ne naste noi. Prin faptul ca ele se amalgameaza in diferite forme in capul unora sau altora lucrurile nu se schimba. Exista delimitari clare si orice tentativa de a inventa notiuni ca ateism in sens restrans sau larg este cel putin curioasa. Cand zici ateu zici Dumnezeu nu exista. Din acest punct problema nu mai prezinta importanta pentru tine. Astea nu sunt delimitari pe care le-am facut eu.
Pe de alta parte sa arunci in carca Bisericii toata mizeria unei societati este intr-adevar comod dar cu toata parerea de rau nerealist. Imi pare rau ca trebuie sa ma contrazic cu tine, mai ales ca uneori iti argumentezi bine punctul de vedere. Aici insa gresesti. Mai mult as indrazni sa spun fara intentia de a te jigni privesti problema cu o rea-vointa pe care nu o inteleg. Eu iti respect dreptul de a fi atee si din punctul asta de vedere mi se pare ca nu mintea mea este afumata de dogmele religioase. Prin revenire la normalitate inteleg faptul ca Biserica isi poate relua activitatea integral. In vremea comunistilor toata activitatea Bisericii fusese redusa la cult neavand voie sa activeze nici pe taramul social nici pe cel misionar. Acestea sunt insa drepturi inalienabile ale oricarui tip de biserica. Ma mir ca nu realizezi lucrul asta. Nu uita ca mizeria despre care vorbesti are cu totul alte cauze decat cele religioase. Chiar la nivelul sec al sondajelor vei vedea ca Biserica are cea mai mare credibilitate. Nu contest ca mai sunt si in curtea Bisericii niste uscaturi ce trebuie indepartate. Toate astea vin insa din amestecul politicului in viata sa si din modul in care inteleg unii crestinismul. Inca o data sa afirmi ca mizeria in care se afla un tip de societate sau altul are exclusiv (sau preponderent) cauze religioase este o rautate gratuita.

Imi cre scuze ca raspund abia acum, dar am fost plecata din oras.
Sa o iau sistematic.
De obicei, copiii se manifesta diferit la gradinita. Mai exact, se manifesta diferit intr-o colectivitate. Motivul este unul foarte simplu. Regulile si competitia.Regulile nu presupun severitate. Foarte rar copiii au nevoie de asa ceva.
De la generatie la generatie, copiii sunt mai energici si mai "in miscare". Faptul ca pustiul tau e plin de viata si nu are astampar - e ceva normal si firesc, mai ales pentru varsta lui. Anormal ar fi sa stea linistit. Cand un copil de varsta lui va sta pe scaun ascultind docil ceea ce i se spune - prea docil- atunci sa iti pui un semn de intrebare.
Parerea mea e ca ai un pusti simpatic care isi cere, pur si simplu, portia de atentie. Spui ca nu pange decat atunci cand se loveste foarte tare..dar in acelasi timp plange daca nu este sters decat cu manecile tale. Prin urmare - are o mandrie foarte puternica (un pui de orgoliu care nu ii va strica pe mai tarziu, daca este modelat cu grija si indrumat intr-un sens pozitiv).In acelasi timp, insa, ar trebui sa nu uitati ca, desi pot da dovada de foarte multa maturitate, copiii sunt copii si au nevoie de afectiune. De foarte multa afectiune. Au nevoie de "ceva" in care sa creada, care sa le dea siguranta, sa ii aline. Acest "ceva" poate diferi de la copil la copil : o paturica fara de care nu doarme, o papusa, parfumul mamei (cu care se imparfumeaza in fiecare dimineata cand vine la gradi ca sa stie ca mamica este cu el tot timpul), scaunelul lui, caseta video la care se uita cu tati in fiecare sambata sau...manecile mamei care ii sterg ochii atunci cand este necajit. :)
Bunica nu are nici o vina in toata povestea aceasta. Este total gresita ideea conform carei , din cauza rasfatului bunicilor, copiii au un comportament diferit cu parintii. Pustiul tau nu incerca nici pe departe sa continue cu voi linia pe care merge cu bunica. Bunica e bunica.
Cu voi e altceva. Din ceea ce am inteles eu, sunteti intr-o batalie continua cu timpul. Corect? Cat ii alocati concret din timpul vostru piticului? Este ora 19:30 ,ora la care inteleg ca veniti de la serviciu. Mai devreme sau mai tarziu. Ei bine, este oboseala acumulata de voi toti:tu si sotul tau de la serviciu, piticul de la "serviciul "lui. Trebuie facuta mancare, pregatita masa si , in acelasi timp, toata lumea doreste sa se relaxeze. Tu mai ai si niste griji in plus, pentru ca trebuie sa ai totul pregatit si pentru ziua urmatoare : haine curate si calcate, casa lasata in ordine. Si totul contra cronometru. Si peste toate, atentia pe care o solicita pustiul. Toata starea de tensiune si de oboseala, oricat incerci sa o "coafezi" sub un zambet , copil o simte si o preia. Este un lucru stiut si testat. Si atunci, devine fara voie si mai "cu mancarici". Iti spun toate astea pentru ca sunt importante pentru a putea intelege reactiile copilului.
Spui ca pustiul tau este ambitios - temperamentul furtunos, pe fondul a ceea ce am incercat sa iti explic pe scurt mai sus, in fata unui ordin de genul" in 10 min stingem televizorul si ne culcam"...duc foarte firesc la reactia pe care o are.Urlete , vene umflate mai pot fi si tavalituri pe covor sau sa arunce cu jucarii .
sunt mai multe metode pentru a ajunge la o intelegere. Tu iti cunosti cel mai bine copilul si si din ceea ce iti voi enumera in continuare poate vei recunoaste ceva care sa i se potriveasca.
La un temperament de genul pe care il are pustiul tau, in nici un caz nu vor functiona ordinele stricte.La varsta lor, este foarte puternic dezvoltata ceea ce se cheama PSIHOLOGIA INVERSA . Si functioneaza in ambele sensuri. Si pozitiv, si negativ. Poti sa incerci, atunci cand este timpul de culcare,ca jumatatea de ora pe care o consumi incercand sa il faci sa nu mai planga, sa o petreci cu el, in fata televizorului, daca asta ii face placere inainte de somn. Intreaba-l despre personajele de desene animate care le urmareste, ce se intampla in filmulet, comenteaza cu el. Inainte insa spunei ca esti obosita si ca iti face placere sa te uiti impreuna cu el la un film de desene animate, pentru ca o sa dormi mai bine si o sa visezi frumos pentru ca el are grija de tine si te ajuta sa iti petreci timpul cat mai placut inainte de a te culca. Fa-l sa se simta important si protector.Roaga-l sa te magaie pe cap si nu uita sa casti strategic cat timp stai cu el. Daca ar sta si sotul tau cu voi si ati fii toti trei inainte in aceasta jumatate de ora, ar fi si mai bine. I-ar da senzatia ca este si el "barbatul casei" si ca. impreuna cu tatal lui, au grija de tine. TU esti cea care esti obosita si DE TINE trebuie sa aibe amandoi grija. In loc sa stie ca va veni ora la care i se impune sa inchida televizorul, va astepta cu nerabdare jumatatea aceea de ora care este SPECIALA si e a voastra.
Cere-i parerea in programul pentru ziua urmatoare. Faceti consilii de familie in care sa stie ca are sarcina lui importanta nu pt ca i se impune, ci pt ca toti aveti si totul se imparte in mod egal.
Da-i importanta. Cand vii de la munca si te apuci sa faci mancare sau pregatesti masa, ia-l pe langa tine si da-i sarcini- care sa nu te incurce pe tine, dar pe care el sa le simta importante. Sa spele legume, sa amesteca in salata, sa aranjeze masa.Joaca-te si glumeste cu el in tot acest timp.Ca e o un cartof mai stramb...o salata ma infoiata...ce-ti vine. La gradi facem asta si vreau sa iti spun ca metoda are un succes nebun. Copiii se simt importanti si au nevoie sa se simta egali cu adultul .Si de aici si lejeritatea cu care se poate stabili un program de comun acord, care nu este altceva decat un sistem de reguli, care le va intra in reflex, dar pe care nu il vor resimti ca pe o corvoada sau ceva neplacut.
Mai mult decat impunerea de ordine si de comenzi, functioneaza si negocierea. Nu SANTAJUL, atentie !! Negocierea. Sotul tau il poate invata despre aceasta minunata arta a negocierii - este treaba ca "intre barbati". Si va invata ca intr-o negociere ambele parti trebuie sa castige. Este iarasi o metoda ff buna.
Metodele de mai sus au dat mereu rezultate. Nu uita ca , in general, atunci cand spui unui copil "fa asa!", cu siguranta va dori sa faca exact contrariul. Si, mai ales, nu uita ca, de fapt, pustiul tau nu vrea decat sa petreaca timpul cu voi. Dati-i impresia ca are atentia exclusiva, macar pana va intra in reflexul unul program cu "reguli de familie". In loc de manecile mamei pe care sa isi stearga ochii, poate avea povestile de seara cu mami . Si asta nu inseamna povestile pt copii, ci "povestile voastre".
Se poate aborda si ignorarea. Adica, atunci cand are momentele acelea de plans nebun, lasa- sa planga, indiferent de voi, de vecini sau de altceva. Sa stea in camera lui si sa planga. Dar sa il lasi fara sa ii mai adresezi vreun cuvant. Va plange o seara, 2, 3, 5 si , in final, daca va vedea ca nu are nici o sanasa sa te m ai induplece, va renunta. Mai mult de o ora de plans nu are nici un copil. Trebuie doar sa ai taria sa il ignori cu desavarsire, dupa ce ii comunici ca lucrurile stau cum stau pt ca asa trebuie sa fie si ca nu se poate numai cum vrea el sau doar pt ca plange. Dar e o metoda cu dus intors, pt ca , daca nu ai taria sa o aplic pana la capat, nu va face altceva decat sa iti manance nervii - si sufletul.Pt ca esti mama si e normal sa te afecteze ca puiul tau plange.
Sunt mult, mult mai multe de spus. Insa astept mai intai un raspuns de la tine ca sa vorbim pe "pasi concreti".
Sper ca iti pot fi de folos si..ai incredere in piticul tau !! Eu am la gradi 28 de pitici energici si ambitiosi de 4-5 ani si noi (eu si colega mea) mergem in educatia lor pe ideea de a le dezvolta personalitatile asa cum e pornirea lor nativa, fara a le frange aripioarele. Pustii mei imi spun pe nume si au curajul sa imi spuna orice traznaie, si asta fara sa imi fie stirbita autoritatea si fara sa uite de "regulile casei".Totul se modeleaza.
E important sa ti-l aproprii ca prieten. Iti va fi util nu numai acum, ci si in viitor.
Astept vesti

Ma gindesc ca mai exista muzeul Antipa, nu am auzit sa fi pus un musulman o bomba in imprejurimi. Si eu am fost cind eram mic. Acum cu tv nu prea cred ca mai merge cineva la Antipa. Ca sa nu mai zic ca acum e si internet si stiu pers care nu se uita niciodata la tv, d-apoi sa mai mearga la Antipa. Informatia e doar la un click.
"Un animal care si-a modificat fenotipic organismul (i-a crescut ceva in plus) nu sufera o adaptare in sens evolutiv"
Mi-ai luat vorba din gura, asta sustineam si eu.
Legat de indivizii ce ramin cu blana.
1. Nu poate fi decit o presupunere, cum ziceam si eu. Nu s-a observat in natura si nu se poate dovedi stiintific. De exemplu putem spune ca ursul brun a migrat spre pol si a devenit ursul polar, dar poate fi doar o presupunere. La fel de bine pot fi 2 exemplare diferite.
2. Se fac experimente in laborator si se obtine cite ceva anatomic in plus la un animal modificat genetic. Nu stiu sigur daca la urmasi se pastreaza sau nu un timp modificare, dar in ambele cazuri nu se poate vorbi de ceva in legatura cu adaptarea, poate doar o corcitura de prost-gust.
3. Si pentru asemenea experimente exista o limita care nu poate fi depasita, nu se poate obtine un animal diferit cu mult (adica deloc). E acelasi animal cu o modificare gen femeie cu barba. Ca o deviatie neesentiala, daca s-ar fi putut s-ar fi straduit sa faca niste mutanti ceva.
Asadar, ma gindeam ca se poate obtine (si se sustine de faptul observabil) doar o deviatie (chair asistata de om) de la forma perfecta. Deci ceva in sensul degradarii si nu evolutiei.
Deci, ca orice de pe Pamint, se poate doar degrada, nu evolua pozitiv.
Astept continuarea. Nu ca am ajunge la o intelegere, doar asa sa ne mai intretinem in conversatie.
Numai bine


cattallin2002@yahoo.com

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Domnului Muresh,

Cu respect va anunt ca am luat act de fiecare cuvant al mesajelor pe care ati binevoit a le adresa umilei mele persoane. O sa expun cateva puncte:
1. Homo Stultus nu este un Domn.
2. Nu trebuie sa spuna Biserica sau orice alta autoritate ca textul contine elemente gnostice. O simpla lectura a sa va va oferi aceasta certitudine. Din punctul meu de vedere (daca mi se permite sa am si eu unul) textul are valoare ca document istoric. Sa va dau un exemplu din filosofia greaca. Ma refer aici la acel secol numit de aur (V i. Hr.) Platon a fost profesorul lui Aristotel (daca nu ma insala memoria). Totusi aristotelismul este profund diferit de doctrina platonica. Gnosticii pe de alta parte nu au avut nici un contact cu persoana lui Hristos. Cu toate acestea gnosticismul a fost un fenomen foarte raspandit si atractiv (pentru ca insera in crestinism elementele filosofiei elenistice). Urmand acestor considerente si adaugand faptul ca nici unul dintre Apostoli (poate cu exceptia Sfantului Pavel) nu avea cunostiinte filosofice putem sa creionam "o concluzie de lucru". Este cel putin imatur (stiintific vorbind) sa acordam paternitatea textului pe care l-ati adus in discutie unuia dintre apostoli.
3.Am mai spus ca gnosticismul a fost combatut in primul rand de Apostoli. Dumneavoastra faceti gresala sa acordati Bisericii Primare aceleasi "virtuti" pe care le are cea de astazi. In acea perioada nu exista un discurs "monoton" ci mai degraba foarte multe voci. Singura autoritate in ceea ce priveste doctrina era la inceput "sinodul apostolic" si mai apoi sinoadele in forma in care le percepem azi. Cei care il cunoscusera pe Hristos (apostolii) au combatut pe fata gnosticismul. Evanghelia lui Ioan este un bun exemplu in acest sens.
4. Dumneavoastra ridicati aceasta intrebare "De ce Gospel of Judas Iscariot nu face parte din Noul Testament?" V-am mai spus ca astept sa vad ce spun specialistii. Dumneavoastra doriti un dialog al speculatiilor. Adica sa ne dam cu parerea despre lucruri ale caror resorturi tainice (ca sa zic asa) nu le cunoastem. De ce vreti de la mine mai mult decat pot da? Adica as putea sa lansez tot felul de elucubratii. Nu m-ar ajuta nici pe mine si nici pe dumneavoastra si nici nu mi-ar face cinste.
5. Spuneti ca nu m-am referit la mesajele dumneavoastra. Sunt convins ca doriti o combatere punctuala a ideilor pe care le-ati expus. Nu va voi oferi (cu toata parerea de rau) acest lucru. Exista mai multe motive: unul ar fi tema acestei conferinte (si asa ma simt un pic troll), al doilea nu am avut nici o secunda intentia de a combate ci de a largi (dupa slabele mele puteri) orizontul discursului, de a expune deci si o alta perspectiva pentru ca dimensiunea discutiei sa nu devina echivoca (nu stiu in ce masura am reusit), al treilea si poate cel mai important este faptul ca nefiind specialist opinia mea este egala cu un elegant 0 (zero).
6. Sunteti o persoana la fel de libera ca oricare alta. Nu va opreste nimeni sa dati libera trecere in granitele gandirii dumneavoastra unui text (oricare ar fi acela). Nu puteti insa sa aveti pretentia de la Biserica sa introduca un text sau altul in doctrina sa (mai ales daca acel text contine o invatatura straina de fiinta crestinismului). V-am mai spus, din punctul meu de vedere nu povestea cu Iuda este problema ci elementele doctrinare pe care textul le contine. Asta este parerea mea personala, nu stiu ce pozitie are Biserica.
7. Astept cu nerabdare sa apara o editie critica a textului. Atunci da vom avea de dezbatut. Pana atunci insa vorba poetului "tu ramai la toate rece".
Cu respect,
Homo Stultus

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Legea reprezinta o colectie de norme a caror respectare te face un "om drept". Aceasta Lege vizeaza doar iesirea "in act" a persoanei. Sa nu ucizi, sa nu furi etc etc. Problema care se pune: Prin lege se atinge si transformarea launtrica a omului? Devine omul prin lege "asemanator lui Dumnezeu?" Raspunsul este> nu neaparat. Pot respecta Legea de teama. Pot sa am o implinire formala a Legii. Pot respecta Legea din interes (sa fiu bine privit). Pot respecta Legea pentru ca o simt ca si Cuvant al lui Dumnezeu. Aceste motivatii sunt foarte diferite. Din perspectiva Legalista insa in toate as fi un om drept pentru ca respect legea. Hristos a mutat centrul in persoana launtrica. Trebuie sa fie o corespondenta intre starea launtrica si iesirea in act (predica de pe Munte este cel mai bun exemplu). (Citare aproximativa) "Ati auzit ca s-a spus celor de demult: Sa nu savarsesti adulter. Eu insa va spun voua ca oricine se uita la femeia aproapelui poftind-o a si savarsit adulter in inima sa..." Cu alte cuvinte implinirea formala a Legii fara o corespondenta afectiva este tot esec existential. Se poate spune intr-adevar ca Sfarsitul Legii este Hristos. Adica in Hristos se arata adevarata implinire a Legii. Sfarsit cu sens de implinire. Pentru ca dupa virgula vine "spre dreptate tot celui ce crede". Hristos spune "Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea... nu am venit sa stric ci sa implinesc" si iarasi "De nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si fariseilor (tipologii formaliste) nu veti intra in Imparatia Cerurilor". Nu am considerat necesara o explicatie pentru ca mi se parea clar sensul. Iubirea copleseste orice Lege. Pentru ca normele sunt doar jaloane de atins pentru dobandirea starii. Gradul de respectare a poruncilor iti poate da o viziune de cat de departe sau de aproape esti fata de Dumnezeu. Dar IUBIREA copleseste Legea. Nu inseamna ca prin aceasta Legea dispare dar ea nu mai este perceputa ca un "contract" cu Dumnezeu ci ca o stare fireasca pusa in slujba comuniunii. Avand o astfel de perceptie Sfantul Pavel poater afirma ca "Sfarsitul Legii este Hristos". Tot el face acea apologie a iubirii "Daca dragoste nu am nimic nu sunt..." In dese randuri se afirma "credinta fara fapte (ale Legii) este moarta". Atat timp cat "starea", "iubirea" exista, exista si legea, nu separat de iubire ci insumata in aceasta. Asa vad eu lucrurile.

Desi sint modalitati de cunoastere complet diferite - stiinta studiaza in mod principal cauzele naturale ale fenomenelor si proceselor din natura pe baza analizei evidentei, in timp ce religia se bazeaza in primul rind pe credinta - stiinta si religia intra uneori in conflict in domeniile in care isi suprapun “explicatiile” cum sint cosmologia, geologia, biologia evolutiei, medicina etc. In privinta modului in care religia se opune stiintei pentru a-si apara dogma, exista diferente de la o traditie religioasa la alta. De exemplu Biserica Romano-Catolica acorda o mare importanta ratiunii umane, in schimb Biserica Ortodoxa nu cauta sa impace ratiunea cu credinta ceea ce este bine ilustrat in raspunsul preotului Nistea. Din acest motiv, in timp ce credinta ortodoxa a ramas practic nealterata asa incit se afirma ca un ortodox din secolul actual crede exact ceea ce credea unul din secolele I, II,…, X , …XV etc, teologia romano-catolica a suferit o continua evolutie.

“Ori vedem ca pâna în ziua de azi paradigmele stiintifice se pot schimba radical de la o epoca la alta. Si chiar daca nu se schimba radical, ele sufera o evolutie care ne scapa intotdeauna si care totdeauna va fi imperfecta.
… Ortodoxia a lasat intotdeauna stiinta sa-si vada de treaba ei, stiind ca paradagmele ei sunt in continua schimbare, si mâine va spune altceva, lucru vizibil cu ochiul liber in instoria oricarei stiinte.”

Ceea ce trebuie subliniat in cazul stiintei este faptul ca trebuie sa predomine o atitudine de scepticism in sensul ca teoriile stiintifice nu sint niciodata adevaruri absolute fiind supuse permanent verificarii pe baza noilor observatii si cunostinte acumulate, ca urmare o teorie valabila in prezent poate sa fie modificata in viitor dar intr-un sens constructiv, astfel incit in prezent multe din rezultatele stiintei pot fi privite ca adevaruri de necontestat. Ca urmare a modului stiintific de gindire putini mai cred afirmatiile sustinute in trecut de Biserica, precum ca :

- Pamintul este plat
- Soarele se roteste in jurul Pamintului.
- Fulgerele si tunetele sint cauzate de Diavol
- Bolile mintii sint produsul posesiei satanice etc


“…crestinismul a dat putere si viata si bucurie crestinilor, ceea ce mai rar se vede in viata ateilor...”

Ateismul este pericolul numarul unu al credintei ortodoxe, deci trebuie denigrat intr-un fel sau altul, ceea ce se face mereu cu aceleasi clisee – ateii sint lipsiti de putere, viata si bucurie, pe linga ca ateii sint lipsiti de morala. Nu este greu de demonstrat ca morala unui individ este independenta de religie, asa cum fericirea sa se poate construi atit in prezenta cit si in absenta ideilor religioase si a credintei oarbe. Dovada este faptul ca nu toti crestinii sint fericiti si nici toti ateii sint nefericiti, de fapt exista si au existat multi atei cu o viata mult mai plina decit a multor crestini. Se pare ca credinciosilor in divinitati le este greu sa accepte faptul ca exista oameni care pot fi fericiti acceptind numai explicatii de cauza naturala si care gasesc frumusete si maretie numai printre oameni si natura. Este adevarat ca omul nu poate supravietui numai cu rationalul, avem nevoie de o dimensiune spirituala, dar spiritualitatea poate fi rationala si cred ca omenirea a ajuns la o rascruce in care nu isi mai poate permite sa accepte irationalul in mod neconditionat si ne-criticabil. Istoria si experienta umana au demonstrat pe deplin ca acceptarea explicatiilor bazate pe evidenta este mult mai pozitiva pentru intreaga societate decit acceptarea celor bazate pe simpla credinta. Actiunile umane sint profund determinate de ideile in care crede. Incercati sa va imaginati comportamentul unui individ care crede profund ca este controlat de extraterestrii prin intermediul unui implant cerebral. Sau imaginati-va cum ar fi lumea in care din ce in ce mai multi indivizi ar crede in martirism.

Dragii mei, exista doar doua posibilitati:

1. Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu, inspirat de El, destinat sa "invete si sa mustre". Daca e asa, atunci e rational sa credem ca Dumnezeu a avut grija ca acest indrumar Divin pentru salvarea omului sa se pastreze nealterat de-alungul timpului. Nu ar avea dreptul sa ne traga la raspundere la final pentru ca nu am pazit ceva ce am fi vrut sa aflam, dar n-am putut.

2. Biblia nu e Cuvantul lui Dumnezeu ci e doar parerea/credinta/ideile primilor crestini, si atunci n-avem de ce sa-i invinovatim caci e crezul lor si aveau dreptul sa puna acolo ce vroiau. Si oricum asta ar insemna ca Biblia nu este nimic mai mult decat o alta carte de filozofie, mitologie etc.

In ambele situatii nu-si are rostul agitatia asta.

Personal, am argumente covarsitoare sa cred in prima varianta. Cine studiaza Biblia cu dorinta sincera de a afla Adevarul isi da seama de unitatea Bibliei, de la Geneza la Apocalipsa si de faptul ca ea ofera cele mai bune raspunsuri (de fapt singurele valabile) la intrebarile existentiale ale omului.

Referitor la 3 intrebari ale initiatorului discutiei:

1. "Cum pot sa difere intre ele , daca sunt fapte relatate de cei 12 Apostoli? NU au fost toti martorii celor istorisite?"

Micile diferente dintre evanghelii sunt tocmai o dovada ca ele nu au fost "aranjate". Sunt diferente neesentiale, mesajul este acelasi.

2."Il putem crede tradator, daca era cel mai apropiat de Isus? Stia cele mai multe taine ale lui (si de la ) Isus. De ce ar fi avut Isus incredere in el?"

De unde ai tu informatiile astea??? Nu era deloc cel mai apropiat, in fond a fost singurul ucenic pe care NU l-a chemat Isus. S-a bagat singur intre cei 12. Faptul ca Isus nu l-a respins e o dovada a iubirii divine, care i-a acordat o sansa, desi stia finalul. Din evanghelii reiese si ca Iuda era mai "business minded" decat ceilalti, si sunt vreo doua episoade in care Isus il mustra.

3. "Ori nu putea Isus sa prevada ca va fi tradat de el, ori stia ca asta este calea de urmat pentru a-si indeplini misiunea."

Ce-ar fi, draga "cezarok2" sa citesti si tu Biblia? Macar de curiozitate... ;-)
Vei gasi ca Isus nu numai ca stia ca va fi tradat, dar a si oferit indicii clare in sensul asta. Ba chiar aceasta tradare a fost si profetizata, cu sute de ani inainte, de catre profetul Ieremia.


Incercari de discreditare ale Cuvantului lui Dumnezeu au fost inca din Eden, nu reprezinta nimic nou. Evangheliile gnostice erau cunoscute si de primii crestini. Chiar Biblia avertizeaza asupra aparitiei a tot felul de teorii si "Hristosi mincinosi".

E ingrijorator cum oamenii se reped sa caute "adevarul" la cinematograf, sau in romane SF, in speranta ca adevarul pe care il vor gasi va fi unul mai "usor", mai "permisiv", mai ne-mustrator, ca regimul de slabire care iti permite sa mananci orice si nu trebuie sa faci deloc efort.

Concluzia 1: Sa citim mai bine Biblia si documente istorice serioase, sa nu ne mai imbacsim mintea cu tot felul de filme si teorii. Fara repere, e ca si cum am naviga fara busola.

Concluzia 2: Cine nu vrea sa creada va gasi destule motive ca sa nu creada, in fond e o chestiune de alegere. Aceeasi alegere in fata careia a fost si Iuda.

ciudat, din vocabularul folosit dai impresia a fii un om citit, dar continutul te tradeaza enorm. cam asta ar fi modul de gandire al romanului ignorant, care traieste inca cu sechelele comunismului in mentalitate. daca ai intra pe website la UE, ai citi stirile internationale si te-ai interesa de niste tratate si carti scrise pe tema UE, ai vedea ca lucrurile nu sunt asa cum le-ai descris tu.

intitulezi post-ul: UE, intre mit si realitate...tu ai prezentat mitul. eu acum iti contraargumentez cu realitatea...

"Sunt un adept al culturii europene, sunt un adept al civilizaţiei occidentale (sau mai bine zis a ceea ce ar trebui sã fie aceasta), dar sunt categoric împotriva U.E.!"
- te contrazici singur si inca din primele randuri: nu te poti considera adept al culturii europene si in acelasi timp sa respingi UE, care se contureaza a fii urmatoarea perioada de glorie a civilizatiei europene de la sfarsitul secolului 19

"Dupã al doilea rãzboi mondial, Europa s-a trezit îngenuncheatã în faţa S.U.A. şi a U.R.S.S. fiind împãrţitã practic între aceste superputeri. Cu ajutor american - fãrã a fi totuşi niciodatã lãsate din lesã - ţãrile occidentale şi-au reconstruit economiile. S-a impus ideea unei cooperãri cât mai bune între ele şi formarea unui cadru în care sã nu poatã avea loc un rãzboi între ele. Astfel s-a nãscut in 1957, Tratatul otelului si al cãrbunelui, iar in 1972, Uniunea Europei Occidentale sau Piaţa Comunã. Pe scheletul acestei construcţii politice - demne de apreciat dealtfel - a apãrut monstruozitatea care este azi U.E."
- da, pentru ca acum exista aceasta "monstruozitate", tu te bucuri de pace si viata. daca europa ar fi avut inca un razboi asemanator cu world war 2, romania nu cred ca ar mai exista in forma in care e acum. si spun asta pe baza eternelor greseli politice facute de conducerea tarii de-a lungul timpului. multumim pentru lectia de istorie cu anii si tratatele, dar argumenteaza in nici un fel subiectul tau!

"Uniunea Europeanã este un organism extrem de birocratic. Sistemul de conducere al sãu este nedemocratic, ineficient şi extrem de corupt."
-da, UE este birocratica, intr-o oarecare masura...si America este birocratica. nu confunda insa birocratia cu coruptia. zici ca este nedemocratica...aici te joci cu un termen puternic pe care doar il arunci in propozitie ca sa sune mai bine. intereseaza-te mai intai cum se iau deciziile in institutiile europene, cum sunt formate board-urile de decision making...asta ca sa ai o idee despre cat de democratica este UE

"Din punct de vedere politic, U.E. este un stat totalitar, condus de o "elitã" birocraticã ce îşi doreşte permanentizarea puterii"
-din nou, folosesti cuvinte tari, care nu stii ce inseamna: "totalitar". plus ca UE nu este un stat!!! asta e chiar culmea!!! si care este "elita"despre care vorbesti?

"Sigur, formal existã partide politice, parlamente, chiar şi opoziţie etc. dar mişcãrile sau partidele considerate "periculoase" sunt ţinute în frâu: vezi cazul Frontului Naţional din Franţa, Partidul Libertăţii din Austria şi Partidul România Mare din România."
-vorbesti de partide nationale...nu prea inteleg de ce PRM ar avea un cuvant de spus, avand in vedere ca principiile sale politice nu sunt decat niste vorbe goale, fara pic de subtanta politica dar pline de furie catre orice sistem politic existent in romania.

"Totalitarismul U.E. se vede şi prin blocajul mediatic la care sunt supuse vocile critice faţã de U.E. - şi prin corul dezlãnţuit al aplaudacilor"
- au contraire, UE este mai criticata decat orice alt sistem politic existent la moment...si chestia asta e recunoscuta chiar de oficialii europenii.

"Acest lucru se întâmplã şi la noi - nu existã frazã în limba de lemn a politicienilor români în care sã nu se pomeneascã - ca într-o litanie - cuvântul magic U.E.: U.E. în sus, U.E. în jos, U.E la dreapta, U.E. la stânga! Acest cuvânt îl auzim mult mai des decât cuvântul România"
- statul face asta pentru a "educa masele" (intr-un fel) de existenta unei identitati europene care este deasupra celei nationale. nu e cazul sa fii nationalist aici. plus ca Romania nu e centrul pamantului...nici macar aproape nu e.

"Deşi nu se recunoaşte deschis, scopul U.E. este acela de a distruge naţiunile, cultura europeanã (care în mod genetic este o culturã a naţiunilor: francezã, englezã, germanã, italianã, românã etc.) şi tradiţiile naţionale şi de a forma un imperiu asemãnãtor cu S.U.A."
- tocmai, ca vrea cu orice pret sa keep alive cultura europeana!
- SUA nu e un imperiu. este cea mai mare putere la moment pt k cineva trebuie sa-si asume rolul asta pentru a asigura the balance of power. plus ca UE si SUA sunt atat de diferite...din toate punctele de vedere

"U.E. se remarcã prin introducerea de reglementãri - specifice unui control etatist totalitar - în cele mai mãrunte aspecte ale economiei şi ale societãţii. Un exemplu hilar: în U.E. se pot vinde doar castraveţi cu o curburã de un maxim precizat şi lungimi între anumite limite precise"
- bineinteles k sunt reglementari. eu nu inteleg: tu vrei anarhie sau ce? iar folosesti "totalitar"...OF! ... suna amuzanta propozitia cu castravetii, dar ca sa explic pe scurt: preferi castraveti de 30cm ca in america, plini de hormoni si chimicale, care numai sanatosi nu sunt, sau vrei mancare organiza si sanatoasa, care nu te face obez in 3 luni? eu sincer prefer sa masoare castravetii...

"Care ar fi poziţia ţãrii noastre faţã de U.E.? În primul rând, este irelevantã dorinţa României de a intra în U.E. Singurul lucru care conteazã este dorinţa U.E. de a anexa România. (în nici un caz pentru bine României!) Oare românii chiar nu se întreabă de ce doresc atât de mult oficialii U.E. extinderea acestei organizaţii? Chiar sunt atât de orbiţi de propaganda oficială încât îşi închipuie că Occidentul vrea să ne ajute cu sinceritate, şi că după "aderare" va curge lapte şi miere?"
- irelevanta? intr-adevar...avand in vedere k romania este cu 50 de ani in urma tarilor occidentale in materie de tot ce vrei tu, DA! ESTE ABSOLUT IRELEVANT CA VREM SA INTRAM IN PAS CU LUMEA! mai bine sa ramanem in epoca de piatra, nu?
- vorbesti de anexare...se cheama integrare!!! UE isi largeste granitele, dar granitele raman ale romaniei, pentru ca teritoriul este roman. nu-ti fura nimeni pamantul!
- UE vrea sa ne ajute pentru ca apoi si noi sa-i ajutam pe ei..mie mi se pare corect, nu?

"Ori este foarte simplu să vadă că nu este deloc aşa! E suficient să ne uitãm la vecinii noştri de la nord-vest. Efectele aderãrii Ungariei la U.E. se vãd cel mai bine în urmãtorul fapt banal: Pânã la data aderãrii, cetãţenii români plecau în Ungaria sã cumpere produse de acolo, pentru cã erau mai ieftine. Dupã aderare, sensul s-a schimbat: cetãţenii maghiari vin în România sã cumpere aceleaşi produse!"
- aici nu argumentezi bine asbolut deloc. si nu are nici cea mai mica legatura cu UE. este natural ca atunci cand cumperi ceva sa cauti cea mai ieftina si buna optiune. este legea cea mai de baza a economiei.

"Alinierea preţurilor la cele din U.E. va însemna sãrãcirea tot mai accentuatã a populaţiei"
- incorect. asta este un efect care va avea loc, dar numai pe o durata scurta. poti sa iei ca exemplu cele 10 tari admise de curand.

"România va trebui sã plãteascã miliarde de euro la bugetul U.E. fãrã a primi nici pe jumãtate înapoi."
-incorect. e chiar invers. vom incepe sa platim numai dupa ce UE va fii investit miliarde de euro pentru reconstructie si dezvoltare. dak ne facem treaba cum trbeuie si alocam fondurile eficient, cand va veni vremea sa platim, nu se va resimti asupra economiei.

"În scurt timp, bogãţiile naturale ale ţãrii - inclusiv terenurile agricole - vor încãpea pe mâna strãinilor (fenomen care dealtfel deja are loc cu o vitezã tot mai mare dupã modificarea prin ordonanţã de urgenţã a Constituţiei din anul 2003)."
- asta este efectul globalizarii in general si nicidecum numai al integrarii in UE. "bogatii naturale" e un termen relativ oricum, mai ales pt romania. plus ca daca eram asa de mandri de ele, de ce n-am avut grija sa le folosim cum trebuie si sa investim ca sa le mentinem la rangul de "bogatii"...

"Agricultura si taranimea vor avea cel mai mult de suferit - mica gospodarie rurala va fi practic desfiintata."
-va fii desfintata daca nu accepta faptul ca trebuie sa progresam, altfel ne e si mai rau

"Firmele româneşti mici şi mijlocii vor trebui să-şi închidă porţile (sau vor fi cumpărate de firme din occident), nefiind în stare să facă faţă concurenţei."
- dar asta este pentru ca domeniul de business romanesc este la pamant si legislatia care ar trebui sa ajute a fost aproape nula atatia ani

" În orice caz, şomajul va atinge cote înspăimântătoare. (cel putin in mediul rural)"
- asa e. poate ca ar trebui sa lucram mai mult la nivelul de educatie nationala?!?! somajul este mai mic in tarile unde tinerii sunt bine educati

"Doar astfel, cred oficialii din Bruxelles, economia U.E. - aflată într-o stare de criză prelungită - se mai poate redresa: prin acapararea colonialistă a unor piete de desfacere şi prin exploatarea fără milă a popoarelor înrobite."
-a naibii criza prelungita, d-aia e euro atat de puternic?! economia UE se extinde, pentru ca, asemenea unei firme in care daca nu investesti constant, da faliment, UE ar putea "da faliment" si ea.
- "exploatarea fara mila a popoarelor inrobite" - te intreb: tu ai trecut vreodata de manualul de istorie de clasa a 6a?!

"Mulţi români îşi închipuie că după aderare vor putea pleca mai uşor la munca în strãinãtate. Dar mai degrabă eu cred că se va întâmpla taman pe dos! Căci firmele europene care vor acapara toată economia românească vor prefera să folosească mâna de lucru ieftină din România, în România! Aşa că de fapt, după intrarea în U.E., cu mult mai greu se va putea munci în străinătate! Aviz amatorilor!"
- nu acapareaza nimeni nimic!!! esti culmea culmilor! zii mersi sa vina firmele europene la noi sa investeasca in economie! plus ca UE nu inseamna exod total.

da, la inceput am citit postul tau si am fost indignata. pe urma, chiar m-am infuriat! de ce? pentru ca ce ai scris tu aici suna ca un referat pe care l-as fi scris eu in primii ani de liceu, folosind cuvinte pompoase si nici un pic de substanta, cunostinte reale sau argument.

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Sa inteleg ca aceste doua probleme ar fi in contradictie cu textul postat de mine? Problematica diferentierii cultura-civilizatie nu a fost un deziderat. S-a incercat doar evidentierea pericolului pe care il implica un anumit mod de abordare. Nu o sa largesc in nici un fel sfera discutiei pentru ca am intra intr-un spatiu atat de vast incat te apuca ameteala numai daca te gandesti sa il definesti.
Cu privire la cea de-a doua problema pe care o ridici trebuie punctate cateva elemente pentru ca intr-adevar se regaseste in continutul textului. Am spus textual: "Cultura trebuie judecata in timp si in afara timpului." Consider ca prin aceasta nu ma diferentiez prea mult de enuntul tau. Ar fi utile, poate, unele delimitari cu privire la cei doi termeni : diacronic si sincronic. Daca prin ei ne referim la metoda in sine atunci pot sa fiu oarecum de acord. Spun oarecum pentru ca si metoda diacronica prin caracterul sau expozitiv are tot o dimensiune statica si exterioara la fel ca si cea sincronica. Cu mentiunea ca aceasta din urma nu are pretentia sa ofere o perspectiva cronologica nefiind o "metoda istorica".
Ideea este ca si o metoda si alta se concretizeaza obiecativand cultura ca viu. Si tocmai din acest punct incepe pericolul viziunilor eclectice care pentru mine sunt imbecilisme care opacizeaza intelegerea culturii ca devenire. Trebuie mereu sa cautam sa intelegem ce anume particularizeaza o forma sau alta precum si care este acel continut care o face universala. Diacronicul si sincronicul sunt astfel utile dar, in cele mai multe cazuri, insuficiente. Daca dai alt continut cuvantului "sincronic" atunci as dori o particularizare. Daca insa ai avut in gand ceea ce s-a spus in text: "Cultura trebuie judecata in timp si in afara timpului." ; atunci sunt de acord. Acest "in afara timpului" avand aici un sens contemplativ si o trimitere la experiere.

Aici e un forum pe care se poate discuta liber asa ca fiecare poate sa scrie ce-i trece efectiv prin cap, nu sunt restrictii decat daca se aduc jigniri sau injurii in adevaratul sens al cuvantului (si atunci administratorii intervin de regula). Poti sa nimeresti si peste unii care sa faca misto de tine, asta este, ghinion de nesansa...ce sa-i faci.

Cum e mai grea exprimarea in scris decat aia prin vorbit (mai directa) uneori se intelege gresit ceea ce vrei sa spui (zic in general) si de aici pot sa iasa neintelegeri si chiar dispute pe alocuri. Dar asta e sarmul Cafenelei ca sa zic asa...ai parte de discutii in contradictoriu pe diverse subiecte. Daca nu-ti place un interlocutor si te calca efectiv pe bataturi, evita-l sau actioneaza butonul "Utilizator ignorat". E simplu.

Pe mine una ma amuza unele conflicte fiindca sunt pornite pur si simplu din chestiuni extra-minore. Nu-mi vine sa cred cum se ambaleaza lumea fara rost. Recunosc ca mi se mai intampla si mie sa ma ambalez dar sa ma cert nu prea, fiindca nu merita.

Venim aici ca sa ne amuzam si sa ne destindem nu sa dezbatem problemele umanitatii cu indarjire. E clar ca o data ce deschidem un subiect si pornim in eter niste idei, se vor gasi zeci de interpretari si pareri diferite ale unor utilizatori diferiti, clar. Doar nu o sa gandeasca toti la fel. Despre nivelul de educatie nu mai vorbesc...asta ramane sa discutam intr-o alta conferinta :).

As vrea sa fac cateva precizari:
1.Cunosc desigur faptul ca maimutele sunt identice din punct de vedere genetic cu omul in proportie de 99%.Exemplul cu papagalul l-am dat "inspirata" de un comentariu al lui jeniffer,care argumenta ca suntem inruditi cu maimutele prin faptul ca acestea au o inteligenta asemanatoare noua,"deseneaza,se joaca",etc.Nu cred ca acesta poate fi un argument valabil in sprijinul unei asemenea afirmatii;daca vrei,si alte animale au o inteligenta suficient de dezvoltata-ia in consideratie delfinii cainii,chiar,se pare,si caracatitele,practic fiecare vietuitoare se pare ca are un comportament ce poate fi interpretat ca tradand un anume grad de inteligenta si intuitie.
2.Teoria evolutionista are multe,chiar foarte multe argumente perfect valabile.Totusi,ca orice teorie stiintifica,are si punctele ei slabe,cum ar fi acela ca nu intotdeauna a descoperit inca toate verigile de legatura dintre diversele etape in evolutia speciilor,si deci nu poate intotdeauna explica in mod precis toate etapele evolutive.
3.Spuneai ca teoria creationista plaseaza aparitia omului cu cateva mii de ani inainte de era noastra.Desigur,au fost facute asemenea calcule,doar ca acestea au fost facute luand ca unitati de timp cele folosite in prezent.Cine poate demonstra ca prezentarea evenimentelor in textele religioase se face luand aceleasi repere temporale?Sa nu uitam ca textele pe care le citim azi sunt transcrieri si traduceri ale unor texte mai vechi,din alte limbi,si este posibil ca aceste traduceri sa nu fi fost facute respectand sensul lingvistic initial.Fiecare limba are particularitatile sale,fiecare cuvant poate avea mai multe sensuri,iar aceste sensuri pot fi diferite ca nuanta de la o limba la alta.Ca atare,s-ar putea ca notiunile de zi,luna,an prezentate in textele respective sa semnifice cu totul alte durate de timp decat cele de azi,deci cele cateva mii de ani de evolutie a umanitatii sa aiba cu totul alta durata,posibil chiar mai lunga.
Atat am avut de spus deocamdata.Voi reveni si cu alte comentarii pe parcurs.

Era o simpla supozitie.Nu ma indoiesc ca toate calculele au fost facute corect.Ma gandeam insa ca unitatile de masura ar fi putut avea alte "dimensiuni".Ma mai gandesc ca in limbile din care s-a facut traducerea bibliei,cuvintele puteau avea ca si acum mai multe sensuri.Nu sunt specialista in lingvistica,insa stiu ca in orice limba,sau aproape orice limba,un cuvant poate avea mai multe semnificatii,unele extrem de diferite de altele.Traducerea unui cuvant dintr-o limba in alta limba cu un alt sens decat cel folosit in textul initial,poate duce la schimbarea completa a sensului frazei respective.
Sa ne gandim la modul cum a fost descrisa crearea lumii in Biblie.La inceput a aparut lumina,iar mai apoi au fost creati astrii si miscarea lor pe bolta cereasca.Cum s-a putut face masurarea timpului intre aceste faze ale creatiei universului.