comentarii

enunturi cu flori sclipitoare de argint


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mai intai promisiunea - de carapiscum la: 08/01/2005 05:24:29
(la: FILOSOFUL)
Stii ca o promisiune facuta e datorie de onoare... Recunosc faptul ca nu m-am straduit f. mult in construirea versurilor mele, a fost pur si simplu vorba de insiruirea celor simtite de mine. Si sper sa nu te supere ca am luat la modul personal ce ai scris acolo :} .

DE-AS FI IUBIREA

Tocmai singuratatea ma sperie de moarte,
Nu suferinta cruda pe care capu-mi plec
In fiecare clipa, din noapte pana-n noapte;

Iar suferinta asta nu voi ca sa o trec
Ci vreau cu drag s-o mangai- poate
Intr-un sfarsit voi reusi s-o-nduplec.

Mi-e frica sa-mi arat obrazul
Ce l-am lasat ades nepalmuit
Si mi-e rusine sa-mi arat extazul;

Chiar dorul meu l-am zugravit
Cand peste mine da necazul
Ca mi-a parut mult mai cinstit.

Drept sa iti spun, prieten de departe,
La cei ca tine vreau s-ajung
Macar cat ochii-mi pot sa cate;

Si fie drumul cat de lung,
De oi cadea in praf, pe coate,
Singuratatea voi voi s-alung.

Nu cred in mine, ca nu-s zeu,
Desi spre toti intorc privirea
Cea lacoma, de unic semizeu;

Dara dreptatea si iubirea
Raman de-a pururi telul meu
Pe cand ceilalti voiesc doar fericirea.

Mi-e mila sau mi-e sila uneori
De toti acei manati orbeste
A caror cizma neagra calca flori;

Si chiar de vad ca stratul se goleste
De ma cuprind in brate reci fiori,
Ii iert, caci viata lor boleste.

Oh, de-as fi eu acel ce umple lumea
M-as infunda in cea mai rece stanca
Si-as pravali pe mine culmea,

Apoi lumina ce soarele-o arunca
Mi-ar lacrima in ochi doar lunea
Pana ce m-as sfarsi in vis ca o naluca.

E-adevarat, aici sunt totul si nimic,
Unii ma vor aproape si altii ma gonesc,
Pot fi chiar mare si puternic, pot fi pitic,

Cu cei fara de lege nu voi sa ma-nvoiesc,
Am suflet tanar dar parul de bunic
Si asta e cosmarul pe care il traiesc.

Un singur loc mi-a mai ramas
Unde sa-mi odihnesc tampla straina
Si pot sa fac un ultim, lung popas:

Oh, scumpa mama, cu fata ta blajina
Inrourata-ades de plans si de necaz,
Mai lasa-ma odat la sanul tau cu smirna!…

Lumestii oameni cata placerile de-o zi
Si parca dinadins alunga nemurirea
Ce zace in uitare, la antici si in vis;

Se invoiesc cu totii sa afle lamurirea
Si cearca fara noima, ca un fugar proscris,
Sa-si uite fardelegea ce i-a adus pieirea.

Am invatat demult ce-nseamna sa iubesti
Dar cand credeam ca-i sorb suflarea minunata
Ascunsa intre file de mituri si povesti

Mi-a tras o palma grea ce-mi stinse verva toata
Si mi-a racnit severa: -Acestia nu-s onesti!
Atunci mi s-a strivit tot sufletul pe roata.

Dar ce sa fac cu firea-mi pacatoasa,
Ca am iubit din nou, cu patima nebuna,
Pana ce vocea ei tuna din nou geloasa

Si fara ca macar acum sa mai imi spuna
Imi prefacu iubita in harca cea gheboasa
Si ma lasa sa urlu ca lupul inspre luna.

Insa acum sunt prins in chingi si in robie:
Cu cat mai mult ma chinui sa uit de dorul ei,
Cu cat mai mult imi spun ca asta-i o prostie,

Cu toate ca respinge cu cruzi-i ochi de lei,
Nu pot uita argintul sclipind in pirostrie
Si gandul nu se-mpaca cu pumnii sai cei grei.

Probabil am sa mor visand de dor si jale,
Poate deja sunt mort si inca nu-mi dau seama,
De-as fi iubirea insasi, atunci de ce ma doare?

Pot trece peste toate, pot umili si teama
Dar sa nu-mi ceara nimeni sa calc la fel pe floare
Caci n-as mai fi eu insumi, cum poti sa iti dai seama.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#32961 (raspuns la: #32907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
argint... - de nasi la: 19/01/2005 21:54:01
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
ca PS la comentariul tau, musiu quiojote, desi poate nu-mi sade bine...

chestia cu tinutul apei in vase de argint nu numai ca e de pe vremea lui pazvante, dar nici macar nu-i apartine in exclusivitate bisericii. alte exemple sunt FIECARE epidemie de ciuma din istoria lumii asteia. de unde oare atita revota a "prostimii" ca ciuma nu-i lua pe bogatasi cind in jurul lor mureau cu miile? si bineinteles de aici si ideea general acceptata a stramosilor ca ciuma era o boala a saracilor, sau "nespalatilor" (cu referiri nu atit la lipsa de igiena ci la multitudinea bacteriilor, deci a bolilor cauzate de acestea) - vezi doamne, ei, aia bogati, erau ori mai educati, ori mai "aproape de dzeu"..... acest lucru insa, s-a intimplat tot din cauza ca apa (unul dintre cele mai propice elemente de raspindire a bacteriilor) era tinuta in vase de argint in casele "bogatasilor" vremii si nimic mai mult. si nici macar nu era argint "pur", dar pt ca argintul are proprietati de ionizare a apei (parc-asa am invatat la chimie intr-a 7-a) acest proces a dus la distrugerea bacteriilor si a citorva alte microorganisme, deci n-a fost vorba de nici un "mister" la mijloc - poate doar la vremea respectiva din lipsa de cunostinte.
asadar chestia cu "sfintirea" apei dupa care ramine buna de baut veacuri la rind... daca dai la o parte bolboroseala popii -"magia", "misterul", "divinul" consta in simplul proces de ionizare.
#33822 (raspuns la: #33810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
covorul rosu, florile si fanfara?!... - de Dr Evil la: 20/02/2005 16:35:00
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
Cind am ajuns in "Occident" am fost foarte surprins ca la aeroport nu asternusera covorul rosu, nu ma astepta nimeni cu flori, iar fanfara?!... probabil avea zi libera...
Mi-am adus aminte ce imi spunea o asistenta medicala, cind imi faceam vizita medicala pentru viza:"Draga tinere, vad ca esti inginer... Eu stiu pe cineva inginer ca si tine care de zece ani sapa santuri... si plinge ca a plecat din tara"...
La care eu am raspuns:"Multumesc doamna, dar de unde stiti ca este inginer ca si mine???"
Nu stiu de ce am raspns asa, si nici nu stiu foarte bine ce am vrut sa spun cu asta... cert este ca s-a facut rosie la fata si a trebuit sa plec. Sa vin in alta zi cind era altcineva de serviciu ca sa-mi fac medicalele...

Am ajuns in Occicent, am muncit greu... tot felul de munci, pina ce am reusit sa invat limba si sa cunosc cerintele societatii in care incercam sa ma integrez.
Acum, multumesc lui Dumnezeu, toate eforturile au fost rasplatite din plin.
Dar am vazut si destui care nu au reusit pentru ca nu s-au putut desprinde de "BALCANISM".
Proverbul cu "calul bun se vinde din grajd"... aici nu tine. Trebuie sa iesi din "grajd" si sa arati ce poti.


"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#36982 (raspuns la: #36497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florile... - de ampop la: 17/03/2005 07:47:16
(la: Rewind)
Parintii mei erau intelectuali "repartizati" la tara. Profesoara si inginer agronom...cea mai veche amintire este gradina de flori de la tara unde florile imi depaseau inaltimea (aveam vreo doi ani). Anul care a urmat cand parintii m-au dus din nou la casa lor (stateam in restul anului in oras cu bunica) ma asteptam ca florile sa creasca la fel de mari...dar eu eram mai inalt decat ele...:). Era 1963 cand lumea dansa "twist" si rock and roll si JFK a fost asasinat. Imi aduc aminte si stirile de la radio...si plansul mamei, caci JFK fusese catolic. Sarmana de ea...Doamne odihneste-o in pace!
Mario
linkul de flori, poze facute azi dimineatza... - de Jimmy_Cecilia la: 13/04/2005 15:53:30
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
astea-s florile de care vorbeam, belle, dar zuuut,
ca-s in msn..., ti le trimit in canalul 3...pt tine.. :))

http://groups.msn.com/Plantesfleursetfruits/delaminedingradina.msnw
#43316 (raspuns la: #43315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle - de Jimmy_Cecilia la: 13/04/2005 16:33:36
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
yahoo e lung.. ca o zi de post..
mai repede ti le trimit pe 3... :))

cosuletzul de argint infloreste intr-o luna, flori albe, covor intreg, tin 1 luna jumatate..
in franceza se chiama "corbeille"
nu le stiu numele in romaneste
#43323 (raspuns la: #43321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Targul de Florii - de Dinu Lazar la: 25/04/2005 07:16:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ca de obicei, nu am ilustrat atmosfera evenimentului, ci m-am orientat spre detalii."

Pai altceva nici nu se putea face; ce atmosfera, unii care vind pe jos si pe ziduri niste chestii, unele de sorginte mai populara, unele nu.

Tirgul asta era sa stirneasca dihonie si zinzanie intre mine si nevasta-mea si amicele ei; ele ca vor la tirg, eu ca ce tirg, ati inebunit, nu e nimic anul asta, uite aici la dor de duca nu scrie nimic, pe situl Muzeului tzaranului roman nu scrie nimic, pe situl Muzeului satului, nimic. Deci nu merg nicaieri, ce tirg, nu e nici un tirg, daca ar fi, ce sunt astia prosti sa nu anunte pe sit???
Sigur ca atunci cind a dat la tembelizor un reportaj de la tirgul de florii un gind dragastos si tandru am indreptat imbecililor de webmasteri de la siturile muzeelor amintite ca si impotentei in arta comunicarii a conducerilor respective, platite din banii mei, la urma urmei. Asta este.
Am ratat-o.
Si asa mi se pare o mare gogomanie sa existe doua muzee cam cu acelasi subiect.
In plus, nu mica mi-a fost caderea psihica atunci cind am vazut... pai ce sa vad... o fotografie facuta de mine, jmanglita, si copiata fara rusine si pusa pe situl Muzeului Satului. Pe prima pagina.
Ditamai muzeul, cu bugete de zeci sau sute de miliarde de lei, nu are altceva mai bun de facut decit sa jmangleasca poze de la fotografi.
Tipic romanesc si de tot risu plinsu.
Ministeru` cuculturii e in spatele muzeului...
Asa ca fratilor nu mai puneti poze mari pe net ca se fura, si cei mai mari furaciosi sunt aia care ar trebui sa nu o faca.

Altfel imaginile domnului Dipse de la tirg sunt ceea ce ar trebui sa fie; cadraje si lumini interesante, cautari stilistice de tot felul.
Astfel din imaginile de la 4-5 tirguri se poate face un portofoliu bun pe tema data.
#45366 (raspuns la: #45320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
angoasant...?? - de ADAM la: 14/06/2005 02:49:10
(la: Cel mai angoasant poet)
O ,timp,tu care infrumusetezi pe cei morti,
Tu care impodobesti ruinele,
Tu care mangai;
Singurul care vindeca inima ce sangereaza;
Cel care verifica adevarul si iubirea.

Versuri de o asemenea profunzime ca cele de mai sus, din Child Harold, pot fi angoasante numai daca erai cu gandul in alta parte cand le citeai.

Iar Baudelaire in Metamorfozele vampirului,zice:
Am buze moi, si-n ele am tainica stiinta,
De-a pierde-n orice clipa,pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii,
Barbatii vin la mine cu zambet de copii
.......
In sarutari atata de priceputa sunt,
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline,
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine.

Asta da, e angoasant.

Iar Bacovia m-a invatat sa fiu realist:

Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine,
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert,
E vechi pacatul,
Si nu esti prima vinovata.
In cinstea ta ,
Cea mai frumoasa dintre femeile ce mint,
Am ars miresme otravitoare in trepieduri de argint,
Si-n pat ti-am presarat garoafe,
Si maci,
Tot flori insangerarte
.............
Dar iata vine miezul noptii,
E ora cand amantii altadata
Sorbeau cu amantele-n preuna
Otrava bine cuvantata
..............
Si spune-mi
Dintre cati avura norocul sa te aiba asa,
Cati au pierit?
Si cati blestema, de-a nu te fi putut uita?

De-ai sti cate fete oftau cand le recitam aceasta poezie?

Profetul luiKhalil Gibran, ar merita sa fie invatat in intregime

In cinste ta ,Irina!

homo homini deus
Ion Minulescu - de andleia la: 15/06/2005 21:23:50
(la: Cele mai frumoase poezii)
Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Flori - de fefe la: 13/07/2005 19:36:20
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Hihi, uite-l pe popix!

Eu nu mai tin minte daca am mincat vreodata. Stiu ca vad la TV tot timpul pe unul si pe altul preparind chestii din astea. In Europa se poate ca se mai gasesc chestiuni din astea, mai ales in Italia unde este ceva care se foloseste mai des. In bucataria italiana stiu ca florile se prajesc pur si simplu in ulei de masline si se dau cu sare si usturoi. E adevarat popix?

florile - de popix la: 01/08/2005 12:31:00
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
exista pe terasa retea de irigatie.dar nu ajunge.vine proprietarul si le uda.oricum, cu aceasta caldura terasa a avut de suferit, din pacate.astept anul viitor sa vad flori frumoase:(((
nu rupeti florile copii ca s - de Horia D la: 08/08/2005 21:47:29
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
nu rupeti florile copii
ca si ele este vii
cum voi este pui de om
ele este pui de pom
#64135 (raspuns la: #64133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se spune ca florile sint frum - de Cassandra la: 25/09/2005 21:14:22
(la: Ce este frumosul?)
Se spune ca florile sint frumoase. Ca sa se poata reproduce, plantele cu flori au nevoie sa atraga insecte si animale. Ca urmare, frumusetea vizuala si parfumul florilor au evoluat astfel incit sa poata fi percepute in mod subiectiv ca senzatie placuta de catre aceste fiinte (printre care se pare ne aflam si noi). Darwin spunea ca florile nu ar fi putut sa apara inaintea aparitiei ochiului (care sa le vada) pe scara evolutiva. Dupa parerea mea acesta este doar unul din exemplele care sugereaza ca in natura exista frumusete cu finalitate biologica aparuta ca urmare a selectiei naturale si exista fiinte sortite sa fie atrase in mod inexorabil de anumite aspecte ale naturii, printre care noi oamenii :)
Salonul National de Fotografie Slatina - de Ionut Dipse la: 02/10/2005 23:04:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Salonul Naţional de Fotografie - Slatina 2005
A XI-a ediţie.
Vernisajul expoziţiei – 1 octombrie 2005, ora 11, Casa de Cultura a Sindicatelor (CSS), Slatina

Câştigători:

Sectiunea "Contralumina"

Medalia de aur AAFR: Constantinescu Florin AAFR (Craiova)
Medalia de argint AAFR: Gorbe Gyorgy (Miercurea Ciuc)
Medalia de bronz AAFR: Moldovan Mihai E.FIAP (Brasov)
Mentiune: Chende Octavian (Brasov)
Mentiune: Gego Zoltan (Brasov)


Sectiunea "Tema libera"

Medalia de aur AAFR: Toth Stefan A.FIAP (Oradea)
Medalia de argint AAFR: Gego Zoltan (Brasov)
Medalia de bronz AAFR: Panait Ioan (Brasov)
Mentiune: Constantinescu Florin AAFR (Craiova)
Mentiune: Simionescu Viorel E.FIAP (Bucuresti)




Rezumat:

Ora 10.50 – ajungem la locaţia cu pricina, entuziasmaţi de faptul ca Fotoclub de Bucuresti are peste 20 de fotografii acceptate.

Ne întâmpină domnul Vladimir Economu si încă un domn scund, cu costum negru, nasul roşu, ţigara în coltul gurii. Sunt zâmbitori. Arunc o privire in jur si îmi dau seama de ce: suntem primii ajunşi. Nu numai de la Bucureşti, ci din toţi participanţii la acest salon naţional. In lunga sala de la CCS, erau afişate mai întâi lucrările câştigătoare, ce tronau pe pereţi în rame de lemn negeluit, aşezate parcă împotriva conceptului de simeza. Spre capătul sălii erau exilate 13 panouri norocoase cu pozele acceptate în expoziţie, dar nepremiate. Spun norocoase deoarece fotografiile cu pricina, în ciuda faptului ca au fost răstignite cu cate 3 cuie fiecare, una lângă alta, pe lung sau pe lat, ca sa încapă, au reuşit sa eclipseze majoritatea imaginilor desemnate câştigătoare. Din păcate, supliciul menţionat a fost dublat de o iluminare mai mult decât jalnică, provenită de la un candelabru născut in preistoria comunistă a tărişoarei noastre, cu discuri galbene si neregulate de plastic în chip de ornament. Mi-am spus ca astea sunt condiţiile, sunt vremuri grele si nu “e” bani.
In timpul schimbului de păreri cu un colegii fotoclubişti, dl. Economu ne-a înmânat cate un “Catalog” care, pe lângă faptul că a epuizat cartuşul color al organizatorilor, citez: „a costat 200.000 bucata”. Spre dezamăgirea noastră, Catalogul are 10 pagini + coperta şi nu cuprinde decât fotografiile câştigătoare şi nu şi cele acceptate in expoziţie.
Mai mult, domnul în negru, un fel de Man in Black de Salon, a venit si ne-a şoptit cu un aer complice că organizatorii nu ne vor da pe loc şi CD-urile cu imaginile acceptate pentru ca n-au reuşit sa le facă în România şi că atunci le-au comandat în America ... (!?)
Mon Dieu !

Cât despre festivitatea de premiere ... Care festivitate ? Aia unde se acorda medaliile de aur, argint şi de bronz (şi care poarta sigla AAF). N-a existat aşa ceva. Unul dintre premianţi, cel de la Craiova, a venit, a semnat, şi-a luat medalia şi a plecat. Ne-am dat seama ca e momentul să dispărem şi noi, ţinând cont ca nu împuşcasem nici un premiu.

Concluzia
Ne tragem salon naţional, dăm medalii de aur, ne dăm în stambă că e a 11-a ediţie, da’ mai departe de un apus şi un dediţel păros nu vedem.. .
Cum aşa ?

Păi, d-l Economu ne-a mărturisit că florile şi apusurile sunt febleţea dânsului şi că oricum Fotoclub de Bucureşti este la început de drum şi că are mare potenţial, dar că nu se putea să câştige vreun premiu, aşa, de la prima participare…
Conferinte: : Societate si moravuri / Violenta: un "modus vive - de tara_oglinzilor la: 14/10/2005 08:42:12
(la: Violenta: un "modus vivendi"?)
MA ERIJEZ IN GLADIATORUL ATUNCI CIND MI SE PERMITE IPOSTAZA DE GENERAL DE ARMATA/MA CONSIDER ULTIMUL MOHICAN ATUNCI CIND POT SA-MI PUN PENE,MULTE PENE LA CAP SI LA SUFLET SI POT CONSIDERA ARGINTUL SIMBOLULU PURITATII/ZBOR CA TARZAN IN JUNGLA DIN LIANA IN LIANA DAR O FAC IN TACERE/SINT UN FEL DE FRED ASTAIRE SI GENE KELLY SI FRANK SINATRA CARE DANSEAZA CINTIND IN PLOAIE SI INCOJURAT DE FEMEI FRUMOASE SCLIPITOARE/SI MAI SINT UN FEL DE MARY POPPINS CARE CINTA CU PISICILE ARISTOCRATE LA PIAN
maan, am stat si m-am gandit - de Intruder la: 28/10/2005 11:07:58
(la: sa ne recunoastem defectele)
maan, am stat si m-am gandit (adanc)!...am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi marturisesc si eu defectele...
mi-a zis cineva (nu spun, persoana-nsemnata!) ca e bine sa facem terapie in grup ca sa scapam de complexele ce ne bantuie...si cum sunt un om bantuit, ma conformez...
deci:

- sunt rau si violent
- am rau de mare
- ma pierd ca-s timid
- imi framant mainile
- ''desenez'' cu varful pantofului pe podea si ma legan
- sunt lenes
- sorb supa cu zgomot
- ma scobesc cu deshtu'-n masele
- am chiloti ascunsi sub pat, cica-s fetisuri...ma rog!
- nu ma spal pe maini dupa ce ies din baie
- fumez
- beau votca
- strang bani
- sunt dator la prieteni
- nu-mi iubesc dusmanii
- fluier in baie ''aria lui Figaro''
- urasc pisicile
- urasc femeile care nu vor sa se culce cu mine
- nu ma masturbez (de lene!)
- trec pe rosu
- nu-s frumos
- n-am par pe piept
- urasc barbatii care au par pe piept
- am nasul mic
- am mainile transpirate
- ma barbieresc doar sambata. e suficient.
- fac baie doar duminica. e prea destul.
- sunt mic de statura
- sunt cracanat
- am cosuri pe fata
- nu ma plac femeile
- nici barbatii
- merg repede
- ma supar repede
- termin repede
- adorm repede
- vreau in Franta
- port budigai
- port tenisi
- mi-e ciuda ca nu sunt "mister cafenea"
- vreau sa plece pasagerii de aici
- am junghiuri
- raman blocat in lift
- fur oglinzi retrovizoare
- nu mananc nevertebrate
- nu mananc ciorba de miel
- nu merg la biserica
- ascult "Parazitii"
- gonesc toti copiii din fata blocului
- ma uit pe gaura cheii
- imi place sa violez corespondenta
- port blugi decolorati
- fac economii
- mi-e ciuda pe aia care stau la vila
- mi-e ciuda pe emigranti
- mi-e ciuda pe dolarii lui Horia
- mi-e ciuda pe pisicile lui Belle
- mi-e ciuda pe salariul lui Paianjenul
- omor tantari
- fac baie cu ratushtele
- mi-e frica de intuneric
- mi-e frica sa nu fiu impotent
- aud voci
- ma uit pe site-uri porno
- ma dezbrac in fata webcam-ului
- rod seminte
- stiu conferinta cu sex oral pe de rost
- ma uit dupa femei, pe strada
- pun mana pe ele daca pot
- vreau sa fiu sef
- imi place sa stau dedesupt si sa numar pana la 69
- las par in chiuveta
- sunt nervos
- visez sa locuiesc in Red Light District
- ragai cu zgomot
- scuip pe strada
- vin neanuntat
- dau beep-uri
- fur de pe net
- fac abuz de google
- am un semn din nastere
- ma-mpiedic
- nu tai painea
- dau spaga
- injur medicii ca au salariu mare
- injur vecinii ca au termopane
- il citesc pe Roth
- sforai
- nu compostez bilet in tramvai
- rup florile
- tai copaci
- golesc scrumiera pe geam
- sunt sarcastic
- intreb ce-i ala "pms"?
- vreau sa vina anisia pe cafenea
- trag cu prastia-n vrabii
- mananc si plang
- vanez mistreti cu colti de argint
- strivesc corola de minuni a lumii































#82282 (raspuns la: #82134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Continuare Maria versiunea 2 - de Sibipot la: 06/12/2005 16:35:19
(la: sa facem un film!)
Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93279 (raspuns la: #93203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
none... - de luiza dan la: 16/01/2006 14:32:41
(la: Cele mai frumoase poezii)
nimic nu-i mai frumos decat sa strangi bisturiul in brate si sa te alegi cu matze pretioase...
Eu ştiu c-ai să mă înşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert-
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...


În cinstea ta,
Cea mai frumoasă dintre toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci-
Tot flori însângerate-
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrva binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert-
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...


De ce nu-ţi cer vorbe-mperecheate de săruturi,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi-n priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa, tăcuţi-
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori-
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!
#100557 (raspuns la: #66951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Limbajul florilor - de goanga la: 14/02/2006 23:38:18
(la: Limbajul florilor)
Ai dreptate ca un buchet numai din cimbru si ferigi nu e mare lucru, insa daca mai agaugi cateva ,,buruieni" sa vezi ce frumoas poate fi. Nu cred ca un buchet care valoreaza cateva sute de mii poate intrece in frumusete un buchet de flori de camp sau mai stiu eu ce alti scaieti aranjati cu putin gust.
Dar daca totusi ai primi un asemenea aranjament il poti folosi pentru ceai la o adica; putin cimbru e foarte bun si la friptura. Vezi tu.
#105972 (raspuns la: #15623) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: