comentarii

enunturi cu boare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

E.A. Poe...din nou... - de sanjuro la: 25/11/2003 06:41:42
(la: Cele mai frumoase poezii)
CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.
#5164 (raspuns la: #4734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Shu - de (anonim) la: 23/02/2004 01:20:24
(la: De ce vreau sa emigrez)
Nu-ti face probleme de ce spun unii si altii aici... Am trecut printr-un proces de analiza similar ca al tau. Apropo de variante de ales poti sa-mi scrii la ltoo_r@hotmail.com. (am facut acelasi studiu despre unde e de plecat ceva vreme in urma chiar un studiu mai aprofundat poate decit al tau la punctul asta in proiectul tau)

Altfel da - daca le spui americanilor ceea ce ai postat tu pe site, la majoritatea li se incurca neuronii pentru ca sunt invatati sa gindeasca in enunturi mai simple si sa atace in generaL o singura, maxim 3 idei o data. Si simplu. DAR NU ESTI CAZ DE PHISIHIATRU cum sugera cineva pe aici....

---------------------

Pt. Avocat in NYC

De multe ori o eventuala nemultumire in casnicie se reflecta la cum cineva vede mediul inconjurator. Pe de alta parte NYC poate fi deprimant. Ai incercat sa te muti in Westchester sau altundeva in apropiere de unde sa comuti in NYC ? Cred ca face minuni linistea de peste week-end departe de NYC plus mai mult verde, soare, o plaja curata si nu supra-populata. Plus MTA sau NJ transit sunt mai civilizate la "calarit" decit metroul din NYC cind e de comutat. (plus ca ai timp de citit)

Bafta !
destin ... - de Alice la: 20/06/2004 20:57:15
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
iubirea n-are cum fi altfel decat pura.
Cand spui 'iubire', rostesti inevitabil 'pur', 'lumina', 'etern'...
Ce prostie!
Nu le rostesti, le simti!

Vezi ca, eu, care dau din gura in mod nelimitat, despre orice, fiindca-mi place-al naibii sa vorbesc, ma simt cuprinsa de-o sfiala fara margini in fata omului care iubeste.
Si cand iubesc nu mai am vorbe, si daca sunt, devin seci si palide.
Celalat va sti pur si simplu.

Dincolo, in lumea fara suferinta si lumina, ea n-are nevoie de vorbe.
De te gandesti, nici tie nu ti-s de vreun folos.
Cat timp dureaza linistea de dupa ce-i vei fi scris?
O boare.
Cat e iubirea ta in timp?
Si-atunci, considera-te fericit, nu multi au la picioare eternitatea.
Suflet nemuritor - de (anonim) la: 23/10/2004 19:39:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela Vasiloi. Va trimit acest pasaj, care serveste de prefata la o carte a mea de poezie. Prin aceasta se explica tonul cam prea sentimental, dar in el vei gasi niste raspunsuri la nedumeririle tale.

Teribilul dar al existenţei umane

Viaţa omului este aidoma unei lumânări arzânde - cât timp trupul ei e drept şi tare, neîncovoiat încă sub povara picăturilor fierbinţi de ceară, sufletul ei - flacăra - pâlpâie vesel şi curajos, alungând întuneri-cul din jur, fie şi numai la o distanţă de doi paşi. Dar când trupul ei schilodit se pleacă, mistuindu-se şi deformându-se, flacăra-i se micşorează şi se stinge treptat, nemaiputând lupta cu bezna nopţii. La fel şi sufletul omului - cât timp trupul e puternic şi în floare, el se străduieşte să lumineze cât mai departe, învingând cu uşurinţă mizeriile şi greutăţile existenţei cotidiene. Însă trupul lui pierzând vigoarea şi prospeţimea, deformându-se sub loviturile destinului său material, flacăra sufletului se stinge lent şi ireversibil, risipindu-şi harurile şi calităţile de altă dată.
Este o iluzie, că sufletul omului ar fi acelaşi din momentul naşterii până în clipa plecării sale în neant. Nu, el creşte şi se schimbă în cursul vieţii, flacăra lui prinzând putere şi atingându-şi apogeul în timpul maturităţii sale spirituale, ca mai apoi să scadă şi să se împuţineze, irosindu-şi energia vitală. Şi dacă cu moartea materială a trupului sufletul îşi găseşte alt locaş în nemărginirea Universului, atunci ce suflet pleacă în neant din trupul vlăguit, chinuit de boli al unui bătrân căzut în degradare mintală, pentru care lumea nu mai are nici contururi, nici culoare, nici arome?! Când trupul e plin de viaţă, flacăra sufletului, mândră şi nesupusă, se aprinde mai luminos sub vânturile vitrege ale sorţii, sfidând cu îndrăzneală stihia existenţei, pe când în pragul bătrâneţii o boare slabă o poate stinge lesne.
Deplâng această tragedie a vieţii şi morţii, a naşterii şi a dispariţiei fără speranţă de reîntoarcere, dar nu doresc să-mi înşel raţiunea cu iluzii deşarte. Fie că am apărut pe Pământ pentru o clipă efemeră, fie că voi dispare fără urmă, dizolvându-mă în materia mută a Universului - vreau să-mi trăiesc viaţa în deplina cunoştinţă a destinului omenesc.
O iluzie poate fi minunată, pentru că o croim după dorinţa şi bunul nostru plac, dar Adevărul este independent de voinţa noastră. Eu îl respect mai presus de toate. Realitatea poate fi influenţată şi manipulată doar prin muncă, nicidecum prin rugă şi dorinţă, oricât de fierbinţi, violente şi nemărginite. Adevărul este că noi singuri ne transformăm viaţa într-un iad, fiind egoişti, nesăţiosi, invidioşi, indiferenţi şi neîndurători unii cu alţii. Din păcate, aceste vicii omeneşti sunt provenite chiar din acele instincte naturale, care ne-au ajutat să evoluăm şi să supravieţuim ca specie. Oare nu este evident, că egoismul şi cruzimea omenească vin din instinctul animalic al fiarei, care ucide pentru a-şi potoli foamea sau a prolifera? Dar omul a urcat pe o treaptă superioară, transformându-şi cruzimea într-un instrument desăvârşit, devenind în stare să-şi ucidă aproapele pentru o sumedenie de alte motive. Dacă înţelegem acest lucru, putem încerca să luptăm cu natura noastră animalică, cu patimile trupului material. Pentru că omul în evoluţia sa a atins şi alte culmi - culmile spiritului şi raţiunii. Din fericire, acestea s-au dovedit şi ele utile pentru prosperarea speciei. Din fericire, sentimentele de compasiune, prietenie, dragoste, simţul dreptăţii au devenit temelia acelui principiu moral, care e în stare să ţină piept - cu succes variabil - tendinţelor distrugătoare ale patimilor omeneşti. Numai datorită acestui echilibru şubred am supravieţuit şi vom supravieţui, dacă vom reuşi să-l menţinem. Dar nu este oare evident, că şi aceste sentimente înălţătoare sunt înrudite cu vitejia şi spiritul de sacrificiu al animalului, care îşi apără puii şi soţul, cu dragostea maternă de care e capabil orice animal superior? Oare fidelitatea de o viaţă a unor păsări nu ne convinge, că ele sunt capabile de sentimente, pe care noi în orbirea şi fudulia noastră ne-am încăpăţînat să le considerăm pur omeneşti? Oare nu este evidentă înrudirea noastră cu lumea animală atât în plan psihologic, cât şi genetic, adică material? Nu-i clar că suntem plămădiţi din acelaşi aluat? Eu consider un act de înaltă trădare faptul, că refuzăm să recunoaştem apropierea şi înrudirea noastră cu fauna Terrei. Faptul, că am inventat pentru sine o provenienţă divină, miraculoasă şi spontană, evitând chinurile facerii, pe care le-a suportat Natura în modelarea şi definitivarea speciilor, izvorăşte din dispreţul nostru camuflat pentru Creaţia ei, din orgoliul nostru nesăbuit. Nu trebuie să avem iluzii în privinţa provenienţei noastre divine - e destul miracol în faptul, că am apărut în puterea legilor naturale, ca un rezultat firesc al dezvoltării materiei. Nu trebuie să uităm, că bunul şi răul din noi îşi trag rădăcinile din Pământ, din drama evoluţiei terestre.
Suntem minusculi prin fizicul, faptele, bucuriile şi nevoile noastre, mari suntem doar prin inima şi raţiunea noastră, prin capacitatea de a reflecta infinitul. Acestea sunt două lucruri care ne ridică de asupra existenţei noastre, unica speranţă care ne promite dăinuirea în timp şi spaţiu. Nu schimb acest Adevăr pe promisiuni mincinoase, pe iluzia unei veşnice existenţe într-un rai lipsit de vlagă şi conţinut. O fi minciuna dulce, eu prefer amarul Adevărului. Prefer să lupt pentru a schimba ceva spre bine aici, în unica noastră existenţă reală şi incontestabilă - în măsura modestelor mele posibilităţi.

Adela Vasiloi
#26049 (raspuns la: #25672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucrarea ta despre conflic - de gabriel.serbescu la: 01/12/2004 22:39:39
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
Lucrarea ta despre conflict este partinitoare, superficiala, precara, plina de greseli de gramatica si/sau de exprimare.
In afara unor date care pleaca de la premise eronate, si care logic, te duc la concluzii gresite, e o lucrare plina de umor involuntar.
Enumar: ¨cetatenii planetari care traiesc in Romania¨, ¨luand la atac¨, ¨furia si jignirea sunt cele doua fete ale medaliei¨, ¨lezare stima de sine¨, si preferata mea- ¨daca oponentul este puternic si ostil, ocolirea conflictului poate fi un raspuns intelept-STILUL OCOLITOR¨

Totodata e o lucrare plina de contradictii:

1. Desi e o lucrare legata de ¨conflictul religios¨nu ai facut referire la acesta in nici un moment.

2. Incepi cu Freud, si o mica definitie a formalitatii individuale in raport cu un grup. Insa indivizii pe care-i studiezi in continuare, cei ce formeaza grupul Cafeneaua.com sunt indivizi cu personalitati formate.

3. Citezi studii asupra grupurilor insa acestea sunt compendii de marketing, de care pot face uz managerii sau administratorii. Astfel grupurile sunt tratate ca si grupuri productive in care au foarte mare ¨procesele decizionale¨. Ori Cafeneaua nu e un grup lucrativ.

4. ajungi inclusiv la urmatoarea formulare: ¨in grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii este de dorit un conflict care sa duca laidentificarea erorilor¨ iar ca ca posibila solutie enumeri ¨prevenirea gandirii de grup¨ sau chiar ¨stilul competitiv si impunerea stilului prorpiu¨

Lasand inatvertentele ajungi la enunturi valorative: ¨dezavantajul consta in faptul ca utilizatorii formeaza un grup neomogen¨, opinii personale care nu ar trebui sa faca obiect de studiu, atat vreme cat ai o minima idee de ceea ce sunt stiintele sociale.
Altfel poti scrie ce vrei dumneata, inclusiv pasajul acela, din partea a doua a lucrarii, in care practic ne parasti, ne denunti, ala s-a invrajbit cu ala, si s-a bagat alalalt, ca intr-o animatie de film mut, sau in cel mai bun caz, una pentru copii.

Lucrarea ta e o forma revansatoare de a ne demonstra cate cunostinte posezi, de a-ti semnala un loc meritoriu care nu ti-a fost recunoscut; la un moment dat, catre sfarsit ajungi sa vorbesti despre dumneata la persoana a III-a, si ai utilizat ¨noi¨, ¨noastra¨, ¨noi am vrut¨, ceea ce ma indeamna sa cred ca dumneata, studenta Plaesu Teodora lupti de fapt pentru a o impune pe Hypata ca lider de discutii, ca organizator si ca MC... Adica Master of Ceremony.
Nu mi se pare nimic rau in faptul ca cineva aspira, insa puteai sa-i ceri direct permisiunea lui Racovitan: ¨vreau sa fiu si eu un mic admin, sa vorbesc oamenilor despre lucrurile care ma apasa¨ si probabil ca poate ai fi ajuns la o ¨negociere dupa plan¨. Altfel cazi in ridicol, insa unul camuflat pseudoacademic, ca la arta disimularii, cei care studiaza stiintele sociale sunt primii.
Esti chiar culmea.

Nu ti-as fi spus nimic, insa atitudinea ta e deja aroganta

#30335 (raspuns la: #30236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Liah, textul tau contine prea - de Daniel Racovitan la: 29/12/2004 19:13:26
(la: religia este extremista)
Liah, textul tau contine prea multe enunturi false ca sa am timp sa contraargumentez.
Nu pot sa observ decat ca ai studiat extrem de supeficial si plin(a) prejudecati punctul de vedere crestin, si ca punctul de vedere ateu iti este foarte confortabil. Mai mult ca sigur ca n-ai citit in viata ta textele pe care le critici (Biblia).

Daca cauti in biblie o confirmare pentru reincarnare sau vreo justificare pentru unele din atitudinile tale, nu vei gasi. Nu Dumnezeu se croieste dupa opiniile tale.

___________________________________________________
"Étoile des neiges / Pays merveilleux / où ceux qui s'aiment
Vivent à deux / Étoiles de neiges / Mon coeur amoureux
Est pris au piège / De tes grands yeux"
donquijote - de Horia D la: 07/02/2005 23:17:59
(la: Arme de foc)
vanez. White tail si boar toamna, turkey de 2 ori pe an. Si in plus imi place sa target shoot, si skeet shoot... ajuta la mentinerea unei vederi agere, si a unei maini sigure:))
#35596 (raspuns la: #35592) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maya - de maan la: 03/03/2005 21:39:08
(la: Dragoste prin Internet)
am incercat sa te citesc si n-am simit decat ca durea, probabil si cand scriai si dupa aia.
si-ajung din nou la ce ziceam mai devreme: i-asa usor sa spui 'nu e', mult mai usor decat sa te cauti de 'ustensile' de vazut, de simtit...si sa ti le construiesti, cand nu le ai, ca dibui mai bine lumea asa, mai concret.
suntem atat de saraci si goi, abrutizati de ce insine ne refuzam de teama si/sau ignoranta; si-asta n-ar fi nimic daca nu ne-am repezi cu lacomie la tot ce luceste, sperand ca ce vedem e aur-curat, sau ca dumnezeu va face una din minunile lui cu noi si l-o preschimba-n ce ne dorim cu ardoare sa fie.

am vazut in copilarie, la televizor, un filmulet: o picatura de apa, prelinsa de Dumnezeu in pustiu, doar o broboana de roua, face sa screasca brusc din nisipuri, o mladita ce-nfloreste fermecator-aromat. Filmuletul de jumate de minut se opreste aici, dar eu, de cate ori mi-l amintesc ma-ntreb ce se-ntampla cu firul ala de floare, mai departe, in vipie.

asa infloreste sufletul omului, la prima boare, insetat, flamand de iubire, ca sa se desfaca apoi catre efemera lui sursa de hrana ... de ce n-asteapta samanta aia ploaia, de ce se lasa amagita de-un strop?
ca sa-si dea duhul mai apoi, in desert!

am intrebari pe care uneori ezit sa le pun, de teama ca voi gasi raspunsul.

pe net sunt multe otrepe ce se joaca de-a omul-care-aduce-ploaia si mult prea multe 'seminte'.
ce bine-ar fi de-am recunoaste ce-i cu noi, de-am fi capabili sa facem diferenta intre ce ne dorim si ce ne trebuie.
sa ne bucuram de picaturi si dar sa stim astepta ... cu putin noroc, am putea fi maladite de-alea ce-nfloresc o data-n viata si pentru totdeauna.
#38079 (raspuns la: #37985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hm3... - de anisia la: 07/03/2005 20:00:03
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
sa stii ca te-am ascultat !! si iata ca e seara deja...si papucii zici ca-s lipiti cu superglue de mine ;)... mai apare asa cate o boare de mustrare de constiintza...dar sa vezi ce repede-i fac vant peste fereastra :))

PS- si maine si poimaine am liber...ha ha ha...
#38507 (raspuns la: #38496) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
misoginismul e si el daunator firii umane - de kuhleen la: 18/04/2005 16:56:03
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
n-as spune ca misoginismul e solutia pt feminism. ba chiar din contra, e undeva prin aceeasi zona.

tot asa nu cred ca biblia e o sursa suficient de actuala si indreptatita pentru echilibrarea balantei sociala a ultimilor ani. Un argument mult mai solid e partea biologica, care are o doza mult mai mare de obiectivitate, si e si rezultatul a sute de mii de ani de evolutie. Aici ar fi eventual de discutat

totusi raman socat cu cata dezinvoltura extremele feministe din thread isi dau in petec, chiar prin virulenta enunturilor. Probabil ca e natura mea care-mi dicteaza cuvintele, dar trebuie sa spun ca mi-e greu sa discern invatamintele in discutia actuala. alte pareri?
#44200 (raspuns la: #44050) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inscriptie pe un sarut - Sadac Fatma - de Intruder la: 18/05/2005 07:55:34
(la: Cele mai frumoase poezii)
Trandafir geana de roua
Inflorit sub luna noua
Dulce boarea ta sa vina
La un vad de luna plina
Cu fiorul primei soapte
Sa ma vindece de noapte
Si sa-mi dea durerea dulce
Pe mireasma sa ma culce
Si la vad de luna seaca
Gandul rosu sa ma treaca.

Domnule Dinu Lazar, desi de m - de Dinu Lazar la: 22/05/2005 18:28:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"De ce credeti domnule Lazar ca in istoria artelor romanesti exista doar personalitati de la mediocre la adevarate talente, dar lipsesc aproape cu desavarsire scoli, curente, samd. Pentru ca din pacate aceasta este cea mai paguboasa mentalitate romaneasca de cand vremea. El artistul, unicul, individualistul, mai mult decat increzutul, ii este mai usor sa se ocupe de defrisarea tinerelor vlastare decat sa cultive ceva. "

Din pacate nu ma pricep la istoria artelor romanesti si nu am argumente la aceste enunturi - care din pacate mai sunt si viscerale. Pacat.

"In incheiere domnule Lazar, si nu doar dumneavoastra, ci toti cei consacrati intr-un domeniu sau altul, nu faceti decat un mare deserviciu artei si culturii afisand astfel de atitudini dambovitene. Nu faceti decat sa indepartati de arta acesti copii care, repet, poate nu au prea mult har, nici prea multe studii, dar au pasiune. Parerea mea."

Poate ca aveti perfecta dreptate, stimate domn.
Daca eu fac un mare deserviciu, faceti Dvs un mare serviciu si construiti o chestie, o discutie, o conferinta, luati cuvintul, aratati ce e bine, ce e frumos, ce e important pentru cultura fotografica romaneasca si nu stim sau nu vedem, aratati celor fara har si fara studii dar care au pasiune, lumina tainica a creatiei si directia in care sa mearga.
Eu chiar am niste treaba si poate va retin, oricum nu prea mai am ce spune o vreme, asa ca bagati aici in continuare discutii, informatii, mentineti o stare sa vina lumea, si o sa fie foarte bine.
Nu, nu trebuie sa va dati numele adevarat si nici citeva amanunte despre ce faceti si cine sunteti; asta e blestemul listelor de genul acesta, unii trebuie sa fie fara masca si altii cu masca, numai anonimitatea le da curaj si putere.
Trista chestie.
#50520 (raspuns la: #50355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
labis - de maan la: 10/06/2005 22:58:48
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce 'nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
exemple de SOFISME - de cico la: 04/09/2005 22:49:55
(la: Stiinta sub microscop)
Sofismele sint enunturi aparent corecte, dar care ascund o eroare de logica sau rationament. Citeva prime exemple comentate:

Accidentele de automobil omoara. Deci daca s-ar reduce poluarea, ar fi mai putini morti.

Scaderea poluarii implica desigur mai putine decese, dar nu neaparat pe cele datorate accidentelor de masina (masinile ar putea fi toate echipate cu sisteme nepoluante, si tot s-ar produce victime). Premizele nu-s deci direct legate de concluzie.

Cerul e albastru, zapada e alba, deci pamintul e rotund.

Nici o legatura intre partile A implica B. Scopul unor asemenea afirmatii e de obicei de a ridiculiza interlocutorul.

Cum poti sa crezi un ateu cind afirma ca e o persoana morala?

Iar nici o legatura intre calitatea unuia si lucruri irelevante de natura acesteia. Se incearca doar discreditarea generala si totala a celuilalt.

Cum poti spune ca un automobil poate sa ucida, din moment ce tu insuti conduci unul?

Se pretinde ca revendicatiile unuia ar fi false ca-s inconsistente cu ceea ce el insusi face.

Dzeu ne-a creat dupa chipul sau, asa scrie in biblia SFINTA! Care gindeste altfel e un pacatos

Folosirea fortei (ca argument aici: dogma) ca mijloc de presiune.

Omul acesta a trecut prin suferinte teribile. Trebuie crezut cind afirma ca pamintul e cubic!

Folosirea emotiei pt a convinge asupra a orice altceva.

Iliescu e cel mai bun roman, pt ca cei mai multi au votat pt el
sau Cum milioane de copii cred in Mos Craciun, acesta trebuie ca exista

Folosirea majoritatii ca argument de stabilire a adevarului.
anisia - de Intruder la: 20/09/2005 14:59:19
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
dar ce?...cu metroul nu-i bine?

uite, am versuri (proaspete!)

a trecut intai o boare
pe la noi prin cafenea
inseamna ca-i de mancare
pe-aici pe-undeva...

cu caciula pe-o ureche
se uita un tip la mine
stiu, aveam o haina veche
si-mi era rusine...

mai tarziu, tanti Aglaia
fara ocupatie
mi-a arata mandra tigaia
unde stau carnatii...

si din treacat imi arunca
o privire crunta,
ca n-am pus osu' la munca
si-am dormit pe burta...

auzind din departare
vocea ei tiranica
mi se face brusc o foame
si intru in panica...

stiu ca la bucatarie
sfaraie cotlete
poate-mi da pe datorie
o salata verde...

eu ma uit la ea agale
si fac reclamatie
as manca vreo 5 sarmale
ca sa fac senzatie!!!
#73332 (raspuns la: #73331) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un-te duci tu mielule? Sa tac un film, domnule..... - de cosmacpan la: 25/10/2005 22:27:41
(la: carti care v-au refuzat)
NU stiu altii cum sunt, dar cand ma uit in oglinda parca zic ca nici eu nu-s eu. m-am intaratat la vorba pentru ca am prostul obicei de a impartii cartile in doua mari categorii: carti pe care le-am citit si carti pentru care nu a venit inca timpul. Si fiindca tot mi-am dat drumul nu pot sa nu remarc ca pentru mine multe carti au acel "Parfum de femeie" a lui Al. Pacino: indiferent cat de "orb" sau "obosit de viata" ai fi, ele te scoala din letargie. De ce spun asta? Pentru ca Jocul cu margele a condensat tot misterul inutilului in esente subtile iar Dune vine ca o boare primavaratica in ariditatea unei carti ce trebuie sa mai astepte. As vrea sa-i multumesc lui Radu Tudoran pentru toate frumuseatea ce se ascunde in spatele acelei "Toate panzele sus" si Doamne multi sunt cei carora trebuie sa le multumesc pentru ca mi-au aratat si bune si rele si m-au invatat cum este alcatuit la suflet si la minte OMUL. ca mai multe de invatat, este drept; ca mai fac si greseli, este adevarat; dar nu degeaba ne-a fost lasata ca pilda: "cel fara de pacat sa ridice primul piatra". Urmatoarea carte? inca nu stiu....
anisio şi ceilalţi mulţi - de gaga la: 19/11/2005 21:43:22
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Din zori de ziuă lucrătoare,
M-a cam cuprins o boare.
M-a doborât uşor de tot,
De m-a durut până şi-n cot...
Am tot stigat eu ajutoooor!
Dar cin-s-audă că eu mor?
Acum mi-am revenit degrabă,
Am alungat pe toţi de la tarabă,
Şi-ncerc să intru-n ritm normal,
Având un stil banal.
Mi-a cam lipsit cafeaua voastră.
Se simte...că-s cam "albastră".
Şi am venit în cafenea,
Căci tare greu e fără ea.


Am avut resticţii în perioada grevei....deh! copii(vezi? să creşti copii, să-i educi şi apoi s-ajungi la mâna lor)
Acum rezultatul unei colaborări după o şedinţă de spiritism: Eminescu, Păstorel Teodoreanu şi...ultima pe listă, cu voia dvs. GAGA

La cafeneaua care s-a deschis
E-o cale-atât de lungă,
Căci zece zile i-au trebuit
Gagăi s-ajungă.

Deşi ea a pornit de mult la drum
Au deturnat-o întâmplări nefaste,
Iar ea de-abia acum,
Apare de prin zări albastre.

Cafeaua voastră de pe site
Ce bună tre' să fie...
Acuma...ce să mă mai vait,
Mă uit aici...şi nu e.

Dar ca şi în alte seri,
Când noapte e adâncă,
Ideea versului de ieri,
Ne dă şi azi de furcă.


#89004 (raspuns la: #88447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si daca ma tai, nu stiu sa sp - de anisia la: 29/12/2005 14:53:57
(la: POSIBILITATE..)
si daca ma tai, nu stiu sa spun ce-ai vrut defapt sa zici... ca asa le-ai amestecat de m-ai ametit. mai bine le numerotai si tu, sa fie mai sistematic... ca prea sunt enunturi, fiecare de sine statatoare!!
_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "
ingerii - de angelis la: 03/01/2006 15:42:13
(la: Despre ingeri)
Sunt oameni care cred si oameni care nu cred.
Nu ne putem convinge unii pe altii doar prin simple enunturi.
Credinta in existenta a ceva ce greu poate intra in sfera probatiunii vine din interiorul fiecaruia.
Problema este daca simtim.
Nu se poate ca un om sa nu simta. Daca ai suflet, simti.
Deci toate lumea simte.
Si atunci de ce nu toti cred in ingeri, in ingerul pazitor?
Mai greu este sa recunosti ceea ce simti. Cei care nu vor sa recunoasca, se tem. Si frica vine din minte, din modul in care am fost crescuti de mici, de cand am invatat sa ne fie frica.
Atunci cand un om este liber nu mai are frica si poate experimenta orice doreste el.
Dar nu toti doresc sa comunice cu ingerul si nici sa creada in el.
Este pacat, pentru cei ce nu-si doresc.

In actuala etapa de dezvoltare a omenirii nu se poate spune ca nu avem acces la informatie.
Informatia este peste tot, la indemana noastra.
Important este o accesam.
Despre ingeri sunt suficiente scrieri. Unele chiar foarte documentate (de exemplu a se vedea Plesu cu a lui carte despre ingeri).

Este frumos sa crezi in ingeri, sa-i simti aproape de tine, oricand gata cu un sfat, oricand gata sa te ajute indiferent ce le ceri.
Este frumos sa crezi ca oamenii pot fi numai buni, frumosi, darnici, milosi, plini de compasiune, de sentimente inaltatoare.
Este frumos ca totul sa fie iubire si sa crezi ca pe aceasta planeta totul poate fi iubire si nu ceea ce este in prezent.
Cu cat cred mai multi, cu cat mai multi isi doresc, acest lucru se va intampla, intr-o zi, in curand.
Este nevoie doar de un numar necesar de indivizi pentru ca totul sa se intample si aceasta se numeste MASA CRITICA sau TEORIA CELEI DE-A O SUTA UNA MAIMUTE.

Si lumea se va schimba, ingerii vor putea cobora pe pamant si vor putea trai printre noi.
Intai trebuie sa existe dorinta, gandul, apoi el se va materializa.
#98281 (raspuns la: #97379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...