comentarii

enunturi cu armonia


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Armonie cu sine insusi si cu - de Daniel Racovitan la: 04/10/2003 17:54:02
(la: Neobisnuite utilitare de uz curent)
Armonie cu sine insusi si cu lumea nevazuta? Cred ca mai degraba era o sarmana fiinta terorizata de aparitii tenebroase.
Ma intreb in ce masura avea efect "instalatia"... :)
Pai armonia din gandul ala e - de mya la: 04/02/2005 19:53:38
(la: V-ar placea sa cititi gandurile celor din jur? De ce?)
Pai armonia din gandul ala e armonia care tine lumea intreaga. Daca ajungi sa auzi/vezi armonia totala/pura, ajungi sa vezi/auzi si gandurile tuturor. Culmea e ca esti in asa o armonie totala ca nu te mai afecteaza nimic. Nu mai ai tu insuti probleme ci doar liniste si cu puterea gandului tau poti sa modifici gandurile celor din jur daca vrei.

Am scris ca sa nu adorm da' Desdemona o sa inteleaga ce am vrut sa zic ;).
#35404 (raspuns la: #35376) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
armonie - de horiace la: 20/10/2012 23:23:03
(la: Efecte...)
Daca iti spun ca alege-ti si intelege-ti nu se scriu asa (aoleu, era i-ti spun :) ) se cheama ca fac un comentariu de clasa a doua si nu mai e armonie?
C`est la vie! - de monika b. la: 26/09/2003 04:19:50
(la: Viata gay romaneasca)
Touche,Papadie67! Bineinteles,pentru tine toleranta nu inseamna nimic!Eu mi-am exprimat in mod democratic parerea!Acceptarea personalitatii unui om fara semne de intrebare inseamna ceea ce se numeste TOLERANTA!!!Si mi se pare ca pentru a trai in armonie cu semenii nostri de asta avem nevoie.Dar poate ca tu nu ai nevoie de asa ceva! Pentru asta,stima si respectul meu! Ai totusi dreptate cu prostia natiunii.
#473 (raspuns la: #454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
HAI SA DAM MANA CU MANA - de Catalina Bader la: 07/11/2003 08:11:01
(la: ROMANIA)
cei cu inima ROMANA,
sa-nvartim HORA FRATIEI,
pe PAMANTUL ROMANIEI.

Iarba rea din holde piara,
Din lume ura dispara.
Intre noi sa nu mai fie,
decat FLORI SI ARMONIE.
RUSIA / SPIRITUALITATEA RUSA - de Catalina Bader la: 22/11/2003 23:22:26
(la: Vina de a fi rus?)
eu cred ca nu conteaza in ce BISERICA NE RUGAM
daca acest lucru ne face sa FIM mai aproape de Dumnezeu
si mai aproape de noi insine

eu nu merg la Biserica decat in noaptea de PASTE
cand moare un prieten
cand se casatoreste un prieten
cand se boteaza un CRESTIN

De Craciun,
BISERICA este in CASA MEA.
DUMNEZEU ESTE INVITATUL MEU LA MASA.
IUDA NU E PRINTRE NOI.

asta nu inseamna ca nu inteleg cine este Dumnezeu intr-o moschee sau intr-o biserica evanghelica sau una catolica.

Cred ca mesajul transmis intr-o Biserica conteaza.
Ca e rusa, albaneza, ca este Sinagoga...
nu CONTEAZA!

pentru ce sa ne cream singuri bariere?!

Si ce avem noi cu poporul RUS: credeti ca omul de rand ne-a creat noi generatii de sacrificiu in ROMANIA?
Credeti ca TOLSTOI nu este o VALOARE?!
Credeti ca SATRA - imnul TIGANILOR nu ne reprezinta pe noi ca oameni, cu ceea ce este BUN si RAU in NOI?
Credeti ca muzica clasica RUSA este lipsita de valoare?

ATI CITIT Dr JIVAGO?!
ca sa intelegeti ca haituiti de istorie nu suntem numai noi: romani, evrei, indieni americani?!
ati ascultat muzica filmului dr JIVAGO?!
Lara's THEME - este tema de GANDIRE.Am dedicat aceasta melodie, la nunta mea, PARINTILOR NOSTRI...
Va rog sa o ascultati.

Si sa cautati acest film
pentru a intelege
LEGATURA DINTRE NATURA SI MUZICA
si dintre MUZICA si NATURA

RUSIA e mare. SI PROFUNDA.

UN OCEAN INTUNECAT:
napraznica si melodioasa,
haos si armonie
luptand pentru supravietuire ca noi toti.
Sublima pt ca din cel mai mare GUNOI rasar FLORILE...
stare de spirit - de sarmi la: 26/11/2003 10:01:40
(la: Feng Shui sau armonia la domiciliu.)
Feng Sue este o stare de spirit.
Am citit citeva carti despre Feng Sue.Este un curent de armonizare de mii de ani, dar nu este aplicabil numai la exterioare.Armonia trebuie sa vina din interior.
Va spun asta pentru-ca am experimentat efectul Feng Sue pe pielea mea.de exemplu, oficiul meu este orientat N/W - foarte propice calculat in functie de tipul de persoana(apa) care sunt.de asemenea stiu ca a neavind un zid in spatele tau cind stai la birou confera instabilitate si nesiguranta.Multe elemente Feng Sue, cind aplicate cu inteligenta si armonizate cu vibrarea interioara pot determina o dezvoltare a nivelului de viata al individului.
Sunt multe de spus si multe de citit.

Dar in toate cazurile trebuie sa se tine cont te faptul ca, daca peroana nu exerseaza o armonie interioara, aranjamentul extern este inutil.
Am un exemplu: un prieten - intotdeuana am crezut ca putina cunoastere este periculoasa- a inceput sa compileze elemente Feng Sue in speranta ca il vor ajuta sa treaca peste deceptii sentimentale.Well, trebuie sa spun ca atita timp cit nu s-a spalat de mizeria interna , Feng Sue nu a avut nici cel mai mic efect pozitiv asupra lui.


casa si familie - de ANA la: 28/11/2003 01:16:02
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
De ce ne ferim de abordarea subiectului?

Casa se presupune ca reflecta personalitatea noastra, frumusetea sufletului nostru si neaparat, starea noastra de spirit.Intri intr-o casa si iti dai seama imediat de adevarata personalitate a celui care locuieste acolo, chiar daca egoul lui se straduieste altceva.

Familia, eeei, e mai comlicat! Teoretic ar trebui sa fie iubire, armonie, intelegerea celuilalt si continuarea propozitiei neinceputa si rostita inca, la greu umar la umar, la bine stralucire si frumusete.

Si asa cum este familia, cu personalitatea ei, asa se reflecta in fiecare amanunt al casei. Nu ati intrat in nici o casa, chiar goala, si nu ati simtit bucurie sau tristete, sau "curatenie", sau "necuratenie" emanand din pereti, din podele, din fiecare giurgiuvea?

Vorbesc de teoria casei si a familiei.Daca realitatea nu prea respecta teoria de mai sus, la fel se reflecta una pe cealalta si devine un subiect delicat, punct dureros pe care, de ce sa-l atingem?

Ca doar este evident; si de-asta ne aflam pe aici unii dintre noi.


Tocmai pentru ca este o stare - de (anonim) la: 28/11/2003 11:46:14
(la: Feng Shui sau armonia la domiciliu.)
Tocmai pentru ca este o stare de spirit, cel care apeleaza la acest mod de a se cunoaste si de a gasi prin cunoastere si meditatie, linistea interioara, spera ca mediul, vibratiile exterioare, plasarea unor obiecte in spatiu, culorile folosite etc. , sa poata influenta si rezona cu spiritul sau interior . Cam greu de crezut, dar este o ipoteza pe care a dat-o toata filosofia taoista si mai da si rezultate. Depinde si de om. Personal cred ca adevarul este la mijloc, daca nu esti sensibil si nu te lasi sensibilizat de astfel de lucruri, daca nu crezi in ele si nu ai speranta unei vindecari prin acest mod nu are nici un efect asupra armoniei tale interioare, pe de alta parte cred ca exista o influenta cat de mica benefica, chiar daca suntem uneori inconstienti de ea.
#5471 (raspuns la: #5263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesant - de (anonim) la: 01/12/2003 02:59:36
(la: Fratia pre-rafaelita)
am accesat pagina astfel:
Museums: sunt NUMAI IN Marea Britanie

dupa care am vazut o armonie
de alb negru...

idei disparate...

dupa aceea o armonie de culoare
mai multi autori,
o singura idee:
culoare calda
sa patrunda in sufletele noastre

pentru ca apoi IDEEA sa prinda CONTUR in mintea noastra...
Ignorarea expatriatilor - de Florin Firimita la: 28/12/2003 20:28:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Va multumesc pentru intentia de a-mi "descifra" intentiile! Nu spunea Camus ca suferinta nu ne da dreptul la nimic? Nu stiu ce fel de condiment e suferinta, ce fel de capital sau agent de eroziune poate fi. Cine poate cintari valoarea durerii? Poate ne face mai buni, poate ne transforma in monstri, poate ne omoara. Suferinta netransformata duce la nebunie sau la crima. In cazul meu, a fost un fel de ingrasamint care mi-a fertilizat arta, in special in ultimii ani. Nu cred ca a fost cazul unei "transformari" constiente, dimpotriva, cred ca, aici, in Statele Unite, am devenit ceea ce am crezut ca am fost intotdeauna in adincurile sufletului. Am crezut ca am fost optimist, curios, ca aveam ceva "talent," ca aveam o capacitate stranie de a ma bucura de viata. Vroiam sa traiesc frumos, sa-mi tranform viata intr-o opera de arta. La 16 ani Goethe, si nu Beatlesii imi devenise idolul. Eram "deplasat," ciudat, cine se mai chinuia sa supravietuisca prin Platon cind problema era daca vor aduce hirtie igienica la alimentara? Ma fascina idea de a trai echilibrat, frumos, armonios. Ca adolescent, naivitatea m-a salvat in loc sa ma ucida. Nu stiu de ce nu m-am "pierdut." In Romania, sansa de a crea mi-a fost refuzata. Am fost redus la o masina de pictat lozinci. E adevarat, ceva s-a intimplat, si toate calitatile astea, comune in marea majoritate a oamenilor, s-au pierdut ca intr-un fel de ceapa monstruoasa, care creste la nesfirsit, pina cind miezul ii dispare cu desavirsire, strangulat.
Statele Unite mi-au oferit sansa de a arunca toate straturile astea artificiale, sansa de ajunge la mine insumi. Ideile vagi pe care le-am avut despre libertate in Romania erau fantezii hranite de cunoscutii plecati in Europa de vest, sau de emisiunile de la Europa Libera. Adevarata liberatate am descoperit-o aici, in abilitatea de a trai si a crea, pe care le-am crezut distruse.
Ceea ce numiti "inocenta" e o poate un refuz constient al ruginii, o curiozitate pe care am avut-o intotdeauna, intrebari pe care am continuat sa le pun pina in ziua de astazi. Nu stiu cum cu atita moarte in jurul meu, setea asta de viata nu s-a schimbat. As fi putut fi blazat, inchis, depressed, cinic...ma simt norocos in fiecare dimineta cind rasare soarele.

Decizia de a nu avea contact cu emigrantii romani a fost pur personala. N-am vrut sa caut o insula de romanism, am vrut sa descopar America fara conceptiile prefabricate cu care am crescut. Nu mi-a fost dor de sarmale, muzica "populara" sau mititei. Nu mi-a fost rusine sa recunosc ca am fost roman, mi-a fost FRICA sa ma gindesc ca am fost roman. Bineinteles, a fost o frica artificiala, superstitioasa. Citeva luni inaintea emigrarii, m-am trezit in mijlocul "revolutiei." Idealismul spulberat, in 1990, ceea ce ramasese din Romania in mine era frica. Am vrut sa tai cordonul ombilical, sa vad cum pot deveni mine insumi. Taierea legaturilor cu Romania a fost speranta de a-mi lecui frica. M-a ajutat enorm, in sensul ca m-am integrat foarte bine in tara mea adoptiva, si in acelasi timp, am inceput sa capat o noua perspectiva asupra locului de unde am venit.

Am intilnit romani aici care m-au ajutat foarte mult, altii care si-au refuzat integrarea in societatea americana, buni si rai ca peste tot. Cind am scris scenariul documentariului meu, in engleza, a trebuit sa traduc citeva pagini in romaneste. Dupa vreo luna de zile, mi-am abandonat proiectul, si am rugat o buna prietena din Canada, sa ma ajute. Asta m-a determinat sa "re-invat" romaneste. Am inceput sa citesc si sa vorbesc din nou romaneste, imi face mare placere, chiar daca scrisul meu acum, in limba materna, e uneori stingaci.

Voi reveni despre intrebarea de a fi scriitor in o limba adoptata.

Florin
#7349 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
uite ce dialog armonios! - de core la: 06/02/2004 22:05:29
(la: Website Uniunea Scriitorilor din Romania?)
precizarea nu era necesara :)))
dar, daca tot ma inciti, si vorbim despre stimabilii din Uniunea Scriitorilor, sa iti spun asa in treacat ca aveai nevoie doar de doua carti publicate ca sa devii membru la ei pe vremea lui Ceasca. ce presupunea asta? ca puteai fi vreun amploaiat la Cultura (oriunde in aria universitara, presa, invatamant, edituri etc) sau Stiinta (catedre, cercetare etc) pe PILE si conduceai un colectiv de oameni inimosi care primeau cu bucurie sarcina de partid sa scrie o lucrare in grup. cine semna? nenea shafu'! la doua experiente creatoare de genul asta, avea acces in lumea zeilor. bine, ca zeii astia aveau si placeri mundane pe langa ambrozie si nectar, e alta treaba. de fapt, cui nu i-ar conveni sa aiba infrastructura alora de la Uniune? ia sa il intrebam pe Miron Cosma, de pilda. case de creatie, case ale scriitorilor, cabane la munte, la mare, si cate un meci in deplasare daca erau ascultatorii fideli ai postului de radio-teve "Cabinetul Doi" Channel. am avut scriitori profesionisti, Daniel, si inca avem. cu ce scriau insa? ma tem ca nu cu cerneala, extract de plante sau sange(aia din puscarii) ca tot romanul nascut poet. ci cu ode. vezi cazurile clinice Paunescu si Vadim.

---------------
"moda e pentru cei care au ceva de ascuns. Regina la B4" :))
#9068 (raspuns la: #8991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dupa umila mea parere... - de Paianjenul la: 17/02/2004 20:17:59
(la: Romani in strainatate)
PATRIOTISM?... Ce e ala?... ORGOLIU NATIONAL?... Dar ala?...
...Parasind Romania, pe vremea lui Ceausescu, in "periplul" meu spre destinatia visata - AUSTRALIA, circumstante nefavorabile m-au fortat sa petrec mai mult de un an in UNGARIA, apoi inca un an si ceva in SPANIA. Latura pozitiva a inconvenientului de a fi fost "intirziat" de aceste circumstante, a fost ocazia de a trai in ALTE tari decit tara mea de bastina, a cunoaste oameni de alte nationalitati si culturi, altele inafara de cea romaneasca. Dupa inca (,) citiva ani de rezidenta si in AUSTRALIA, ma "bazez" sa afirm ca AM idee cum se traieste in patru tari din lume: ROMANIA, UNGARIA, SPANIA, AUSTRALIA... Si, in timp ce relevanta nu e "identitatea" acestor patru tari atit de diferite intre ele, si atit de specifice fiecare in felul ei, concluzia mea personala e ca... nici INTELEPCIUNEA nici PROSTIA... nici ONESTITATEA nici ESCROCHERIA... nici DECENTA nici BADARANIA... nici ERUDITIA nici IGNORANTA... nici MODESTIA nici AROGANTA... nici RESPECTUL fata de semeni nici URA... etc, etc... nu au NATIONALITATE!... Gasesti din fiecare, oriunde te-ai duce...
Personal am avut norocul sa intilnesc oameni binevoitori, prietenosi, saritori la nevoie... PESTE TOT pe unde m-a dus viata.... Asta m-a facut sa ma simt peste tot ca ACASA... Peste tot am intilnit fiinte UMANE care au avut (sau inca mai au) nevoie de COMPANIA mea, de AJUTORUL meu (fie el de o natura sau alta)... de PAREREA mea (uneori) si - eventual - SUGESTIILE mele... toate aceste experiente intarindu-mi sentimentul ca TARA MEA e ORIUNDE pot sa traiesc in LIBERTATE, cu DEMNITATE, in ARMONIE cu semenii mei... si desigur, in conditii materiale DECENTE. Nu mi-am uitat inca nici limba MATERNA, nici locurile NATALE, nici rudeniile si nici prietenii ramasi in tara... dar pentru mine personal, limba materna (romana) e o limba CA ORICARE ALTA (sint incintat ca POT sa COMUNIC cu altii SI in aceasta limba)... locurile natale sint doar... "geografie"... la fel ca orice alte locuri de pe glob... rudele si prietenii din tara sint... semenii mei... fiinte umane ca oricare altele de aiurea...
...Sint constient ca oamenii sint DIFERITI... ca nu toti GINDESC si SIMT la fel... si, nici nu condamn, nici nu vreau sa ridiculizez pe cei care "cred" in PATRIOTISM si in ORGOLIU NATIONAL (in masura in care aceste notiuni au si o latura pozitiva)... dar - istoria confirma asta - prea adesea aceste sentimente sint sistematic CULTIVATE de catre politicieni si ideologi ca apoi sa fie EXPLOATATE, tot de ei, in beneficiul lor personal... Si, Doamne... cite milioane de "eroi" isi dau viata fara sa stie nici ei pentru CE!...
reguli de aur ale casniciei - de SB_one la: 20/02/2004 10:43:36
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
OK, am intzeles invitatzia.


Pentru totzi care inca nu au intzeles...
Sa faci o femeie fericita este foarte simplu; trebuie numai sa-i fii..


1. Prieten
2. Partener
3. Iubit
4. Frate
5. Tata
6. Profesor
7. Educator
8. Bucatar
9. Mecanic
10. Instalator
11. Architekt de interior
12. Stylist
13. Electrician
14. Sexologe
15. Gynäkologe
16. Psychologe
17. Psychiater
18. Therapeut

si

19. perfect
20. simpatic
21. conditzie fizica excelenta
22. iubitor
23. atent
24. gentlemanlike
25. inteligent
26. plin de idei
27. creativ
28. intzelegator
29. puternic
........
31. tolerant
32. modest
33. ambitzios
34. apt
35. curajos
36. un om de decizie
37. de incredere
38. plin de respect
39. ...........
40. plin de pasiune si inainte de toate
41. bogat.

In acelasi timp, el trebuie sa

a) nu fie gelos si totusi
b) sa se intzeleaga bine cu familia sa dar sa nu-i acorde timp mai mult ca ei
c) sa-i lase libertatea, sa-si arate totusi interesul unde a fost si ce a facut

Foarte important este sa nu uitzi:
zilele de nastere, casatorie, onomastice..."perioada"
Ziua primului sarut, ziua de nastere a matusii iubite, nepotului si prietenei preferate

Din pacate chiar respectarea perfecta a acestor reguli nu garanteaza succesul tau 100%

Ea te-ar putea parasi cu primul venit.

Si acum cealalta parte a medaliei:
Sa faci un barbat fericit nu este chiar atit de usor, dupa cum vom vedea imediat.

Ptr. ca
Barbatul are nevoie de
1. Sex si
2. Mincare
iar majoritatea femeilor sint mult prea solicitate de aceste necesitatzi.

Invatzatura?
o viatza armonioasa nu ar fi deloc grea daca Barbatzii ar intzelege in sfirsit sa nu mai fie atit de pretentziosi!





SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10157 (raspuns la: #10135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Shu - de (anonim) la: 23/02/2004 01:20:24
(la: De ce vreau sa emigrez)
Nu-ti face probleme de ce spun unii si altii aici... Am trecut printr-un proces de analiza similar ca al tau. Apropo de variante de ales poti sa-mi scrii la ltoo_r@hotmail.com. (am facut acelasi studiu despre unde e de plecat ceva vreme in urma chiar un studiu mai aprofundat poate decit al tau la punctul asta in proiectul tau)

Altfel da - daca le spui americanilor ceea ce ai postat tu pe site, la majoritatea li se incurca neuronii pentru ca sunt invatati sa gindeasca in enunturi mai simple si sa atace in generaL o singura, maxim 3 idei o data. Si simplu. DAR NU ESTI CAZ DE PHISIHIATRU cum sugera cineva pe aici....

---------------------

Pt. Avocat in NYC

De multe ori o eventuala nemultumire in casnicie se reflecta la cum cineva vede mediul inconjurator. Pe de alta parte NYC poate fi deprimant. Ai incercat sa te muti in Westchester sau altundeva in apropiere de unde sa comuti in NYC ? Cred ca face minuni linistea de peste week-end departe de NYC plus mai mult verde, soare, o plaja curata si nu supra-populata. Plus MTA sau NJ transit sunt mai civilizate la "calarit" decit metroul din NYC cind e de comutat. (plus ca ai timp de citit)

Bafta !
dreptate! ai! - de Alice la: 04/03/2004 04:28:52
(la: Leonard Cohen)
N-am vrut sa restartez un subiect vechi, am facut gresala sa ma las agasta de un mesaj agresiv la adresa mea.
Atat timp cat eu nu am jignit pe nimeni, cer sa nu fiu bestelita in lipsa - e una din regulile elementare ale bunului simtz.

Cat despre plictiseala ...nush ce sa zic ...e undeva o optiune (eu n-o folosesc niciodata si-o detest) IGNORE.
Cred insa ca putem 'convietui' armonios daca renuntam sa ne dam la cap in mod gratuit - e periculos si total neprofitabil.

nb.Ma bucur sa declar ca-s 'lunetista' din vechea garda si ca stiu ce, cat si cum s-a discutat aici si, daca te uiti drept, vezi ca nu eu am initiat 'conferinta'...
#11280 (raspuns la: #11232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
Pai hai sa luam niste exemple - de gabriel.serbescu la: 21/03/2004 14:43:43
(la: Integrarea tiganilor)
Pai hai sa luam niste exemple:
o comunitate de irlandezi in SUA se va integra doar in directia individualista competitiva americana. In rest nu va adopta nici o trasatura culturala de acolo. Italienii la fel, spaniolii la fel.
Vor face un compromis materialist mai degraba, decat de alt tip.
De aici se porneste la conceptul multiculturalitatilor, si lucrurile coexista intr-o oarecare armonie.
Pentru tigani in schimb, conceptul asta individualist al muncii, al independetiei fata de familie, a cumpararii de un apartament, de hiopotecare etc este o tampenie, cand primele valori despre viata pe care le invata sunt familia si migrarea. Un tigan nu va renunta la iubita/iubitul sau in favoarea carierei, si nici nu va ramane peste orar, la munca, in loc sa mance cu ai sai(sunt niste exemple la intamplare).
Bine, incerci sa integrezi pe cineva, insa in ce? Si inca odata integrare se produce in cazul prietenei tale, care la procesul asta participa si ea voluntar. Probabil are niste prioritati identitare: sunt femeie, sunt tiganca, sunt romanca; insa dupa cum spuneai provine din patura elitista si fericita a tiganilor educati, respectiv care au invatat niste valori sociale comune.
Eu nu confund asimilarea cu integrarea. Insa sa nu astepte nimeni ca Putu, pe care ti-l dadeam exemplu, sa mearga sa munceasca la orar de 8-10 ore, doar fiinca el ca tigan trebuie sa se integreze.
Maica-sa care vindea seminte pe centru, impreuna cu toata familia lor de comercianti de nimicuri si ghicitori in palma, l-a trimis pe Putu al ei la scoala pentru ca altfel o batea sectoristu´, iar dupa Revolutie ce scoala mai nene...
Astfel Putu, sau Trutz sau Zorala nu s-au integrat in societatea romaneasca ci i-a asimilat strada si cartierul cu specificul ei social.
Unu: pentru ca sentimentul lor de apartenenta se rezuma la lucruri concrete, emotionale: familia, clanul, tovarasii, iar nu la concepte simbolice si frivole ca ¨patrie¨,¨natiune¨,¨societate¨
Doi: au fost asimilati de cultura urbana, sau de strada, pentru ca acolo ¨existau¨ acolo traiau cotidian, strada ii impacta emotional, si le conditiona un anume tip de comportament.
O intrebare, daca mi-e permis, cati tigani ai cunoscut?

#12510 (raspuns la: #12450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul e o fantasma - de ionel la: 22/03/2004 14:08:45
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
12432 pt medina: Chestia cu 21 grame este un mit. Vezi explicatia in engleza la http://www.snopes.com/religion/soulweight.asp

Cat despre suflet, este greu de spus exact ce este sau daca exista. Pentru cei credinciosi sufletul exista si este nemuritor. Pentru unii (inclusiv subsemnatul), sufletul este (foarte probabil) doar o iluzie autoamagitoare. Dupa mine, omului i-a fost daruit de natura o calitate aproape unica fata de celelalte vietuitoare: reflexivitatea, un sistem de feedback ce ii augmenteaza puterile, dar ce ii distortioneaza sensurile in acelasi timp (vezi efectele antropomorfismului excesiv). Aceste distortii au creat eventual iluzia existentei sufletului.

Daca acepti ca natura singura a creat omul (chiar daca ALTCINEVA sau ALTCEVA a creat natura), atunci sufletul este o fantasma si chiar samanta distrugerii naturii. De ce? Pt ca acum omul nu-si mai cunoaste lungul nasului si-si imagineaza ca natura nu-i decat o fiara ce trebuie inlantuita si biciuita dupa voie, si nicidecum sursa existentei lui. Sa nu mai zic ca distortiunile mintii omului au inventat alte concepte mult mai daunatoare: zei atotputernici, a caror existenta pune natura automatic pe un loc secundar, subaltern, sau chiar irelevant.

Pe scurt, eu cred ca omul este virusul ultim din sanul naturii, iar ideea sufletului si a zeilor atotputernici (desprinsi de natura) este mutatia de baza ce a inceput numaratoarea inversa pt natura (si om inclusiv). Ce este extraordinar este ca aceasta viziune a omului ce-si taie craca de sub el, este codificata cu o mie de ani inaintea lui Iisus, chiar in mitul antic grecesc al genezei: Chronos=timpul se razvrateste impotriva parintilor lui: Uranus=spatiul si Gaia=natura; in ultima instanta Zeus=omul il subordoneaza pe tatal sau, Chronos.

Addendum pt cei credinciosi:

Nu-i nevoie sa va alarmati. In cateva secunde va veti autoconvinge ca eu sunt Iuda, ori intr-o ureche sau am pitici pe creier si voi stiti mai bine. Este imposibil ca un Ion oarecare sa patrunda esenta existentei si a naturii, si miliardele de noi sa fim gresiti, nu? Pt crestini, putina tamaie, cateva matanii si rugaciuni si-orice banuiala va fi amutita. Pt protectia maxima, va recomand un "Ptiu, necuratule!" si cateva cruci.

Inainte ostasi! Directia nu conteaza, indrazneala de a banui este lucrul diavolului si in plus impiedica mantuirea, nu? De ce sa incercam sa descoperim adevarul amar cand este servit deja preparat in portii suculente si mai mult decat indestulatoare la bufetul religiilor? Ignoranta daca-i imbracata in haine frumoase (albe, negre, sau cu fir de aur), are graiul dulce (canta foarte armonios si la unison in lacasuri frumos mirositoare, cu geamuri colorate si sonoritate aproape perfecta) si exista de milenii, nu poate fi un fals, nu?
----
The fool doth think himself wise, but the wise man knows himself to be a fool.
#12581 (raspuns la: #12432) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anuqnah sau oricine ai fi tu - de Arcturus la: 02/04/2004 13:53:17
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
anuqnah sau oricine ai fi tu nu vad de ce sa nu fie si cineva de acord cu mine, e libertatea alegerii nu? Cat despre primul tau mesaj as vrea sa iti dau un citat din Nietzsche de care tocmai azi am dat (sa nu imi spuneti acum ca ma laud cu ce citesc) : "Excesiva importanta acordata valorilor morale sau fictiunilor de ordin social sau SUFERINTEI IN GENERAL: fiecare exagerare de acest fel a unui punct de vedere mai ingust este in sine un semn de imbolnavire; preponderenta lui nu asupra lui da. Nu sunt toate acestea fenomene de decadenta si imbolnavire?". Nu spun ca tot ceea ce este rau si urat in Romania apartine domeniului fictiunii, departe de mine acest gand, dar acceptarea instaurarii raului etern de catre romani, nu imi creeaza tocmai o armonie sufleteasca.

Daca vrei sa sti de ce am decis sa scriu toate astea uita-te la mesajul cu numarul 12957 din aceeasi conferinta.

Probabil ca aveti dreptate, am spus ca am 18 ani doar de dragul de "a ma da in stamba", dar altfel nu stiu daca as fi reusit sa atrag atentia, sa creez o controversa prin care sa va stimulez sa IMI vorbiti. M-am saturat de mediul meu in care se vorbesc numai futilitati.
In schimb am spus ca sunt baiat de bani gata dintr-un motiv diferit, acela de a elimina stereotipul baiatului de bani gata, pentru a dovedi ca si acestia sunt in stare sa faca ceva, nu doar sa cheltuie banii tatei. Apropo, majoritatea revolutionarilor de la '48 erau fii de boieri. Nu comentati tampenii pe seama acestei penultime propozitii.
#13205 (raspuns la: #13134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...