enunturi cu sensul figurat al cuvintului cuib

Incerc sa asimilez cele spuse de tine.Voi raspunde doar punctual.
In plus nu m-ai jignit.
Insa in acest ultim mail imi vine destul de greu sa descifrez ceea ce ai vrut sa spui.As prefera un limbaj putin mai concis.

1.Despre exemplul cu fumatul.-nu e tocmai cum spui. Fumatorii nu mai pot fi convinsi ca nu e sanatos ceea ce fac pentru ca ei stiu deja acest lucru.Pentru ei insa acest viciu e o necesitate fiziologica/psihologica pe care nu o pot controla.
Cu toate ca am schimbat putin sensul dat de tine "exemplului cotidian "analogia cu povestioara biblica se pastreaza.

Semnul pe care il cereau fariseii era chiar in fata lor.
Insa ei nu doreau ca sa vada.

2. Hristos, Duhul Sfant, si Dumnezeu NU SUNT PERSOANE.
Dragul meu Catalin, imi spui ca in crestinism "persoanele" reprezentand Divinitatea nu se identifica cu creatia, INSA: Isus spune "Eu sunt calea".
El se identifica cu calea(la propriu si la figurat)."Eu sunt viata"(se identifica cu viata)"Eu sunt adevarul". Oare cine rastalmaceste cuvintele lui eu sau tu. Eu inteleg sensul figurat al cuvintelor, insa nu exclud nici sensul propriu al acestora, care mi se pare chiar mai profund si la fel de adevarat.
Imi spui ca nu te poti identifica cu ceea ce faci.
Insa iti raspund:Exista o vorba care spune ca "Omul se cunoaste dupa faptele sale." - si aceste vorbe rafinate de subconstientul colectiv sa stii ca ascund mult adevar. Egoul tau se identifica cu ceea ce face, ceea ce spune, ceea ce gandeste.Si tot egoul tau este cel care spune: eu nu sunt faptele mele, eu nu sunt gandurile mele... paradoxal ! ...nu-i asa?...EGO-ul asta ne joaca feste, ne pacaleste. E drept ca nu esti gandul care iti trece prin cap insa te identifici cu el. Cum scapam de aceasta rastalmacire pe care EGO-ul o genereaza? Poate imi raspunzi tu din punctul de vedere al ortodoxiei.
Insa pana ce vom scapa de ego ne vom identifica cu ceea ce facem.


3.Tu imi argumentezi cu afirmatii de genul "Calea e Biserica, Adevarul e Ortodoxia, Viata e Hristos."
A spus oare Iisus asta? Biserica a spus-o.
Chiar tu Il citezi pe Iisus care zice"Eu sint Calea, Adevarul si Viata"
Si mai stiu si eu o alta vorba "Moda este pentru cei lipsiti de bun gust, bunele maniere pentru cei lipsiti de bun simt, si biserica/religia pentru cei lipsiti de credinta".
Nu as vrea sa atac biserica insa chestia asta cu "Calea e Biserica, Adevarul e Ortodoxia, Viata e Hristos." este pentru cei care nu mai ajung la adevarurile propovaduite de Iisus, care nu mai au suficienta credinta, caci tot Iisus a spus ca biserica se poate cladi in inima fiecaruia, ca acel adevar pe care il cauta in biserici se regaseste deja in sufletul tuturor.
Repet, nu atac biserica. Are utilitatea, meritele, si partile ei extraordinare. Insa sunt de asemenea multe fete ale ei care si-au pierdut spiritul autentic.

PS. Pt a evita mesaje asa de lungi hai sa discutam problemele punctiform.
Punct de plecare: Tu ce intelegi prin "Eu sint Calea, Adevarul si Viata"
Cum ne putem diminua EGO-ul.


PS2: M-ai intrebat dc sunt de acord cu biblia si cat accept din crestinism si ortodoxie.
Cred in Iisus si in Dumnezeu. Respect toate religiile care te pot aduce mai aproape de Dumnezeu, deci accept si simpatizez atat crestinismul cat si otodoxia. Biblia de asemenea releva adevaruri minunate si profunde. Insa nu cred orbeste in fieccare cuvintel din biblie. E o carte veche si in numeroase randuri tradusa ba chiar si modificata pe ici pe colo(in multe locuri).
Insa daca am afirmat ca cred in Iisus, de asemenea trebuie sa-ti spun ca si Budismul si Hinduismul au si ele lucruri minunate.

...La "provocarea" ta (pt. paianjen#13028, de hgrancea la Tue, 30/03/2004 - 18:08) voi incerca sa raspund intrebarilor formulate de mine insumi, despre SUFLET - evident FARA a avea pretentia ca opinia mea este "ultimul cuvint" care poate fi spus in acest domeniu.



--- Ce este "sufletul omului"? ---


- NIMIC mai mult decit SPIRITUL sau PERSONALITATEA lui.

...Nu am auzit niciodata afirmindu-se despre un bebelus de doua-trei luni - sa zicem - ca ar fi o persoana

spirituala / culta / inteleapta / pioasa / demna / cinstita / modesta / obtuza / ignoranta / aroganta / perversa / malitioasa / perfida / talentata / emotiva / sobra / prudenta / impulsiva / temerara /etc...

Toate trasaturile de caracter ale unui individ vor apare si se vor manifesta numai dupa ce creierul respectivului individ va fi atins un anume nivel de dezvoltare si maturizare intelectuala si emotionala, dupa ce acest individ a devenit CONSTIENT ca EXISTA... si are facultatea de a observa, analiza, sintetiza, asimila informatii, elabora idei... numai cind are deja VOINTA, si deci facultatea de a lua decizii, atitudini... in anumite circumstante... etc. Toate acestea sint strict legate de activitatea celui mai COMPLICAT si mai COMPLEX dintre toate organele: CREIERUL - singurul organ care pe linga functii strict fiziologice raspunde si de domeniul pshihic/intelectual al unui individ. Procesul de formare a caracterului si a personalitatii inceteaza in momentul in care creierul pierde controlul acestui domeniu, acest fenomen avind de obicei loc la moartea (creierului) individului. In orice moment, in cursul procesului de formare a caracterului/personalitatii individului, trasaturile de caracter sint "imprimate"/"salvate" in genele acestuia, asa cum este imprimata orice fel de informatie in memoria unui calculator de unde poate fi "rechemata" si intrebuintata/alterata, dupa nevoie.

--- Poate sa existe si sa se manifeste (gindeste? simte? vorbeste?) ca entitate separata de trupul material al individului? ---

- NU.

Luat IZOLAT de trupul individului, SUFLETUL/SPIRITUL nu e decit un set de informatii care, asemenea unui program de calculator de pe un CD/floppy, e INUTIL, ATITA TIMP CIT nu exista un calculator care sa-l citeasca/activeze.

(... Cind creierul MOARE, caracterul/personalitatea individului "ingheata" in forma in care l-a surprins momentul mortii creierului).

--- Este muritor sau nemuritor? ---

- Este MURITOR - la sensul PROPRIU.

(...Poate sa fie "nemuritor" doar in sens figurat: o persoana poate sa "traiasca" si dupa ce a MURIT... in functie de mostenirea spirituala - idei, influente, creatii artistice, etc. - pe care le lasa posteritatii...).


...ASA inteleg EU, ca exista si functioneaza "sufletul omului"... NU pot sa DEMONSTREZ ca intelegerea mea e cea CORECTA... dar, e o interpretare care SATISFACE logica mea...

Am zis plitiseala la sensul figurat. Cum sa fie plictiseala cu atatea pe cap?

Ai dreptate, e-o contradictie : psihologia considera fericirea sentiment, iar ratiunea tine de cognitiv, deci sfere diferite... Termenul poate fi totusi folosit in sens figurat si presupune nu fericirea fortata prin meditatiile logice, cit mai degraba simplificarea acelor multiple aspecte ce ne fac sa fim de fapt nefericiti. Cu alte cuvinte, constientizezi ca gradul de satisfactie creste cu lasarea la o parte a atitor false probleme, cu renuntarea la a te mai consuma pentru toate nimicurile, cu bucuria gasita in placerile simple si neinsemnate ale vietii. Direct si pe sleau (si cred ca, intr-o masura, ma include si pe mine :)) : fericirea epicuristului creste cu gradul sau de ...nesimtire ;)

Poate încerci să te concentrezi pentru a da răspunsuri prin care să nu pară că explici sensul propriu, de dicţionar, al unui termen. Am zis poate. Pentru că sensul jocului este acela de a da sau găsi definiţii inedite sau plastice şi figurate pentru cuvinte. Dacă nu poţi, asta este.

Ecologia este ştiinţa care studiază şcolile.

Ce este fleaşca?

Eh, instrumentele...
Am să spun ceva ce poate ca va şoca/contraria, pe unii, pe alţii, pe tine.
Metafora sau alte figuri de stil sunt un fel de... barbarisme. Adică primitivisme.
Sunt altele, instrumentele subtile, într-ale vrăjitului poetic:
- sensul figurat al unui cuvânt, care-i mai puţin la-ndemână decât sensul propriu, sens propriu care poate induce-n eroare aşadar.
- nuanţa unei vorbe puse-n vers, nuanţă care-i mai puţin perceptibilă pentru unii.
- alăturarea cu har a cuvintelor, alăturare care ea însăşi provoacă liricul.
- succesiunea cadrelor, a tablourilor şi-ngemănarea lor.
- contrastul care scoate-n evidenţă ce vrea scribul sau ceea ce poate, dacă poate, distinge lectorul.
- cuvântul-cheie, vorbă care poate descuia întreaga poezie, la fel cum o poate ţine şi-ncuiată zdravăn.
- ritmul, melodicitatea, scrâşnetul, vaietul, partitura. Toate la un loc sau doar unele. E vorba de latura melosului unuei poezii.
- insinuarea care provoacă, dacă nu chiar determină, asocieri şi apoi curgeri către dezvoltarea substanţei din acea poezie.

Şi astea numai aşa, la repezeală, pe nerumegatelea.

nu am de gind sa pun in paranteza modalitatile de interpretare ale unui cuvint
oamenii ar trebui sa-si amintesca de limbajul simbolic - in caz ca au uitat
de cele mai multe ori nu comunicam la modul propriu - chiar in propozitia in care imi ceri asta ai folosit cu sens figurat verbul " a pica"

nu te-a acuzat nimeni ca "scuipi" pe cineva
admitind chiar ca am vorbit la modul propriu, apelul meu era sa nu o facem, nu sa-i depistez pe cei care inentioneaza sau vor sa o faca

normal ca problema-i vasta, dar esenta ramine aceeasi
intre cele doua rele [ma refer aici la "informare" si "a nu face nimic"] nu vad nicio diferenta
ba inca pop are si circumstante atenuante - nu trebuie sa iti spun eu cit puteau sa fie de convingatori cei de la secu
in schimb, noi astialaltii, imaculatii, privim si nu facem nimic
si sa nu-mi spui ca-i mai grav sa fi "dat in primire" la securitate pe cineva, decit sa asisti impasibil la ruinarea economiei nationale, de ex - cu toate efectele, printre care si victime umane

"Cu alte cuvinte, cam ce ar reprezenta expresia 'new age' daca nu ti-ai dat seama din traducerea de mai sus?!"

Eu fac parte din miscarea asta... hai sa accept chestia asta, pentru ca e adevarata dintr-o anumita perspectiva. Tot asa cum nu conteaza pentru un hindus daca sunt ortodoxa, greco-catolica sau catolica.
Ca urmare vorbesc din interiorul ei. Pentru cei aflati inafara, spui New Age cand spui puterea gandului, cand amesteci fizica cuantica cu filosofie fara sa fii om de stiinta etc.
Din punctul meu de vedere in New Age au fost bagati la gramada si cei care aspira la iluminare, si cei care bajbaie pe la margine, atrasi ca fluturii de lumina si... isi mai ard si aripile, dand vina pe lumina. In sens figurativ... caci nu patesc nimic rau. Dar nu au discernamant si iau anumite carti... pasaje... nu cele mai bune. Se limiteaza apoi la jumatati de adevaruri si de aici... Dumnezeu cu mila. La ce concluzii ajung... si ce "produc" ei mai departe... nu discutam aici. Sau, daca vrea cineva...?

Eu n-o pot disocia de notiunea de divinitate, decat cel mult in sens figurat. Sfintenia este starea de apropiere de natura originara si necorupta de a exista, care este caracteristica divinitatii.
As concluziona deci, ca dupa parerea mea nu poate exista sfintenie in afara divinitatii, daca un om face fapte proprii sfinteniei atunci acestea sunt doar efectul influentei naturii divine.

Iconoclast, in sensul figurat al cuvantului, inseamna contestatar al
valorilor, normelor sau ideilor consacrate prin traditie.

In primavara anului 2001 l-am intilnit pe regizorul Kamerzel la o petrecere. O buna prietena a stat de vorba cu el timp de citeva ore, susgerindu-i ca fragmente din jurnalul meu ar putea fi baza unui film. Totodata, s-a intimplat ca mama regizorului sa aiba citeva din lucrarile mele. Citeva luni mai tirziu, cind m-a intrebat daca as fi interesat intr-un asemenea proiect, am refuzat. Am refuzat timp de citeva luni, pentru ca nu gaseam nimic deosebit in ceea ce scriam sau pictam, care s-ar fi putut traduce in limbaj cinematografic. Jurnalul meu nu a fost si nu este destinat publicului - e mai mult un atelier in care imi exersez destinul. Totodata, ideea de a fi in fata aparatului de filmat nu mi-a placut. Ceea ce mi-a schimbat hotarirea a fost momentul in care Kamerzel mi-a trimis citeva dintre filmele "short" pe care le-a facut: pe linga talentul extraordinar pentru un regizor inca tinar, am descoperit un limbaj visual comun. In timpul citorva conversatii pe care le-am purtat in New York, mi-am dat seama ca are toate calitatile regizorilor pe care i-am admirat toata viata. Kamerzel e un regizor care are o viziune poetica constanta - nu filmeaza in sensul pur al cuvintului, picteaza cu aparatul de filmat.

Exista cineva care poate sa dea raspunsuri CONCRETE la cele trei intrebari ale mele:

- ce este SUFLETUL?

- poate SUFLETUL sa existe si sa se manifeste ca entitate SEPARATA de trupul material al individului?

- este sufletul MURITOR sau NEMURITOR (in sensul PROPRIU al cuvintului... nu in sensul METAFORIC al cuvintului...)?...

Multumesc tuturor participantilor pentru atentia acordata acestui subiect... si pentru participarea propriu zisa!... Ramineti invitatii mei!...

In momentul in care abordam acest subiect eram perfect constient de COMPLEXITATEA lui... si n-am facut-o deloc sub impresia ca eu AM raspunsuri satisfacatoare pentu orisicine... Am totusi o conceptie proprie despre notiunea de "suflet" si felul in care acesta "functioneaza"... - conceptie care satisface logica mea...- dar nu consider e cazul sa ma grabesc s-o impartasesc cu dv....

Pina una - alta mi-a retinut atentia raspunsurile lui Daniel Racovitan care afirma - cu toata certitudinea de sine, se pare - ca sufletul

- POATE sa existe si sa se manifeste ca entitate separata de trupul material al individului
- este NEMURITOR... la sensul propriu al cuvintului...

Nu insist sa dezbatem punctul nr. 1, la care sint de acord cu Daniel Racovitan, dar il invit sa elaboreze cit se poate de

- succint
- exhaustiv
- pe intelesul tuturor

raspunsurile sale la punctele 2 si 3!

Aveti cuvintul stimate Daniel Racovitan!...

care va sa zica locuiesc in montreal. oras frumos, cu o parte veche care are un vag aer european.
oras la scara omului, inconjurat de apa (mai mult sau mai putin pusa in valoare), strabatut de un canal navigabil cu ecluze care functioneaza :) si cu o pista ciclabila. multa verdeata, veverite, si chiar mai gasesti locuri in oras (!) unde te simti ca la tara, si asta in sensul bun al cuvintului.
oras multi etnic - am calatorit ceva, si stiu. nu cred ca exista vre-o natie nereprezentata aici printr-un magazin, nu cred ca poti sa-ti doresti vreo mirodenie si sa n-o gasesti aici. cind te duci la magazinul "bucuresti":icre moiu,masline, telemea, caldura mare mon cher...:)
oras relativ ieftin:chirii de exemplu, restaurante, case etc.
somajul e in media canadei, destul de multe posturi in IT si meserii conexe industriei cinematografice.

parca as scrie un ghid de voyaj, hé, hé!

cum sint oamenii? Ca niste copii, cu cele bune si rele aferente!
Au un fel de naivitate care ii face destul de toleranti cu imigrantii, dar se si mire de orice, ceea ce ii face pe aceiasi imigranti sa-i considere foarte buni specialisti dar lipsiti de cultura generala si de viziune globala. (generalizez numai pentru simplificarea discutiei :))

cel mai bun lucru aici e faptul ca ti se ofera foarte multe oportunitati si ca societatea e deschisa pentru cei care sint "antreprenori" in sensul larg al cuvintului. Adica daca vrei tare de tot, se poate si nimeni nu se uita strimb. Eu de exemplu sint arhitecta reciclata in profesoara si am reinceput o alta facultate de la zero la 36 de ani. toti colegii mei aveau 19 ani si nimeni nu gasea asta bizar.

lucrul care imi place mai putin e ca esti departe (psihologic) de spatiul cultural european : e un sentiment greu de definit, pentru ca aici sint de toate, si muzica si arhitectura, si teatru si opera, si una si alta, dar lipseste ceva...
stii e ca bancul acela cu un american care se uita cu jind la o casa in londra care avea o peluza minunata. il intreaba pe gradinar cum a reusit sa obtina asa iarba si, dupa ce aude raspunsul, zice:
-pai si eu am facut la fel: am adus pamint din anglia, seminte de iarba din anglia, pina si apa cu care ud gradina o import din anglia. cum dracu nu am si eu o peluza asa frumoasa?!
la care gradinarul raspunde:
-sir, noi facem asta de 500 de ani.

Voi comenta numai tematica dezvoltata de mine in articolul initial ce imi apartine.Adevarul fiind un aspect ce il pretuiesc, ce reprezinta calitatea unei comunicari.Comunicare ce nu mi-o doresc contradictorie,partizana sau speculativa.Sensul si locul cuvintelor in text este dreptul autorului de a le stabili...calificarea de om a lui Dumnezeu...DA! asa am gasit eu de cuvinta sa ma exprim...In continuare...calitatea de inselatori... este optiunea mea...Sunt crestin ortodox,cred in CREATIE ca opera divina a lui DUMNEZEU, insa nimeni nu are dreptul sa ne ascunda adevarul.Istoria Bisericii in acest context trebuie citita, studiata analizata.Oare cine a dorit moartea lui ISUS CRISTOS? Apocrifa, nu te intereseaza pe tine...si cate altele nu te intereseaza...Eu chiar cu "ochii largi...inchisi"cum ma-i descris...nu renunt la valori ale umanitatii.Cat priveste cititul,informarea si documentarea este caracteristica fiecaruia dintre semeni.Afirmatia ta :te faci direct responsabil fata de sufletele lor ...este total deplasata!!!Nu mi-am propus a-mi impune o doctrina, sau sa racolez...tu insa esti liber sa-ti continui misiunea...Sper sa ne mai auzim,dovada a comunicarii sincere iti mai recomand o bibliografie...Marcion Fragments of.o faith forgotten(London and Benares,1900;3rd/Edition 1931)pp.241-249 .Cu respect,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Am auzit si am vazut si eu o multime de semne satanice. Copii nu va faceti griji. Multe se vor intampla in lume pana ce va veni sfarsitul. Va spun copii pt. ca sunt trecut prin chestii de genul acesta. Am avut si vizite ale “domnishorului nostrum iubit”, nenea draq.
Semne satanice?! Va spun eu sa va lasati de chestii de astea caci incetul cu incetul veti deveni obsedati de semne. Serios! La ce ne trebuie noua sa stim care sunt semne satanice si care nu? Semne sunt peste tot. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au cautat sa distinga binele de rau. Astfel noi oamenii am facut semnele acestea. Nu sunt semnele draq-ului. Sunt semne date de noi pt. a distinge aceste doua chestiuni: binele si raul. Nici Dumnezeu nu are un semn al sau sau o pecete sau cine stie ce alt ceva, asa cum scrie in Sfanta Scriptura.
Aceste numere, nume, animale (leu, vitel vultur, om, etc. plini de aripi si de ochi) nu sunt decat semnificatii. Nu exista in sensul literal al cuvintelor.
Ganditi-va mai bine ca Dumnezeu este dragoste suprema, mila eterna etc. Dumnezeu este simpitudine. El nu e compicat asa cum vedem noi. Cu semne cu nume cu alea, alea. Vreti un nume pt. Dumnezeu?! DRAGOSTE: Ioan 3:16 "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul lui Fiu pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".
Daca tot mai cautati chestii de genul asta, ducetiva mai la mormoni sau la masoni si veti gasi semne si ritualuri de va saturati. Sau vizitati www.luciferlink.org si veti gasi semne pe undeva la “photos”. Dar nu uitati! Numele Domnului este DRAGOSTE. Si al rivalului Sau este URA. Atat trebuie sa stiti despre chestii de genul asta. Srieti-mi!

"Dumnezeu este obiectul unui concept rational, care exprimã, regulativ, posibilitatea absolutã a unui lucru, nefiind el însusi un fenomen, adicã un dat al experientei.

Insa, în orizontul practicului, acolo unde legea moralã are ca obiect Binele suveran, Dumnezeu este însãsi conditia de posibilitate a Binelui suveran.

Dumnezeu reprezintã al treilea postulat al ratiunii practice.

Existenta lui Dumnezeu nu trebuie doveditã.

Fireste, în spatiul dialecticii transcendentale ratiunea produce dovezi ale existentei lui Dumnezeu:
-dovada fizico-teologicã;

-dovada cosmologicã;

-dovada ontologicã.

Toate acestea însã nu fac altceva decât sã "identifice" un obiect pentru Idealul ratiunii, ceea ce este imposibil,cãci Ideile (conceptele) ratiunii nu se raporteazã la obiecte ale experientei, nici nu pot astepta, vreodatã, o fenomenalizare a obiectului lor.

În orizontul practicului trebuie sã acceptãm existenta lui Dumnezeu, cãci altfel s-ar nãrui însãsi viata omului (fiintei rationale).

N-ar mai avea îndreptãtire existentialã Binele suveran, apoi legea moralã ar rãmâne fãrã obiect, libertatea s-ar aneantizã, dar odatã cu ea s-ar pierde si cauzalitatea, ceee ce înseamnã cã si cunoasterea, natura, lumea fenomenalã si-ar pierde temeiurile."

- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal.

Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal.


"te limitezi in gandire..."

- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare...


"esti convins ca detii adevarul?"

- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc...

In ce ma priveste, spun intotdeauna ce gindesc si ma straduiesc sa expun si motivele pe care se intemeieaza presupunerile sau convingerile mele. Admit ca e posibil ca parerile mele sa nu reflecte neaparat si intotdeauna ADEVARUL, dar nu vad pe ce temei mi s-ar putea reprosa contrariul.


"daca accepti :
'Apocalipsa 21:1-3.'din care ai citat te contrazici singur...

- OARE?


"Unde va fi raiul ?

Unde va fi iadul ?

Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

- DEPINDE de definitiile pe care le dam raiului, iadului, si sufletului.

Unde va fi raiul?

Daca raiul este Gradina Edenului, in virtutea ideii de restaurare a Pamintului la starea lui imediat dupa de la creatiune, raiul va relocat pe Pamint, probabil (?) ca parte constituenta din Noul Ierusalim la care s-a facut deja referire.

Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Unde e iadul?

Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit. Toate textele care ar putea fi citate ca suport pentru o asemenea idee contin elemente metaforice sau alte figuri de stil care fac interpretarea lor literala doar partial acceptabila. Raspunsul la aceasta intrebare il dau tot 2 Petru 3:10 si Apocalipsa 20:9 care insista ca cei rai vor fi mistuiti de focul care se pogara din cer.


"Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"...

Ce zici tu:
- "Tradus" in limba muritorilor de rind, textul de mai sus vrea sa zica - presupun - ca Dumnezeu la care face referire Biblia nu trebuie neaparat considerat un individ, cu chip si asemanare asa cum il prezinta Geneza 1:26-27, ci mai degraba o notiune abstracta... o necunoscuta pe care o introducem in mod conventional intr-un exercitiu de algebra pentru a facilita rezolvarea acestuia... si ca o consecinta, intreaga Biblie trebuie interpretata mai degraba in sens figurativ decit in sens literal."

Textul nu necesita "traducere"...numai a fi inteles....

Pe Dumnezeu nu poti sa-Lconsideri un individ...asa cum tu o faci...

tu continui cu:
"Din punct de vedere personal, logica mea accepta notiunea de Dumnezeu ca persoana (individ) fizica (,) cu "chip si asemanare" (cu forma si contur!) - care efectiv vede, aude, vorbeste, se bucura, se minie, etc... deci si interpretarea Bibliei va fi acceptata in general in sens literal."

Este parerea ta...

Am afirmat ca:
"te limitezi in gandire..."

"- Posibil... In acelasi timp, nu avem nici o garantie ca (,) cu cit o teorie este mai sofisticata, cu atit probabilitatea ca aceasta sa fie mai aproape de adevar este mai mare..."

teoriile au alt criteriu de credibilitate nu sofisticare!!!

La intrebarea mea:
"esti convins ca detii adevarul?"

Tu raspunzi cu inscenari:

"- INTERESANTA intrebare, amice DESTIN, daca luam in considerare faptul ca fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com emana parca aerul si tonul unei autoritati supreme si ultime, in domeniul abordat, si apare formulat ca o AXIOMA absoluta, care nici nu mai necesita nici nu mai admite obiectii, completari, amendari, etc..."

De unde o asemenea afirmatie???..."fiecare subiect pe care-l postezi in Cafeneaua.com...

Este mai usor cat de elementar de fapt...!!! sa aducem afirmatii fara suport decat sa venim cu argumente in discutii dealtfel libere...

Pe ce subiect al meu nu ai fost admis cu obiectii,complectari, amendari?

Dai dovada de instabilitate in gandire,de aici apar acele contraziceri de unul singur...

tu afirmi:

"Prin extensie notiunea de rai poate sa se refere si la acel loc (undeva in UNIVERS - e irelevant unde!) unde rascumparatii vor fi transferati temporar pe perioada de reinoire a planetei Pamint, cind conform Epistolei lui Petru - 2 Petru 3:10 - si Apocalipsa 20:9, "pamintul cu tot ce este pe el va arde".

Acum afirmi :
"(undeva in UNIVERS-e irelevant unde)" si in alt loc,afirmi: "ca locul oamenilor este numai pe pamant"

te contrazici nu?

ce mai zici in continuare:

"Biblia nu suporta ideea existentei unui loc anume, permanent, in UNIVERS, unde sufletele despartite de trup ale celor rai ard - ad-literam - la nesfirsit."

deci din nou te contrazici singur...nu pe pamant ci in "UNIVERS"este locul ...

La intrebarea mea:
Cine va merge in iad sau in rai, corpul sau sufletul omului?"

tu raspunzi:

"- Obligatoriu amindoua, in conditia in care cele doua elemente nu se pot manifesta independent una de cealalta... dar acesta e din nou un aspect inca in discutie in contextul subiectelor "Sufletul" si "SUFLETUL ESTE NEMURITOR"..."

Aici da-mi voie sa afirm ca este o mare confuzie...de ce obligatoriu?de ce elemente?de ce nu se pot manifesta independente una de alta?

Cand corpul a trecut in nefiinta ce-l mai leaga de suflet?

Cum se mai manifesta un corp neinsufletit?

Cum acest corp neinsufletit sa nu se poate manifesta independent de suflet?

Fie ca intelepciunea sa ne "guverneze" gandirea...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

Isus nu avea numai o inima mare, avea o perceptie fara de margini, a absolutului daca pot sa ma exprim asa. In sensul ca era atat de "in joy" - in contat direct/fericire deplina - cu Dumnezeu incat vedea in jur numai creatia lui Dumnezeu. Tot din jur, natura, pietre, stele, oameni, tot. D-aia a zis ca trebuie sa ne iubim dusmanii si sa intoarcem obrazul. In sensul asta. Adica sa ajungi sa vezi totul in jur prin prisma creatiei divine si sa fii tolerant cu toti (si sa-i iubesti in egala masura, chiar daca iti dau palme...in sensul figurat). E ca si cum Dumnezeu e tatal tau si al tuturor (al creatiei in fond). Ei bine, acest tata (sau mama sau "ceva-ul", cum il percepe fiecare) are aceeasi dragoste egala fata de toti ca doar el i-a creat pe toti. E precum un parinte care-si iubeste copiii in aceeasi masura, indiferent de faptele copiilor.

Asta e dragostea fara conditii, iubirea pura, fara de limite. Restul sunt apa de ploaie (daca facem comparatia cu dragostea divina) sau ma rog...ceva de genul o steluta mica fata de o galaxie de sori. E ca si cum ai compara culorile celui mai frumos curcubeu care coboara peste o vale cu...culoarea mov, simpla, doar ea.

Stiu ca nu are legatura cu subiectul initial comentariul meu dar mi-a venit sa scriu aici. Sper ca nu v-ati suparat.

"Dupa un numar de reincarnari - timp in care acest interes spiritual va creste si va fi din ce in ce mai puternic - fiinta umana respectiva va deveni una cu Dumnezeu."

- In ce sens va deveni una cu Dumnezeu: in sens propriu?... In sens figurat?... In ambele sensuri?...

Ce se intelege prin "Dumnezeu" in contextul de mai sus: un Dumnezeu personal/individual?... O forta/oarecare forma de energie?...


"Oricum, dupa religia hindusa, nici un suflet nu va rataci la infinit prin reincarnari, ci se va intoarce intr-un tarziu la originea sa."

- ...Scopul... ratacirii... fiind in final, care?...