enunturi cu ortograme na-va na-va

enunturi cu ortograme lati l-ati var v-ar las l-as nava na-va

L-aţi văzut cu umerii laţi?

V-ar trebui nişte var?

L-aş bate, dar e un laş.

Na-vă de mâncare, că o navă a lăsat ceva.

Amindoi romani, in Franta, avem o fetita de aproape 4 ani care vorbeste romaneste perfect (ardeleneste!). A venit in Franta la 2 ani.

Eu cred ca (deocamdata) se poate pentru ca i-am vorbit tot timpul in romaneste si i-am explicat un cuvint in romana si franceza cind era cazul. O sa avem inca o fetita in (cam) o luna jumatate, si vom incerca aceeasi reteta.

Problema pe care mi-o pun eu este daca vom reusi sa o sustinem la scoala in franceza, pastrind in acelasi timp cunostinte echivalente in romana.

Deja m-a intrebat ginditoare intr-o seara "daca sint lomân" :) Si i se pare bizar sa mergem in Germania la un var si acesta sa vorbeasca la telefon in "lomâna".

Pentru ea deocamdata Lomânia este o tara minunata, indepartata (la citeva ore de stat in scunul de copil), foarte faina ce mai ...

SB_one puse degetul pe ranã:
--------------------------------------------------------------------
M-ar interesa -de ex.- ce crezi tu despre limba romana ca limba latina? Nu cumva Latina isi are originea in tzinutul Carpatic? Unii sustzin teoria asta iar eu sint convins.
Ce-ar fi sa ne scrii ceva pe tema asta? ( sa te vad acum, voinicule!)
--------------------------------------------------------------------

Hai sa vedem cum inteleg eu intrebarea numarul 1. Ce cred eu despre limba româna ca limba latina?
Raspuns:
Nimic.

Explicatie:
Limba româna nu este limba Latina sau o limba Latina ci este , dupa definitiile actuale o limba NeoLatina. Asta inseamna ca prin legile fonetice descoperite, stabilite, inchipuite, o parte din lexicul românesc poate fi derivat din lexicul latinesc. Datorita unor consideratii care nu are rost sa fie adancite aici, se considera ca limba Românã este "Limba Latina vorbita neintrerupt de cande a venit "badica Traian" prin tsinuturile de la Sud si Nord de Dunare. Ca chestiunea pute, aia e alta treaba. Nici un român nu intelege limba Latina. A, da, intelege anumite cuvinte, si pe acelea in mare masura prost deoarece semantismul in foarte multe din ele este altul ( se spune evoluat, schimbat, este de bine de rau mai mult sau mai putin, explicat).

Intrebarea numarul 2:

nu, nu cred ca limba Latina isi are originea in tinutul Carpatilor. Cred ca este inrudita la un anumit nivel cu alte limbi printre care si unele din tinutul Carpatilor, dar te asigur ca nu cu toate. De exemplu Limbile Slave din Carpati sint -chiar daca la alt nivel inrudite- departe de tot de Latina. Limba care s-a numit "latinã" a putut avea acest nume numai dupa ce poporul care o vorbea a fost denumit Latin. Acest lucru s-a intamplat (dupa cum ne povesteste badea "DJ Virgilius") dupa ce refugiatii troieni, primiti cu mainile deschise de bastinasii italici (( din Vitelia, deh...), au pus mana de la mana si au furat fetele Sabinilor. Cum nu mai avea nici un rost sa se ia la bataie( stim proverbul Ardelenesc care spune "fata-i fututã, trebuie maritatã acum), acei sabini s-au pus de o cumetrie cu noii veniti iar seful lor, taica Eneas a declarat intr-o anume zi ca "incepand de azi noi ne lumim Latini". De atunci si limba s-o numit Latina. Cum se numea inainte nu stim.Si nici cum suna ea pe vremea lui Eneas nu stim pentru ca povestile lui DJ Verigilius sint mult , mult mai recente dupa ce Latinii asimilasera pana si pe etrusci si limba suferise si ea cele schimbari fonetice in aproape 5-600 de ani .

Convingerea dumitale: daca esti convins, la ce-ti mai trebe confirmari?:-)))

AlexM

Marginalizată în vremea regimului comunist, pentru că se ocupa supărător de mult de familiile nobile care trebuia să fie scoase din istorie, genealogia încearcă de câtva timp să îşi recapete locul cuvenit în cadrul efortului de cercetare a trecutului.

În acest context, după 1990, s-a reluat tradiţia studiilor de genealogie, atât la Iaşi, cât şi la Bucureşti, afirmându-se nume importante de cercetători în domeniu, precum domnii Ştefan S. Gorovei sau Mihai Sorin Rădulescu.

Timp de veacuri, marea politică a fost, în Ţările Române, apanajul unui grup destul de restrâns de mari familii boiereşti.

Dacă, în primul rând, vom depăşi prejudecăţile anti-boiereşti inoculate cu atâta insistenţă de către ideologii comunismului, atât de preocupaţi de promovarea teoriei luptei de clasă şi dacă, mai apoi, vom admite că a existat şi la noi o nobilime (chiar dacă există importante diferenţe faţă de tipul apusean de nobilime; boierii moldoveni şi munteni au fost, iniţial, marii proprietari ai pământului, doar ulterior fiind aşezaţi de către domnitori în dregătorii. Astfel, boieria a precedat dregătoria ; în plus, la noi dregătoriile nu au fost, în general, ereditare), va trebui să ne aplecăm cu mult mai mult interes şi cu sporită grijă către aprofundarea istoriei familiilor şi a vieţii oamenilor care s-au aflat, aproape în exclusivitate până la mijlocul secolului al XIX-lea, în prim-planul vieţii politice şi sociale .

Una dintre cele mai importante familii ale marii boierimi moldovene este cea a Costăcheştilor.

Interesul pentru genealogie (apărut, ca mai totdeauna, prin interesul pentru rădăcinile propriei familii) s-a îndreptat spre neamul Boldur-Costache mai ales după citirea letopiseţelor lui Ureche, Costin şi Neculce, unde această familie este destul de bogat reprezentată (cu precădere în letopiseţul lui Ion Neculce).

Desigur că s-a scris despre Costăcheşti. Receptarea lor, totuşi destul de firavă în comparaţie cu rolul de marcă pe care l-au avut în istoria Moldovei.

Unul dintre semnele cele mai sigure ale nobleţii este vechimea .

De aceea, multe dintre familiile mari au încercat să îşi dovedească o origine cât mai îndepărtată, pierdută în legendă.

De altfel, mai toate familiile care îşi arogă o cât de mică nobleţe au parte de legende de apariţie sau de căpătare a prestigiului aristocratic .

Costăcheştii se plasează, deci, printre întemeietorii de ţară.

Primul strămoş istoric (chiar dacă incert) în a cărui descendenţă se plasează familia Costache este Sima Boldur, vornic în timpul lui Ştefan cel Mare .

A fost căsătorit cu Knejina Marina, fiica lui Dragomir banul şi este considerat “trunchiul familiei”.

Mare dregător în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, în anul 1460 este mare vistiernic, iar din 1491 ocupă dregătoria de mare vornic al Moldovei (până în 1513).

În această calitate, el este şi voievod (conducător de oaste; bellidux), pe timp de război13 . A rămas în istorie datorită rolului pe care l-a avut în înfrângerea polonezilor, la 1497.

După ce trece Prutul în seara lui 28, în fruntea oastei pe care i-o încredinţase Vodă Ştefan, vornicul Boldur “cu suflet îndrăzneţ” repurtează o victorie strălucită asupra oastei Regelui polon, Ioan Albert, în dimineaţa zilei de duminică, 29 octombrie 1497, la Lenţeşti (Lănţeşti):

“le-au datu războiu şi pre toţi i-au răsipit îndată şi i-au topitu cu ajutoriul lui Dumnezeu şi cu norocul lui Ştefan vodă şi mare moarte şi tăiere s-au făcut atunci în oastea leşască” .

De mâna vornicului Boldur căzuse, la Codrii Cosminului, hatmanul-conte Herbor Lucasiewitz. După victoria de la Lenţeşti, Boldur risipeşte resturile armatei polone în bătălia de la Şipinţi .

A devenit un personaj binecunoscut şi datorită lui Vasile Alecsandri, care l-a descris în al său poem eroic “Dumbrava roşie” .

Fiii lui Boldur au fost Andruşco, mare medelnicer sub Ştefăniţă-Vodă, la 1518 d.Hr. (7026 de la Facerea Lumii) şi Giurgea. Fiul lui Andruşco s-a numit Ioan şi, în urma unor greşeli faţă de Domnie a fost silit să se popească la vechea moşie a familiei, de la Epureni .

O altă variantă ar fi că un anumit Costache Boldur ar fi fost nevoit să se pună sub protecţia Mitropolitului şi ar fi trecut la preoţie (de la el ar proveni porecla de Costăcheşti) .

Fiul lui Ioan a fost Costachi, de la el provenind numele de familie. El este pomenit la 1598, în câteva hrisoave ale Voievodului Ieremia Movilă şi a fost căsătorit cu fiica vornicului Cârstea Ghenovici, Călina .

(Va urma)

Bibliography:

Ştefan S. Gorovei

Mihai Sorin Rădulescu.

Filip Lucian IORGA

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Gavril (Gavriliţă) Costache era fiul slugerului Costachi şi al Teofanei (ascendenţa lui este controversată ).

A fost căsătorit de două ori, o dată cu fiica spătarului Caracaş, cealaltă cu fiica hatmanului Costin .

Tudosica Costin, educată în Polonia, rafinată, înrudită cu marea nobilime polonă, prin Barnovschi, a avut o influenţă benefică asupra Costăcheştilor, neam având, mai degrabă, comportament de codreni din Tigheciul cvasiautonom, aflaţi mai mereu în harţă cu tătarii .

În alte surse , aflăm despre o a treia soţie a boierului: Vasilica, fiica lui Gavril Palade şi fosta soţie a unui Cantacuzino; de aceea, se pare, Gavriliţă se va afla, la un moment dat, în partida condusă de Ilie Sturdza, care îşi susţinea cumnatul, pe Petriceicu-vodă.

În 1657, ca agă de darabani al domnitorului Grigore Ghika, Gavriliţă luptă împotriva partidei rivale, cea a lui Gheorghe Ştefan; este grav rănit la cap, pierde câteva degete de la o mână şi este, pentru scurt timp, prins de duşmani dar scapă, ajutat de un grup de moldoveni şi tătari .

În timpul domniei aceluiaşi domnitor Ghika participă, ca mare jitnicer, la lupta împotriva muntenilor, care se “hainiseră” împotriva otomanilor (numeroasele conflicte dintre moldoveni şi munteni sunt încă o dovadă a absenţei conştiinţei naţionale în această epocă, în care atitudinile sunt determinate de mentalităţi de tip feudal).

Gavriliţă este luat prizonier, împreună cu boierii Bucioc şi Buhuş, de către Constantin-vodă Şerban care “îndată i-au pus iară la boierii, şi slobodzi, fără nici o pază” , stare de fapt care ne poate face să credem că boierii s-au dat prinşi de bună voie .

În timpul primei domnii a lui Gheorghe Duca, Gavriliţă este serdar; bun militar şi rudă cu Doamna Anastasia, va ocupa, la cea de-a doua domnie a lui Duca-vodă cel Bătrân, dregătoria de serdar .

Acum influenţa sa este remarcabilă, iar statutul de mare proprietar funciar îi este confirmat printr-un uric solemn.

De altfel, răscoala din 1671-72, condusă de neamul Hânceştilor, de Durac şi de Constantin Clucerul a fost îndreptată şi împotriva puterii crescânde a familiei Costache. .

După înfrângerea răscoalei, Gavriliţă este instalat vornic de Ţara de Sus, în locul lui Grigore Hăbăşescu, compromis prin participarea la răzmeriţă.

După căderea lui Duca, Gavriliţă Costache, împreună cu neamul Buhuş şi cu alte familii boiereşti din Ţara de Jos, se opune lui Petriceicu-vodă.

Boierii se întrunesc la Galaţi, fief-ul Costăcheştilor, şi îl aleg domn pe Dumitraşco-vodă Cantacuzino .

În timpul domniei lui Antonie-vodă Ruset, Gavril ocupă dregătoria de hatman ; se pare, însă, că ar fi ţesut intrigi în vederea dărâmării acestui domnitor şi l-ar fi susţinut pe Vasile Gheuca, nepot de-al său , pentru a deveni domn.

La a treia domnie a lui Gheorghe Duca, în vara lui 1679, este mare vornic al Ţării de Jos. Se pare că a participat la “hiclenia” vel-vistiernicului Vasile Gheuca, a vel-jitnicerului Gheorghe Bogdan şi a slugerului Lupul, dar a fost iertat, datorită marii sale puteri .

Duca-vodă fuge în Transilvania, gonit de polonezii care îl reinstalează, pentru scurtă vreme, pe Petriceicu-vodă. O parte din boieri nu mai vor să rămână alături de Duca şi fug în Ţara Românească; printre aceştia se află şi Gavriliţă .

Numele său se regăseşte printre cele ale boierilor care, la 1 ianuarie 1684, semnează o cerere de alianţă cu Rusia şi care, mai apoi, iau parte la lupta anti-otomană a lui Petriceicu .

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Ca şi cum o naţie flămândă şi exasperată şi-ar alege preşedintele după câtă artă abstractă îşi ţâpă pe pereţi sau după ce frumos i se asortează lui cravata. PSD-ul mizează mai degrabă pe cartea de apărător al celor mulţi în faţa patronilor şi moşierilor.

Mie mi-a plăcut Băsescu tocmai datorită look-ului de mitocan de-al nostru, expresiilor neaoşe ce înlocuiau alegorii sclifosite. Era tare convingător în rolul de luptător justiţiar şi am fost chiar încântat când s-a luat de franţuz.

Zău, Băsescu făcea aşa figură frumoasă ca mai că m-aş fi dus la vot.

Dar hai să fim serioşi, părţile opuse nu-s un partid şi altul, ci clasa politică şi talpa ţării. Cel puţin la noi, pe plan local, politicienii nu se duşmănesc. Sunt remarcabili de civilizaţi şi de democraţi între ei. Nici o umbră de animozitate din cauza diferenţelor de doctrină ale partidelor nu adumbreşte armonia relaţiilor interumane. Se frecventează democratic şi european pe la aniversări şi onomastici, stau cot la cot în consilii de administraţie, îşi împart frăţeşte spaţii comerciale, ba chiar se încuscresc. Şi dacă se mai hârâie o fac de ochii plebei sau fiindcă nu se-nţeleg la vreo împărţeală. Dar supărarea nu durează mult, doar sunt oameni civilizaţi, aparţin aceluiaşi grup. Noi le suntem „ceilalţi”, duşmanii, partea adversă.

Cât despre bieţii trolli care îndrăznesc să înjure pe net un candidat sau altul, de ce să n-o facă dacă le pică bine? Oricum n-are ce să strice. Câinii latră, caravana trece.

Pâna la urma si universal valabil este :
"Asculta sfatul meu, fa cum crezi!"

Tot degeaba!

na ca m-am intors de al lunch...
Chestia cu bomboanele a fost o gluma... mai am 1 saptamana de 0 carbs, iar dupa aceea incep incet-incet sa carbs..

Pîna cînd sufletul e multumit,si plin de sperante împlinite.Lupt ptr.IUBIRE cît timp voi respira,cît timp mai am vise...Nu exista margini ptr.aceasta lupta,dar e o lupta placuta.Aceasta lupta îmi da sperante de viata,de EXISTENTA......

Ne convine sau nu, cei ca Paul Goma sunt puţini. Tendinţa covârşitoare de azi, chiar mai accentuată printre intelectuali e de a considera naţionalismul ca pe ceva depăşit de evoluţie şi deja inutil, cam în stilul apendicelui vermicular. Sau ca pe ceva mitocănesc cum ar fi şosetele albe şi un ghiul pe degetul mic. În cel mai bun caz ca pe ceva poate frumos teoretic, dar complet nepragmatic.

Chiriţele moderne au o justificare, psihanalitic vorbind. Nu ne-a mers prea bine ca naţiune, nici ca stat naţional. Respingerea naţionalului ar echivala cu exorcizarea duhului rău al istoriei. Un fel de „hai să ne globalizăm (americanizăm), doar ne-a fi mai bine”.

Nu cred că Paul Goma are şanse de succes, cel puţin nu în conjunctura actuală.

Pare şi mai naşpa fiindcă erau italieni şi ar fi trebuit să aibă o oarecare idee gen ţară latină, etc.
Am fost două săptămâni când eram în liceu cu clasa la un "schimb de experienţă" la Torino, dar ăia care ne-au cazat erau relativ politicoşi şi presupun că li se spusese câte ceva înainte. Probabil nu prea aveau idee unde-i România pe glob, dar totuşi nu se aşteptau să le vină nişte ţigani trăind în neolitic.

triluliiiii-trilulaaaa- lalalalalaaaaaaa
in 2 ore imi adun jucariile si plec... pâna luni...
lalalalaaaaa-trilulaaaaaa...
sa fiti cumintzi! sa nu facetzi prostii...

http://groups.msn.com/Photosaristocrate/shoebox.msnw?action=ShowPhoto&PhotoID=506

dar cine ştie când va fi impusă o asemenea măsură pe plan mondial

în zona noastră progenitura a fost de obicei limitată, dar pe criterii financiare - puţini copii, dar care s-o ducă bine
însă dacă aş avea bani cu siguranţă mi-aş dori mai mult de doi copii,

ultimul lucru la care m-aş gândi ar fi o umanitate abstractă şi resursele ei

solidaritatea o văd cel mult la nivel naţional, de aici mai probabil ca împuţinarea resurselor să ducă la războaie; mă gândesc cum ar fi arătat astăzi Europa dacă lui Hitler i-ar fi ieşit figura cu Lebensraum-ul

"Pâna unde si pâna când sa ne ascundem in spatele ei?"
din prea multa mîndrie se despart oameni.

;) na c-am spart o ceasca !
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "

sau să zicem mai frumos „spiritul naţional” se consideră a fi specific ultimelor două sute de ani, vezi cartea lui Lucian Boia „Două secole de mitologie naţională”, şi umplând golul rămas prin scăderea importanţei creştinismului
acum naţionalismul e pe ducă şi s-ar putea ca peste câteva decenii cafturile interetnice să ajungă la fel de probabile ca o bătaie între catolici şi reformaţi
îngrijorător mi se pare însă că nu se vede încă nici o doctrină nouă, un sistem moral, în fine ceva care să înlocuiască ce însemna „ţara”, nemţii au un termen mai plastic „Vaterland”

Termenul de 'naţionalism' nu are obligatoriu conotaţii negative atita timp cit atitudinea naţionalista in sine nu degenerează in xenofobie/şovinism

Paianjene

Nu tin minte sa fi contrazis aceasta parere a ta. Daca ai fi mai calm ai realiza lucrul asta. Tot ceea ce am facut eu a fost sa adaug ca, in general, nationalismul are conotatii negative in ziua de azi, mai ales datorita istoriei unui intreg secol XX. Nu am negat niciodata ca exista dictionare in care una sau mai multe din definitiile nationalismului sa nu aibe conotatii negative.

Dupa cum cred ca stii, in general, cind te uiti intr-un dictionar exista mai multe definitii ale nationalismului - nationalism agresiv si neagresiv (agresivitatea fiind eventual mentionata in paranteza, ca in DEX). Tendinta puternica in lumea de azi este sa foloseasca termenul "nationalism" in sensul de nationalism agresiv. Asta e tot. (Apropos, din cite tin minte mya a sustinut acelasi lucru, sigur, poate cu alte cuvinte). Daca nu iti convine cearta-te cu... nu stiu cu cine... cu... universul...

Citeva cuvinte despre tonul tau. Imi cer scuze, nu ai strigat, "doar"ai injurat. Injuratura intr-o discutie in contradictoriu e o expresie a impotentei (nu sari ca ars, nu impotenta fizica, ci impotenta intelectuala). Cind l-ai auzit (sau citit) tu pe... Plesu injurind, subliniind, boldind pentru ca nu poate sa isi impuna punctul de vedere? In fond, pe mine nu ma intereseaza epitetele de cioban, pastor, mirlan etc. Eu am o regula foarte simpla, care nu da gres: caracterul unui om iese la iveala nu atunci cind totul e bine si frumos si toti se inteleg, ci in situatii conflictuale. Reactiile tale dovedesc pur si simplu ca esti un neam prost.

Na,c-am dat in bilbaiala deja, am vrut sa spun aceiasi Marie cu alta palarie.
acuma am incercat...sa vad dac merge

Ei, na, asta sa i-o spui lu' ...Mutu! ;)
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin

defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...
sa nu lasi urme!
De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm?
proasta intrebare, ca sa ma egzprim ieufemistic.
intrebarea de zece puncte era "de ce-ai nevoie...?"
sau de cati?
uneori si unu-i cam mult.
Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi...
vreau sa simt, nu sa vad.
Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
cu niciuna, sper, desi i-as povesti Regelui toata viata.
banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?
numai morcovul intra cu tot cu frunze.
de frica.
Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?
pe lemn sau pe scena?
Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.
asta-i o situatie inventata de barbati ca sa le permita sa fie-n afara jocului fix in toiul lui.
Ce va place la tipul care vinde peste la piata?
pe mine ma framanta de fapt ce vede el la mine, de mi-l da gratis de fiecare data.
4 versuri de suflet.
ion barbu
ion barbu
ion barbu
dupa melci
Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?
imbatranesti
cea mai romantica scena de dragoste ...
nu s-a petrecut in carte si nici (doamne-fereste!) in film.
Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
de-obicei mie babele-mi ofera locul.
Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."
ca-i un compliment nemeritat: majoritatea-s si destepte si frumoase.
motto-ul în viata
nascentes morimor
Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?
fiindca si azi starneste, maria magdalena.
cea mai erotica (nu porno!) scena
nu? pacat.
Unde ti-e mintea cand faci sex?
in celalalt.
Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinata, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti ...
cand o femeie-nchide ochii inseamna ca deja ai festelit-o, sa fie clar!
Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit.
Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?
imi fac planuri, repet, mai schimb pe-alocuri, ca sa rasune cat mai adanc si cand vine-i sar de gat.
dup-aia-l frig la foc mic toata viata, ca iote ce-mi facu el mie.
Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
femeia stabileste cat dureaza, din pacate...


iar cand o fi, va rog frumos: sa fie light!